LITIAZA RENALĂ

LITIAZA RENALĂ

 - E o afecţiune caracterizată prin formarea unor calculi

renali în bazinetul renal sau căile urinare în urma
precipitării substanţelor care în mod normal se găsesc
dizolvate în urină.

 - Apare cu precădere la bărbaţi cu vârstă de 30 – 50 ani.

 Condiţii favorabile formării calculilor
Condiţiile în care se pot forma calculii sunt:
1. Prezenţa în exces a unor substanţe care pot cristaliza:
 - acidul uric – rezultat în urma unei alimentaţii bogate
în P;
 - acid oxalic – din exces de cacao, cafea şi ceai;
 - fosfaţi – în diete bogate în P;
 - calciu – în hipervitamonoze de vit. D, decalcifieri.
2. Existenţa condiţiilor locale care favorizezaă cristalizarea
 - oligurie;
 - stază urinară;
 - adenom de prostată;
 - stenoză ureterală;
3. Leziuni preexistente ale căilor excretoare renale
4. Hipovitaminoza A.
 Calculii formaţi în litiaza renală
Calculii pot fi:
 - de acid uric – duri, galbeni- bruni;
 - de oxalaţi – neregulaţi, cenuşii;
 - de fosfat de calciu – albicioşi, moi, sfărâmicioşi.
Mai pot fi :
 - de dimensiuni mici – “ nisip”
 - pot avea 1 – 2 mm – “gravedă”
 - de dimensiuni mari – “coraliformi”.

 Calculii se pot forma prin precipitarea cristaloizilor -

substanţe care se găsesc în urină.
 Precipitarea lor e favorizată de modificarea pH-ului urinei
şi concentrarea urinei.
 Au în compoziţia lor: oxalaţi, fosfaţi, ac. uric, cisteină.
Calculi renali
 SIMPTOMATOLOGIE LITIAZA RENALĂ
- Este uneori absentă fiind descoperită întâmplător de o
rdiografie.
Caracteristică este colica renală:
 o durere – datorată migrării unui calcul care provoacă
spasmul musculaturii căilor urinare.
 apare brusc, cu sediul lombar şi iradiere către organele
genitale interne şi faţa internă a coapselor;
 apare după efort fizic deosebit, o călătorie cu
motocicleta sau bicicleta care provoacă trepidaţii, băi
reci care provoacă constricţia ductelor;
 poate să apară nocturn – acest lucru nu e caracteristic;
 durere este intensă şi profundă cu caracter de ruptură,
torsiune, arsură
Simptome în litiază renală
 - poate fi continuă, vie sau să apară la anumite interval sub
formă de crize;
 - durata: de la câteva minute – la mai multe ore: 2 – 6 ore;
 - determină uneori o poziţie antalgică – decubit lateral cu
membrul inferior flectat;
 - se accentuează pe măsură ce în calice şi în bazinet se
adună urina care nu se mai poate evacua, provocând
hiperpresiune;
 - se intensifică la strănut, tuse, atingerea regiunii lombare
făcând dificil examenul clinic;
 - la sfârşitul colicii apare poliuria cu urini clare;
 - uneori colica este urmată de eliminarea unuia sau mai
multor calculi.
 Simptomatologie litiază renală
Colica renală este însoţită de :
 - Nelinişte, agitaţie, anxietate;
 - Tenesme vezicale;
 - Disurie cu polakiurie sau retenţie de urină;
 - Hematurie – adesea macroscopică;
 - Transpiraţii cu extremităţi reci şi paliditate;
 - Pulsul tahicardic – rar bradicardic.

 - În forme grave: hipotensiune, lipotimie, stare de şoc,

convulsii – la copii, delir – la adulţi.
 Simptome în litiază renală
Mai apar izolat:
 - subfebrilitate – febră moderată – în funcţie de etiologie.
 - greaţa, vărsăturile;
 - meteorism.

 Prin palpare se pun în evidenţă cele 3 puncte dureroase

ureterale:
- pct. superior – paraombilical;
- pct. mijlociu – prececal;
- pct. inferior – la tact rectal sau vaginal.
 Complicaţii în litiaza renală
Diagnosticul:
Pentru precizarea diagnosticului se face:
 - radiografia renală simplă – evidenţiază calculi
radioopaci;
 - ecografia renală;
 - urografia – precizează mărimea, numărul, sediul
calculilor şi modificările funcţionale renale.

Complicaţiile:
 - anuria;
 - infecţia urinară;
 - uretero-hidronefroza.
Tratament în litiază renală
TRATAMENT
 - Aplicare tratamentului se face în funcţie de natura
calculului.
Respectarea alimentaţiei
Litiaza calcică
 - reducerea aportului de calciu;
 - administrarea substanţelor medicamentoase care scad
absorbţia de Ca;
 - reducertea alimenelor bogate în oxalaţi – tomate, ţelină,
sfecă, citrice, ciocolată.

Litiaza oxalică
 - dietă fără; ţelină, cacao, citrice, cafea, cartofi, roşii, varză,
fasole;
 Tratament în litiază renală
Litiază urică
 - dietă bogată în vegetale cu restricţie drastică la P;
 - evitarea consumului de: ridichi, fasole, mazăre, ciuperci,
ciocolată, conopidă, icre, carne, organe.

Litiaza fosfatică
 - dietă hiposodată, bogată în P şi L;
 - evitarea consumului de lactate , brânză, ouă, legume
uscate;
 - administrarea unor medicamente care scad absorbţia
intestinală de fosfaţi.
 Tratament în litiaza renală
 - Asigurarea repausului la pat în perioadele acute;
 - Combaterea durerii şi implicit a stării de şoc prin
admnistrarea de :
- antispastice - No-spa ,Xilină i.v., Scobutil i.m. sau
i.v.;
- analgezice – Algocalmin, Piafen, Fortral, Mialgin,
în caz de forţă majoră se poate administra Morfină;
 NUMAI DACĂ S-A EXCLUS EVENTUALITATEA
ABDOMENULUI ACUT:
 - Aplicaţii locale calde sau băi generale calde –
termofoare, comprese umede calde pe zonele de maximă
durere – lojă lombară, hipogastru.
 Tratament în litiază renală
 - Bolnavii cu colici rebele sau cazurile suspecte de asociere cu
ocluzie dimanică – se internează în spital.
 - Se mai administrează, la indicaţia medicului:
- antiemetice – Metoclopramid, Emetiral
- antibiotice – în cazul unor infecţii;
- antitermice.
 - Se recomandă ingerarea unor cantităţi mari de lichide, mai
ales dimineaţa pe nemâncate – 12 – 1,5 l;
 - Administrare de ceaiuri diuretice – 2500 – 300 ml/zi;
- favorizează diureza cu eliminarea consecutivă a
calculului.
 Tratament în litiază renală
 - Administrarea unor medicamente cu acţiune litică asupra
calculilor – Covalitin, Urinex, Cystenal;
 - Efectuarea de recoltări:
a. Recoltări de urină:
- sumar de urină: – volum, densitate, culoare, concentraţie
albumină, puroi, pigmenţi biliari, sediment;
- urocultură.
b. Recoltare de sânge – uree, ac. uric, ionogramă, rezervă
alcalină, HLG, amilazemie, transaminaze, bilirubinemie,
calciurie, glicemie, sideremie.
 - După calmarea durerii se fac explorările pentru precizarea
diagnosticului etiologic.
 Tratament în litiază renală
Dacă tratamentul medical nu dă rezultate se trece la
tratament chirurgical. Acesta este indicat când:
 - tratamentul medicamentos şi igieno-dietetic nu dă
roade;
 - calculii nu se elimină;
 - apare infecţia urinară;
 - funcţia rinichiului este afectată.

 Se efectuează tehnici de ablaţie sau distrugere a

calculilor – cu ultasunete, se face pielolitotomie,
ureterolitotomie, citoscopie cu ablaţie.
Fragmentarea calculilor cu ultrasunete
 Cauzele de apariţie a colicii renale
Cauzele de apariţie a colicii renale
1. Litiaza reno-ureterală
 - prezenţa calculilor în cavităţile renale, de unde pot migra
în ureter şi în celelalte segmente ale căii excretoare.
2. Inflamaţii uro-genitale – determină rar colici renale
 - pielonefrită – infecţia căilor urinare, bazinetului şi
parenchimului renal;
 - pionefroza – formarea unei pungi cu conţinut purulent
prin distensie şi distrugerea parenchimului renal;
 - tuberculoză renală.
3. Tumori renale şi ale organelor vecine – uter, colon, rect
 - provoacă rar colici prin compresiune ureterală şi spasm
asociat