Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ovulatia reprezinta procesul care reprezinta eliberarea unui ovocit matur dintr-
un folicul ovarian (fiind astfel apt pentru fecundare).
Semnele ovulatiei
Se pare că natura stie ce face. Cercetările au arătat ceea ce multi dintre noi au
observat deja: femeile experimenteaza o crestere a dorintei sexuale atunci când
sunt cele mai fertile. Acest lucru se intampla cu câteva zile inainte de ovulatie,
cand este momentul potrivit pentru a avea contact sexua, daca va doriti o
sarcina.
Cand sunteti fertilă, cervixul va fi mai mare, mai moale şi orificiul cervical se
intredeschide. Insa nu este un semn clar de ovulatie. Ca si in cazul mucusului
cervical, puteti avea semne fertile ale colului uterin, dar nu ovulatie.
5. Sensibilitate mamară
O anumită sensibilitate mamara apare chiar inainte sau dupa ovulatie. Acest
lucru este legat de modificarile hormonale asociate ovulatiei. Insa in nici un caz
nu este un indicator precis de ovulatie. Sensibilitatea mamara poate interveni
inainte sau dupa ovulatie, precum si inainte de menstruatie, dar si ca un efect
secundar al unor medicamente pentru fertilitate.
7. Durerea la ovulaţie
Nidatia reprezinta fixarea oului in peretele uterin. Acest proces are loc in ziua a
7-a de la fecundatie si se supune unui riguros control hormonal.
La sfirsitul primei saptamini de la fecundatie, oul este implantat superficial, de
obicei la nivelul regiunii fundice a corpului uterin. Trofoblastul (stratul celular
periferic al oului) penetreaza peretele uterin, iar orificiul de patrundere va fi
apoi obturat prin depuneri fibrino-hematice, astfel incit oul este separat de
cavitatea uterina. Endometrul sufera modificari si se transforma in decidua sau
caduca.
In ziua a 10 a de la fecundatie oul este complet implantat. Din acest moment,
dezvoltarea oului se deruleaza cu rapiditate. Concomitent se deruleaza
placentatia, primele vilozitati coriale aparind in ziua 13-14. Ulterior vor aparea
si cele secundare si tertiare.
Din acest moment se poate vorbi despre sarcina.
ANEXELE EMBRIO-FETALE
I.Anexele embrionare
1. Amnios
2. Vezicula vitelina
3. Alantoida
4. Placenta primitiva
II.Anexele fetale
1. Placenta definitiva
2. Cordonul ombilical
I.1.Amniosul – apare in S2 si reprezinta un nivel de organizare in dezvoltarea
mamiferelor. Este un complex de structuri care realizeaza spatiul de dezvotare a
embrionului si a fatului. Intre celulele epiblastului se formeaza cavitatea
amniotica.
Contribuie la dezv structurilor axiale ale fetei dorsale in conditiile mentinerii
unei presiuni normale. Dezvoltarea dorsala a embrionului este indusa de
sporirea paralela suficienta si eficienta a spatiului amniotic a presiunii lichidului
amniotic. Previne inchiderea precoce a vezicululei ombilicale pt a-i da continut
si posibilitatea de a forma intestinul mijlociu, prin patrunderea in canalul
neuroenteric. Prin gura(stoma) primitiva, lichidul amniotic patrunde in cavitatile
nou formate si asigura dezvotarea lor tubulara, constiuind mulajul dezvoltarii
parietale.
In acelasi timp cu disparitia membranei orofaringiene dispare si membrana
cloacala. Cloaca primitiva are 2 segmete: anterior- urogenital si posterior –
anala. Este plina de lichid amiotic care favorizeaza cresterea sinusului
urogenital. Sinusul urogenital const. axul central in jurul caruia evolueaza
eminenta caudala.
Incepand cu L5 se poate realiza amniocenteza.(punctia sacului amniotic)
CORELATII CLINICE:
Polihdramnios. 1. obstacol mecanic :atrezii esofagiene sau duodendale, hernii
diagfragmatice congenitale.
alterarea controlului nervos al deglutitiei, anencefalie
obstacol al circulatiei placentare sau torsiune a cordonului ombilical
Oligohidramnios. 1. ruptura amniotica cu exturzia lichidiana
agenezie renala bilaterala
Patologia peretelui amniotic.Amputatii congenitale ale repliurilor pretelui
amniotic(bride amniotice)
I.2. Vezicula vitelina
Cele 3 etape de dezvoltare ale veziculei sunt:
-formarea veziculei viteline primitive(Z8-Z12)
- formarea veziculei viteline secundare (4 zile mai tarziu)
-formarea canalului vitelin
In S2 plafonul veziculei vitelin devine perete dorsal al tubului digestiv.
Doua saptamani mai tarziu, prin plicaturarea embrionului, tubul digestiv devine
o entitate individualizata in raport cu vezicula vitelina cu care comunica insa,
prin canalul vitelin.
In final cele 2 formatiuni vor fi separate si canalul vitelin ajunge sa fie inclus in
cordonul ombilical.
Rolurile veziculei viteline:
Functiile sunt importante doar la vertebratele non-placentare, unde contine
vitelus, ce asigura rezerva nutritiva. La om nu indeplineste acest rol nutritiv.
CORELATII CLINICE
Diverticul MECKEL
- poate persista canalul vitelin, ce determina o situatie care este considerata o
malformatie congenitala(Diverticul Meckel).
Alantoida
-este un organ pe seama caruia se dezvolta placenta si persista pe toata durata
vietii embrionare.
-la om este un diverticul endodermic care apare la extremitatea caudala a
embrionului, inaintea membranei cloacale, la marginea caudala a veziculei
ombilicare si evolueaza in pediculul de fixatie
-un inductor pentru aparatul urogenital si pentru dezvoltarea structurilor
eminentei caudale
-va deveni vezica urinara cu exceptia trigonului vezical(vezica mezodermica) ce
ia nastere din ductul paramezonefric
Roluri:
-la om alantoida este sistem de ghidaj pentru dezvoltarea vaselor ombilicale, si
formeaza vezica urinara cu exceptia peretelui posterior.
Placenta
-la om perioada de sarcina dureaza 266 de zile(38 de S) de la fertilizare.
-considerata de la data la care ar fi trebuit sa aiba loc menstruatia, aceasta
perioada se intinde pe parcursul a 36 S. Cele 9 luni de sarcina sunt impartite
conventional, in 3 trimestre.
-produsul de conceptie nu este viabil daca nasterea are loc inainte de 22 de
saptamani, iar inainte de 28 de saptamani supravietuirea este dificila, datorita
lipsei de maturitate a plamanilor.
-de la sfarsitul S3 pana la nastere, embrionul si apoi fatul, primeste si elimina
produsii de metabolism prin placenta. Dezvoltarea placentei incepe relativ
timpuriu, cand implantarea blastocistului induce reactia deciduala la nivelul
endometrului. Contactul blastocistului cu celulele endometriale determina
reactii atat la nivelul peretelui uterin cat si la nivelul structurilor embrionare.
La nivelul endometrului:
Se produce un raspuns decidual sau o reactie deciduala, in care se formeaza
celule bogate in factori de crestere si metaboliti care sustin implantarea
embrionului. Aceasta reactie este sustinuta si conditionata de secretia corpului
galben respectiv, de progesteron. In lipsa implantarii, corpul galben degenereaza
si este eliminat.
La nivelul embrionului:
Apare la polul embrionar o reactie trofoblastica prin care celulele isi pierd
membrana celulara si formeaza o masa densa care poarta numele de
sincitiotrofoblast. Celulele care gardeaza peretele blastocistului isi pastreaza
membranele celulare, si formeaza citotrofoblastul.
In S2 sincitiotrofoblastul creste in volum, prin proliferea periferica in jurul
discului embrionului bilaminar a citotrofoblastului. Citotrofoblastul este tapetat
la exterior de mezoderm, extraembrionar, care acopera si el embrionul si
formeaza pediculul de fixatie a embrionului.
Dupa edificarea cavitatii amniotice peretele blastocistului poarta numele de
chorion.
Celulele stromei endometriale se ingroasa prin acumulare de lipide si glicogen,
si devin voluminoase numindu-se in aceasta etapa celule deciduale. Totalitatea
acestor celule formeaza o structura numita decidua. Spre sfarsitul perioadei
embrionare la nivelul polului abembrionar decidua proemina in cavitatea uterina
si formeaza impreuna cu endometrul de acoperire o structura capsulara numita
decidua capsulara. La polul embrionar avem pediculul de fixatie si portiunea
corespunzatoarea a embrionului formandu-se cu celulele deciduale o structura
numita decidua bazala. Restul celulelor deciduale formeaza decidua parietala.
Aceasta se va continua spre polul abembrionar pana prin L3-L4. Dezvoltarea ei
face ca decidua capsulara sa dispara in L5-L6.
II.1. Placenta la termen
Placenta la termen este expulzata dupa circa 15 minute(3o de minute) de la
nastere.
Placenta apare ca o masa discoidala cu un d = 20 cm, grosime = 3cm la centru,
greutate = 500 g – 600 g( sau 1/5 - 1/6 din greutatea fatului).
Suprafata de schimb uteroplacentar la termen este extrem de mare = 14 m2. Iar
reteaua capilara alantoidiana = 50 km.
(Placenta are o fata materna si o fata embrioara. Fata materna : 15-20
cotiledoane poligonale incomplet separate prin santuri ce corespund septurilor
intercotiledoniene.)
CORELATII CLINICE
Fluxul placentar este influentat negativ de urmatorii factori:
tabagism, alcool, droguri, medicamente(ex: antibiotice), hipertensiune arteriala.,
anomalii placentare sau de cordon ombilical.
nidatia ectopica ->sarcina ampulara, ovariana si abdominala(1% din sarcini)
placenta praevia
prezenta unui hematom retro-placentar (0.5 % din sarcini)
placenta accreta – caracterizata printr-o dezvoltare proasta, in zone diferite, a
placentei
molahidatiforma – mimeaza o sarcina
2.Cordonul ombilical – o structura ce realizeaza conexiunea fatului cu placenta
- acoperit de amnios
- rezulta prin fuziunea prediculului de fixare a embrionului si a pediculului
vitelin
-un cordon ombilical este format din 2 artere ombilicale, o vena ombilicala,
resturile fibrozate ale canalului omfalomezenteric, un rest de mezoderm
extraembrionar care poarta numele de gelatina lui Wharton si invelisul amniotic
propriu-zis.
-Lungime - 50 , 60 cm, diametru = 1,5 cm.
Rolul: de a vehicula sangele cu CO2 si deseurile metabolismului fetal prin
arterele ombilicale spre placenta si sangele cu O2 si pordusi nutritivi de la
placenta spre fat, prin venele ombilicale.
CORELATII CLINICE:
-innodarea cordonului ombilical → hipoxie
-procidenta de cordon ombilical → cordonul iese prin canalul cervical