Îngrijirea Copilului Cu Boala Diareica Acuta

CUPRINS
Motto
Motivație
CAPITOLUL I
Anatomia apartului digestiv..............................................................................5
1.1 Cavitatea bucală................................................................................................................6
1.2 Faringele...........................................................................................................................7
1.3 Esofagul............................................................................................................................8
1.4 Stomacul...........................................................................................................................9
1.5 Intestinul subțire.............................................................................................................11
1.6 Intestinul gros.................................................................................................................13
1.7 Rectul..............................................................................................................................14
1.8 Fiziologia intestinului gros.............................................................................................14
CAPITOLUL II
2.1 Definiție..........................................................................................................................15
2.2 Epidemiologie.................................................................................................................15
2.3 Clasificare.......................................................................................................................16
2.4 Etiologie..........................................................................................................................17
2.5 Factori favorizanți...........................................................................................................17
2.6 Patogenie.........................................................................................................................20
2.7 Semne și simptome.........................................................................................................20
2.8 Examen de laborator.......................................................................................................22
2.9 Investigații paraclinice...................................................................................................22
2.10 Tratament.....................................................................................................................23
2.11 Tratament nemedicamentos.........................................................................................27
2.12 Tratament simptomatic................................................................................................28
2.13 Administrarea medicamentelor pe cale orală la copil.................................................28
2.14 Prognosticul și profilaxia B.D.A. ...............................................................................29
CAPITOLUL III
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu boală diareică acută la
copil...................................................................................................................................30
A. Rolul autonom al asistentei medicale în îngrijirea copilului cu B.D.A.
3.1. Rolul asistentei medicale în examinarea și investigația clinică
3.2.Rolul asitenței medicale în igiena alimentației la copil
3.3 Măsurarea înălțimii și greutății
3.4 Măsurarea temperaturii corpului
B.Rolul delegat al asistentei medicale în îngrijirea copilul cu B.D.A.
3.5.Examene de laborator
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE...................................................................................40
Recomandari........................................................................................................................63
Concluzii..............................................................................................................................64
Bibliografie...........................................................................................................................65
MOTTO
"Execuția prescripțiilor medicale cu competență și
conșiinciozitate rămâne doar o parte a activității asistentei
medicale. Esențiala ramane cunoașterea bolnavului, a
problemelor si nevoilor sale. "
Lucreția Clocotici
MOTIVAȚIE
Motivul principal pentru care am ales această lucrare de

diploma, este faptul ca ador copiii și imi doresc sa acumulez cât
mai multe cunoștințe în domeniu pediatric. Voi fi întotdeauna
aproape de copiii aflați în suferință, cu sufletul și cu toată
priceperea mea. Am în jurul meu oameni,PROFESIONIȘTI" care
sunt un bun exemplu pentru mine și îmi doresc ca într-o zi să fiu
ca ei.
2
Introducere
Avocații copiilor: - s-a dovedit faptul că pediatrilor le revine rolul

important de a fi avocații binelui copiilor, mai ales al celor cu handicapuri
neuro-psiho-motorii severe, în afară asigurării sănătății acestora.
Consilierea: - este una dintre cele mai importante părti ale
activității zilnice a pediatrilor. În afara discutării diferitelor aspecte ale
afecțiunilor, evoluției sau prognosticului lor, ei trebuie să discute aspecte
de creștere și dezvoltare și să puncteze aspecte importante ale dietei
copiilor.
Adaptarea la boală: - este un element major al îngrijirii copiilor cu
nevoi speciale sau cu boli cronice care necesită spitalizare îndelungată.
Manevrele pe care le practicăm în spital sunt adesea neplăcute, de
aceea trebuie si avem discuții atât cu părinții cât și cu copilul ( cand
acesta este suficient de mare cât să înțeleagă ) asupra diferitelor tipuri
de proceduri. Părinții, deși adesea extrem de bine intenționați, pot să
întrerupă sau chiar să descurajeze unele proceduri considerate de ei ca
potențial primejdioase, dar de medici corecte, cum ar fi vaccinurile
naționale, IDR-ul la tuberculită. Trebuie să învățăm să discutăm cu
părinții, se nu considerăm atitudinea lor ca și un afront ci doar ca o grijă
permanentă pentru copilul lor. Trebuie să le vorbim intr-un mod empatic
să le răspundem corect și onest la toate întrebările pe care ei le pot
avea. Trebuie să înțelegem faptul că scopul nostru final este binele
copilului. De asemenea, va trebui să urmărim evoluția copiilor care se
afă în îngrijirea noastră și să stabilim metode de menținere a legălturii cu
pacientul și după ce acesta s-a externat.
Examinarea copilului: - se poate face în ambulator, la o clinică
privată, la un cabinet al unui medic de familie sau la un cabinet de
pediatrie privat. De asemenea el se poate prezenta la camerele de
urgență sau poate fi vizitat la domiciliu, poate fi chiar internat în spital
atunci când se consideră necesar acest lucru.
3
CAPITOLUL I
Anatomia aparatului digestiv

Aparatul digestiv cuprinde un grup de organe a căror funcție principală
este digestia.
Segmentele tubului digestiv sunt

- cavitatea bucală;
- faringele;
- esofagul;
- stomacul;
- intestinul subțire;
- intestinul gros
- rectal.
Pe lângă aceste segmente, aparatul digestiv cuprinde și o serie de

glande anexe, ale căror secreții ajută la digestia și absorbția alimentelor :
- glandele salivare;
- ficatul;
- pancreasul.
4
Fig.1 – Aparatul digestiv
1.1.Cavitatea bucală
Este primul segment al tubului digestiv, alcatuită din organe si
diferite țesuturi. Superior, aceasta este limitată de bolta palatină, inferior
de planșeul bucal, lateral de obraji, anterior de buze și posterior se
continua cu faringele.
Cavitatea bucaIă este căptușită cu mucoasa bucală.
În cavitatea bucaIă se află cele două arcade dentare (superioară si
inferioară), situate pe maxilar și respectiv pe mandibulă.
Dinții sunt în număr de 32: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari și 12
molari.
Limba, organ muscular situat posterior, prezintă pe față superioară
niște formațiuni numite papile: filiforme, fungiforme si gustative, ultimele
fiind situate spre rădăcina limbii, formând "V-ul„ lingual; în cavitatea
bucală glandele salivare, parotide, submaxilare si sublinguale escretă
saliva.
Fig.2 – Cavitatea bucală
5
Funcțiile pe care le îndeplinește gura sunt următoarele:
- funcția de masticație;
- funcția de fonație;
- funcția receptoare;
- funcția de aparare;
- funcția fizionomică.
1.2.Faringele
Este un organ care aparține atât aparatului digestiv, cât și
aparatului respirator. El se află situat pe partea posterioară a cavității
bucale și se continua cu esofagul, fiind căptușit cu o mucoasă și bogat
în țesut limfoid. In faringe se găsesc amigdalele palatine: amigdala
faringiană pe peretele posterior și amigdala linguală la rădăcina limbii,
legate între ele prin numeroase vase limfatice, formand inelul limfatic
"Waldeyer".
Fig. 3 - Farigele
Funcțiile faringelui sunt următoarele:

- funcția de conducere a bolului alimentar către esofag;
- funcția de apărare împotriva infecțiilor, care pot pătrunde
pe cale digestivă sau pe cale respiratorie.
1.3.Esofagul
6
Este un organ musculo-membranos, tubular, care face legătura
între faringe și stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervical și se
termină în dreptul vertebrei a 11 -a toracală. Are o lungime cuprinsă
între 25 - 30 cm. și un calibru care variază între 10 - 22 mm.
Fig.4 – Esofagul
Acesta are trei strâmtori fiziologice:
- strâmtoarea cricoidiană;
- strâmtoarea de la nivelul încrucișării cu artera aorta;
- strâmtoarea de la nivelul cardiei.
Esofagul este situat in mediastinul posterior, venind in contact cu

formațiunile situate aici. Datorită acestei situări, afecțiunile esofagului se
pot răsfrânge asupra organelor cu care vine în contact, iar pe de altă
parte, leziunile acestora pot provoca suferințe esofagiene.
7
Ca structură, esofagul este alcătuit din trei straturi:
- la interior – se află mucoasa, cu un epiteliu pavimentos stratificat;
- tunica mijlocie – care este musculară și are două straturi: unul intern,
cu fibre circulars și unul extern, cu fibre longitudinale;
- tunica externă – care este formată din țesutul conjunctiv lax, care se
continuă cu țesutul de susținere mediastinal.
Din punct de vedere fiziologic, esofagul reprezintă un organ menit

să facă legătura dintre faringe și stomac. Prin reflexul de deglutiție, bolul
alimentar trace din faringe în esofag; prin coordonare nervoasă,
musculatura formează unde contracțile care împing bolul spre cardia;
sfincterul cardiei se desface, împiedicând refularea conținutului gastric
în esofag. Se acceptă existența a două zone anatomice prevăzute cu
activitate sfincterială: una situate la joncțiunea faringo-amigdaliană și
alta în vecinătatea inelului hiatal, la limita dintre esofagul propriu-zis și
vestibulul gastro-esofagian.
1.4.Stomacul
Reprezintă un organ cavitar musculo-glandular și este segmentul
tubului digestiv situat între esofag și intestinul subțire. Forma lui este
asemănatoare cu cea a unei pere, cu vârful ușor indoit și îndreptat în
sus: la examenul radiologic apare asemeni literei "J" sau ca un cârlig.
Forma lui este variabilă în funcție de: conținut, tonicitatea
musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal, poziția individului și
volumul organelor vecine.
Stomacul începe de la cardia, aceasta face legătura între esofag
și stomac; porțiunea situată deasupra cardiei și care este adaptată
cupolei diafragmatice se numește „marea tuberozitate" (fomix sau
fundus); segmentul vertical este corpul stomacului, care se continuă cu
mica tuberozitate și apoi cu antrul piloric și se termină cu orificiul piloric.
Între cardia și piloric se află două margini: marginea externă sau
„marea curbură" și marginea internă sau „mica curbură".
Din punct de vedere structural, stomacul este alcătuit din patru
pături:
- la interior se află mucoasa;
- apoi submucoasa;
- musculoasa;
- iar la exterior este înveliș de seroasa peritoneală.
Mucoasa
Este alcatuită dintr-un epiteliu cilindric, care secretsă mucus și
din glandele stomacului:
8
- glandele fundice (secretoare de acid clorhidric și pepsină)
- glandele piloricei celulele mucipare (secretoare de mucus)
Fig.5 - Stomacul
Musculoasa
Este formată dintr-un strat intern, cu fibre dispuse oblic, un strat
intermediar cu fibre circulare și un strat extern cu fibre longitudinale.
Stratul circular, la nivelul pilorului, este foarte puternic, constituind
sfincterul piloric.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primește alimente și
datorită funcției sale motorii, le frământă, le amestecă cu sucul gastric și
apoi le evacuează în dudoden.
Prin funcția secretoare, stomacul intervine în digerarea tesutului
conjunctiv și a proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric și al pepsinei.
Mucusul gastric are un rol protector de prim-ordin, apărând mucoasa de
acțiunea sucului gastric.
Secretia gastrică este declanșată mai întâi printr-un mecanism
reflex nervos, apoi prin mecanisme neuro-chimice cu punct de plecare
în mucoasa gastrică ( faza gastrică – cu secreție gastrică) și intestinul
subțire ( faza intestinală ).
9
1.5.Intestinul subțire
Începe la pilor și se termină la nivelul valvulei ileo-cecale.
Este alcătuit din trei segmente:
- duoden;
- jejun
- ileon
Fig.6 – Intestinul subțire
Duodenul
Are forma unei potcoave și i se descriu patru porțiuni:
- bulbul duodenal care urmează imediat după pilor și este ușor
mobilă;
- descendentă care este situată în dreapta coloanei vertebrate și în ea
se varsă secreția biliară și secreția pancreatică;
- este orizontală;
- este ascendentă și se continua cu jejunul, formând unghiul
duodenojejunal.
Structural, duodenul este alcăituit din patru straturi:
- mucoasă;
- submucoasă;
- musculoasa – cu fibre musculare circulare și longitudinale;
- seroasa peritoneaIă – care îl acoperă numai pe fața anterioară.
Fiziologic, duodenul are două funcții principale:

- funcția motorie – prin motilitatea duodenului chimul alimentar este
împins foarte repede în jejun (în câteva secunde);
- funcția secretoare – prin secreția duodenală este elaborată secreția,
cu rol în stimularea pancreasului și a intestinului, care transformă
10
tripsinogenul în tripsină și mucus.
La nivelul duodenului începe să se amestece chimul alimentar sosit
din stomac cu sucul duodenal, bila și sucul pancreatic.
Jejuno – ileonul
Are un calibru mai mic și umple cea mai mare parte a cavitații
peritoneale. Este alcătuit tot din patru straturi: mucoasa, submucoasa,
musculoasa și seroasa. Spre deosebire de duoden, seroasa învelește
întreaga circumferintță a jejuno – ileonului. Mucoasa formează cute
circulare și nenumărate vilozități intestinale, realizând o suprafață
enormă, cu mare rol în absorbția intestinală. În porțiunea terminală a
ileonului se gasesc numeroși foliculi limfatici, formând plăcile Payer.
Din punct de vedere fiziologic, jujeno-ileonul are trei funcții:

- motorie;
- secretoare;
- de absorblie.
Funcția motorie
Este reprezentată de mișcările pendulare, cu rol de frământare și
amestecare a conținutului intestinal, precum și de mișcările peristaltice,
cu rol de propulsare a chimului intestinal.
Funcția secretorie
Se manifestă prin elaborarea unor fermenți: erepsina și nucleo-
tizada, cu rol in digerarea proteinelor și a acizilor nucleici; lipaza
intestinale, cu rol in scindarea grăsimilor neutre; dizaharidele ( maltaza,
izomaltaza, zaharaza, lactaza ), cu rol in digerarea glucidelor pâna la
monozaharide.
Funcția de absorbție
Se exercită pe o foarte mare suprafață, datorită vilozităților
intestinale. Odată cu principiile alimentare amintite, se mai absorb și
apa, sărurile minerale și vitaminele.
1.6. Intestinul gros

Este segmentul terminal al tubului digestiv. El începe de la valva ileo-
11
cecala și se termină cu anusul. Se distinge de intestinul subțire prin
volumul său mai mare și prin cele trei benzi musculare longitudinale
( tenia coli ). Lungimea lui variază între 1,5 și 3 m.
Structural, intestinul gros este alcătuit din patru straturi: mucoasa,
submucoasa, musculoasa și seroasa. Mucoasa este foarte bogată în
celule mucipare, iar musculoasa se caracterizează - prin cele trei benzi
longitudinale și prin benzile transversal, care alcătuiesc haustrele
intestinului gros.
Fiziologic intestinul gros indeplinește funcții de motricitate, secreție și
absorbție. Motricitatea asigură progresia bolului fecal prin contracții
peristaltice segmentare și prin contracții masive. Bolul fecal se adună în
sigmoid; trecerea materiilor fecale în rect duce la expulzarea lor prin
actul defecației.
Intestinal gros este împărțit în următoarele segmente:
- cecul;
- colonul ascendent;
- colonul transvers;
- colonul descendent;
- colonul sigmoid;
- rectul.
Fig.7 – Intestinul gros
Cecul
Este situat în fosa iliacă dreaptă; legătura dintre ileon și cec se
12
realizează prin sfincterul ileo-cecal ( formațiune musculară ). Pe partea
internă a cecului se află apendicele, a cărui poziție este variabilă. Cecul
are un anume grad de mobilitate.
Colonul ascendent
Este situat în flancul drept și continuă cecul, urcând până la fața
inferioară a ficatului, unde, prin unghiul hepatic ( unghiul drept ) se
continua cu colonul transvers. Este fixat pe peretele posterior al
abdomenului prin peritoneu.
Colonul transvers
Se întinde de la unghiul hepatic pană la unghiul splenic (unghiul
stâng) și este situat orizontal, sau în forma literei „V".
Colonul descendent
Este situat în flancul stâng și se întinde de la unghiul splenic până
la nivelul crestei iliace, unde se continuă prin colonul sigmoid.
Colonul sigmoid
Se află în continuarea precedentului, situat în fosa iliacă stângă și în
pelvis, are forma literei "S" și se întinde până la unghiul recto-sigmoidian.
1.7. Rectul
Este porțiunea terminală, care se întinde de la unghiul recto-
sigmoidian pană la anus și este situat în pelvis. Rectul comunică cu
exteriorul prin canalul anal.
1.8. Fiziologia intestinului gros:

Rolul principal al intestinului gros este de depozit temporar al
deșeurilor rezultate din digestie și de absorbție a apei, Na + și altor
elemente, determinând eliminarea a aproximativ 150 g materie fecală
semisolidă pe zi, în unul sau două scaune.
Glandele intestinului gros secretă un suc foarte vâscos, alcalin,
care nu conține enzime digestive. Rolul acestei secreții este de a facilita
trecerea materiilor fecale și de a proteja mucoasa intestinală de iritații
mecanice și chimice.
Alimentele, încep să ajungă în cec după 4 ore, transportul materiilor
fecale de-a lungul colonului este mult mai lentă – abia 70% din
rezidurile alimentare se elimină prin scaun dupe 72 de ore.
La nivelul intestinului gros sunt absorbite – apă, electroliți, vitamine
și aminoacizi.
13
Intestinal gros este populat de un număr mare de bacterii, care
alcătuiesc flora bacteriană intestinaIă.
Rolul florei bacteriene intestinale:
- transformă bilirubina în stercobilinogen și apoi în stercobilină;
- intervine în sinteza vitaminică (K, B1, acid folic, biotină);
- prin putrefacție și fermentație bacteriană produce o serie de
gaze (CO2, H+, H2S, CH3= metan).
Prin contacții tonice, segmentare și peristaltice, bolul fecal este
împins spre rect. Stimulul fiziologic declanșează actul defecației și
produce trecerea materiilor fecale în rect, care determină relaxarea
sfincterului anal intern și extern și expulzia materiilor fecale.
Defecația este un act reflex controlat voluntar.
Eliminarea întârziată a materiilor fecale la intervale mai marl de 48 de
ore = constipație.
Eliminarea frecventă de scaune neformate ce conțin resturi alimentare
nedigerate = diaree (apare ca urmare a unui tranzit accelerat în
intestinul subțire sau gros).
CAPITOLUL II
Boala diareică acută ( B.D.A. )
2.1. Definiție
Boala diareică acută ( B.D.A. ) reprezintă o malabsorbție
temporară de apă și electroliți, de principii alimentare ( proteine, glucide,
lipide),ce se manifestă prin accelerarea tranzitului intestinal, cu
evacuarea de scaune frecvente și modificate cu deshidratare și scădere
ponderală.
2.2. Epidemiologie
Boala diareică acută este una din cele mai frecvente îmbolnăviri,
fiind situate pe locul secund după infecțiile acute respiratorii. Afectează
toate vârstele dar frecvența cea mai ridicată este la nou-născut, sugar,
copil mic, indeosebi în țările subdezvoltate. Este o problemă de sănătate
publică atât prin frecventă și prin complicații posibile care contribute atât
la noi în tară, cât și pe plan mondial la un nivel ridicat al mortalității
infantile ( anual în lume se înregistrează două milioane de decese la
grupa de vâstă de 0 - 5 ani ).
Rata frecvenței B.D.A. la acestă categorie de copii este de 2-3 ori
14
mai crescută în țările lumii a treia în comparație cu situația din SUA.
Nivelul crescut de morbiditate în Romania, este dovedit de
numărul mare de internări, mai ales în sezonul călduros al anului: 15-
30%, din totalul acestora. Despre această boală cunoscută încă din
antichitate s-au acumulat cunoștinte noi în ultimele două decenii care au
permis o nouă întelegere, o nouă abordare diagnostică și o modalitate
terapeutică mult mai eficientă.
2.3. Clasificare
Criteriul de baza al severității în B.D.A. pe baza căruia se clasifică

este sindromul de deshidratare acuta ( S.D.A. ), concret după procesul
scăderii în greutate a organismului copilului, comparativ cu greutatea
acestuia la debutul bolii. Scăderea ponderală trebuie să se producă în 1-
2 zile.
La copil, față de adult, circulația apei este de 3-4 ori mai accelerată
survenind mult mai rapid deshidratarea ( pierderea apei și a
electroliților).
B,D,A. are următoarele forme clinice:

- diareea acută „simplă" ( ușoară ) scade în greutate sub 5%;
- diareea acută „medie" scade in greutate între 5-10%;
- diareea acută „grave" ( severă) - toxicoză, scade în greutate peste
10%.
Alte diarei acute:

a) Intoleranța congenitaIă sau dobândită la lactoză sau mai rar la
zaharoză. Este datorită deficitului enzimatic corespunzător din
sucul intestinal în lactoză și în zaharază.
b) Colitele se Întâlnesc la copiii mai mari:
- colita muco-membranoasă;
- colita de fermentație ( în care scaunele sunt acide, au miros
acru și aspect spumos );
- colita de putrefacție( scaune alcaline, cu miros fetid );
- colita ulcerativă (cu scaune mucosanguinolente ), care este
de fapt o rectocolită, interesând prin leziunile sale porțiunea
terminală a colonului și rect.
c) Diareile acute și cronice de cauză- parazitară care pot fi
diagnosticate numai în urma examenului coproparazitologic, dacă nu se
identifică în scaune chiar paraziții eliminați de copil.
15
2.4. Etiologie
Boala diareică acută la sugar și copil mic sunt în marea majoritate a
cazurilor, în practică, provocate de o cauză infectioasă, respectiv sunt
gastroenterite infectioase. Acestea sunt determinate, în ordinea
frecvenței, de virusuri, de bacterii, și mult mai rar de protozoare
patogene.
Toți agenții etiologici bacterieni ai diareilor se transmit pe cale fecal-
orală, dar se vor avea în vedere ca surse posibile și alimentele sau apa
contaminată, precum și transmiterea directă de la om la om.
Diareile cu Salmonella, Shigella sau Giardia survin epidemic, în timp
ce diareile virale (rotavirus, calcivirus sau astrovirus) survin endemic,
fiecare copil infectându-se în funcție de expunere.
Măsurile tradiționale de control al agenților bacterieni enterici,
transmiși prin apă sau alimente, conduc la scăderea numărului de cazuri
de diaree produsă de agenți epidemici. Referitor la cazurile de diaree
endemică, modul de transmitere nu este cunoscut.
Diareile infecțioase din creșe sau alte colectivități de sugari, diareile
nozocomiale sau apărute în familii sărace, cu nivel socio-cultural foarte
scăzut trebuie atribuite de la început agenților infectioși.
Etiologia este reprezentată de factori determinanți, la care se
asociază și factori favorizanți.
2.5. Factori favorizanți

B.D.A. este mai frecventă la o categorie de copii mai receptivi la
agresiunea infecțiilor digestive:
a) nou-născuții cu „risc crescut", prematuri, dismaturi;
b) sugari malnutriți (legatura reciprocă — la aceștia secrețiile gastro-
intestinale sunt scăzute, iar B.D.A. predispune la malnutriție);

c) teren diatezic, alergici;
d) copii din colectivități, din spitale cu internări prelungite;
e) alimentați necorespunzător;
- artificial, îndeosebi cu lapte de vacă (laptele matern asigură
o protecție importantă și privarea sugarului sub 3-4 luni de acest dar al
naturii îl expune la B.D.A.)
- greșeli alimentare: supra și subalimentație, diluții
neadecvate, intervale prea lungi sau prea scurte între mese, introduceri
de noi alimente îndeosebi în sezonul călduros
f) diareea datorită folosirii în exces a antibioticelor per os pe lungi
durate;
g) nivel precar socio-economic – gradul de sărcicie al unei comunități
16
se reflectă și în incidența B.D.A. la copil mai mic de 5 ani.
Factori determinanți
Diareea este o boală acută infectioasă mai u șoară sau mai severă
in funcție de numărul și virulența agenților patogeni, de posibilitățile de
apărare ale gazdei.
Acești agenți patogeni sunt: - virali,
- bacterieni,
- paraziti.
La scurt timp după naștere, tubul digestiv este colonizat,
contaminat de flora saprofită benefică organismului, sub aspect
cantitativ, stomacul poate fi steril datorită acidității cu efect bactericid;
duodenul, jejunul sunt contaminați mult mai puțin decât colonul la care
există bacilli coli ce pot fi considerați patogeni.
În anumite situații, de exemplu în sezonul călduros, când secretia
gastrică bactericidă este mai redusă, se poate produce o ascensiune
mare a florei din zonle inferioare intestinale, producând accelerarea
tranzitului intestinal și perturbări în absorbția apei și electroliților.
În funcție de natura cauzei care a produs această boală, diareea
acută la copii se poate clasifica astfel:
a) de natură infecțioasă:
- infecții enterice, intoxicația alimentară;
- infecții extra intestinale.
b)indusă de medicamente:
- asocierea antibioticelor;
- alte medicamente.
c) alergii alimentare:
- alerigia la proteinele laptelui de vacă;
- alergia la proteinele din soia;
- alergia la alimentația multiplă.
d) tulburări ale proceselor de digestie și absorbție:

- intoleranță la sucroză, insomaltoză
- intoleranță la lactoză.
e) Deficiențe în vitamine, oligoelemente și zinc;

f) ingestia de metale grele, precum cuprul și zincul.
17
Cauze infecțioase enterale sunt:
- bacterii enteroinvazive – care depășesc bariera intestinală
ajungâng în circulația generală: Salmonella, Escherichia Coli,
Campylobacter Jejuni;
- bacterii enterotoxigene: vibrion holeric prin toxinele produse
determină importante tulburări ale tranzitului și în absorbția apei și
electroliților din tubul digestiv (Escherichia Coli, Yersinia
enterocolitică, Stafilococ Auriu).
- virusuri: enterovirusuri, rotavirusuri (70%), paraviruși, adenoviruși.
- paraziti. protozoare – Giardia, Lamblia (20-50%), prezentă de obicei
în duoden, mai frecvent la copil comparativ cu adultul, indeosebi la copiii
din colectivitate.
- fungi:ciuperci microscopice de tipul Candida ablicans, din intestin și
colon.
Cauze infecțioase parenterale sunt:
- diareea care însoțește: - rinofaringita,
- otita,
- bronhopneumonia,
- infecția tranzitului urinar,
- septicemia.
Cauze neinfecțioase:
- greșeli alimentare cantitative -subalimentația și supraalimentația,
determină tulburări de tranzit.
- greșeli alimentare calitative - diluții necorespunzătoare de lapte,
diversificare incorectă, alimente necorespunzatoare vârstei;
- factori medicamentoși – antibiotice oral, laxative, Fe;
- factori alergici – alergia la proteinele laptelui de vacă, soia,
ovalbumina.
Cauze favorizante:
-factori de mediu – igiena defectuoasă, integrare prematură în
colectivități de copii, spitalizări repetate, sezon cald.
-factori constituționali – vârsta mică (sub 3 ani), apare imunologia
redusă, greutate mică la naștere, alimentație lactată predominentă,
abilitatea funcțiilor digestive, toleranță digestivă limitată.
2.6. Patogenie
Diareea este de cele mai multe ori, un răspuns protectiv la o varietate
de agresiuni. În mod normal, intestinal are un echilibru dinamic între
18
lichidele absorbite și cele secretate.
Pentru a produce diaree, agentul patogen trebuie să depășească
diferitele bariere ale organismului gazdă și să înfrângă - mecanismele de
apărare pe care acestea le includ, și anume:
- aciditatea gastrică;
- imunitatea locală intestinală care include secreția locală de IgA
secretor;
- motilitatea intestinală
- secreția de mucus;
- microflora saprofită intestinală.
Atunci când agenții infecțioși, toxine sau alte substanțe sunt prezente
în intestin, secreția fluidelor și peristaitismul sunt stimulate pentru a
expulza elementele perturbatoare, astfel apărând diareea. Alterarea
mobilității este o cauză mai putin obișuită pentru diareea acută. Cea mai
comună cauză de diaree acută este infecția.
Germenii enteropatogeni actionează fie prin invazia mucoasei
intestinale, fie prin elaborarea de enterotoxină, care produce diaree prin
pierdere de apă și electoliți.
Inflamarea intestinului mai poste fi determinată și de boli cronice, de
tipul bolii inflamatorii a intestinului sau boala celiatică. Diareea, în
asemenea boli este multifactorială, un aport avându-I și inflamația
mucoasei, care duce la malabsorbție intestinală.
Substantele malabsorbite produc încărcătură osmotică în lumenu
intestinal, rezultând astfel diareea.
2.7. Semne și simptome

Debutul acestei boli este de reguIă acut, prin apariția scaunelor
frecvente, lichide (sau de consistentă modificată, cu elemente
patologice, ca mucus, puroi, sânge), precum și de volum mare. Cu o
atitudine terapeutică adecvată, episodul diareic se autodelimitează într-
un interval de 72 de ore, dar prin accentuarea simptomelor, fără a putea
controla pierderile de lichide și electroliți și fără a le putea înlocui, se
instalează sindromul acut de deshidratare.
Debutul poste fi brusc, cu modificări ce preced semnului

major (eliminarea de scaune frecvente, modificate ), respectiv:
- febră
- anorexie
- agitație
- eritem fesier
- vărsături
- dureri abdominale, spontane sau provocate
19
- meteorism abdominal
- stagnare ponderală
Perioada de stare – scaune frecvente (depășind numărul normal

de 35 / zi ajungând la 10-20 / zi) apoase, muco-grunjoase, verzui, cu
mucus, uneori cu striuri de sânge, emise in jet, cu miros acru sau fetid,
reacție alcalină vărsături care se accentuează prin dezechilibrele hidro-
electrolitice.
Semne ce însoțesc simptomele majore:
- colici abdominali, agitație, ,frecarea călcâilor;
- tenesme rectale;
- meteorism abdominal ( balonare datorită gazelor );
- modificarea stării generate;
- scădere în greutate ( deshidratare și apoi malnutriție proteocalorică );
- scăderea rezistenței la infecții;
- aciditatea scaunelor eliminate determinate de eritem fesier.
Variații ale sindromului de deshidratare:

- deshidratare ușoară – scădere ponderală până la 5%, cu lipsa
semnelor de deshidratare;
- deshidratare medie – scădere ponderală 5-10%;
- deshidratare severă – scădere ponderală peste, 10% și semne de
colaps ( tahicardie, puls mic, tulburări circulatorii capilare, time de
recoltare prelungit, hipo sau hipernatremie ).
Semne clinice de deshidratare extracelulară:

- pliu cutanat leneș sau peristent;
- globi oculari hipotoni;
- fontanelă anterioară deprimată;
- tegumente marmorate;
- oligoanurie.
Semne clinice de deshidratare intracelulară

- febră;
- sete vie;
- mucoase uscate;
- agitație;
- convulsii;
- semne de acidoză ( creșterea temperaturii și ritmului respirator );
20
- alcaloza ( varsături ).
2.8. Examene de laborator

Coprocultura – este examenul esential, se face obligatoriu anterior
terapiei cu antibiotice, putând evidenția agentul patogen. În multe cazuri
examenul este negativ, în ciuda aspectului „bacterian" al diareii.
Pentru indentificarea rotavirusurilor se utilizează microscopic cu
imunofluorescentă sau testul ELISA.
Coprocitograma – este examenul de laborator prin care se numără

leucocitele pe câmpul microscopic. Leucocitele nu sunt prezente în
scaun decât în infecții cu germeni enteroinvazivi ( > 10 pe, câmpul
microscopic).
Scaunul mai poate fi examinat din punct de vedere al pH-ului,
conținutului in glucoză și Cl. Dacă pH-ul este sub 5,5 și conținutul în
glucoză este scăzut se vor lua in considerare cauzele neinfecțioase de
diaree ( intolerantă la dizaharide ); în schimb, pH-ul alcalin al scaunelor
pledeaza pentru originea bacteriană a infecției digestive.
Hemoleucograma – nu prezinta modificări sugestive în diareile
ușoare, dar numărul leucocitelor variază larg între leucocitoză și
leucopenie, cu devierea la stânga a formulei leucocitare în diareile
bacteriene cu germeni gram negativi.
lonograma plasmică – poate evidenția unele tulburări hidro-electrolitice
prin diaree și vărsături.
2.9. Investigatii paraclinice:

4
1.Izolarea agentului patogen infecțios, factor determinant al

tulburărilor locale digestive și a celor la distanță - prin:
- coproculturi (repetate);
- testarea sensibilității germenilor prin antibiogramă.
2. Tendinta entero-invazivă cu diseminare hematogenă impune

obligatoriu:
- hemocultura;
- urocultura;
- examen cito-bacteriologic.
3. Se acorda importantă deosebită pozitivării reactanților de fază

acută. Următorii parametri biologici pledează pentru infecție enteraIă cu
21
diseminare patogenă
- VSH cu valori > 20 mm/h;
- Fibrinogen crescut;
- număr total de lucocite > 8.000 mm;
- număr absolut de neutrofile > 5.000mm;
-creșterea raportului neutrofile tinere / număr total de neutrofile
(deviere la stânga a formulei leucocitare)
Urmatoarele examinăiri – se efectuează in scopul aprecierii gravității
sindromului de deshidratare acută:
- ionograma;
- urina,
- proteinele totale;
- ureea,
- creatinină;
- glicemia;
- calcemia;
- electrocardiograma ( EEG ).
2.10. Tratament
În boala diareică este necesar un consult medical care se
complectează obligatoriu cu analizele de laborator. După stabilirea
cauzei de boală, uneori și înainte dacă afecțiunea este destul de severă,
incât să nu mai suporte amânare, se trece la tratament antibiotic și
simtomatic (antidiareice, antitermice), sub supravegherea medicului. În
același timp este necesar un regim alimentar, inițial se suspendă cam
toate alimentele solide.
Tratamentul corect al diareii se face In funcție, de examenul
clinic, care permite aprecierea stării de hidratare.
Tratamentul dietetic – este mijlocul cel mai important de tratament,

trebuie să ofere alimente care să se adapteze unei capacități de digestie
și de absorbție redusă, comparativ cu perioada anterioară îmbolnăvirii.
Tratamentul dietetic cuprinde 4 etape:
a) - dieta hidrică;
b) - dieta de tranziție;
c) - realimentarea;
d) - revenirea la alimentarea anterioard imbolnăvirii.
Înlocuirea pierderilor hidroelectrolitice – acestea sunt presupuse

în orice diaree, fiind cu atât mai probabile cu cât vârsta este mai mică.
22
Dieta hidrică (rehidratarea) și realimentarea precoce sunt două
etape principale în tratamentul dietetic.
a) Dieta hidrică presupuse:

- punerea în repaus a tubului digestiv;
- întreruperea aportului alimentar;
- prevenirea deshidratării acute.
În 85% din cazuri, rehidratarea orală poate înlocui perfuzia intravenoasă

și hidratarea parenterală (în forme ușoare sau medii de diaree).
În boala diareică este foarte importantă hidratarea copilului
care se incepe imediat.
Prin administrarea de ceai de mentă + 5% zahăr sau deloc sau se
mai poate da GESOL – este o pulbere care conține 20% glucoză; 2,5g
bicarbonat de sodiu; 3,5g clorură de sodiu ;1,5g clorură de potasiu
pentru 1 litru de apa fiartă și răcită (150 - 180 - 200 ml /kg corp/zi
pentru o perioadă de 12 ore).
Hidratarea se continua atâta timp cât există scaune diareice.
Se recomandă ca următoarea etapă terapeutică să fie reprezentată de
„dietă de tranziție" alcătuită din vegetale antidiareice (spa de orez, supă
de morcov, pulberea de roșcove sau pulpa de măr copt, mucilagiu de
orez; în funcție de vârstă), în cantitate de 150 ml/kg; impune ca această
etapă să fie strict respectată, având avantajul că, după nu mai mult de
24 de ore, se obține de obicei un scaun legat de morcov.
Când sugarul este alimentat natural se respectă administrarea cu
lingurita atât în rehidratare cât și în "dieta de tranziție". În etapa de
tranzacție, sugarul, este privat de proteine și glucide, pentru aceste
pierderi se folosesc diferite scheme de tratament adaptate la fiecare caz
in parte.
b) Dieta de tranziție:
Se folosește vegetale antidiareice, cu rol de a preveni deshidratarea,
de a continua rehidratarea, de a seda motilitatea intestinală, cu sport
energetic și parțial mineral.
Preparate folosite: - supă de morcov 30-50%,
- mucilagiu de orez 3-5% + 5% zahăr,
- făină de roșcove 3-5-10%;
- pulpă de măr copt;
- banana, la sugarul de paste 6-8 luni.
Cantitatea: – 150 -180 mI/kg/zi, timp de 24 de ore, pâna la
apariția scaunelor consistente, maximum 2 zile.
c) Realimentarea:
23
Constă în introducerea progresivă a unor alimente medicament,
legată de toleranța digestivă încă limitată, incepând cu cantități de 20-
30 mil alimente pentru un prânz, fără a se depăși 120-150 ml/ zi,
ajungându-se la rația de intreținere în 4 zile.
Pentru ameliorarea tranzitului digestiv se pot folosi supsă de
morcov sau mucilagiu) de orez.
Dacă sugarul este alimentat artificial, se poate trece la formule de
lapte dietetic sărac în lactoză (ex: Milupa HN 25, Humana Heilnahrung)
care irită mai puțin mucoasa intestinală, dar asta după ce a trecut
episodul acut iar scaunele încep să se normalizeze. Înlocuirea
preparatului dietetic cu alimentul de bază ( lapte adaptat ) se face
după 5-7 zile, tatonând toleranța digestivă, care se restabilește cu
atât mai precoce cu cât diareea a fost mai ușoară și sugarul de
vârstă mai mare.
La sugarii alimentați natural, se continua alimentarea cu laptele

de mama, în cantități crescute progresiv.
La sugarii peste 6-7 luni, realimentarea se face cu: orez, brânză
de vaci, carne fiartă, uleiuri vegetale.
La copilul mic alimentația în primele două zile va fi hidrică:
- soluții de hidratare orală;
- ceai de mentă;
- supă de morcov strecurată;
- zeamă de orez.
Treptat alimentația revine la normal odată cu restabilirea

funcției intestinale:
- brânză de vaci;
- banane;
- ouă fierte moi;
- carne slabă fiartă;
- pilaf de orez;
- biscuiți, covrigei;
- se vor evita dulciurile, laptele, ciocolată.
d) Alimentația completă:
Se introduce laptele și alimentele corespunzătoare vârstei, progresiv,
crescând cu 50-200gr/zi, având drept criteriu de apreciere consistența
scaunelor.
Rețetele preparatelor dietetice:
Ceai de menta: - 250 ml apă;
24
- 10 g mentă;
- 10 g zahăr,
- preparare – se fierbe menta timp de 5 -10 min.
Zeamă de orez (200ml): - 30g orez;

- 1 litru apă,
- 5g sare;
- preparare – se alege orezul, se spală, se
lasă să stea 30 min în 500 ml apă rece, apoi se răstoarnă în restul de
500 ml apă care clocotește pe foc, se fierbe 30 min, apoi se
strecoară.
Supă de morcovi: - 500 g morcovi;

- 1 litru apă;
- 3 g sare,
- preparare (se spală și se curăță - morcovii ,'se rad
mărunt și se pun la fiert în apă rece într-un vas cu capac. Se pasează de
două ori printr-o sită deasă.
Pulpă de măr copt. - 2 mere mici sau 1 măr mare

- preparare – se spaIă, se scoate cotorul și se bagă
la cuptor pentru 15 - 20 min, se decojește și se pasează.
Pilaf de orez: - 75 g orez,

- 400 ml apă,
- 60 g morcov,
- 30 g albitură;
- 5 g ulei vegetal,
- sare după indicații;
- preparare – din legumele de mai sus se face o
supă de zarzavat în care se pune să fiarbă orezul aproximativ 30 min.
Prepararea laptelui praf sărac în lactoză:

- Milupa HN 25 (100ml)- 90 ml apă fiartă și răcită (pâna la 40°C)
- 12,9 g (3 lingurițe dozare milupa HN 25);
-- preparare – în biberonul steril se adaugă 90 ml apă și 12,9 g
milupa HN 25, se inchide biberonul și se agită cca.10 secunde până la
dizolvarea pulberii, apoi se fixează tetina steriIă.
25
Humana Heilnahrung (100ml) .- 90 ml apă fiartă și răcită (până la 40°C) ;
- 3 lingurite dozare Humana Heilnahrung;
- preparare – în biberonul steril se
adaugă 90 ml apă și 3 lingurițe dozare Humana Heilnahrung, se închide
biberonul și se agită cca.10 secunde până la dizolvarea pulberii, apoi se
fixează tetina sterilă.
2.11. Tratamentul medicamentos

Medicamentele antidiareice pot fi clasificate, dupa modul de
actiune, și anume:
- ameliorarea motilității intestinale (ex. Debridat , Imodium);
- adsorbante (ex. Smecta),
- ameliorarea microflorei intestinale (ex. Eubiotic).
- rehidratarea (ex. Perfuzii i.v. cu sol. Clorură de sodiu 9% sau sol.
Ringer sau sol.Glucoză 5%)
Tratamentul etiologic, antiinfecțios :

în diareea acută cu etiologie neprecizată:
- în forme ușoare – la eutroficii și distroficii de gradul I nu
sunt necesare antibiotice și chimioterapice. Se pot folosi
antiseptice intestinale (ex. Furazolidon).
- în forme medii și grave – care sugerează etiologie infecțioasă, se
face un tratament nețintit (ex. Biseptol).
În diareea acută cu etiologie cunoscută:

- tratamentul se administrează după germenii care produc boala.
Tratamentul cu antibiotic (ex. Ampicilina+Gentamicina,

Ercefuryl, Colimicina) se administrează conform antibiogramei
ș i rezultatului coproculturii recoltate la internare.
2.12. Tratamentul simptomatic

- Febra cu: antitermice (ex. Algocalmin, Paracetamol),
împachetări;
- Vărsaturile cu: antiemetice (ex. Metoclopramid, Emetiral);
- Meteorismul abdominal cu: absorbente (ex. Espumisan);
- Agitația și insomnia cu: sedative (ex. Fenobarbital, Diazepam);
- Eriteme fesiere cu: unguente (ex. Nidoflor, Neopreol).
2.13. Administrarea medicamentelor pe cale orală la copil:
Este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea

26
putându-se resorbi la nivelul mucoasei digestive.
Astfel, pe această cale se pot administra tratamente sub forma de.

- lichide – siropuri, uleiuri, emulsii, soluții, mixturi, extracte;
- solide – tablete, drajeuri, capsule, granule, pulberi.
Materiale necesare:
Medicația prescrisă;
- recipient pentru medicamente: - lingură, linguriță
pipetă, sticlă picuratoare, pahar gradat, ceașcă, apă, ceai,
lapte;
- pahar apă sau suc pentru copii.
Modul de administrare:
- se verifica cu atentie medicația prescrisă de medic;
- se spală mâinile;
- se verifică data expirării medicamentelor;
- se confirmă identitatea pacientului;
- se verifică starea pacientului (conștientă) și semnele vitale;
- se administrează medicația impreună cu apă sau alt lichid adecvat;
- siropurile nu se administrează cu apă pentru a nu le diminua efectul,
- se vor sfărâma (dizolva) tabletele pentru a facilita înghițirea lor;
- se va sta lângă pacient până când acesta va înghiți medicamentul și
dacă este nevoie, se va verifica deschizându-i gura;
- se va reveni pentru verificarea stării pacientului în maxim 1 oră.
2.14. Prognosticul și profilaxia B.D.A:

Prognosticul:
- în formele ușoare și medii durata bolii va fi de 5-7 zile cu
vindecare completă,
- în formele severe sau grave durata bolii este de 2-3 săptămâni;
- în formele cu complicatii boala are o evoluție ondulantă,
caracterizată prin apariția similară a formelor clinice prelungind durata
bolii.
Profilaxia – prevenirea bolilor cu mecanism de transmitere pe cale

fecalo-orală și protecția sănătății se face prin
- asigurarea populației cu apă și produse alimentare inofensive;
- pregătirea și păstrarea produselor alimentare conform
cerințelor igienice, tratarea apei potabile,
27
- salubrizarea teritoriilor, combaterea insectelor și a rozătoarelor;
- respectarea igienei personale;
- alimentația naturală a copiilor;
- promovarea sănătății și prevenirea bolilor.
2.15. Complicații
Complicații specifice:
- șoc toxiinfecțios;
- insuficiență renală acută;
- sindromul hemolitic-uremic;
- hemoragie intestinală;
- perforație intestinală, etc.
Complicații nespecifice (cu suprainfecții virale și bacteriene):

- otită medie;
- pneumonia;
- piodermită, etc.
CAPITOLUL III
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu
boală diareică acută la copil
A. Rolul autonom al asistentei medicale în îngrijirea

copilului cu B.D.A.
3.1. Rolul asistentei medicale în examinarea și investigația clinică
Colaborarea la examinarea clinict a bolnavului este una din

sarcinile importante ale asistenței medicale. Ajutorul acordat medicului și
bolnavului în cursul examinării clinice degrevează pe acesta din urmă de
eforturi fizice și previne o serie de suferințe inutile, contribuie la crearea
28
umui climat favorabil între medic și bolnav, face accesibilă medicului
explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-I cu instrumentarul
necesar, toate cestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii
bolnavului în stare gtavă la traumatismul examinărilor.
Sarcinile asistentei medicale în pregătirea și

asistarea unui examen clinic medical sunt următoarele:
- pregătirea fizică și psihică a bolnavului;
- aducerea bolnavului în pozițiile adecvate examinărilor,
- pregătirea instrumentarului necesar;
- dezbrăcarea și îmbrăcarea bolnavului;
- asigurarea iluminației necesare la examinare;
- deservirea medicului cu instrumente;
- asezarea bolnavului în pat după examinare.
În preajma examenelor de orice natură, asistența medicală trebuie să

explice bolnavului asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând
să se reducă la minim durerile, care eventual trebuie provocate prin
unele manevre simple (ex. palparea unui abdomen dureros).
Pentru examenul clinic medical, asistența medicală pregătește

următoarele:
- stetoscopul,
- spatule linguale sterile, eventual oglindă frontală;
- tensiometru;
- mănusi sterile de cauciuc;
- termometru,
- o invelitoare usoară de flanelă,
- ciocan de reflexie;
- instrumente speciale în funcție de natura examinării;
- două prosoape și săpun pentru spălarea mâinilor;
- tăviță renală pentru depunerea mănușilor folosite;
3.2.Rolul asitenței medicale în igiena alimentației la copil

Igiena alimentației și digestiei se referă la un complex de factori și
acțiuni care asigură alegerea și păstrarea corectă a produselor
alimentare pentru a păstra calitățile nutritive. Cunoașterea regulilor
pregătirii culinare, a alimentelor și a consumării lor, pentru a putea fi
transformate și asimilate de către organism, corespunzător nevoilor sale
plastice energetice.
Regulile pregătirii culinare constă în:
29
- măsuri igienice atât la domiciliu cât și în unitățile spitalicesti;
- încurajarea și susținerea alimentației la sân;
- în primele 3-4 luni de viată, alimentație naturală sau artificială, prin
respectarea diluțiilor și cantităților de lapte administrate;
- după vârsta de 3-4 luni, diversificarea corectă, adecvată diferitelor
etape de viță, facută cu câte un aliment până la introducerea completă
a acestora; - evitarea supraalimentației, care este o acțiune
nerațională;
- respectarea regulilor de igienă privind prepararea alimentelor,
curățirea și sterilizarea veselei;
- toate preparatele să fie păstrate în frigider sau la rece; - să nu se
consume nici un preparat finit mai vechi de 24 ore;
- igiena strictă a mâinilor pentru persoanele care prepară hrana și
care alimentează un sugar, inclusiv igiena sânului pentru femeile care
alăptează
- evitarea contactului sugaruiui cu persoane bolnave de afecțiuni
digestive acute;
- în unitățile spitalicești, internarea separată a copiilor cu afecțiuni
acute digestive față de copiii cu alte afecțiuni;
- persoanele care lucrează în bucătăria dietetică a unităților de copii,
să fie în perfectă stare de sănătate, cu controale periodice efectuate
(inclusiv coproculturiie);
- în bucătăria dietetică este interzis accesul personalului după secțiile
cu bolnavi;
- leziunile la nivelul mâinilor și chiar în alte zone ale pieIii, contraindică
prepararea hranei pentru orice vârstă, în special dacă rănile sunt
deschise, secretoare de puroi,
Evitarea infecțiilor vizează direct diareile enterale infecțioase sau
parenteral infecțioase, în spital (contactul cu adulți bolnavi, controlul
epidemiologic periodic al peronalului de îngrijire, măsuri curente de
sterilizare si dezinfecție a biberoanelor, tetinelor, scutecelor, saloanelor).
Perfecționarea pregătirii cadrelor medicale și o bună organizare a
asistenței copilului în teritoriu (o atenție deosebită se va acorda copiilor
din evidența speciaIă: distrofici, prematuri, rahitici ca și acelor care au
avut dispepsii sau o altă boală recentă, acestia se îmbolnăvesc mai ușor
și fac forme mai grave de boală), contribuind în mod hotărâtor la
prevenirea eficace și depistarea precoce a tulburăriior digestive acute.
Alte măsuri profilactice cu caracter general se adresează depistării,
izolării și neutralizării surselor de infecție din teritoriu.
3.3 Măsurarea înălțimii și greutății

Obiectivul procedurii:
- stabilirea greutății pacientului pentru aprecierea stării de nutriție și
30
a reținerii apei în organism;
- aprecierea raportuiui dintre înălțime și greutate
Pregătirea materialelor:
- cântar pentru adulți sau copii;
- antropornetru;
- foaia de observație pentru notarea valorilor.
Pregătirea pacientului
Psihică:
- se explică pacientului sau însoțitorului copilului necesitatea
măsurăturii și se stabilește împreună ora potrivită în cursul dimineții.
Fizică:
- se ajută pacientul/copilul să se dezbrace de pijamale;
- se explică pacientului să nu mănânce, să urineze și să elimine
scaunul înainte,
- se instruiește pacientul să stea cu călcâile lipite de tija
antropometrului.
Efectuarea procedurii:
a ) Măsurare înalțimli:
- se așează pacientul în picioare cu spatele la tijă și sub cursorul
taliometrului;
- se roagă pacientul să stea cu spatele drept și cu călcâiele lipite de tija
taliometrului;
- se coboară cursorul până la capul bolnavului, se citește pe tija gradată
înălțimea;
b) Măsurarea greutății:
- se aduce balanța în echilibru și se imobilizează acul indicatorului
închizând bratul balanței;
- se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile(bolnav nemâncat,
vezică urinară golită, scaun eliminat);
- se aduc cele două cursoare pentru kilograme și grame aproape de
greutatea estimată a pacientului;
- se roagă pacientul să urce pe cântar;
- se deschide brațul (tija balanței), se mișcă cele două cursoare
(cursorul) până ce acul se stabilește,
- se fixează scara cursorului, se roagă pacientul să coboare.
Îngrijirea pacientului:
- se conduce pacientul la pat (dacă e nevoie),
31
- se ajută să se așeze în pat.
Notarea procedurii:
- se notează valorile înălțimii și greutății în foaia de observație;
- se precizează dacă din diverse motive nu pot fi îndeplinite condițiile.
3.4 Măsurarea temperaturii corpului
Definție: Temperatura reprezintă cantitatea de căldură degajată de

organism în urma proceselor metabolice.
Obiectivele procedurii:
- determinarea nivelului curent a căldurii corpului;
- aprecierea evolutiei unor boli;
- detectarea raăspunsului pacientului la măsurile inițiale de
creșterea sau scăderea temperaturii corpului;
- evaluarea refacerii pacientului după boală.
Pregătirea materialelor
În funcție de calea aleasă pentru măsurare, se pregătesc
următoarele termornetru din sticlă (oral sau rectal);
- termometru uzual pentru axiIă;
- lubrifiant dacă se folosește calea rectaIă;
- mănuși de unică folosință, comprese de tifon;
- ceas de mână;
- culoare albastră;
- foaie de temperatură
- recipient de soluție de clorom 1%
Pregătirea pacientului:
Psihică:
- se explică procedura pacientului sau însoțitorul pentru a obține
colaborarea sa.
Fizică:
- se așează pacientul în poziția cea mai adecvată căii utilizate pentru
măsurarea temperaturii corporale;
- decubit dorsal-pentru măsurarea temperaturii în cavitatea bucală sau
axială
- decubit lateral – pentru măsurarea temperaturii în cavitatea rectală.
Efectuarea procedurii
a) Metoda oraIă:
- se spaIă mâinile,
- se clăteste termometrul cu apă rece dacă a fost păstra în soluție
32
dezinfectantă;
- se șterge termometrul cu o compresă de tifon;
- se prinde termometrul cu degetul mare și celelalte degete;
- se scutură printr-o mișcare puternică până la coborârea mercurului
sub 36℃;
- se plasează bulbul cu mercur al termometrului pe dreapta sau
stânga a cavității sublinguale;
- se instruieste pacientul să închidă gura, apropiind buzele în jurul
termometrului;
- se mentine termometrul sub limbă timp de 3 min;
- după care se îndepărtează termometrul, se citeste gradația si se
șerge cu tifon;
- se spală termometrul cu apă căldută și detergent, se introduce intr-
un vas cu soluție de clorom 1 %, pentru 20 min, se clătește cu apă rece;
- se spaă mâinile;
- reorganizarea locului de muncă
b) Metoda axială
- se clătește termometrul cu apă rece dacă a fost păstrat în soluție
dezinfectantă,
- se scutură termnometrul pentru a cobor mercurul sub 36°C;
- se plasează bulbul termometrului în cebtrul axilei,
- se apropie brațul pacientului de trunchi și se flectează antebrațul pe
torace',
- se menține termometrul în axilă 10 min;
- se îndepărtează termornetrul, se citeste gradația;
- după folosire termornetrul se spală, se clăteste, se șterge și se
introduce în suportul special,
- se spală mâinile.
c) Metoda rectală (la nou-născut, sugar, copil mic):

- se șterge, se scutură și se verifică gradația termometrului;
- se pun mănuși de unică folosință
- se lubrifiază bulbul termometrului și zona din apropiere pe o
distantã. de 2,5 cm;
- se asează copilul în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate
sau în decubit lateral;
- se îndeptirteazã fesele pentru vizualizarea orificiului anal,
- se introduce termometrul în anus 2,5 cm la copil și 1,25 cm
la sugar,
- se mentine termornetrul 3-5 min;
33
- se îndepartează termometrul și se citeste gradația;
- se spală termometrul cu apă căldută și detergent, se introduce într-
un vas cu soluție de cloramin6 1%, pentru 20 min, se clătește cu apă
rece;
- se usucă și se asează în ambalajul sau de plastic sau în recipientul
special pentru termometre rectale;
- se spaIă mâinile.
Notarea temperaturii:
- se notează cifric (ex: t = 36,8'C
- se notează grafic pe foaia de temperatură, valoarea înregistrată
printr-un punct de culoare albastră asezat direct pe linia orizontaIă din
rubrica corespunzătoare pentru dimineață/seară (se socotește pentru
fiecare linie orizontaIă câte două diviziuni de grad); - se unește
primul punct cu rubrica pentru temperatură aflată în partea dreaptă a
sistemului de coordonate din foaia de ternperatură,
- se obtine curba termică prin unirea punctelor care indică valorile
temperaturii măsurate bicotidian pe parcursul zilelor de supraveghere și
îngrijire.
B.Rolul delegat al asistentei medicale în îngrijirea

copilul cu B.D.A.
3.5.Examene de laborator
a) Recoltarea sângelui pentru HLG – efectuarea diagramei sângelui
prin care se determină Hb, Ht, elemente figurate,formula leucocitară.
- tavă medicală/cărucior;
- seringă de 2 ml, ac steril sau holder și ac dublu acoperit cu cauciuc;
- vacutainer cu EDTA (cu capac mov)
- soluție dezinfectantă (alcool ), tampon de vată, garou, tăviță renală;
- mănusi de unică folosință, mușama.
Pregătirea pacientululi
Psihică: - se informează și se expfică pacientului/ însoțitorul procedura;
- se obține consimțământul informat;
- se incurajează și susține pacientul.
Fizică: - se atenționează pacientul / însoțitorul copilului să nu mănânce
cel puțin 12 ore și să stea în repaus fizic la pat;
34
- se verifică dacă, au fost respectate recomandările;
- se poziționează pacientul în decubit dorsal cu
mâna sprijinită ca pentru puncție venoasă;
- se alege vena cea mai proeminentă.
Efectuarea procedurilor
Metoda vacutainer:
- se spaIă mâinile, se dezinfectează și se îmbracă mănusile de protecție;
- se montează acul dublu la holder prin însurubare;
- se aplică garoul;
- se îndepărtează cauciucul de pe ac — partea superioară;
- puncționăm vena;
- se dezleagă garoul;
- se fixează tubul vacutainer destinat recoltării HLG;
- umplem până la semn recipientul cu saâ nge;
- se retrage acul după aplicarea tamponului cu alcool;
- se exercită o presiune asupra tamponului 2-5 min;
- se agită lent vacutainerul.
Îngrijirea pacientului.
- se asează pacientul în poziție comodă;
- se verifică locul puncției;
- se aplică plasture peste tampon;
- se observă faciesul, tegumentele, comportamentul
pacientului.
Pregătirea produsului pentru laborator:
- se etichetează recipientul tubului vacutainer;
- se completează fișa de laborator (toate datele de identificare ale
pacientului, secția, salonul)
- transportăm imediat produsul la laborator;
- se notează procedura în foaia de observatie (data si ora recoltării).
b) Recoltare sângelui pentru VSH — determinarea rapidității cu care

se produce sedimentarea (asezarea progresivă) a hematiilor pe fundul
eprubetei din sângele necoagulat lăsat în repaus.
- tavă medicală ,cărucior;
- seringă de 2 ml, ac steril sau holder și ac dublu acoperit cu cauciuc;
- anticoagulant soluțe citrat de Na 3,8% sau tub
vacutainer cu anticoagulant steril (capac negru);
- stativ cu eprubete curate, uscate;
35
- soluție dezinfectantă
- mănuși de unică folosință;
- garou, tăviță renală;
- recipiente pentru colectarea
deseurilor.
Psihică: - se informează și se explică pacientului/ aparținătorul
procedura;
- se încurajează și se susține pacientul.
Fizică- se atenționează pacientul/aparținătorul să nu mănânce și
să stea în repaus;
- se verifică dacă a respectat recomandările;
- se poziționează pacientul în decubit dorsal/sezut cu
membrul superior sprijinit de pat scaun ca pentru puncție venoasă;
- se alege vena cea mai ușor abordabilă.
Metoda vacutainer
- se spală mâinile cu apă si săpun, le dezinfectăm cu alcool,
- se imbracă mănușile de unică folosință,
- se montează acul dublu la holder prin însurubare;
- se aplică garoul,
- se puncționează vena;
- se dezleagă garoul;
- se fixează tubul vacutainer destinat recoltării VSH;
- se umple până la semn recipientul cu sânge;
- se exercită o presiune asupra tamonului timp de 2-5 min-,
- se agită lent eprubeta.
Îngrijirea pacientului
- se aplică plasture peste tarnpon,
- se observă faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului.
- se etichetează recipientul tubului vacutainer;
- se notează procedura în foaia de observație (data și ora recoltării).
36
c) Recoltarea sângelui pentru examene biochimice:
– determinarea componentelor biochimice ale sângelui în vederea

aplicării măsurilor competente în timp util în cazul modificărilor
patologice.
Pregătirea materialelor.,
- tavă medicală/cărucior;
- seringi și ace sterile adecvate sau holder și ac dublu acoperit cu
cauciuc;
- tuburi vacutainer, unele cu gel care ajută la separarea mai rapidă a
serului (capac rosu);
- stativ cu eprubete curate, Uscate;
- soluție dezinfectantă (alcool);
- tarnpoane de vată;
- garou, tăviță renală;
- recipiente pentru colectarea deseurilor
Psihică - se informează se expfică pacientului /aparținătorul
procedura,
- se încurajează și se susține pacientul.
Fizică –se atenționează pacientu sau aparținătorul să nu mănânce și
să stea în repaus;
- se verifică dacă a respectat recomandările;
- se poziționează pacientul în decubit dorsal/sezut cu
membrul superior sprijinit de pat/scaun ca pentru puncție venoasă
- se alege vena cea mai ușor abordabilă.
Metoda vacutainer:
- se spală mâinile cu apă și săpun, le dezinfectăm cu alcool;
- se îmbracă mănușile de unică folosință;
- se montează acul dublu la holder prin înșurubare,
- se îndepărtează cauciucul de pe partea superioară a acului;
- se aplică garoul;
- se puncționează vena;
- se fixează tubul vacutainer destinat recoltărilor pentru examene
biochimice (glicemie, creatinină, uree, acid uric, calcemie, TGP, TGO,
etc),
- se umple până la semn recipientul cu sânge (5-7 ml),
37
- se exercită o presiune asupra tamonului timp de 2-5 min. Îngrijirea
pacientului:
- se aplică plasture peste tampon;
- se observă faciesul, tegumentele, comportamentul
pacientului.
- se etichetează recipientul tubului vacutainer,
- se notează procedura în foaia de observație (data și ora
recoltarii).
d) Recoltare materiilor fecale pentru laborator:

Coprocultura – cultivarea și identificarea pe medii speciale de cultură
a germenilor prezenți în materiile fecale.
Scop:
- examinarea macroscopică, bacteriologică și parazitologică,
- stabilirea diagnosticului bolilor infecțioase gastrointestinale;
- depistarea persoanelor purtătoare de germeni patogeni.
- coprocultor steril;
- sondă Nelaton nr. 14-16 sterilă;
- seringă ( 5 ml),
- bazinet (ploscă);
- prosop de hârtie igienică;
-formular de recoltare.
Psihică:
- se informează pacientul sau aparținătorul despre procedură pentru a
obține colaborarea pentru a preveni o eliminare necorespunzătoare
- se obține consimțământul informat.
Fizică:
- se asigură intimitate pacientului;
-se adrninistrează pacientului un purgativ salin (sulfat de magneziu
sau magnezia usta) dacă, nu are scaun spontan;
38
- se instruește pacientul să-și facă toaleta perianal;
- se recomandă o diets bogată în fibre vegetale sau un regim "alb" în
funcție de examenul cerut.
Eftecfuarea procedurii:
La bolnavul în perioada de stare, din scaunull emis spontan, defecat în
vase sterile, se recoltează coprocultor cu mediu de cultură cu ajutorul
unei lingurițe fixate la capac. Se aleg porțiuni din scaun cu mucus,
sânge, puroi, când acestea lipsesc se recoltează boluri de fecale din 2-3
locuri diferite.
Recoltarea materiilor fecale la copilui mic:
- se asează copilul, cu blândețe, în decubit lateral sau dorsal;
- se vizualizează orificiul anal,
- se introduce sonda Nelaton pe o distanță de 10 cm, respectând
regulile de asepsie;
- se aspiră conținutul colonic cu o seringă adaptată la capătul sondei;
- se indepărtează sonda din rect;
- se transferă conținutul seringii (2-3 mi) într-un recipient steril pentru
coprocultură sau curat și uscat alte examene;
- se efectuează toaleta regiunii anale;
- se spală mâinile.
Pregeltirea prcdusului pentru laborator.
- se etichetează recipientul;
- se completează fișa de laborator (toate datele de -identificare ale
- se notează procedura in foaia de observație (data și ora recoltării).
39
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE
CAZUL I
CULEGEREA DATELOR: Nume: S.I.

Vârsta: 8 luni
Sex: masculin
Religie: ortodoxă
Domiciliu: Stefan Vodă
Mama- S.S. -casnică
Vârsta: 27 ani
Tata- S.C. -șofer
Vârsta- 31 ani
Condiții de viață salubre
Data internării: 25.03.2019
Istoricul bolii:
Mama se prezintă cu copilul la U.P.U. Pediatrie, afirmând că de
aproximativ trei zile stare generaIă a copilului nu este bună și că în urmă
cu o zi starea acestuia s-a agravat copilul prezintă diaree (6 — 7/ zi),
vărsături (4 -5), febră, transpirații, inapetență, agitație.
Mama afirmă că alimentația copilului cuprinde: lapte matern; supă
de legume; iaurturi, fructe (măr, banană).
Antecedente personale:
Este al-2-lea copil al familiei, născut la termen (naștere normală) cu
o greutate de 3200gr, alimentat natural până la 4 luni, vaccinuri
40
efectuate conform schemei.
Examenul clinic:
Prezintă un copil de sex masculin; în vârstă de 8 luni; cu o
greutate de 8600gr; facies palid; tegumente și mucoase palide; febră
(39,2°C); scaune diareice, greată; vărsături; dureri abdominale;
oboseală; stare generaIă alterată.
Diagnostic la internare:B.D.A
Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale
1.a)Nevoia de a avea o bună respirație
Manifestări de dependență Manifestări de independență

-tahipnee 35r/min -frecvența respirației la copil 25-35
-respirație dificilă pe nas r/min
b)Nevoia de a avea o bună circulație

-tegumente și mucoase palide -fregvența normală la copil 100-120
-tahicardie(P=120p/min p/min
-pulsul este ritmic
2.Nevoia de a bea și a mânca

-inapetență -reflex de deglutiție prezent
-greață
3.Nevoia de a elimina
-scaune diareice (6-7/zi) -fregvența scaunelor normale la
-vărsături(4-5/zi) copil 1-2/zi
-crampe abdominale -culoarea (galben-auriu=sugar
-transpirații alimentat la sân; galben-
deschis=sugar alimentat artificial)
-mirosul (ușor acru=alimentația la
sân; fad=alimentație artificială)
4.Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

41
-dezechilibru=crampe abdominale -
5.Nevoia de a dormi și de a se odihni

-somn întrerupt, agitat -durata somnului la copil 14-16 ore
6.Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

- -calitatea veșmintelor-adecvate
climatului,statutului socio-cultural
7.Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

-febră ridicată 39,2C -temperatura normală la copil 36,1-
37,8 C
8.Nevoia de a fi curat , îngrijit și de a-și proteja tegumentele și

mucoasele
-tegumente și mucoase palide și -fregvența igienei corporale
uscate
9.Nevoia de a evita pericolele

-stare generală alterată -securitatea fizică a infecției
-risc de infecție
10.Nevoia de a comunica
-lipsa de cunoastere a mijloacelor -
de comunicare
11.Nevoia de a-și practica religia

- Pacientul este de religie ortodoxă
12.Nevoia de afi preocupat în vederea realizării

-incapacitatea de a lua decizii -
13.Nevoia de a se recreea
-neparticiparea la activități -
recreeatoare
42
14.Nevoia de aînvăța cum să-și păstreze sănătatea
-necunoaștere -educare
-învățare
Nevoi fundamentale afectate la internare.
Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

Nevoia de abea și mânca;
Nevoia de a elimina;
Nevoia de a dormi și de a se odihni;
Nevoia de a fi curat, îngrijit și de a-și proteja tegumentele și mucoasele
Nevoia de a evita pericolele.
Analize de laborator
HEMATOLOGIE
HEMOLEUCOGRAMĂ
DATA ANALIZE REZULTATE VALORI

RECOLTARE EFECTUATE OBȚINUTE NORMALE
25.03.2019 WBC 14.07 6.00-12.00-10/L
52.0 20.0-40.0%
NEU%
LYM% 37.4 50.0-70.0%
NEU# 7.31 0.8-4.0-10/L
LYM# 5.26 2.00-7.00-10/L
RBC 4.98 4-5.5-10
HGB 10.0 11.00-15.00g/dl
HCT 33.7 40.0-45.0%
MCV 67.7 80.0-100.0Fl
43
MCH 20.1 27.0-34.0pg
MCHC 29.7 32.0-36.0g/dl
PLT 406 100-300-10/L
PCT 3.29 1.08-2.82Ml/l
VSH 10 5-7mm/h
BACTERIOLOGIE
COPROCULTURA
DATA ANALIZE REZULTATE
RECOLTARE EFECTUATE OBȚINUTE
25.03.2019 COPROCULTURA SHIGELLA
SALMONELA
STAFILOCOC
PATOGEN ABSENT
COMENTARII PREZENT
PSEUDOMONAS
BIOCHIMIE
25.03.2019 CREATININĂ 0,43 0,6-1,2mg/dl
CRP 94 0-10mg/dl
FIER 29,4 65-175Âqg/dl
GLUCOZA 85,9 60-100mg/dl
TGO 45 0-35UI/I
TGP 21 0-45UI/I
UREE 19 5-18mg/dl
CALCIU 9,15 8,6-10,3mg/dl
ISE CL 102 98-107mmoli/l
ISE K 3,94 3,5-5,1mmoli/l
ISE Na 136 136-145mmoli/l
Tratament prescris:
25.03.2019
1. Repaus digestiv : 2 ore
2. Pev.-Arnetin :0,5 ml
-S.F.(9%) :100 ml/R =10 picaturi pe min
44
3. Pev:-Glucoză (5%):300 ml
-S.F. (9%) :100 ml
- Ca :5 ml / R =10 picaturi pe minut
4. Algocamin :0,5 ml la nevoie i.v.
5. HHC :25 g LA 6 ore i.v.
6. Cefort :200 mg la 12 ore i.v.
7. Ercefuril :1/2 cp. La 6 ore p.o.
26.03.2019
1. Mucilagiu de orez 5x150 ml/zi
2. Pev.-Glucoză(5%) :250 ml
-S.F. (9%) :50 ML
- Ca :5 ml / r=10 picaturi pe minut
3.Algocalmin :0,5 ml la febră i.v.

4.HHC :25 g la 6 ore i.v.
5.Cefort :200 mg la 12 ore i.v.
6.Ercefuril : ½ cp.la 6 ore p.o.
27.03.2019
1. Regim alimentar:1x200 ml supă de morcov
:1x200 ml supă de morcov +mucilagiu orez
:1x200 mucilagiu de orez + brânză de vaci
2.Pev.-Glucoză (5%) : 250 ml
- S.F. (9%) : 50 ml
-Ca : 5 ml / R = 10 picaturi pe minut
3.Algocalmin : 0,5 ml la febră i.v.
4. HHC : 25 g la 6 ore i.v.
5. Cefort : 200 mg la 12 ore i.v.
6.Ercefuril : ½ cp. La 6 ore p.o.
29.03.2019; 30.03.2019
1. Regim alimentar:-1x200 ml supă de morcov
-1x200 supă de morcov + mucilagiu de orez
-1x200 mucilagiu de orez + brânză de vaci
2. Algocalmin : 0,5 ml la febră i.v.
3. Cefort : 200 mg la 12 ore i.v.
4. Ercefuril : ½ cp. La 6 ore p.o.
CAZUL II
CULEGEREA DATELOR:
45
Nume: P. F. Vârsta: 11 luni
Sex: masculin Religie:ortodoxă
Domiciliu: Jud. Călărași
Mama: M.L. – Femeie Serviciu
Vârsta, 22 ani
Tata: M.R. – Instalator
Vârsta-. 25 ani
Condiții de viață-: normale.
Data externării: 30.04.2019
Istoricul bolii:
Copilul însoțit de mama lui, este însoțit de mamă U.P.U. Pediatrie,
pentru că acesta acuză vărsături , scaune diareice , febră, oboseală,
crampe abdominale, eritem fesier, stare generlă alterată.
Mama afirmă că copilul este alimentat natural.
Este primul copil al familiei, născut la termen (naștere normală) cu o
greutate de 3100gr, alimentat natural ; vaccinuri efectuate conform
schemei.
Examenul clinic:
– prezintă un copil de sex masculin; -în vârstă de 11 luni; cu o
greutate de 9500gr; facies palid; scaune diareice; greată vărsături; febră
ridicată 39,5°C; crampe abdominale; oboseală; eritem fesier, stare
generală alterată.
46
PLAN DE NURSING
Nevoia Manifestări de Surse de Diagnosti Obiective Intervenți Evaluare

fundamental dependență dificultate c infirmier autonome Intervenții
ă delegate
1.Nevoia de -creșterea -proces Hiperterm -pacientul -aerisirea -la -după 6 ore

a-și păstra temperaturii Infecțios ie să prezinte Camerei recomandarea pacientul prezintă
temperatura peste limita și o -aplicarea medicului temperatura
corpului în normală 39.2 inflamator temperatură compreselor reci pe administrarea corpului în limite
limite ℃ corporală în frunte de antitermice normale 37.4℃
normale limite împachetări respectând
normale -monitorizarea ora, doza și
după 6 ore temperaturii și notarea calea de
în foaia de observație administrare
Supravegherea -algocalmin i.v.
pacientului
2. Nevoia -vărsături -infecția Alterarea -pacientul -asigurarea repaosului -administrarea -după 48 de ore
de a elimina -scaune cu eliminăril să nu mai la pat de antibiotice în pacientul nu
apoase agenți or verse -recoltarea de materii funcție de prezintă vărsături,
și fregvente patogeni -pacientul fecale pentru antibiogramă prezintă scaune
-balomări să prezinte examenul -cefort i.v. semilegate 3 pe zi
-dureri eliminări coproparazitologic -ercefuril peros
abdominale fiziologice -urmărirea emisiilor -respectând ora,
cu scaune de urină și materii și calea de
de fecale pentru a administrare
consistență observa aspectul, recomandate de
normală culoarea și consistența medic
după 48 de acestora -administrarea
ore - urmărirea si notarea de antiemetice
în foaia de observație
47
a vărsăturilor
-notarea în foaia de
observație a scaunelor
3. Nevoia de -inapetență -proces Alterarea -pacientul -I zi-repaus digestiv -administrarea -în ziua I pacientul
a bea și a -greață infecțios nutriției și să fie -II zi-5x150 ml MO3% de perfuzii i.v. refuză alimentația și
mânca și a echilibrat +5% zahăr cu glucoză 5% hidratarea pe cale
inflamator hidratării hidroelectrol -asigurarea unui regim S.F.9% Ca 5 ml orală
itic dietetic respectând ora, - în ziua II pacientul
-pacientulsă -asigurarea de lichide ritmul și calea primește 5x150 ml
aibă o suficiente de administrare mucilagiu de orez
hidratare și -hidratarea se face în recomandate de 3%+5% zahăr
o nutriție cantități mici sau medic
Corespunză fracționat cu lingurița
toare după în 7-10 mese pe zi
48 de ore -supravegherea
pacientului
4. Nevoia de a -somn -durere Alterarea -pacientul să -cererea condițiilor -după 3 zile

dormi și a se agitat abdominală somnului prezinte un somn de microclimat pacientul
odihni -treziri -agitație Dificultatea corespumzător necesare odihnei beneficiază de un
fregvente de a dormi și vârstei , cantitativ - aprecierea somn
-oboseală a se odihni și calitativ după 3 somnului din punct corespunzător cu
-neliniște zile de vedere un număr de ore
cantitativ și calitativ în conformitate cu
-elaborarea unui vârsta sa
program de odihnă
corespunzător
vârstei
-urmăresc și notez
toate schimbările
care survin în
starea pacientului
48
5. Nevoia de a fi - -proces Alterarea -pacientul să -schimbarea -continuarea Pacientul prezintă
curat, îngrijit și tegumente infecțios și integrității prezinte lenjeriei de pat și tratamentulu tegumente și
de a-și proteja și inflamator tegumentelor Tegumenteși de corp ori de i prescris de mucoase curate,
tegumentele și mucoase și mucoaselor mucoase integre câte ori este medic cu o integritate
mucoasele uscate și pe parcursul nevoie -continuarea ameliorată
palide, spitalizării -igiena locală a perfuziilor
murdare -pacientul să aibă tegumentelor și a i.v.
o igienă mucoaselor
corespunzătoare -educarea mamei
pentru efectuarea
igienei organelor
genitaler ale
pacientului
6. Nevoia de a -dureri -proces Risc de infecții -pacientul să nu -plasarea Respectare -pacientul prezintă
evita pericolele abdominal infecțios și Risc de devină sursă de pacientului într-un a o stare generală
e, inflamator complicații infectie salon cu aceiași tratamentulu ameliorată
-agitație -să își boală i prescris de
-neliniște înbunătățească -asigurarea medicrespe
-stare starea generală condițiilor de ctând doza,
generală fără alte mediu favorabile ora și calea
alterată complicații pe -înlăturarea de
-risc de perioada factorilor negativi administrare
infecție spitalizării care ar putea
influența starea
pacientului
49
Pacientul P.F. în vârstă de 11 luni, de sex masculin, s-a prezentat
însoțit de mamă, la U.P.U. Pediatrie cu următoarele simptome:
- febră;
- scaune diareice;
- vărsături;
- dureri abdominale;
- oboseală;
- stare generală alterată.
În urma examenului clinic și al analizelor de laborator se stabilește
internarea în secția de Pediatrie.
În urma îngrijirilor medicale acordate și al regimului dietetic strict,
pacientul este externat cu o stare generală ameliorată în data de
30.04.3019.
Se recomandă:
- continuarea regimului dietetic al copilului, conform indicațiilor
medicului;
- igiena mâinilor cu apă și săpun înainte de prepararea, alimentației
copilului;
- sterilizarea biberoanelor și a tetinelor;
- consumul de apă numai din surse sigure;
- atenție deosebită la diversificarea alimentației copilului;
- control periodic la medicul de familie.
50
Cazul III
CULEGEREA DATELOR:
Nume: M. M. Vârsta: 6 luni
Sex: masculin Religie:ortodoxă
Domiciliu: A. Odobescu
Mama: M.L. – casnică
Vârsta, 30 ani
Tata: M.R. – fără ocupație
Vârsta-. 31 ani
Condiții de viață-: inproprii (fără apă curentă, fără venituri, fără ajutor
social).
Data externării: 15.06.2019
Istoricul bolii:
Copilul însoțit de mama lui, este adus cu ambulanța de la domiciliu,
la U.P.U. Pediatrie, pentru că acesta acuză vărsături (4 – 5), scaune
diareice (5 – 6/ zi), febră, inapetență, oboseală,crampe abdominale,
eritem fesier, stare generaă alterată.
Mama afirmă că copilul este alimentat de la vârsta de 2 săptămâni
cu lapte praf (Vitalact) preparat cu apă plată.
Este al-11-lea copil al familiei, născut la termen (naștere normală)
cu o greutate de 3700gr, alimentat natural până la 2 săptămâni; vaccinuri
efectuate conform schemei, internări repetate în secția Pediatrie,
alimentație incorectă.
Examenul clinic:
– prezintă un copil de sex masculin; -în vârstă de 6 luni; cu o
greutate de 7500gr; facies palid; scaune diareice; greată vărsături; febră
ridicată 38,5°C; crampe abdominale; inapetentă, oboseală; eritem fesier,
stare generală alterat
51
Diagnostic la internare: B.D.A.
Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale
1.a) Nevoia de a aveao bună respirație

-tahipnee 30 r/min -frecvența respirației la copil 25-35
-respirație dificilă pe nas r/min
b)Nevoia de a avea o bună circulație

-tegumente și mucoase palide -frecvență normală la copil 100-
-tahicardie(P=120 P/min) 120p/min
-pulsul este ritmic
2.Nevoia de a bea și mânca

-inapetență -reflex de deglutiție
-greață
3.Nevoia de a elimina
-scaune diareice (5-6/zi) -frecvența scaunelor normale la
-vărsături(4-5/zi) copil 1-2 zi
-crampe abdominale -culoarea (galben-auriu=sugar
alimentat la sân; galben-
deschis=sugar alimentatartificial)
mirosul (ușor acru=alimentația la
sân; fad=alimentație artificială)
4.Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

-dezechilibru=crampele abdominale -
5.Nevoia de a dormi și a se odihni

-somn întrerupt, agitat -durata somnului la copil 14-16 ore
6.Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

52
- -calitatea vesmintelor-adegvate
climatului, statutului socuo-cultural
7. Nevoia de aș-i menține temperatura corpului în limite normale

-febră peste limita normală 38,5C -temperatura normală la copil 36,1-
37,8C
8.Nevoia de a fi curat, îngrijit și de a-și proteja tegumentele și mucoasele

-eritem perianal -frecvența igienei corporale
9. Nevoia de a evita pericolele

-agitație -securitatea fizică a infecției
-starea generală alterată
-risc de infecție
10.Nevoia de a comunica
-lipsa de cunoaștere a mijloacelor -
de comunicare
11.Nevoia de a-și practica religia

- -pacientul este de religie ortodoxă
12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

-incapacitatea de a lua decizii -
13.Nevoia de a se recrea
-neparticiparea la activități -
recreatoare
14. Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea

-necunoaștere -educare
-învățare
53
Nevoi fundamentale afectate la internare.
- nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
- nevoia de abea și mânca;
- nevoia de a elimina;
- nevoia de a dormi și de a se odihni;
- nevoia de a fi curat, îngrijit și de a-și proteja tegumentele și mucoasele
- nevoia de a evita opericolele
Analize de laborator
HEMATOLOGIE
HEMOLEUCOGRAMA
DATĂ ANALIZE REZULTATE VALORI
10.06.2019 WBC 12.08 6.00-12.00-10/L
60.5 20.0-40.0%
NEU%
LYM% 28.0 50.0-70.0%
NEU# 7.31 0.8-4.0-10/L
LYM# 3.38 2.00-7.00-10/L
RBC 4.32 4-5.5-10
HGB 10.6 11.00-15.00g/dl
HCT 34.0 40.0-45.0%
MCV 78.8 80.0-100.0Fl
MCH 24.6 27.0-34.0pg
MCHC 31.2 32.0-36.0g/dl
PLT 400 100-300-10/L
PCT 3. 01 1.08-2.82Ml/l
VSH 11 5-7mm/h
BACTERIOLOGIE
COPROCULTURA
DATA ANALIZE REZULTATE
RECOLTARE EFECTUATE OBȚINUTE
10.06.2019 COPROCOLTURA SHIGELLA,
SALMONELLA,
STAFILOCOC
PATOGEN ABSENT
COMENTARII PREZENT
PSEUDOMONAS
BIOCHIMIE
54
10.06.2019 CREATININA 0.49 0.6-1.2mg/dl
CRP 48 0-10mg/dl
FIER 14.0 65-175Âqg/dl
GLUCOZA 81.7 60-100mg/dl
TGO 30 0-35UI/I
TGP 16 0-45UI/I
UREE 16 5-18mg/dl
CALCIU 10.02 8.6-10.3mg/dl
LDH P 450 240-480U/L
MAGNEZIU 1.9 1.6-2.6mg/dl
ACID URIC 4.2 3.4-6.7mg/dl
Tratament prescris:
10.06.2019
1. Repaus digestiv: 2 ore
2.PEV.-Arnetin :0.5ml
-S.F.(9%) :100 ml / R = 7-8 picaturi pe minut
3.PEV.-Glucoză(5%):250 ml
-S.F.(9%) :50 ml
-Ca : 5 ml / R = 7-8 picaturi pe minut
4. Algocalmin :0.5 ml la febră i.v.
5. Metoclopramid : 0.5 ml i.m.
6. Cefuroxim : 750 g la 8 ore
7. Ercefuril :1/2 cp. La 6 ore p.o.
8. Smecta :1 plic la 8 ore p.o.
11.06.2019
1. Mucilagiu de orez :5 x 180 ml / zi
2. Pev: - Glucoză (5%) : 250 ml
-S.F. (9%) : 50 ml
-Ca. : 5 ml /R=10picături pe minut
5. Ercefuril : ½ cp. la 6 ore p.o.
6. Smecta :1 plic la 8 ore p.o.
12.06.2019; 13.06.2019
1. Regim alimentar: - 3 x 180 supă de morcov
-1 x 180 mucilagiu de orez + brânză de vaci
-1 x 180 supă de morcov + carne mixată (cu
55
lingurita)
2. Pev: - Glucoză (5%) : 250 ml
-S.F. (9%) : 50 ml
- Ca. :5 ml /R=10picături pe minut
6. Smecta : 1 plic la 8 ore p.o.
14.06.2019; 15.06-2019
1. Regim alimentar: - 3 x 180 supă de morcov
- 1 x 180 mucilagiu de orez + brânză de vaci
-1 x 180 supă de morcov + Game mixată (cu
lingurita)
4. Smecta : 1 plic la 8 ore p.o.
56
Nevoia Manifestări Surse de Diagno Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
fundament de dificultate stic autonome delegate
ală dependență infirmier
1. Nevoia -creșterea -proces Hiperter -pacientul -aerisirea camerei la -după 6 ore

de a-și temperaturii infecțios și mie să prezinte -aplicarea recomandar pacientul
păstra peste limita inflamator o compreselor reci ea medicului prezintă
temperatur normală temperatură pe frunte administrare temperatura
a corpului 38.5 C corporală în -împachetări a de corpului in
în limite limite -monitorizarea antitermice limite normale
normale normale temperaturii și respectând 37.4 C
după 6 ore notarea în foaia de ora, doza și
observație calea de
-supravegherea administrare
pacientului -algocalmin
i.v
2. Nevioa -vărsături -proces Alterare-pacientul -I zi –repaus - -după 48 de
de a -scaune inflamator a să nu mai digestiv administrare ore pacientul
elimina diareice eliminărverse -II zi-5x180 ml MO a de nu mai
-crampe ilor -pacientul -3%+5% zahăr antibiotice în prezintă
abdominale să prezinte -asigurarea funcție de vărsături;
eliminări repaosului la pat antibiogramă prezintă
fiziologice -recoltarea de -cefuroxin scaune
cu scaune materii fecale i.v. semilegate 2
de pentru examenul -ercefuril pe zi
consistență de coprocultură și peros
normală coproparazitologic -respectând
după 48 de -urmărirea ora, calea de
ore emisiilor de urini și administrare
materii fecale pentru recomandate
a observa aspectul, de medic
culoarea și -
consistența acestora administrare
-urmărirea și a de
notarea în foaia de antiemetice(
observație a metoclopram
scaunelor id)
3. Nevoia -inapetență Proces Alterare -pacientul -I zi-repaus - -în ziu I
de a bea și -greață infecțios și a să fie 57 digestiv administrare pacientul
a mânca inflamator nutriției echilibrat -II zi-5x150 ml a de perfuzii refuză
și a hidroelectrol MO3%+5% zahăr i.v. cu alimentația și
hidratăr itic -asigurarea unui glucoză hidratarea pe
ii regim dietetic 5%S.F.9%C cale orală
58
Evaluarea finală:
În data de 10.06.2019, pacientul M.M. în vârstă de 6 luni, de

sex masculin, este adus cu ambulanța
la Camera de Gardă Pediatrie cu următoarele simptome:
-scaune diareice;
-vărsături;
- crampe abdominale;
-oboseală,
-stare generală alterată.
În urma examenului clinic și al analizelor de laborator se stabilește

internarea în secția, de Pediatrie, cu diagnosticul de B.D.A.
În urma îngrijirilor medicale acordate al regimului dietetic strict,

pacientul este externat cu o stare generală ameliorat în data de
15.06.2019.
Se recomandă:
-continuarea regimului dietetic al copilului, conform indicațiilor
medicului;
- igiena mâinilor cu apă și săpun înainte de prepararea
alimentației copilului;
-sterilizarea biberoanelor și a tetinelor;
-consumul de apă numai din surse sigure;
- profilaxia rahitismului cu D3 - 2 pic pe zi;
-corectarea anemiei;
- control periodic la medicul de familie
59
Recomandări:
1.Sfătuiesc mamele să se informeze sau să ceară sfatul medicului

înainte de a începe diversificarea alimetației sugarului.
2.Le recomand sa se spele pe mâini cu apă și săpun după
folosirea toaletei, după schimbarea scutecelor, înainte de a intra în
contact cu alimentele.
3.Le explic că, pentru prepararea laptelui praf se foloseste apă
fiartă și răcită. Folosirea apei de la robinet sau de la fântână poate duce
la intoxicație cu nitriți.
4.Păstrarea scutecelor murdare se va face într-un recipient separat
unde nu au acces copiii sau animalele de casă.
5.Schimbarea scutecelor nu trebuie făcută în bucătărie sau în
încăperea în care se mănâncă.
6.Nu se întrerupe alimentația naturală, dacă nu există o dovadă
certă că sânul mamei este cauza infecției digestive a copilului (mastită,
abcese mamare).
7.Hidratarea este foarte importantă și trebuie începută imediat. Se
administrează ceai neîndulcit.
8.Hidratarea va continua atâta timp cât există scaune diareice.
9.Pentru ameliorarea tranzitului se pot folosi supa de morcov și
mucilagiu de orez.
60
Concluzii:
1.Boala diareică acută este printre cele mai frecvente afecțiuni

întâlnite în practica pediatrică, afectând grupe mari populaționale: nou-
născut, sugar, copilul mic. În funcție de sezon și de germenii care pot
produce această afecțiune, bacterii sau virusuri, se pot realiza tablouri
clinice dramatice cu sindroame de deshidratare severe ce pun în pericol
viața copilului.
2.Factorii favorizanți pot impune o gravitate deosebită evoluției. În
studiul meu cei mai importanți factori de risc ce au determinat evoluția
trenantă a cazurilor au fost: vârsta mica a pacienților, alimentația
artificială a sugarilor, consumul laptelui de vacă la vârste mici,
diversificarea precoce incorectă, mediul socio-economic precar,
preparare termică incorectă a alimentelor, intrarea copilului în
colectivitate.
3.Reechilibrarea hidro-electro-litică și acidobazică este tratamentul
cel mai important în toate formele de diaree acută la copil.
4.Terapia combinată a diareei acute, la care s-au adăugat și sărurile
de rehidratare și probioticele, administrate, au dus la scurtarea evoluției
și severitții bolii.
5.Alimentația naturală din primele luni de viață, respectarea regulilor
de igienă, creșterea și dezvoltarea armonioasă, profilaxia rahitismului și
a anemiei – pot limita apariția infecțiilor intestinale ce declanșează
disfuncții ale digestiei, absorbției și transportului nutrienților la niveiul
intestinului
61
BIBLIOGRAFIE:
1. Dr.R.M. Albu: Anatomia și fiziologia omulu-manual pentru

școlile postliceeale 2001(pag.84-100)
2. Dr.E. Ciofu: Esențial în Pediatrie ediția a2-a, 2002
Dr. Ciofu : (pag.331-365)
3. C. Borundel: Manual de medicină internă pentru asistenți
medicali, Editura Medicală, 2000 ( pag.46-52)
4. N.N. Tifan: Puericultura-pediatrie , Editura Medicală 1997
( pag.152-157)
5. Iulian Mincu: Tratat de Dietetică, Editura Medicală 1974
( pag.670-698 )
6. E. Scortanu: Îngrijiri în bolile interne și specialități înrudite, 2005
( pag.95-110)
7. L. Titircă:Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții
medicali, vol. II ( pag.78-88; pag.96-98 )
8. M. Stanciu: Proceduri de nursing. Vol.II (PAG.56-66; pag.71-
73; pag. 93-99; pag.102 – 104 )
9.L. Tilică: Urgențe Medico-Chirurgicale, 2006 ( pag. 184-189)
62

Îngrijirea Copilului Cu Boala Diareica Acuta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea Copilului Cu Boala Diareica Acuta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Motivul principal pentru care am ales această lucrare de

Avocații copiilor: - s-a dovedit faptul că pediatrilor le revine rolul

Anatomia aparatului digestiv

Segmentele tubului digestiv sunt

Pe lângă aceste segmente, aparatul digestiv cuprinde și o serie de

Fig.2 – Cavitatea bucală

Funcțiile faringelui sunt următoarele:

Esofagul este situat in mediastinul posterior, venind in contact cu

Din punct de vedere fiziologic, esofagul reprezintă un organ menit

Fig.6 – Intestinul subțire

Structural, duodenul este alcăituit din patru straturi:

Fiziologic, duodenul are două funcții principale:

Din punct de vedere fiziologic, jujeno-ileonul are trei funcții:

1.6. Intestinul gros

Fig.7 – Intestinul gros

1.8. Fiziologia intestinului gros:

Criteriul de baza al severității în B.D.A. pe baza căruia se clasifică

B,D,A. are următoarele forme clinice:

Alte diarei acute:

2.5. Factori favorizanți

intestinale sunt scăzute, iar B.D.A. predispune la malnutriție);

d) tulburări ale proceselor de digestie și absorbție:

e) Deficiențe în vitamine, oligoelemente și zinc;

2.7. Semne și simptome

Debutul poste fi brusc, cu modificări ce preced semnului

Perioada de stare – scaune frecvente (depășind numărul normal

Variații ale sindromului de deshidratare:

Semne clinice de deshidratare extracelulară:

Semne clinice de deshidratare intracelulară

2.8. Examene de laborator

Coprocitograma – este examenul de laborator prin care se numără

2.9. Investigatii paraclinice:

1.Izolarea agentului patogen infecțios, factor determinant al

2. Tendinta entero-invazivă cu diseminare hematogenă impune

3. Se acorda importantă deosebită pozitivării reactanților de fază

Tratamentul dietetic – este mijlocul cel mai important de tratament,

Înlocuirea pierderilor hidroelectrolitice – acestea sunt presupuse

a) Dieta hidrică presupuse:

În 85% din cazuri, rehidratarea orală poate înlocui perfuzia intravenoasă

La sugarii alimentați natural, se continua alimentarea cu laptele

Treptat alimentația revine la normal odată cu restabilirea

Zeamă de orez (200ml): - 30g orez;

Supă de morcovi: - 500 g morcovi;

Pulpă de măr copt. - 2 mere mici sau 1 măr mare

Pilaf de orez: - 75 g orez,

Prepararea laptelui praf sărac în lactoză:

2.11. Tratamentul medicamentos

Tratamentul etiologic, antiinfecțios :

În diareea acută cu etiologie cunoscută:

Tratamentul cu antibiotic (ex. Ampicilina+Gentamicina,

2.12. Tratamentul simptomatic

2.13. Administrarea medicamentelor pe cale orală la copil:

Este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea

Astfel, pe această cale se pot administra tratamente sub forma de.

2.14. Prognosticul și profilaxia B.D.A:

Profilaxia – prevenirea bolilor cu mecanism de transmitere pe cale

Complicații nespecifice (cu suprainfecții virale și bacteriene):

A. Rolul autonom al asistentei medicale în îngrijirea

Colaborarea la examinarea clinict a bolnavului este una din

Sarcinile asistentei medicale în pregătirea și

În preajma examenelor de orice natură, asistența medicală trebuie să

Pentru examenul clinic medical, asistența medicală pregătește