SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF.

VASILE CEL MARE” GALATI

SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

CHIRURGIE GENERALA – AFECTIUNILE AP. EXCRETOR- UROLOGIE - S 19 + S 20

I. GENERALITATI

1. Definitie: Urologia este specialitatea chirurgicala care studiaza si trateaza afectiunile aparatului
reno-urinar si ale organelor genitale masculine.
2. Etiologie: Cea mai frecventă cauză a dezvoltării bolilor sistemului urinar - dezvoltarea
microorganismelor dăunătoare, care apare din cauza mai multor factori: slăbirea sistemului
imunitar, situațiile stresante, supraîncălzirea corpului, tulburările metabolice.
3. Simptomatologie:
a) Semne locale:
3.1 Colica renala nefretica) este o durere lombara, cu debut brusc, ce iradiaza spre organele
genitale externe (testicul, vulva), este violenta, bolnavul are o stare de agitatie accentuata, fara sa-si
gaseasca o pozitie de calmare, de obicei apiretica (fara temperatura), dar se poate complica cu
aparitia infectiei, deci si-a febrei, este însotita frecvent de tulburari de mictiune (polachiurie,
hematurie), fenomene digestive asociate (senzatia de greata, varsaturi). Durată – greu de prevăzut,
minute-ore-zile. Se amelioreaza sub actiunea antispasticelor, antiinflamatoare, căldură locală.

Durerile intermitente lombare exacerbate la efort ascund de multe ori alte afectiuni, cum ar fi boli
ale coloanei lombare si ale muschilor din regiunea lombara, afectiuni neurologice (nevralgia de
nervi intercostali, zona Zoster etc.). In general însa, în fata unei dureri cu localizare lombara trebuie
exclusa întâi cauza renala.

Durerea lombara poate fi data si de afectiuni pelviene, genito-urinare joase, cum ar fi de exemplu în
prostatite (durere iradiata), în adenocarcinomul de prostata (metastaze osoase în coloana lombara)
etc.

3.2. TULBURARILE DE MICTIUNE:

a) POLAKIURIE – defineste cresterea frecventei mictiunilor:- cistite, prostatite.

b) DISURIA – defineste dificultatea in mictiune, dificultatea datorata in special obstacolelor cailor

urinare (ex. stricturile uretrale). Disuria poate fi premictionala (înainte de urinare), când vezica este

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 1

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

„prea plina”, initiala (la începutul mictiunii) în adenomul de prostata, uretrita posterioara etc.,
terminala (la sfârsitul mictiunii) însotita de tenesme vezicale (senzatia continua, permanenta,
dureroasa de mictiune) ca în cistite, sau totala (în tot timpul mictiunii) ca în uretrita acuta.

c) NICTURIA – reprezinta necesitatea de urinat noaptea si apare in: afectiuni cardiace, insuficienta
cardiaca si scleroze renale.

d) RETENTIA URINARA – reprezinta imposibilitatea de a-si goli vezica urinara. Ea poate fi

completa atunci cand se formeaza globul vezical sau incompleta. Apare in:- tulburari de prostate,
calculoza renala, dar si in afectiuni ale sistemului nervos central (SNC) ca hemoragii cerebrale si
come.

e) INCONTINENTA – reprezinta mictiunea involuntara de urina la copii, dar si la adulti in cazuri

de: epilepsie, leziuni a maduvei spinarii sau in cazuri de toxiinfectii grave.

f) POLACHIURIA NOCTURNA (aparitia mictiunilor nocturne, stiind ca noaptea, în mod

fiziologic, omul nu urineaza). Adenomul de prostata da mictiuni nocturne de la 2-3 pâna la 10
mictiuni pe noapte, fiind de cele mai multe ori principalul simptom care aduce bolnavul la medic.

g) MICTIUNEA INCOMPLETA este datorata imposibilitatii de a elimina întreaga cantitate de

urina în timpul unei mictiuni asa-zis fiziologice. Cu timpul cantitatea de urina care mai ramâne în
vezica (reziduul vezical) creste foarte mult, ajungând fie la oprirea urinarii în mod brusc (retentia
acuta completa de urina) sau lent (retentia cronica completa de urina, cu distensie vezicala si
urinare „prin prea plin” sau falsa incontinenta urinara, când în vezica se pot acumula 700-2000 ml
de urina sau chiar mai mult). Apar cel mai frecvent în boli ale prostatei, dar si în afectiuni
neurologice.

3.3. MODIFICARI ALE VOLUMULUI URINAR (tulburarile de diureza):

a) POLIURIA – reprezinta cresterea cantitatii de urina produsa peste 2 L / 24 ore. Este frecventa in

starile patologice: diabet zaharat, diabet insipid, insuficienta renala, crize de epilepsie,
anginapectorala. Ea poate fi si fiziologica la: umezeala, frig, stari de stress, de frica, emotii.

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 2

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

b) OLIGURIA – reprezinta scaderea cantitatii de urina < 500 ml/24 ore. Apare in: ingestia redusa
de lichide, in transpiratii abundente consecutive febrei, in diaree, in varsaturi, dar si in insuficienta
cardiaca, glomerulonefrite acute si cronice.

c) ANURIA – clinic reprezinta o scadere a diurezei sub 150 – 200 ml/24 ore si apare de regula in:
litiaza renala, in cancerul de vezica, de uter, de prostate, in traumatisme ale regiunii lombare.

3.4. MODIFICARILE DE CULOARE SI ASPECT A URINEI:

a) Proteinurie (albuminurie)= prezenta proteinelor in urina (glomerulonefrite, sindr. nefrotice,

infectiii pielorenale, TBC renal)- aspect tulbure sau apare fie un precipitat, fie un disc alburiu.

b) Hematurie = prezenta de hematii in sange, poate fi macroscopica sau microscopica

c) Izostenurie= densitatea urinara nu depaseste 1010 -1011

d) Hipostenurie = scaderea densitatii fata de normal (densitatatea spontana a urinei variaza intre
1015- 1022); cu cat volumul urinei este mai mic, cu atat densitatea este mai mare, si invers, cu cat
volumul urinei este mai mare, cu atat densitatea este mai mica

3.5 PIURIA = puroi în urina; in mod normal urina este limpede, cristalina;

3.6 Manevra Giordano = percutarea regiunii lombare cu varful degetelor sau cu marginea cubitala a
aminii, care declanseaza dureri vii in litiaza renala, pielonefrite, glomerulonefrita acuta.

3.7 Ptoza renala = coborarea rinichiului, mai frecvent dreptul, care poate ajunge cu polul inferior
pana in fosa iliaca

3.8 Edemul renal = este alb, nedureros, moale, lasa godeu (pastreaza amprenta degetului la
apasare), cu pielea lucioasa. Debuteaza la pleoape, fata si maleole, la inceput vizibil doar
dimineata, ca pe tot parcursul zilei sa nu se mai observe. Cu timpul cuprinde fata dorsala a mainilor.
Apare in glomerulonefrita acuta si cronica si in sindroamele nefrotice, fiind datorate retentiei
exagerate de sodium si apa, prin diminuarea filtrarii gloemerulare si cresterea reabsorbtiei tubulare.

3.9 Azotemia = acumularea in organism de produse reziduale, rezultate din metabolismul

proteinelor, ce contin azot (uree, creatinina). Aceste produse sunt stocate in sange si o parte din ele

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 3

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

sau deloc se elimina prin urina (in mod normal, toate). Cand nu se elimina, se acumuleaza si devin
toxice pentru organism si reduc capacitatea organelor de a functiona corect.

b. Semne generale:

- astenie fizica progresiva

- tulburari digestive (inapetenta, greata, varsaturi, alternanta diaree- constipatie)

-halena (halitoza) amoniacala = defineste respiratia cu miros neplacut datorita eliminarii de

amoniu din insuficienta renala

- azotemia

- hematemeza

- melena

- febra

- transpiratii profuze

- epistaxis

- somnolenta

- tulburari psihice

4. Investigatii:

- uree, creatinina, acid uric, ionograma, RA, calcemie, proteinemie,

- HLG, VSH, CRP, ASLO,

- RFG (rata filtrarii glomerulare)

- ex. urina din 24 ore, proteinurie, Test ADDIS, urocultura, ex. sumar urina

- cistoscopia, urografia, pielografia, radiografia simpla pe gol, punctie biopsie renala

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 4

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

5. Tratament:

- igieno-dietetic: regim hiposodat, hipoproteic, restrictie de lichide

- medicamentos: diuretice, corticoterapie, antibiotice, antispastice, analgetice, antitermice

-chirurgical: clasic si laser

II. LITIAZA RENALA

1. Definitie: afectiune caracterizata prin formarea unor calculi in basinet si in caile urinare, in
urma precipitarii substantelor care, in mod normal, se gasesc dizolvate in urina.

2. Etiologie: afecteaza sexul masculin, in special, cu varsta intre 30- 50 ani.

- prezenta in exces in urina a unor substante care pot cristaliza: acidul uric si uratii
(alimentative bogata in protein, guta, etc), acidul oxalic (cafea, cacao, ceai), fosfati (regimuri bogate
in proteine, exces de hormone paratiroidian), calciu (hipervitaminoza D, decalcificari importante)

- conditii fizico- chimice locale care favorizeaza cristalizarea: oligurie, staza urinara, obstacole
in eliminarea urinii (adenoma de prostate, stenoza ureterala)

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 5

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

- leziuni preexistente ale cailor excretoare renale

- calculi, care pot fi de acid uric, de oxalati de calciu sau de fosfat de calciu. Calculii uratici
sunt duri, galben- bruni, cei fosfatici sunt albiciosi, moi si sfaramiciosi, iar calculii oxalici sunt
neregulati si cenusii.

Cand dimensiunea cristalelor este foarte mica, poarta numele de nisip, cand are in diametru 1 – 2
mm se numesc graveda, iar cand depasesc aceasta dimensiune se numesc calculi.

3. Simptomatologie:

- de obicei este asimptomatica, semnul caracteristic fiind colica nefretica. Criza debuteaza brusc, in
urma zguduirii sau a unui efort. Durerea se datoreaza migrarii unui calcul, care provoaca spasmul
musculaturii cailor urinare, porneste din regiunea lombara si iradiaza spre organele genitale si fata
interna a coapsei.

- bolnavul este nelinistit si agitat, prezinta polakiurie si disurie. Hematuria macroscopic sau
microscopica este prezenta. Uneori, colica este urmata de eliminarea unui calcul, iar la sfarsitul
colicii apare poliurie cu urini clare.

- balonari, constipatie, varsaturi

- semnul Giordano pozitiv

4. Investigatii: ex. urina, echo abdominala, radiografie simpla, urografie,

5. Tratament:

a. igieno-dietetic:

- in litiaza urica, se recomanda alimente sarace in acizi nucleic (carne, maruntaie, icre, legume
uscate), in cea oxalica, se vor evita alimente bogate in oxalati (fasole, varza, rosii, cartofi, cafea,
ciocolata), in litiaza fosfo- calcica se prescrie un regim fara exces de lapte, legume si fructe.

- Pentru mobilizarea si eliminarea calculilor se recomanda, in zilele urmatoare, ingerarea unor

cantitati mari de lichide (1 - 1,5 1) dimineata pe nemancate. Se va urmari ca diureza sa nu scada sub
1L, consumand suficiente lichide in afara meselor (daca este posibil, sub forma de infuzii zaharate
calde).

- aplicatii locale fierbinti

b. medicamentos: - triada (papaverina, Algocalmin, scobutil ) in colica renala

- preparate cu actiune litica asupra calculilor: Covalitin, Cystenal, Rowatinex

c. chirurgical: litotritia extracorporeala (generator electromagnetic ce produce unde soc). Un bolnav

de litiaza urinara operat este oricand amenintat de o recidiva.

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 6

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

III. ADENOMUL DE PROSTATA

(HIPERTROFIA PROSTATICA BENIGNA)

Prostata este o formațiune glandulară cu structură fibromusculară care înconjoară baza vezicii
urinare și face parte din aparatul reproductiv masculin. Este situată sub vezica urinară şi înainte
de rect. Ţesutul prostatei înconjoară uretra.

1. Definitie: este o tumora benignă a prostatei, care afectează fluxul urinar prin împiedicarea
scurgerii normale a urinei.

2. Etiologie: hormonii androgeni, are o prevalenţă sporită direct proportional cu vârstă la

bărbaţii > 40 de ani

Adenomul de prostată practic niciodată nu malignizează, iar riscul dezvoltării cancerului prostatei
la pacienţii cu adenomul prostatei nu este mai mare, decât în cazul celor care nu au adenom.

3. Simptomele:

3.1 simptome obstructive, adică început dificil al actului de micţiune, jet urinar slab, intermitent,
disurie, micţiune prelungită, senzaţie de golire incompletă a vezicii urinare, retenţie de urină,
pseudoincontinenta prin prea plin (urina care ramane in vezica depaseste capacitatea de stocare a
vezicii si pacientul urineaza, practic, "prin prea plin")

3.2 simptome iritante : polakiurie şi nicturie

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 7

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

4. Investigaţii paraclinice:

- probe biochimice de functie renala, probe urinare (sumarul de urina, urocultura)

- determinarea PSA (antigenul specific al prostate) si fractiunea lui libera (freePSA), care ne
orienteaza asupra benignitatii dezoltarii prostatice

- uroflowmetria- masurarea atat a presiunii jetului urinar cat si a cantitatii de urina

- echografia aparatului urinar pentru masurarea volumului prostatic si a rezidului postmictional

- urografia

Uroflowmetria- In timpul procedurii pacientul este rugat sa urineze intr-un recipient in forma de
palnie. Acest recipient este conectat la un dispozitiv ( uroflowmetru) , ce ‘traduce’ presiunea medie
si maxima a jetului urinar, cantitatea de urina, durata urinarii, intr-un grafic interpretat ulterior de
un medic urolog specializat in aceasta arie de afectiuni.

5. Tratamentul:

5.1 igieno- dietetic: modificarea stilului de viaţă, prin:

- limitarea aportului de lichid la nivel de 1,5 l, cu micşorarea consumului înainte de somn sau în
timpul activităţilor publice;

- limitarea sau evitarea consumului de alcool şi cafeinei, care au un efect diuretic şi iritant;

5.2 medicamentos: preparatele fitoterapice, alfa blocantele (PRAZOSIN), inhibitorii de 5 alfa

reductaza (DUTASTERIDA CIPLA 0,5 mg) cat si combinatiile intre ele

5.3 tratamentul chirurgical şi miniinvaziv

IV. CANCERUL DE PROSTATA

1. Definitie: tumora maligna ce se formeaza in tesuturile prostatei (o glanda a sistemului

reproducator situata sub vezica si in fata rectului).

2. Etiologie: necunoscuta. Factorii incriminatori sunt:

- Vârsta – riscul creşte odată cu înaintarea în vârstă, majoritatea cazurilor fiind diagnosticate la
bărbaţii de peste 50 de ani;

- Istoricul familial – o rudă apropiată de sex masculine, dar si o rudă de sex feminin care a
dezvoltat cancer mamar poate creşte, de asemenea, riscul de a dezvolta cancer de prostată;

- Obezitatea – cercetările recente sugerează faptul că ar putea exista o legătură între obezitate şi
cancerul de prostată;

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 8

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

- Activitatea fizică – s-a descoperit faptul că bărbaţii care au activitate fizică în mod regulat
prezintă un risc scăzut de dezvoltare a cancerului de prostată;

- Dieta – o dietă bogată în calciu este legată de un risc crescut de dezvoltare a cancerului de
prostate, pe cand un consum de rosii (licopen ) si nuci braziliene (seleniu) ar scade riscul de cancer

3. Simptomatologia include: polakiurie cu nicturie; senzatie imperioasa de a urina; Dificultate

în a începe urinarea sau la urinare (ezitare); Dificultăţi de urinare (picurare) sau o durată mare de
timp în timpul urinării; Jet slab; Senzația că vezica nu s-a golit complet.

Alte simptome, ce ar putea indica răspândirea cancerului includ dureri de oase şi de spate, pierderea
apetitului, dureri în testicule şi pierderea în greutate în mod inexplicabil.

4. Investigatii:

- Proba de urină pentru a verifica dacă există o infecţie;

- Testul de sânge cu nivelul de antigen specific prostatic (PSA- o proteină produsă de glanda
prostatică. Toţi bărbaţii au o cantitate mică de PSA în sânge şi aceasta creşte odată cu vârsta,
sugerand sau nu un semn al bolii în fază incipientă);

- Examinarea prostatei (examinare digitală rectală/ tușeu rectal).

- Biopsia = la proba de ţesut din biopsie studiata se aplica “scorul Gleason”. Cu cât este scorul
mai scăzut, cu atât este mai puţin probabilă răspândirea cancerului.

Un scor Gleason de 6 sau mai mic înseamnă că este puţin probabilă răspândirea cancerului;

Un scor Gleason de 7 înseamnă că există şanse moderate de răspândire a cancerului;

Un scor Gleason de 8 sau mai mare înseamnă faptul că există şanse mari de răspândire a cancerului.

- Teste suplimentare: CT / RMN

5. Tratamentul:

- Intervenţia chirurgicală (prostatectomia);

- Brahiterapia ( plasarea de semințe radioactive mici sau pelete (cam de mărimea unui bob de orez)
în tumoră sau în zona de tratament, cu condiția sa nu existe metastaze),

- Chimioterapia (existenta metastazelor);

- Crioterapia; Radioterapia; terapia hormonală.

V. HIDROCEL

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 9

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

1. Definitie = reprezinta acumularea progresiva de lichid galben-citrin in vaginala

testiculara, printr-un rest al canalului peritoneo-vaginal, putand fi congenital (primar)
sau castigat (secundar).
Canal peritoneo-vaginal: pe masura cresterii intrauterine a fatului, la baieti,
testiculii se dezvolta intraabdominal si se deplaseaza in jos catre scrot traversand
canalul peritoneo-vaginal (la nastere, in mod normal, canalul inghinal se inchide
blocand reascensionarea testiculilor in abdomen).
2. Etiologie: Cel mai frecvent afectiunea apare, fara o cauza aparenta, in jurul
varstei de 40 de ani.

Un hidrocel se poate dezvolta rapid in urma unui:

- traumatism local (hematocel), a radioterapiei sau a unei orhiepididimite

(inflamație a testiculului) acute nespecifice sau tuberculoasa;

- acumularea de lichid intre foitele vaginalei se produce si in tumorile testiculare sau

prin obstructie vasculara (insuficienta cardiaca, blocaj limfatic).

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 10

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

3. Simptomatologie Hidrocelul secundar se intalneste la adulti si se prezinta sub

forma unei tumefactii, umflaturi de consistenta lichidiana la nivel scrotal care apare
progresiv. Cand are o crestere in dimensiuni in timp scurt poate fi insotit de dureri la
nivelul scrotului.
4. Investigatii: Ecografia testiculara; ex. sumar urina; urocultura; tuseu rectal
5. Tratamentul: chirurgical si are ca scop desfiintarea cavitatii vaginale prin
diferite procedee: eversiunea vaginalei – procedeul Winkelmann, plicaturarea
vaginalei – procedeul Lord sau excizia vaginalei parietale- procedeul cel mai folosit si
cu recidiva cea mai mica. Interventia chirurgicala se efectueaza sub anestezie
rahidiana.
La baieti, hidrocelul de mici dimensiuni se resoarbe spontan pana la varsta de 9 luni,
ulterior peste aceasta varsta in caz de persistenta a canalului peritoneo-vaginal
indicandu-se interventie chirurgicala.

VI. VARICOCEL

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 11

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

1. Definitie: este afectiunea caracterizata de inflamarea si dilatarea venelor spermatice de la

nivelul scrotului. Aceasta afectiune este foarte asemanatoare cu venele varicoase ce apar pe
picioare.

Scrotul este invelisul cutanat al testiculelor. Acesta este impanzit de artere si vene care asigura
vascularizarea glandelor reproducatoare. Insa atunci cand una sau mai multe vene sunt inflamate,
apare varicocelul, la un singur testicul; predispozitie marita are testiculul stang (95%), afectand
fertilitatea sau poate cauza micsorarea testiculelor.

2. Etiologie: necunoscuta, existent unei probleme cu fluxul sanguin la nivelul cordonului

spermatic, care vascularizeaza testiculele. Daca valvele vaselor de sange nu functioneazaasa cum
trebuie, venele se dilate si apare varicocelul. Barbatii cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani sunt
mai predispusi acestei afectiuni.

3. Simptomatologia este stearsa: senzatia de tensiune la nivelul testicolului, senzatia de testicul

greu, uneori durere surda. Pacientul poate fi si asimptomatic.

4. Investigatii: ecografia testiculara.

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 12

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

5. Tratamentul este strict chirurgical si consta in ligature venelor spermatice afectate, sangele
venos al testicolului fiind deviat prin alte cai venoase. Operatia se poate realiza clasic, dar si
laparoscopic.

VII. TRAUMATISME RENALE

1. Definiție: Leziune suferită de rinichi și anexele lui prin loviri violente, taieturi,intepaturi.
2. Etiologie:
- Acțiune directă a agentului traumatic.
- Acțiune indirectă a agentului traumatic: lovituri pe alte zone decât cele renale.
- Înțepare prin arme albe.
- Creșterea presiunii intravezicale.
- Traumatisme ale bazinului osos sau ale hipogastrului.
3. Clasificare:

După mecanismul de formare: închise; deschise.

După localizare: • renale; • ureterale; • vezicale; • uretrale.

4.Tablou clinic:

- Semne de şoc traumatic sau hemoragic: hipotensiune arterială; tahicardie cu puls slab bätut; stare
de inconştiență; transpirații; paloare; sete de aer și apă.

- Durere în regiunea lomborenală.

- Hematurie: micro- sau macroscopică; de lungă durată; involuează odată cu vindecarea leziunilor.

- Semne de iritație peritoneală.

- Hematom perirenal: • masă tumorală mai mult sau mai puțin mare, ‘’lombă plină"; palparea
provoacă dureri la acest nivel.

- Traumatisme ale vezicii urinare: • dureri intense hipogastrice; • tensiune vezicală; • polakiurie; •
hematurie micro- sau macroscopică; * contractură musculară hipogastrică; aspect de „glob vezial“..

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 13

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

5. Investigatii: ex. sumar de urină, test ADDIS,ex. sanguine: uree, creatinine, HLG, ecografie,
radiografie pe gol, urografie intravenoasă.

6. Tratament:

- contuzia renala minora nu necesita tratament chirurgical, doar repaus la pat si supraveghere atenta

- in cazurile de gravitate medie – explorare chirurgicala la 5-7 zile dupa traumatism

- in cazurile grave (zdrobire renala, leziuni de pedicul vascular) – nefrectomia de hemostaza

- Repaus complet la pat, Antibioterapie, Sonde urinare à demeure.

VIII. TUMORI RENALE

1. Definitie: este o afectiune de natura maligna sau benigna, cu localiare in parenchimul renal,
caracterizata prin proliferare celulara anarhica.

2. Etiologie : Persoane care lucrează cu substanțe chimice toxice.

3. Clasificare:

-Dpdv anatomopatologic: • nefroepiteliom; • sarcom; • nefroblastom.

- În funcție de localizare: • centrată; • periferică.

4. Tablou clinic:

- Hematurie,

- Nefromegalie,

- Durere: • surdă și permanentă; • paroxistică.

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 14

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

- Febră: • tenace; • rebelă la tratament; • persistentă.

5. Investigatii:

- Radiografia renala simpla - modificarile de marime si contur ale rinichiulu

- radiografia osoasa pentru a depista metastaze în oasele bazinului, femur, coloana vertebrala.

- radiografia pulmonara poate depista metastaze pulmonare.

- Urografia.

- Ecografia renala

- Uretero-pielografia retrograda

- Scintigrafia renala are valoare diagnostica pentru tumora (chist sau neoplazie), dar nu si asupra
etiologiei.

- CT - diferentiaza tumorile lichidiene de cele solide, permite identificarea cu mai multa exactitate
a densitatii tesuturilor, ganglionii limfatici de peste 1 cm si trombul venos.

- biopsie

6. Tratament: Chirurgical. Chimioterapie. Radioterapie.

IX. MALFORMATII CONGENITALE RENALE

RINICHIUL POLICHISTIC
1. Definiție: este o afecțiune geneticǎ caracterizatǎ prin apariția chisturilor la nivelul
rinichilor. Atunci cȃnd la nivelul rinichilor apar chisturi, aceștia modificǎ dimensiunea rinichilor,
fenomen ce duce la reducerea funcției renale.
2. Etiologie Transmitere genetică.
3. Tablou clinic: instalarea unei insuficiențe renale lent progressive [reducerea RFG (Cl
Cr)], HTA, Dureri lombare, cefalee, Creșterea în dimensiuni a abdomenului, hematuria, Polakiurie,
semen de infectie urinara sau colica enala, chisturi la nivelul ficatului, al pancreasului sau al
testiculelor

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 15

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

4.Investigatii paraclinice: Ecografie, CT, testul genetic.

5. Tratament:
- igieno – dietetic:- regim hiposodat, bogata in fructe, legume și cereale intergrale;
- mentinerea unei greutati normale,
- păstrarea tensiunii arteriale sub control
- medicamentos: antalgice, antihypertensive, antibioterapie (controlul infecțiilor tractului
urinar)
- RFG < 15 ml/ min/1,73m 2 se indica dializǎ sau transplant renal.
- nefrectomie

ECTOPIA RENALA
1. Definitie: este un defect congenital, ȋn care un rinichi este situate ȋntr-o poziție
anormalǎ, fie la nivel lombar inferior, thoracic sau pelvin. Rinichiul poate fi mai mic decȃt ȋn mod
normal iar vascularizarea acestuia este, de cele mai mute ori, la fel de anormalǎ.
Ȋn timpul dezvoltǎrii fetale, rinichii copilului se deplasează treptat spre poziția lor normalǎ,
ȋnsǎ ȋn cazul persoanelor care suferǎ de ectopie renalǎ, un rinichi rămâne la nivelul pelvisului sau se
oprește înainte de a ajunge în poziția sa obișnuită. De obicei, pacientul are un singur rinichi ȋntr-o
poziție anormalǎ. Cu toate acestea, ectopia renalǎ poate fi simplǎ sau ȋncrucișatǎ. Atunci cȃnd se
produce o ȋncrucișare, cei doi rinichi se contopesc rezultȃnd un singur rinichi.
2.Etiologie: Un defect la nivelul țesutului renal, Anomalii genetice, Femeia ȋnsǎrcinatǎ a fost
expusǎ la diferite substațe chimice care au cauzat malformațiile congenitale
3. Simptomele pot lipsi. Mulți oameni descoperǎ cǎ au un rinichi ectopic ȋn urma unor
controale de rutinǎ.
Ȋn alte situații, pacientul poate prezenta tulburǎri vezicale, digestive sau senzația de compresie
asupra altor organe vecine. În astfel de cazuri, un rinichi ectopic poate provoca dureri abdominale
sau problem urinare.
4. Investigatii: Ecografia ,Urografia intravenoasǎ, CT sau RMN, examene biochimice pentru
functia renala,
5. Tratamentul pentru un rinichi ectopic nu este necesar în cazul în care funcția urinară este
normal și nu existǎ un blocaj al tractului urinar. Dacă ȋnsǎ testele arată o obstrucție, o intervenție
chirurgicalǎ pentru a corecta poziția acestuia poate fi necesarǎ. De asemenea, refluxul vesicoureteral
poate fi corectat cu ajutorul unei intervenții chirurgicale.
În cazul aparitiei de leziuni la nivelul rinichiului se practica nefrectomie. .

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 16

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

TRANSPLANTUL DE ORGANE

Transplantul de organe reprezinta inlocuirea unui tesut/organ uman, compromis morfologic si

functional, din corpul unui subiect uman cu alta structura similara, care poate prelua rolul
tesutului/organului bolnav. In vederea realizarii transplantului este necesara existenta a doua
persoane cheie: primitorul (receptorul) si donatorul (persoana in viata sau recent decedata).

Organele ce pot fi transplantate:

- Rinichii: daca sunt afectati de lupus, boala polichistica renala, sau sufera de nefropatie diabetica
in stadiu avansat. Rinichii sunt cei mai des transplantati. Transplantul poate fi realizat de la un
donator mort sau viu, rinichii fiind organe pereche, unul putand prelua si functia celuilalt (in
anumite limite, desigur);

- Inima: in cazurile avansate si grave de insuficienta renala, boala coronariana ischemica,

cardiomiopatii. Se poate transplanta doar de la un donator decedat;

- Plamanii: in cazul pacientilor cu fibroza chistica, boala pulmonara cronica obstructiva sau alte
probleme de acest tip. Transplantul se poate realiza de la un decedat sau de la un donator viu;

- Pancreasul: poate fi transplantat in cazul pacientilor cu diabet, insa doar de la un donator

decedat;

- Ficatul: este unul din cele mai transplantate organe, una din cauzele frecvente care au indicatie
fiind ciroza hepatica. Fragmente hepatice pot fi transplantate atat de la donatori decedati, cat si de
la cei in viata;

- Pielea: este considerat a fi cel mai mare organ al omului si trebuie transplantat de cel mai multe
ori post-traumatic sau dupa indepartarea unor tumori impresionante care lasa o lipsa tegumentara
semnificativa;

- Intestin: mai ales cand exista tumori sau traumatisme ce devitalizeaza zone extinse din intestin;

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 17

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

- Celulele stem hematopoietice

Se poate realiza si transplant de tesut: corneea, oase, tendoane, valve cardiace, vene. Se pot
realiza si mai multe transplanturi in acelasi timp, in functie de necesitatile pacientului, disponibilul
de organe si stadiul bolii care impune o astfel de masura terapeutica.

Pacientii care nu pot fi inscrisi pe lista de transplant (in ciuda faptului ca ar fi nevoie de
unul) sunt cei are au infectii (virale, bacteriene sau parazitare) active, cei cu afectiuni cardiace
decompensate, cu probleme legate de consumul de droguri, alcool si tutun, sau cei care au diversi
alti factori de risc sau alte boli sistemice. Daca insa pacientul este un bun candidat, el va fi trecut
pe lista de asteptare. Pot trece zile, luni sau chiar ani pana cand se va gasi un donator compatibil
si pana cand transplantul va putea fi realizat.

Una din cele mai importante complicatii (temuta atat de medici cat si de pacienti) este
rejectul transplantului. O astfel de reactie poate sa apara in mod natural, chiar daca sunt luate toate
masurile de prevenire a ei. Rejectul transplantului apare atunci cand organul transplantat nu este
acceptat de organismul receptorului, datorita reactiilor sistemului imun care dupa ce il identifica
post-transplant ca neapartinandu-i, incepe sa secrete anticorpi pentru a-l distruge.

Consilierea psihologică joacă un rol esenţial in viata pacientului post - transplantat,

asigurandu- se o reintegrare familiala şi sociala corespunzatoare desfăşurării unei vieţi cât mai
normale.

Registrul Național Agentia Nationala de Transplant

Registrul ÎnAşteptare Transplantat Decedat AlteSituaţii Total

Cardiac 30 91 91 19 231
Celule reproductive -
2449 18216 0 298 20963
EmbrioTransfer
Celule stem hematopoietice 573 1306 100 69 2048
Cornee 298 561 2 33 894
Hepatic 393 744 372 472 1981
Os - Tendon 73 163 2 12 250
Pulmon 6 7 4 1 18
Renal 3124 2230 303 57 5714
Alte situații: Incompatibil, Retras, Externat, Alte cauze.

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 18

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “SF. VASILE CEL MARE” GALATI
SPECIALITATI MEDICALE – MODULUL CHIRURGIE GENERALA SI NURSING SPECIFIC (CHI- I)

Profesor: As. Med.Licentiat Sef CONDRIUC TEODORA- MIRELA Page 19