ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE LA COPIL Functiile vitale includ: respiratia, pulsul,

tensiunea arteriala, temperatura. Ele sunt frecvent utilizate ca indicatori ai starii de sanatate sau de boala. Urmarirea functiilor vitale la copil este importanta, avand in vedere ca in legatura cu acestea se inscriu debutul unei boli, stabilirea diagnosticului, evolutia bolii, complicatiile ce pot surveni. Functiile vitale se masoara: cand intervine o schimbare in starea de sanatate a copilului; cand este admis intr-o unitate spitaliceasca (la internare, pe toata perioada spitalizarii si la externare); inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic; inainte si dupa administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului respirator si cardiovascular; inainte si dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile vitale.

Rolul asistentei medicale in masurarea functiilor vitale: 1. sa pregateasca material si instrumentar corespunzator si in stare de functionare;
2. 3. sa pregateasca copilul din punct de vedere fizic (pozitie corespunzatoare si in acelasi timp comoda); sa pregateasca psihic copilul (sa-i explice tehnica, sa-l convinga de necesitatea efectuarii ei si sa-i solicite cooperarea); 4. sa asigure conditii de microclimat care sa nu influenteze functiile vitale (liniste, temperatura optima, umiditate corespunzatoare); 5. sa cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale, in functie de varsta;

6. sa cunoasca antecedentele medicale ale copilului si tratamentele prescrise;

7. 8. sa respecte frecventa de evaluare a functiilor vitale in raport cu starea copilului; sa comunice medicului modificarile semnificative ale functiilor vitale.

I.

Masurarea si notarea respiratiei

Scop evaluarea functiei respiratorii a copilului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului. Materiale necesare ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaia de temperatura. Tehnica: se realizeaza prin inspectie, de regula in timpul somnului; se dezbraca fata anterioara a abdomenului si a toracelui si se aplica o mana pe toracele copilului; se realizeaza numararea respiratiilor timp de un minut; respiratia se masoara in mod obisnuit, dimineata si seara, la orele la care se masoara temperatura si pulsul, dar se masoara ori de cate ori este nevoie, la indicatia medicului. Valorile normale ale respiratiei: - la nou-nascut: - la 1 an: - la 2 ani: - la 12 ani: In plus se vor urmari: simetria miscarilor respiratorii; frecventa si ritmul respirator; amplitudinea miscarilor respiratorii; 40-45 respiratii/minut 30-40 respiratii/minut 25-35 respiratii/minut 15-25 respiratii/minut

tipul respiratiei care la copii este de tip abdominal. Se consemneaza valoarea obtinuta si celelalte caracteristici in foaia de temperatura (cu

culoarea verde). Notarea: se consemneaza valoarea obtinuta printr-un punct pe foaia de temperatura (fiecare linie orizontala a foii reprezinta doua respiratii). Se uneste apoi valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei. In alte documente medicale se poate nota cifric. II. Masurarea si notarea pulsului

Scop: evaluarea functiei cardio-vasculare. Materiale necesare: ceas cu secundar, creion rosu, foaia de temperatura. Elemente de apreciat: ritmicitatea, frecventa, celeritatea, amplitudinea. Tehnica: Pulsul se poate masura pe oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe

un plan osos: artera radiala, femurala, humerala, carotida, temporala, pedioasa; Asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 minute; Spalarea pe maini; Reperarea arterei; Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei; Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor; Numararea pulsatiilor timp de un minut. La nou-nascut si sugar, in primele luni de viata, pulsul poate fi masurat in timpul somnului la nivelul fontanelei.

La copil, in general, pulsatiile inimii se pot percepe si masura aplicand mana pe regiunea precordiala (soc apexian in spatiul V intercostal stang, pe linia medioclaviculara). Se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura printr-un punct, tinand cont ca fiecare linie orizontala a foii reprezinta 4 pulsatii si apoi se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara. Valori normale ale pulsului: la nou-nascut: la copilul mic: la 2 ani: la 3-4 ani: la 5-10 ani: la 11-16 ani: III. 130-140 pulsatii/minut 100-120 pulsatii/minut 100-110 pulsatii/minut 90-100 pulsatii/minut 80-100 pulsatii/minut 80 pulsatii/minut

Masurarea si notarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor). Elemente de evaluat: tensiunea arteriala sistolica (maxima) si tensiunea arteriala diastolica (minima). Materiale necesare: aparat pentru masurarea T.A. cu mercur Riva-Rocci cu manometru oscilometru Pachon

stetoscop biauricular tampon de vata alcool creion rosu Metode de determinare: palpatorie, ascultatorie. Tehnica: T.A. se masoara cu ajutorul tensiometrelor pentru copii, precedand ca si la adult. Masurarea tensiunii arteriale prin ascultatie:

- se pregatesc materialele necesare (tensiometru, stetoscop, creion rosu etc.). - copilului, dupa repaus de 15 min. i se aplica manseta pneumatica pe 1/3 medie a bratului, care va fi sprijinit si in extensie. - asistenta se spala pe maini, isi fixeaza stetoscopul cu olivele in urechi si membrana pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei, percepand zgomotele pulsatile. - se decomprima progresiv manseta pana cand percepe primul zgomot ritmic arterial care este retinut ca valoare, reprezentand T.A. maxima (sistolica). - se continua decomprimarea pana in momentul disparitiei ultimului zgomot a carui valoare este, de asemenea, retinuta, reprezentand T.A. minima (diastolica). - Se reorganizeaza locul de munca, se noteaza datele in F.T. (cu rosu). Notarea se noteaza pe F.T. valorile obtinute cu o linie orizontala, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur. Se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatiul rezultat. Se poate inregistra si cifric. La copil T.A: se poate calcula orientativ, dupa formula:

T = 80 + 2 A; A = varsta copilului. Valori normale: La 1-3 ani: T.A. max. 75 - 90 mm Hg; T.A. min. 50-60 mm Hg

La 4-11 ani: T.A: max. 90-110 mm Hg; T.A. min. 60-65 mm Hg La 12-15 ani: T.A: max. 100-120 mm Hg; T.A. min. 60-75 mm Hg IV. Masurarea si notarea temperaturii

Scop: evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza. Locuri de masurare: axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin. Materiale necesare: termometru maximal, casoleta cu tampoane de vata si comprese sterile, recipient cu solutie dezinfectanta, tava medicala, lubrifiant, alcool medicinal, ceas. Cea mai comoda si totodata cea mai obiectiva metoda de masurare a temperaturii la copil este masurarea temperaturii rectale, stiind ca aceasta depaseste cu 0,3-0,5C nivelul temperaturii cutanate. Masurarea temperaturii rectale: Tehnica: asistenta se spala pe maini; se pregateste termometrul individual, se verifica daca mercurul este coborat, rezervorul

termometrului se sterge cu o compresa umeda sau este lubrefiat in strat foarte subtire cu o substanta grasa, pentru a putea fi introdus in rect. Copilul este culcat pe spate si cu mana dreapta se tine termometrul, iar cu cea stanga se

apuca picioarele copilului de la nivelul gleznelor indoindu-le din articulatia soldului.

Printr-o miscare de rotatie, rezervorul de mercur al termometrului se introduce in

intregime in rectul copilului; se lasa in aceasta pozitie tot timpul cat coloana de mercur urca. Dupa 3 min. el poate fi scos si se citeste temperatura. Se noteaza valoarea in F.T. (cu albastru): Notarea unui punct pe verticala, corespunzatoare datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie orizontala a foii, doua diviziuni de grad. Se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara, pentru obtinerea curbei termice. Se poate nota si cifric. Dupa citire, termometrul se sterge cu un tampon de vata sau cu o compresa sterila de

tifon, inmuiate in apa cu sapun sau alcool; termometrul se pastreaza intr-un borcan cu cloramina 1%. Temperatura (in care nu sunt indicatii speciale) se masoara de 2 ori in cursul a 24 h,

dimineata intre 6-7 si dupa-amiaza intre 16-17 (18-19). V. Obiective: Obtinerea datelor privind starea morfofunctionala a aparatului renal si asupra altor imbolnaviri. Cunoasterea volumului diurezei. Efectuarea unor determinari calitative (analize biochimice) din cantitatea totala de urina emisa. Urmarirea bilantului circulatiei lichidelor in organism = bilantul lichidian (intrari-iesiri). Materiale necesare: vase cilindrice gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa distilata (pentru a nu modifica compozitie urinei) si acoperite. Masurarea si notarea diurezei

Diureza este masurata cantitativ la anumite intervale, urmarindu-se si caracteristicile macroscopice; colectarea incepe dimineata la o anumita ora si se termina in ziua urmatoare la aceeasi ora. Diureza se noteaza in F.T. prin hasurarea patratelelor corespunzatoare cantitatii de urina si zilei respective. Spatiul dintre doua linii orizontale al foii corespunde la 100 ml de urina. EXAMINARI PARACLINICE Recoltarea probelor de laborator se realizeaza la indicatia medicului, cuprinzand recoltarea de sange sau alte probe biologice patologice (urina, sputa, varsaturi, materii fecale etc). In bronhopneumonie se practica determinarea hemoleucogramei, fibrinogemului, VSHului, examenul sumar de urina si radiografia pulmonara.
1. Recoltarea sangelui pentru hemoleucograma

se

face

prin

intepare:

la

adult

pulpa

degetului,

lobul

urechii;

la copil fata plantara a halucelui, calcai. Materiale necesare: manusi de cauciuc, ace, tampoane de vata, seruri test, tava medicala curata, camera umeda, lame uscate, curate, degresate, slefuite, pipete Potain, alcool 90 Tehnica: se aseptizeaza pielea halucelui cu un tampon cu alcool 90; se evita congestionarea printr-o frecare puternica si prelungita; se asteapta evaporarea alcoolului; cu o miscare brusca se inteapa pielea halucelui in partea laterala a extremitatii, perpendicular pe straturile cutanate; se sterge cu un tampon uscat prima picatura, se lasa sa se formeze o alta picatura de sange din care se recolteaza cu pipeta sau lama;

se sterge cu un tampon cu alcool. Pregatirea produsului pentru laborator efectuarea frotiului

la extremitatea unei lame se pune o picatura de 3-4 mm diametru; se aseaza o lamela cu marginile slefuite in unghi de 45 cu lama (picatura se intinde prin capilaritate);

lamela se trage catre partea libera a lamei, pastrand aceeasi inclinatie si antrenand toata picatura fara sa o fragmenteze;

2.

se agita lama pentru uscare; se eticheteaza si se trimite la laborator.

Recoltarea sangelui pentru VSH

se face prin punctie venoasa Materiale necesare: seringa de 2 ml, solutie de citrat de Na 3,8%, ace pentru punctia

venoasa, stativ si pipete Westergreen, musama, eprubete, tavita renala, garou, vata, manusi sterile, alcool 70. In dimineata recoltarii copilul nu trebuie sa manance. Tehnica: asistenta se spala pe maini cu apa si sapun; imbraca manusi de cauciuc sterile; aspira in seringa 0,4 ml citrat de Na 3,8%; punctioneaza vena fara garou si aspira pana la 2 ml (1,6 ml); retrage acul si aplica tampon cu alcool.

3.

scurge amestecul sange-citrat in eprubeta si omogenizeaza lent. aseaza eprubeta in stativ, o eticheteaza si o trimite la laborator; ingrijeste pacientul.
Recoltarea sangelui pentru determinarea fibrinogenului

Prin punctie venoasa se recolteaza 4,5 ml sange peste 0,5 ml citrat de Na 3,8% tehnica fiind aceeasi ca si la recoltarea sangelui pentru VSH.
4. Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urina

Scopul este explorator informeaza asupra starii functionale a rinichilor, cat si a intregului organism. Recoltarea urinei la sugar si copii se face in vase fixate pe organele genitale externe. La baieti se fixeaza o eprubeta pe penis, iar la fete un balonas cu gat pe vulva cu ajutorul unei benzi de leucoplast. Pentru a preveni smulgerea recipientului de pe locul fixat si mai ales spargerea lui, este bine ca membrele inferioare ale sugarului sau copilului mic sa fie imobilizate de marginile patului. Copiii astfel pregatiti trebuie sa fie controlati cat mai des pentru a indeparta recipientul imediat dupa urinare. Din urina obtinuta se trimite un esantion la laborator.
5. Radiografia pulmonara

Arata contrastul intre spatiile aeriene traheo-bronho-alveolare si structura propriu-zisa a plamanului. Spre deosebire de radioscopie, radiografia prezinta avantajul ca bolnavul este mai putin iradiat, imaginea obtinuta este precisa si serveste drept element de comparatie in viitor. Tehnica:

in cazul copiilor mai mari, asistenta explica cum trebuie sa se comporte in timpul examinarii

(va efectua cateva miscari de respiratie, iar radiografia se face in apnee, dupa o inspiratie profunda). Se dezbraca complet regiunea toracica; se indeparteaza obiectele radioopace; Copiii mai mari vor fi asezati in pozitie ortostatica, iar sugarii si copiii mici vor fi asezati in

decubit. Sugarii si copiii mici se fixeaza prin infasare pe un suport de scanduri sau se suspenda in hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar sustine). Examenul radiografic se noteaza in foaia de observatie. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR Se realizeaza cu mare punctualitate, strict la indicatiile medicului, tratamentului realizandu-se la pat, asistenta avand pregatite si medicamente pentru eventualele complicatii. Reguli generale de administrare a medicamentelor Asistenta: respecta medicamentul prescris; identifica medicamentul; verifica calitatea; respecta caile de administrare prescrise de medic; respecta orarul si ritmul de administrare; respecta doza; respecta somnul fiziologic al pacientul; evita incompatibilitatile medicamentoase;

serveste pacientul cu doza unica pentru administrarea orala; respecta succesiunea de administrare (solide, lichide, injectii, ovule vaginale, supozitoare);

informeaza pacientul asupra medicamentelor prescrise; anunta medicul privind greselile comise; administreaza imediat solutiile injectabile; respecta masurile de asepsie si igiena. Administrarea medicamentelor la copil se efectueaza in conditii mai deosebite

determinate de varsta acestora. In administrarea medicatiei la copii se intampina greutati datorita reactiilor de aparare si in marea majoritatea a cazurilor, a lipsei de colaborare din partea copilului, inerente varstei si educatiei. I. Administrarea medicamentelor pe cale orala Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros. Forme de prezentare a medicamentelor: lichide: solutii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii. Solide: pulberi, tablete, drajeuri, granule. Pregatirea in vederea administrarii medicamentelor: asistenta se spala pe maini; pregateste lingurita de dimensiuni adecvate; piseaza tabletele si drajeurile si le divide;

- corecteaza gustul neplacut prin adaos de zahar, miere, lichide cu gust placut, inglobate intr-un aliment pastos; - aseaza in jurul gatului copilul cu prosop curat; - asistenta medicala asigura pozitia corespunzatoare varstei copilului, decubit dorsal cu trunchiul usor ridicat pentru sugari si pozitie semisezanda pentru copilul mic; - asigura imobilizarea copilului cu blandete si rabdare; - se ia lingurita cu medicamentul pregatit pentru administrare si se asigura deschiderea cavitatii bucale prin stimularea buzelor cu lingurita sau prin comunicare verbala; - se introduce lingurita aproape de baza limbii si se varsa continutul, avand grija ca acesta sa intre pe calea digestiva (nu se administreaza in timpul inspiratiei); - permite inchiderea cavitatii bucale, retragand lingurita; - urmareste deglutitia medicamentului prin observarea miscarilor de inghitire; - se face controlul cavitatii bucale si se mai administreaza lichide copilului (ceai, suc de fructe); - se repune copilul in pozitie comoda si se supravegheaza pentru a vedea efectul imediat al medicamentului; - reorganizeaza locul de munca, se dezinfecteaza si se spala pe maini. II. Administrarea medicamentelor pe cale parenterala Calea parenterala este calea injectabila de administrare a medicamentelor. Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism, prin intermediul unor ace care traverseaza Pregatirea injectiei:

1.

Materiale:

- Seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de solutiei, medicamentoasa (pentru injectia i.v., seringa cu amboul situat excentric); se prefera seringa de unica folosinta, in ambalaj individual. - Acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau in ambalaje separata. Se pregateste un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare.
2. Medicamentul prescris se poate prezenta:

ca medicament direct injectabil, in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze, si seringa gata pregatita de intrebuintare.

ca medicamente indirect injectabile pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoane cu dop de cauciuc, insotite sau nu de solvent.
3. Alte materiale

tampoane sterile de vata si tifon, solutii dezinfectante (alcool), pile din metal pentru deschiderea fiolelor, lampa de spirt, tavita renala, garou din cauciuc, pernita, musama. Incarcarea seringii:

se spala mainile cu apa curenta, se verifica seringa si acele capacitatea, termenul de

valabilitate al sterilizarii. se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor, eticheta, doza, termenul de valabilitate,

aspectul solutiei. se indeparteaza ambalajul seringii, se adapteaza acul pentru aspirat solutia, acoperit cu

pectoralul si se aseaza pe o compresa sterila. a) Aspirarea continutului fiolelor

se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie;

se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat cu alcool; se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei; se deschide fiola astfel: se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte,

protejate de o compresa sterila, se deschide partea subtiata a fiolei; se trece gura fiolei deschise deasupra flacarii; se introduce acul in fiola deschisa, tinuta intre police, index si degetul mijlociu al mainii

stangi, seringa fiind tinuta cu mana dreapta; se aspira solutia din fiola, retragand pistonul cu indexul si policele mainii drepte si avand

grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat; fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos; se indeparteaza aerul din seringa, fiind in pozitie verticala cu acul indreptat in sus, a

impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac; se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face. b) Dizolvarea pulberilor se aspira solventul in seringa; se indeparteaza capacelul metalic al flaconului, se dezinfecteaza dopul de cauciuc si se asteapta evaporarea alcoolului; se patrunde cu acul prin dopul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa; se scoate acul din flacon si se agita pana la completa dizolvare. c) Aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc - se dezinfecteaza dopul de cauciuc, se asteapta evaporarea alcoolului;

- se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata; - se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon pana la nivelul dopului si se introduce aerul; - se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca continutul flaconului in seringa sub presiunea din flacon; - acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie. Injectia intramusculara 1. alegerea locului injectiei a. masa musculara fesiera, cadranul superoextern

b. fata externa a coapsei, in 1/3 mijocie c. fata externa a bratului, in muschiul deltoid.

2. pregatirea injectiei 3. imobilizarea copilului (cu ajutor) se aseaza copilul in decubit ventral, se fixeaza

membrele inferioare cu o mana, pe fata posterioara a articulatiei genunchiului si cealalta mana in regiunea toraco-lombara. 4. executarea injectiei: a. b. asistenta isi spala mainile si imbraca manusi sterile; dezinfecteaza locul injectiei: dezinfectie tip II: se curata pielea cu un tampon steril

imbibat in dezinfectant, apoi se sterge cu unul curat. Se repeta manevra. Durata de actiune 30 pentru o manevra deci 1 minut. c. se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa perpendicular pielea

cu rapiditate si siguranta, cu acul montat la seringa.

d. Se verifica pozitia acului prin aspirare. e. f. g. Se injecteaza lent solutia. Se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul. Se maseaza usor locul injectiei pentru a activa circulatia, favorizand absorbtia. 5. ingrijiri ulterioare se aseaza copilul in pozitie comoda, se linisteste ramanand in

repaus fizic cateva minute. Incidente si accidente ce pot apare in timpul injectiei i.m.: Durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale. Se retrage acul, se efectueaza injectia in alta zona. Paralizia prin lezarea nervului sciatic. Se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei. Hematom prin lezarea unui vas. Ruperea acului. Se recurge la extragerea lui manuala sau chirurgicala. Supuratie aseptica. Se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in masa musculara. Embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase. Se previne prin verificarea pozitiei acului. Injectia intravenoasa 1. Alegerea locului injectiei: venele de la plica cotului, venele antebratului, venele de pe fata dorsala a mainii, venele maleolare interne, venele epicraniene 2. Executarea injectiei:

se imobilizeaza cu blandete copilul pentru punctionarea venei (se face de catre o a doua

persoana); asistenta isi spala mainile si imbraca manusi sterile; se alege locul punctiei si se dezinfecteaza dezinfectia pielii tip I: se aplica

dezinfectantul pe piele cu un tampon imbibat, asteptandu-se apoi 30 pana la evaporarea dezinfectantului; se executa punctia venoasa: se aplica garoul la 7-8 cm superior locului de punctie ales. Fixeaza vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul punctiei realizand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine. Cu seringa prinsa intre police si restul degetelor, avand gradatiile si bizoul acului in sus, se patrunde pe traiectul longitudinal al venei intepand tegumentul si peretele venos pana cand se invinge rezistenta elastica a acestuia. Cand acul inainteaza in gol se patrunde 1-2 cm dupa care se controleaza valabilitatea tehnicii prin aspiratie; piston; se verifica periodic daca acul este in vena; se retrage brusc acul cand injectia s-a terminat; la locul punctiei se aplica tamponul se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului; se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga iar cu policele mainii drepte se apasa pe

imbibat in alcool, compresiv. 3. Ingrijiri ulterioare se mentine compresiunea la locul injectiei cateva minute (1-2) se supravegheaza in continuare starea generala. Incidente si accidente ce pot apare in timpul injectiei i.v.:

injectarea solutiei in tesutul perivenos manifestata prin tumefierea tesuturilor, durere. Se incearca patrunderea acului in lumenul vasului, continuandu-se injectia sau se incearca in alt loc.

flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante. hematom prin strapungerea venei. Se intrerupe injectia. ameteli, lipotimie, colaps. Se anunta medicul

III. Administrarea medicamentelor pe cale rectala Pregatirea administrarii supozitoarelor: asistenta se spala pe maini apoi imbraca manusi sterile. se dezbraca copilul observand zona perianala, se inspecteaza zona si daca este nevoie se face toaleta regiunii perianale. dezambaleaza supozitorul. se aseaza copilul in decubit lateral, se indeparteaza usor cu mana stanga fesele copilului. se introduce cu mana dreapta supozitorul in orificiul anal, strange apoi fesele intre police si degetele mainii drepte, asteptand circa 1 minut pentru a favoriza ridicarea supozitorului in rect si depasirea sfincterului anal (in caz contrar supozitorul este eliminat prin reflexul de evacuare). reorganizeaza locul de munca.

INTERVENTII PENTRU MOBILIZAREA SECRETIILOR 1. Hidratarea este eficace pentru functionarea sistemului mucociliar; la un copil cu o hidratare adecvata, tusea poate usor disloca secretiile;

2. Umidificarea consta in adaugarea vaporilor de apa in aerul inspirat; pastreaza caile aeriene umede si permite debarasarea secretiilor; se realizeaza cu pulverizatoare sau recipiente cu apa asezate pe o sursa de caldura; 3. Nebulizarea: consta in adaos de umiditate sau medicamente la aerul inspirat; se realizeaza prin pulverizare (folosind atomizorul) sau cu ajutorul aerosolilor = un

amestec de gaz cu un medicament dispersat in particule sferice de ordinul micronilor (antibiotice, bronhodilatatoare, expectorante). 4. Drenajul postural: este un procedeu pozitional, care permite eliminarea secretiilor; pozitia pacientului se schimba la 20-30: decubit ventral cu perna sub abdomen; decubit ventral cu patul inclinat la 20; decubit dorsal; decubit lateral stang; decubit lateral drept; pozitie sezand.

se renunta la pozitiile in care copilul prezinta disconfort sau dispnee; 5. Tapotament:

- consta in lovirea usoara a peretelui toracic, cu mana, ritmic, pe toata suprafata, timp de 1-2 minute. - incheietura mainii trebuie sa fie relaxata, iar cotul in flexie. - copilul trebuie sa respire lent si adanc. - toracele copilului trebuie sa fie acoperit. - este contraindicat la pacientii cu osteoporoza sau coaste fracturate si la cei cu probleme de sangerare. INTERVENTII PENTRU MENTINEREA CAILOR RESPIRATORII LIBERE 1. Aspiratia orofaringiana sau nazofaringiana Materiale necesare: dispozitiv de aspiratie, sonde sterile (Nelaton), manusi sterile, solutie sterila pentru umectarea sondei, prosop. Interventiile asistentei: se evalueaza semnele si simptomele care indica prezenta secretiilor in caile aeriene superioare. se instaleaza pacientul in pozitie adecvata: semisezand, cu capul intr-o parte pacienti constienti decubit lateral, cu fata la asistenta pacienti inconstienti

se protejeaza lenjeria de corp cu un prosop spalare pe maini si imbracarea manusilor sterile fixarea sondei la aparatul de respiratie masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus umectarea capatului liber al sondei

introducerea sondei: pentru aspiratia orofaringiana sonda se introduce pe marginea gurii, lasand-o sa alunece in orofaringe pentru aspiratia nazofaringiana, sonda se introduce in narina dirijand-o spre centru, de-a lungul peretelui despartitor al foselor nazale

se efectueaza aspiratia timp de 15 secunde, rotind sonda pentru a extrage secretiile de pe toata suprafata

se extrage sonda si se clateste in solutie sterila, efectuand o aspiratie daca pacientul are canula pentru oxigenoterapie se reamplaseaza se solicita copilului sa respire profund si sa tuseasca intre aspiratii (daca este posibil) dupa terminarea aspiratiei se efectueaza igiena bucala; se indeparteaza prosopul materialele utilizate se curata, se dezinfecteaza si se pregatesc pentru sterilizare.

INTERVENTII PENTRU FAVORIZAREA OXIGENARII TISULARE OXIGENOTERAPIA Oxigenoterapia reprezinta administrarea de O2 in cantitate crescuta prin respiratie, in scop terapeutic. Scopul este de a asigura o cantitate corespunzatoare de O2 la tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de: scaderea O2 alveolar, diminuarea Hb, tulburari in sistemul circulator, probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara. Surse de oxigen: statie centrala de oxigen, microstatie, butelie de oxigen Metode de administrare a O2: a) prin sonda nazala: este metoda ce mai frecvent utilizata permite administrarea O2 in concentratie de 25-45% poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung b) prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat): permite administrarea O2 in concentratie de 40-60% este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii c) ochelari pentru oxigen: sunt prevazuti cu 2 sonde care se introduc in ambele nari se utilizeaza la copii si pacienti agitati sunt mai bine tolerati de pacienti. d) cortul de oxigen: frecvent utilizat la copii

concentratia de O2 nu poate depasi 50% are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste si se supraincarca cu vapori datorita faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalatii de racire copiii vor fi supravegheati permanent pentru a nu disloca cortul Echipamentul necesar administrarii O2:

sursa de oxigen umidificator administrarea O2 se face umidifiat 2/3 apa sterila + 1/3 alcool sanitar trecute prin barbotor (umidificator). sonda nazala, cateter, masca de O2 sau cort. material adeziv (leucoplast) pentru fixarea sondei. Interventiile asistentei:

asezarea copilului in pozitie corespunzatoare, pozitie semisezanda. asamblarea echipamentului. dezobstruarea cailor respiratorii. masurarea sondei, pe obraz, de la narina la tragus. sonda nu se unge cu substante grase (poate duce la explozia pacientului) dar se poate lubrefia cu gel hidrosolubil anestezic pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei. introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz. fixarea debitului de administrare a O2, in functie de prescriptiile medicului. aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii O2, observarea culorii tegumentelor, masurarea respiratiei si pulsului. supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor complicatii. supravegherea echipamentului de administrare a O2 (presiune, debit).

mobilizarea periodica a sondei. scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara. curatarea echipamentului la terminarea tehnicii. Incidente si accidente ce pot sa apara in timpul oxigenoterapiei

daca recipientul pentru barbotarea oxigenului se rastoarna, lichidul poate fi impins de O2 in caile respiratorii ale copilului, asfixiindu-l. in cazul utilizarii prelungite a O2, in concentratii mari sau la presiuni ridicate, pot aparea: iritare locala a mucoasei congestie si edemul alveolar hemoragie intraalveolara atelectazie

contactul prelungit duce la leziuni corneene si chiar orbire. pot apare emfizeme masive subcutanate prin infiltratia oxigenului la nivelul tesuturilor. daca cateterul se introduce mai mult, oxigenoterapia este ineficienta. patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala.

PLANURI DE INGRIJIRE

CAZ CLINIC NR. I Sugarul R.A., in varsta de 4, prezinta febra 39C, tuse productiva frecventa, obstructie nazala, dispnee, motiv pentru care se interneaza la Spitalul de Copii Galati cu diagnosticul medical bronhopneumonie. Antecedente personale: copil nascut la 9 luni, cu greutatea de 2300 g, alimentat natural 2 luni, apoi artificial cu lapte praf; a efectuat toate vaccinarile conform varstei. Antecedente heredo-colaterale: neaga Antecedente alergologice: nu se cunosc.

DIAGNOSTIC DE NURSING

1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin: dispnee, polipnee, tuse productiva, tiraj costal; alterarea circulatiei manifestata prin cianoza perioronazala discreta, tahicardie 150 batai/minut. 2. Dificultate in alimentatie prin deficit manifestata prin : inapetenta, senzatie de greata, meteorism abdominal. 3. Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin febra 39,2C. 4. Dificultate in a dormi datorita obstructiei cailor respiratorii, dispneei si tusei, manifestata prin insomnie, agitatie. 5. Alterarea integritatii tegumentelor manifestata prin eritem.

PLAN DE NURSING
DIAGNOSTIC DE NURSING 1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin: - dispnee expiratorie - polipnee 65 respiratii/minut - tiraj intercostal - tuse productiva. OBIECTIVE GENERALE Sugarul sa aiba o buna respiratie. INTERVENTIILE ASISTENTEI - sugarul va fi izolat intr-un salon luminos, cu t = 8-21C, umiditate 40%. - se aseaza sugarul intr-o pozitie care sa-i favorizeze respiratie, cu trunchiul si umerii mai ridicati (se pune un sul sub umeri), in pozitie semisezanda. - dezobstruarea cailor respiratorii, aspirarea secretiilor din fosele nazale si orofaringe. - administrez O2 umidifiat, intermitent, 2-4 l/min, la indicatia medicului. - administrez medicatia prescrisa: Miofilin i.v. 10 mg la 6 ore H.H.C. i.v. 25 mg la 6 ore aerosoli cu salbutanol - monitorizez respiratia la indicatia medicului - notez frecventa respiratorie in foaia de temperatura. - administrez O2 umidifiat - se reduce aportul de lichide pana la 120 ml/Kgc/zi - monitorizez pulsul la intervale indicate de medic - notez valoarea obtinuta in foaia de temperatura. - incerc hidratarea orala a sugarului cu ceai, Gesol - administrez medicatie antiemetica, la indicatia medicului: Metoclopramid picaturi (4 picaturi) - combat meteorismul abdominal prin administrare de Miostin i.m. 0,3 ml - institui o perfuzie cu glucoza 5% si electroliti, pentru hidratarea sugarului, pe o durata de 6 ore, dupa care reincerc hidratarea si alimentatia orala. EVALUARE Obiectiv nerealizat, se mentine dispneea, polipneea, tirajul intercostal.

Circulatie inadecvata manifestata prin: - tahicardie 150 batai /minut - cianoza perioronazala discreta 2. Dificultate in alimentatie prin deficit manifestata prin: - inapetenta - senzatie de greata - meteorism abdominal.

Sugarul sa aiba o buna circulatie.

Obiectiv realizat, dispare cianoza.

Sugarul sa fie alimentat si hidratat suficient.

Obiectiv nerealizat in primele 6 ore; se mentine senzatia de greata, inapetenta; - dispare meteorismul abdominal

1 3. Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin: - febra 39,2C

2 Sugarul sa prezinte o temperatura in limitele normale.

4. Dificultate in a dormi datorita obstructiei cailor respiratorii, dispneei, tusei manifestata prin: - insomnie; - agitatie.

Sugarul sa aiba un somn cat mai linistit.

5. Alterarea integritatii tegumentelor manifestata prin eritem.

Sugarul sa aiba tegumente curate, integre.

3 - se asigura conditii de confort termic in salon; - sugarul va fi schimbat dupa fiecare val de transpiratie; - asigur hidratarea corecta; - administrez antitermice la indicatia medicului Paracetamol peros 60 mg la 4-6 ore sau supozitoare Aspirina peros 40 mg la 4-6 ore Algocalmin peros, injectabil: - se pot face impachetari reci. - administrez medicatia antibiotica conform indicatiei medicului: Ampicilina i.v. 125 mg la 6 ore Gentamicina i.v. 10 mg la 12 ore - se previn convulsiile febrile prin administrare de Fenobarbital i.m. 40 mg sau Diazepam 0,3 mg/priza - masor t, pulsul, T.A. si le notez in foaia de temperatura; - urmaresc si notez respiratia, diureza, scaunul; - fac bilantul lichidelor ingerat si eliminate; calculez o pierdere de 500 ml apa/C peste 37C; - recoltez produse pentru examene de laborator (VSH, HL) - asigurarea linistii nocturne si a conditiilor de confort termic; - planificarea ingrijirilor si interventiilor delegate, astfel incat acestea sa fie minime in intervalul 2400-600; - aplicarea masurilor prevazute la nevoia de a respira vor satisface implicit si nevoia de a se odihni. - asistenta asigura igiena corporala, generala si locala, prin efectuarea baii partiale a sugarului si frictiunii cu alcool mentolat. - schimbarea lenjeriei sugarului ori de cate ori este nevoie, cu efectuarea toaletei locale; - schimbarea pozitiei in pat la 1-2 ore pentru prevenirea escarelor.

4 Proces evolutiv negativ, raspunde inadecvat la tratament, sugarul se mentine febril.

Obiectiv partial realizat.

Obiectiv realizat.

1 1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin: - dispnee la efort - tiraj - tuse productiva.

2 Sugarul sa prezinte o buna respiratie.

3 - asez sugarul cu trunchiul si umerii mai ridicati pentru a favoriza respiratia; - efectuez dezobstructia cailor respiratorii prin aspirarea secretiilor si nebulizare; - schimb pozitia sugarului la 15-20, pentru a favoriza drenajul secretiei bronsice; - efectuez tapotamentul toracic; - continui sa administrez medicatia bronhodilatatoare si cortizonul; - monitorizez functiile vitale si vegetative; - aduc la cunostinta medicului eventualele schimbari survenit in evolutia bolii. - administrez alimentatia oral, in pranzuri dese si in cantitate mai mica; - suplimentez alimentatia cu aport de lichide oral: ceai indulcit; - calculez bilantul ingesto-excreta. - asigur conditii de confort termic in salon; - administrez lichide oral; - administrez antitermice si antibiotice in continuare; - calculez bilantul ingesto-excreta; - monitorizez functile vitale si vegetative.

4 Obiectiv partial realizat.

2. Dificultate in alimentatie prin deficit datorita senzatiei de greata manifestata prin: - inapetenta. 3. Hipertermie datorata procesului inflamator pulmonar manifestata prin: - febra 38,5C.

Copilul sa fie alimentat si hidratat suficient: - rehidratarea orala.

Sugarul primeste alimentatia oral.

Sugarul sa aiba temperatura corpului in limitele normale (sa micsoram gradul febrei).

Usoara ameliorare, febra scade t = 38C.

1 1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii.

2 Sugarul sa aiba o buna respiratie.

3 - mentin pozitia semisezanda a sugarului; - dezobstructia cailor respiratorii; - nebulizare si aspirarea secretiilor; - drenaj postural; - tapotament toracic - administrez medicatia bronhodilatatoare: Miofilin peros tb. la 12 ore

4 Ameliorarea simptomatologiei.

Brofimen peros 4 pic. X 3 Metilprednisolon

2. Hipertermie datorata procesului inflamator pulmonar manifestata prin: - febra 38C

Sugarul sa aiba temperatura corpului in limite normale.

- asigur conditii de confort termic in salon; - schimb sugarul dupa fiecare val de transpiratie; - hidratez oral sugarul; - administrez antitermice; - administrez antibiotice, la indicatia medicului: Fortum i.m. 0,5 mg/8h - calculez bilantul ingesto-excreta.

Obiectiv realizat, febra scade, t=37,3C.

FISA DE ANALIZE Data Examene de laborator

Hemoleucograma

Evaluare
Hl =8,64g% L =9200/mm3 E =4%, M =4%, L =44%, P =44% VSH=20 mm/h Fbg= 240 mg% Calcemia= 8,5 mg/% Fosfatemia= 6,30 mg% F.A.= 79 U.I. Exudat faringian=> absent S.H. si S.P. Aspect clar; albumina, glucoza absenta; in sediment nimic patologic Opacitati nodulare confluente retrocardiac si intertraheobronsic.

VSH Fibrinogen Calcemie, fosfatemie

Exudat faringian Examen sumar de urina Radiografie toracica

FISA DE MEDICATIE Medicatie

Miofilin 25 mg Prednison 2,5 mg Brofimen 4 pic. Paracetamol 60 mg Metoclopramid 3 pic. Miofilin 10 mg HHC 25 mg Ampicilina 125 mg Gentamicina 10 mg Fortum 0,5 ml Miostin 0,3 ml Fenobarbital 40 mg

Administrare
Peros Peros Peros Peros Peros i.v. i.v. i.v., i.m. i.v., i.m. i.m. i.m. i.m.

Orar
La 12 ore La 6 ore La 6 ore La 6 ore La 12 ore La 6 ore La 6 ore La 6 ore La 12 ore La 8 ore Doza unica La nevoie

EVALUARE FINALA Sugarul are o evolutie favorabila, reactioneaza la tratamentul medicamentos prescris. Se continua administrarea de Miofilin, Prednison, Brofimen, administrarea de Gentamicina, Ampicilina si Fortum. La externare se constata vindecarea clinica a sugarului.

CAZ CLINIC NR. II Copilul P.R. in varsta de 8 luni, prezinta in ultimile 12 ore febra, obstructie nazala, dispnee, tuse productiva, motiv pentru care se prezinta la Serviciul de Primire al Spitalului de copii Galati unde se interneaza cu diagnosticul medical bronhopneumonie. Antecedente personale: copil nascut la 9 luni, cu greutatea de 3000 g, talia =50 cm, alimentat natural 3 luni, apoi cu lapte vaca, in prezent alimentatie diversificata. a efectuat toate vaccinarile conform varstei. Antecedente heredo-colaterale: neaga Antecedente alergologice: nu este alergic la substante medicamentoase sau alimente.

DIAGNOSTIC DE NURSING

1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii cu dispnee, polipnee, tuse productiva, tiraj intercostal; circulatie inadecvata manifestata prin cianoza perioronazala , tahicardie. 2. Dificultate in alimentatie prin deficit manifestata prin inapetenta, senzatie de greata, varsaturi, scadere ponderala. 3. deshidratare datorata varsaturilor manifestata prin piele uscata cu turgor diminuat, membrane si mucoase uscate, buze arse. 4. Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin febra 38,5C. 5. Dificultate in a se odihni si a dormi datorita obstructiei cailor respiratorii, manifestata prin insomnie. 6. Alterarea integritatii mucoasei bucale datorita deshidratarii manifestata prin ulceratii ale mucoasei bucale.

PLAN DE NURSING

DIAGNOSTIC DE NURSING 1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin: - dispnee - polipnee - tuse productiva. - tiraj intercostal

OBIECTIVE GENERALE Sugarul sa aiba o respiratie normala.

INTERVENTIILE ASISTENTEI

EVALUARE

- asigur un mediu ambiant favorabil: salon luminos, t = 8-21C, umiditate 40%. - asigur pozitia adecvata: asez copilul cu trunchiul si umerii mai ridicati pentru a favoriza respiratie. - efectuez dezobstructia cailor respiratorii: nebulizare si aspirarea secretiilor din fosele nazale si orofaringe. - administrez O2 umidifiat, pe sonda nazofaringiana, in debit de 2-4 l/min. - administrez medicatia bronhodilatatoare si cortizon: Miofilin peros 24 mg la 6 ore peros Prednison peros 2,5 mg la 6 ore - administrez expectorante: Brofimen 8 pic. la 6 ore peros - monitorizez respiratia si celelalte functii vitale; valorile obtinute le notez in foaia de temperatura.

Obiectiv nerealizat, se mentine dispneea, polipneea, tirajul.

Circulatie inadecvata: - cianoza perioronazala - tahicardie

Sugarul sa aiba o buna circulatie, sa nu prezinte cianoza.

- administrez O2 umidifiat pe sonda nazofaringiana 2-4 l /min; - aplic tehnici de favorizare a circulatiei (exercitii active, pasive, masaje); - monitorizez pulsul la intervalele indicate de medic si notez valorile obtinute in foaia de temperatura a copilului; - comunic medicului eventualele schimbari survenite in evolutia bolii

Obiectiv realizat, dispare cianoza.

2. Dificultate in alimentatie prin deficit manifestata prin:

Copilul sa fie alimentat si hidratat suficient.

- la indicatia medicului administrez medicatie antiemetica: Metoclopramid picaturi - incerc hidratarea orala a copilului

Obiectiv nerealizat in primele 6 ore; se mentine senzatia

- inapetenta - senzatie de greata - varsaturi - scadere ponderala.

cu ceai, Gesol; - in caz de esec, institui o perfuzie cu Glucoza 5% si electroliti; - calculez numarul de calorii in functie de starea patologica; adaog 13% pentru fiecare grad de t peste 37; 20-30% pentru agitatie; - calculez bilantul ingesto-excreta; - corectez tulburarile hidroelectrolitice si rezerva alcalina; - rehidratarea orala va incepe incet, cu cantitati mici de lichide, oferite cu lingurita; - monitorizez functiile vitale. Copilul sa nu prezinte semne de deshidratare. - masor si notez zilnic ingestia si eliminarea; - cantaresc zilnic copilul; - monitorizez semnele vitale; - mentin integritatea membranelor mucoase prin igiena riguroasa; - ingrijesc tegumentele cu atentie pentru evitarea atingerii integritatii lor; - inspectez zilnic zonele de presiune de pozitie si le masez la fiecare 2 ore. - institui o perfuzie cu Glucoza 5%, vitamine si electroliti; - recoltez sange pentru examene de laborator (Ht, Hb, HL);

de greata, inapetenta si varsaturile. Copilul nu mai varsa la 12-14 ore de la instituirea tratamentului.

3. Deshidratare datorita varsaturilor manifestata prin: - piele uscata cu turgor diminuat; - membrane si mucoase uscate; - buze arse.

Obiectiv partial realizat in primele 6 ore; pierderile sunt acoperite prin perfuzie. Dupa 24 h de la instituirea tratamentului, copilul nu mai prezinta semne de deshidratare.

4. Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin: - febra 38,5C

Copilul sa aiba temperatura corpului in limite normale.

- asigur conditii de confort termic in salon; - mentin igiena tegumentelor; - asigur hidratarea corecta prin administrarea corecta prin administrare de lichide suficiente cantitativ; - aplic comprese reci sau impachetari reci; - la indicatia medicului, administrez antitermice: Paracetamol peros 120 mg la 6ore supozitoare Algocalmin - administrez antibiotice recomandate de medic: Ampicilina i.v. 125 mg la 6 ore Gentamicina i.v. 16 mg la 12 ore - notez t in foaia de temperatura; - recoltez produse pentru examene de

Obiectiv partial realizat; febra se mentine (38C).]

laborator (VSH, HL); - calculez bilantul ingesto-excreta si adaug 500 ml apa pentru fiecare grad de temperatura peste 37C 5. Dificultate in a se odihni datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin insomnie. Copilul sa aiba un somn linistit, sa fie odihnit. - asigur linistea nocturna si conditii de confort termic in salon; - planific ingrijirile si interventiile delegate astfel incat acestea sa fie minime la intervalul 2400-600; - aplicarea masurilor prevazute la nevoia de a respira, vor satisface implicit si aceasta nevoie; - la indicatia medicului administrez un sedativ usor (Fenobarbital sau Diazepam). - efectuez alcalinizarea mediului bucal prin administrare de solutii de bicarbonat de Na, badijonaj bucal cu solutii de Stamicin, Nistatin, Micostatin 100.000 U.I./ml, de 2-4 ori/zi; - efectuez ungerea buzelor si a limbii cu glicerina boraxala 10-20%. Obiectiv realizat.

6. Alterarea integritatii mucoasei bucale datorita deshidratarii manifestata prin ulceratii la nivelul mucoasei bucale.

Copilul sa prezinte mucoasa bucala integra, fara ulceratii.

Obiectiv partial realizat.

1 1. Dificultate in respiratie datorita obstructiei cailor respiratorii manifestata prin: - obstructie nazala; - tuse productiva.

2 Copilul sa prezinte o respiratie normala, cai aeriene libere.

3 - asigur un mediu ambiant favorabil; - mentin pozitia semisezanda prin punerea unui sul (patura sau cearsaf) sub umerii copilului; - dezobstructia cailor respiratorii prin aspirarea secretiilor si nebulizare; - administrez O2 umidifiat pe sonda nazofaringiana; - administrez in continuare bronhodilatatoare si cortizon, expectorante; - monitorizez respiratia si celelalte functii vitale; valorile obtinute le notez in foaia de temperatura.

4 Starea copilului se amelioreaza.

2. Hipertermie datorita procesului inflamator pulmonar manifestata prin cresterea t copilului = 38C.

Copilul sa prezinte t corpului in limite normale.

- asigur conditii de confort termic in salon; - hidratez suficient copilul prin administrare orala de lichide; - administrez antitermice, antibioticele recomandate de medic; - masor t copilului la intervalele cerute de medic si notez valorile obtinute in foaia de temperatura; - calculez bilantul intrari-iesiri, adaug 500 ml apa pentru fiecare grad peste 37C.

Obiectiv realizat, temperatura copilului este normala: 37,3C.

FISA DE ANALIZE Data Examene de laborator

Hemoleucograma

Evaluare
Hl = 10,24 g% Leucocite = 12.000 /mm3 P =36%, E =4%, L =52%, M =8% VSH =20 mm/h Fbg= 222 mg% C.R.P. = pozitiva Calcemia= 8,4 mg% Fosfatemia = 5,50 mg% F.A.= 57 U.I. Exudat faringian=> absent S.H. si S.P. Opacitati micronodulare hilobazal drept. Aspect difuz voalat drept.

VSH Fibrinogen C.R.P. Calcemie, fosfatemie

Exudat faringian Radiografie toracica

FISA DE MEDICATIE Medicatie

Ampicilina 125 mg Gentamicina 10 mg Miofilin 25 mg HHC 25 mg Miofilin 10 mg Prednison 2,5 mg Brofimen 4 pic. Paracetamol 60 mg

Administrare
i.v., i.m. i.v., i.m. i.v. i.v. Peros Peros Peros Peros

Orar
La 6 ore La 12 ore La 6 ore La 6 ore La 6 ore La 6 ore La 6 ore La 6 ore

EVALUARE FINALA Sugarul are o evolutie clinica favorabila, reactioneaza la tratamentul medicamentos prescris. Se continua administrarea de: Miofilin, Prednison; Gentamicina; Ampicilina. La externare se constata vindecarea clinica a copilului.