UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS"

GALAȚI
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

BOALA VARICOASA

Îndrumător științific: Absolvent:

Dr. Maftei Nicoleta Dajbog Aurelian

 CUPRINS
MOTTO: ......................................................................................................................................... 3
MOTIVAŢIA .................................................................................................................................. 3
CAP.1.1 ANATOMIA VENELOR MEMBRELOR INFERIOARE .............................................. 4
1.1.1.VENELE SUPERFICIALE................................................................................................ 4
(a)Vena safena internă .................................................................................................................. 4
1.1.2.VENELE PROFUNDE ...................................................................................................... 5
1.1.3.VENELE DE LEGĂTURĂ ............................................................................................... 6
1.2.FIZIOLOGIA CIRCULAŢIEI VENOASE ALE MEMBRELOR INFERIOARE ............... 8
CAP.II.BOALA VARICOASĂ .................................................................................................... 11
2.1.DEFINIŢIE .......................................................................................................................... 11
2.2.ETIOPATOGENIE ............................................................................................................. 12
2.4.TABLOUL CLINIC ............................................................................................................ 15
2.5 DIAGNOSTIC POZITIV ŞI DIFERENŢIAL .................................................................... 17
2.6.TRATAMENTUL VARICELOR. ...................................................................................... 21
2.7.EVOLUŢIA BOLII VARICOASE ..................................................................................... 23
2.8.PROFILAXIA BOLII VARICOASE .................................................................................. 24
2.9.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALA
VARICOASĂ............................................................................................................................ 25
2.9.1.Pregătirea generală ........................................................................................................... 25
2.9.2.Pregătirea din ziua intervenţiei în cameră(salon): ............................................................ 27
2.9.3.Îngrijiri postoperatorii ...................................................................................................... 28
BIBLIOGRAFIA ........................................................................................................................... 30

2
MOTTO:
ÎN ESENŢĂ PROCESUL DE NURSING ÎNSEAMNĂ SĂ ÎNGRIJEŞTI FIECARE
BOLNAV CA ŞI CUM AR FI UN MEMBRU AL FAMILIEI

MOTIVAŢIA

Această temă ca şi lucrare de diplomă deoarece patologia venoasă este favorizată de o

serie de factori de risc ce pot fi influenţaţi astfel încât prevalenta în rândul populaţiei să scadă.
Afecţiunea poate evolua spre complicaţii ce pot agrava starea de sănătate,zile de
incapacitate de muncă şi cheltuieli în sistemul de sănătate.
Pe perioada anilor de studiu am reuşit să acumulez cunoştinţele necesare despre aceasta
boala astfel că,pus în situaţia de a acorda îngrijiri unui pacient cu o boală varicoasă să nu
întâmpin greutăţi.

3
 CAP.1.1 ANATOMIA VENELOR MEMBRELOR INFERIOARE

Din punct de vedere anatomic,venele membrelor inferioare se clasifica ,în funcţie de

situarea lor faţă de fascie,după cum urmează:
1.Vene superficiale
2.Vene profunde
3.Vene de legătură

1.1.1.VENELE SUPERFICIALE

Venele superficiale care sunt denumite şi epifasciale formează reţele care nu însoţesc
arterele şi care drenează sângele venos spre cele două colectoare venoase superficiale principale:
(a)vena safena mare(internă)
(b)vena safena mică(externă).
Cele două vene safene îşi au originea la nivelul arcului venos dorsal al piciorului în care
se varsă venele digitale ale piciorului.Mai exact,din capătul medial al arcului porneşte vena
safena internă,iar din cel lateral vena safena externă,între cele două vene există multiple
anastomoze care alcătuiesc o reţea venoasă dorsala cu ochiuri mari,pe fata dorsală a piciorului.
Venele digitale profunde plantare sunt subţiri,aşezate superficial pe aponevroza
plantara,anastomozate într-o reţea venoasă plantara cu ochiuri mici.Reţeaua drenează în vena
safena externă înconjurând marginea laterală a piciorului,respectiv medial înspre profunzime în
arcul venos plantar.
(a)Vena safena internă
Numele de safena a venei provine de la grecescul saphis care înseamnă claritate,deoarece
traiectele subcutanate sunt vizibile .
Traiectul venei safene interne este:de la origine înspre proximal,trece peste faţă mediala a
maleolei tibiale,apoi înapoia marginii mediale tibiale,pe fata internă a gambei;
apoi trece înapoia condilului medial al tibiei şi al femurului şi se îndreaptă spre rădăcina coapsei
la nivelul hiatului safen situat la aproximativ 4 cm sub ligamentul inghinal şi la 1,5 cm de
mijlocul arcadei crurale.
La gamba vena safena internă primeşte ca afluent vena safena anterioară superficială şi
un arc venos posterior numită vena Leonardo,după numele lui Da Vinci.
Proiecţia safenei pe tegument este reprezentată de o linie ce uneşte maleola tibială cu
hiatul safen,nivel la care vena safena internă se varsă în vena femurală printr-o crosă orientată

4
posterior.La nivelul crosei există o variabilitate a venelor care se varsă şi formează “steaua
venoasă a lui Paturet”.

(b)Vena safena externe

Trece de la picior la gamba fiind situată înapoia maleolei externe peroniere şi urmează un
traiect rectiliniu ascendent pe axul medial al fetei posterioare a gambei.Iniţial este plasată
superficial în ţesutul subcutanat şi apoi pătrunde într-o dedublare a fasciei la nivelul muşchiului
gastrocnemian,în fosa poplitee descrie o crosă orientată ventral şi se varsă în vena poplitee.Locul
de abusare este variabil şi uneori există o venă superficială în continuarea safenei externe.

1.1.2.VENELE PROFUNDE
Venele profunde,de la nivelul piciorului şi al gambei însoţesc câte două arterele
corespunzătoare,reprezentând exemplul cel mai elocvent al venelor satelite sau comitante.De la
genunchi în sus,venele profunde devin solitare,luând numele arterei de care se ataşează.Iată în
continuare venele ce formează sistemul venos profund al membrului inferior:
 Pe fata plantara a piciorului se afla venele digitale plantare situate profund şi paralel cu
arterele omonime vărsându-se în arcul venos plantar alăturat arterei plantare;
 De la nivelul arcului venos pornesc vene plantare mediane şi venele plantare laterale ;
 Acestea se reunesc în şanţurile dinapoia maleolei tibiale,respectiv peroniere şi formează
venele tibiale posterioare(cel puţin două)şi venele peroniere(cel puţin două)care
însoţesc arterele omonime.Venele tibiale anterioare sunt alăturate arterei în loja
musculară.

Deci la gamba sunt 3 perechi de vene profunde care însoţesc arterele.

 Venele tibiale posterioare primesc perforantele Cockett.Prin unirea venelor tibiale cu
venele peronierese formează trunchiul tibioperonier care primeşte şi venele muşchiului
solear.
 Venele muşchiului gastrocnemian sunt reprezentate de două vene eventual cea mediană
este dublă.Acestea se varsă în vena poplitee la acelaşi nivel cu vena safena
externă.Există frecvent o variantă în care vărsarea este comună .Venele muşchiului
gastrocnemian sunt valvulate.
 Venele muşchiului solear denumite sinusoidele soleare sunt de obicei largi,sinuase şi
avalvulate.Vărsarea venelor soleare se poate face în venele tibiale posterioare în
peroniere sau uneori direct în vena poplitee.

5
  De la arcul tendinos al solearului venele se continua cu vena poplitee alăturată arterei şi
străbate ascendent pe mijloc regiunea poplitee până la aductori;primeşte vena safena
externă.
 De la inelul aductorilor se continua cu vena femurală superficială care la 9 cm de
arcadă primeşte şi vena femurală profundă şi devine vena femurală comună.Vena
femurală mai primeşte vene circumflexe femurale şi vena safena internă.
 Vena iliacă externă continua vena femurală şi se orientează ascendent şi posterior spre
articulaţia sacroiliaca unde prin unire cu vena iliacă internă (hipogastrica)formează
vena iliacă comună .Cele două vene iliace comune se orientează proximal şi medial
formând prin unire vena cavă inferioară care este
aşezată de-a lungul laturei drepte a coloanei vertebral.

1.1.3.VENELE DE LEGĂTURĂ
La nivelul membrelor inferioare există numeroase conexiuni între vene,care au un rol
esenţial şi anume acela de a facilita drenajul sângelui dinspre suprafaţa înspre profunzime şi
dinspre periferie spre cord.
Venele de legătură sunt de mai multe tipuri:
 Vene anastomice,care sunt acele vene care unesc vene de acelaşi,tip adică profunde între
ele ,safenele între ele,în arc pe acelaşi trunchi venos .
 Venele comunicante ,mai sunt denumite şi vene perforante.Acestea unesc sistemul
venos superficial cu cel profund,ele perforând aponevroza superficială pentru a ajunge în
profunzime.Chiar cele două safene ar putea fi considerate perforante “majore”.Venele
perforante safeniene unesc venele safene cu venele profunde.Venele perforante
extrasafeniene unesc reţeaua venoasă extrasafeniana cu venele profunde.
 Perforantele directe eaga colectorul venos superficial de venele musculare profunde .
 Venele plonjante Delater fac legătura directă între venele tegumentului extrasafeniene
cu sistemul venos profund.
La membrul inferior se constată aproximativ 150 vene perforante,dar numai câteva au
importanţă clinică.La nivelul piciorului,venele perforante sunt avalvulate,iar la nivelul
gambei ,sunt prevăzute cu 2-3 valve.Venele perforante normale au valvele integre şi sunt
continente ,adică drenează sangeledinspre suprafaţa înspre profunzime.Venele perforante
sunt considerate insuficiente sau incontinente dacă drenează sângele dinspre profunzime
înspre suprafaţă,deci invers circulaţiei normale.Insuficientă perforantelor este determinată de
dilatarea venelor de legătură,situaţie în care valvele nu se mai ating sau sunt rezultatul unei
distructii directe a valvelor prin mecanismul de repermeabilizare după o tromboflebită acută.
Principalele vene perforante sunt:
6
Grupul Cockett:
este constant şi foarte important;
el face legătura între arcul venos posterior al gambei(vena Leonardo)cu venele tibiale
posterioare;
de obicei sunt trei perforante situate la 6 cm,13,5 cm şi 18,5 cm deasupra vârfului
maleolei interne;
uneori mai există grupul Shermann(perforante la 24-26 cm).
Perforanta Boyd:
este situată la nivelul tuberozităţii tibiei,la limita gamba genunchi;
face legătură între safena internă şi vena tibială posterioară .
Perforantele Dodd(perforantele coapsei)
sunt situate de obicei în treimea medie sau chiar proximala a coapsei;
leagă vena safena internă de vena femurală .
Perforantele hunteriene:
sunt situate la nivelul canalului Hunter
Perforanta Bassi:
este situată posterior;
ea uneşte safena externă cu vena peroneala .
Perforanta Hach;
este situată posterior
uneste sistemul superficial cu vena femurală profundă.
Perforantele Linton şi Kosinski
sunt situate în apropierea crosei venei safene externe .
Grupul punctului gastrocnemian şi vena perforantă May
Perforanta punctului solear:
conectează venele superficiale ale gambei cu vena solearului.

1.1.4.HISTOLOGIA VENELOR
Venele sunt vase care colectează sângele de la nivelul patului capilar şi îl transportă la
inimă .
Histologic peretele venos este alcătuit din trei tunici similare cu cele ale arterelor şi
anume:
1.Intimă (endovena);
2.Media
3.Adventicea

7
 În vene sângele circulă lent şi are o presiune mai scăzută ,ceea ce a dus la modificări
adaptative ale pereţilor venoşi ,astfel că venele se deosebesc de artere prin următoarele
caracteristici:
peretele venelor este mult mai subţire,lumenul lor fiind mai larg comparativ cu cel al
arterelor;
peretele venos este mai puţin bine structuralizat decât cel arterial,având puţine elemente
contractile,adventicea fiind tunica predominanta;
intimă (endovena)este constituită ca şi la artere din endoteliu,dar statul subendotelial şi
limitanta elastică internă sunt practic absenţe;
media este slab reprezentată,este formată din fibre colagene şi rare fibre musculare,cu
dispoziţie longitudinală,iar limitanta elastică externă lipseşte.
adventicea este bine dezvoltată,formată din ţesut conjunctiv lax,bogată în fibre colagene
cu dispoziţia longitudinală,şi rare elemente elastice şi musculare;
Deşi structura histologica variază nu numai de la o venă la altă ci şi de-a lungul
diferitelor niveluri ale aceluiaşi vas,există o constantă a participării proporţionale a celor trei
tunici în construirea peretelui:intimă 5%;media -15%;adventicea-80%.După calibru venele se pot
clasifica în:mari,mijlocii şi medii.
Valvulele venoase
Sunt formate din cute membranoasă ale intimei,de forma semilunara,respectiv de
cupă,asemănătoare cuiburilor de rândunică.
Ele pot fi unice sau duble(simetrice)şi caracterizează în special venele membrelor
inferioare ,unde acţionează împotriva forţei de gravitaţie ,având rolul de împiedica refluxul
coloanei de sânge şi de a propulsa sângele venos spre inimă.
Din punct de vedere histologic sunt formate dintr-un ax central lamelar,de natură
fibroblastică,tapetat de celule endoteliale,la baza lor întâlnindu-se câteva fibre musculare dispuse
longitudinal.
Venele se afla şi ele sub control nervos:la nivelul lor se găsesc plexuri similare cu cele
arteriale.Ele sunt structuri mult mai bine vascularizate decât arterele,deoarece au atât capilare
sanguine cât şi limfatice.Drenajul venos se realizează prin sistemul celor două vene
cave,respectiv cava superioară şi cava inferioară.

1.2.FIZIOLOGIA CIRCULAŢIEI VENOASE ALE MEMBRELOR

INFERIOARE

Principalele funcţii ale sistemului venos sunt următoarele :

conducerea sângelui venos spre inimă;

8
 stocarea sângelui
termoreglarea.
În mod normal sistemul venos superficial transporta doar 15-20%din sângele venos al
membrului inferior.Restul de 80-85%va lua calea sistemului venos profund,lucru care se explică
prin faptul că sângele din sistemul venos superficial se drenează prin venele perforante în
sistemul venos profund,iar de aici prin pompa musculo-valvulară sângele este pompat înspre
centru înspre vena cavă.
Tot sistemul venos este dotat cu un aparat valvular,ceea ce permite sângelui să circule
numai în sens centripet(de la periferie la centru).
În cazul sistemului venos profund intra în acţiune pompa musculo-valvulară.Mai precis
,în momentul în care se contractă musculatura venele sunt colabate,astfel încât sângele e pulsat
înspre centru pentru că valva distala se închide,iar cea proximala se deschide.Fiziologia
circulaţiei venoase a membrelor inferioare este complexă şi diferă mult în funcţie de condiţii:
ortostatism
decubit
elevarea membrului.
Există mai mulţi factori motori care asigură circulaţia venoasă de reîntoarcere şi anume:
 Forţa de propulsie a ventriculului stâng
 Forţa aspiranta a inimii şi a muşchilor respiratori
 Pompa musculară a piciorului şi mai ales a gambei
 Pulsarea imprimată de arterele paravenoase
 Tonusul autonom al peretelui venos
 Acţiunea valvelor venoase care împiedică refluxul
Pe de altă parte ,avem factorii care îngreunează circulaţia venoasă adică:
 Forţa gravitaţională
 Vâscozitatea sângelui
 Presa abdominală

9
10
 CAP.II.BOALA VARICOASĂ

2.1.DEFINIŢIE

Boala varicoasă este o afecţiune cronică,caracterizată printr-un proces de degenerare a

peretelui venos .Procesul degeneratic explica apariţia în boală varicoasă,a dilataţiilor venoase
permanente,la nivelul venelor apifasciale,cu un traiect caracteristic sinuos şi/sau ampular,numite
şi literatură de specialitate varice.Aceste dilataţii venoase sunt însoţite de alterări parietale şi de
tulburări de hemodinamica venoasă.
Cea mai frecventă cauza a varicelor este aşa numita insuficientă ostiala a venei safene
interne sau externe.Mai exact,o valvă din interiorul acestor vene nu se închide bine şi permite
formarea unui reflux în sensul invers circulaţiei normală a sângelui.Se ajunge astfel la încărcarea
excesivă a venelor superficiale şi la formarea unor dilataţii venoase,caracteristice bolii varicoase.
Alterarea peretelui venos din diverse cauze,cu implicarea valvulelor,are drept consecinţă
,mai sus menţionatul reflux sanguin din sistemul venos profund către cel superficial ,şi creşterea
presiunii în sistemul superficial,ceea ce în timp duce la alungirea şi dilatarea venelor superficiale.
În cazul bolii varicoase s-a ajuns la concluzia că substratul lezional depăşeşte cadrul
vascular,fiind vorba în principal despre o calitate slabă congenitala a ţesutului conjunctiv.
Veridicitatea acestei afirmaţii reiese din faptul că din punct de vedere clinic, varicele se asociază
frecvent cu varicocel,hemoroizi, picior plat, scolioze, ptoze viscerale, genunchiul valg.
Varicele trebuie deosebit de alte leziuni venoase,cum ar fi:
flebectaziile,în care dilataţiile venoase sunt difuze,regulate şi fusiforme:
dilataţiile anevrismale,care sunt bine delimitate şi cu aspect saciform;
insuficienţa venoasa cronică,care poate să apară în stadiile avansate ale bolii,dar poate să
survină şi în alte condiţii etiologice.
Există patru stadii ale afectării varicelor:în stadiul I,numit prevaricos picioarele sunt grele
ca de plumb,apar dureri ale moleţilor(încheietura gleznei)şi piciorului, furnicături, edeme şi
senzaţii de arsură în picioare,în stadiul ÎI apăr varicele pe traiectul venelor,iar în stadiul III apare
aşa numita eczema varicoasă ,în timp ce în ultimul stadiu apar ulcerele varicoase.

11
2.2.ETIOPATOGENIE

Originea varicelor poate fi:

A.Congenitala
B.Primară(cauza necunoscută dar cu prezenţa unor factori favorizanţi)
C.Secundară(de etiologie cunoscută)

A.Varicele congenitale :sunt afecţiuni rare de tip disem-briopalazic:

-sindromul Kpippel-Trenaunay
-sindrom Parks-Weber
-aplazia congenitala a valvelor venoase

B.Varicele primitive (primare,hidrostatice)boala varicoasă are o incidenţă crescută în special în

Europa nordică şi centrala.Se pare că 14,5% dintre femei şi 7% dintre bărbaţi au varice
hidrostatice.Un complex de factori endogeni şi exogeni sunt incriminaţi în producerea bolii.
Factorii endogeni:sunt reprezentaţi de :1)factorul antropologic 2)factorul anatomo-
fiziologic 3)factorul genetic 4)tipul constituţional 5)sexul 6)vârsta 7)factorii endocrini 8)sarcina
9)obezitatea
1)Factorul antropologic.Ortostatismul şi mersul biped au generat la omo patologie
specifică.Astfel greutatea corpului este susţinută de membrele inferioare prin intermediul
coloanei vertebrale.Aceasta favorizează apariţia unor boli că :boala varicoasă,artrozele
coxofemurale,piciorul plat,ptozele viscerale.
2)Factorul anatomofiziologic:Axul venos profund al membrului inferior este calea
principală de întoarcere a sângelui venos.Acest sistem venos profund este bine valvulat şi
înconjurat de o musculatură puternică.El drenează 80%-90% din sângele venos al membrului
inferior.Sistemul venos superficial al membrului inferior este mai puţin valvulat,iar golirea lui
este puţin influenţată de contracţia musculară.Boala varicoasă apare la nivelul sistemului venos
superficial care este expus stazei sanguine.Sistemul venos superficial este unit cu cel profund
prin intermediul venelor comunicante,prevăzute cu valvule care împiedică refluxul din sistemul
venos profund în cel superficial.
3)Factorul genetic.Calitatea slabă a ţesutului conjunctiv al acestor bolnavi s-ar putea
explica printr-un mecanism genetic,fără a se putea preciza modul de transmitere.

12
 4)Tipul constituţional.Se pare că bolnavii longilini,cu hipotensiune arterială cu o
laxitate articulara crescută şi cu hipotonia peretelui venos ar fi predispuşi în a dezvolta boala
varicoasă.
5.Sexul.Afecţiunea interesează cu precădere sexul feminin.Trebuie ţinut cont şi de faptul
că,din motive estetice,femeile se adresează mai frecvent medicului.
6.Vârsta.Boala devine manifesta înainte de 50 de ani.Se pare însă că ea debutează de la
pubertate,iar semnele ei pot fi constatate şi la 30-40 de ani.
7.Factorii endocrini.Anumite tulburări hipofizare,ovariene,tiroidiene,suprarenale au fost
incriminate în etiologia bolii,fără a se putea preciza exact natura dereglării endocrine.S-a
remarcat că afecţiunea apare şi evoluează în special în anumite
perioade(pubertate,sarcina,climateriu).
8)Sarcina.Are un rol mare în etiologia bolii.Ea ar juca rolul unui factor declanşator pe
fondul existent al unei predispoziţii ereditare.Sarcina este un factor agravant care biciuie
evoluţia bolii atunci când ea există .Se pare că intervine un complex de factori dintre care cel mai
important ar fi:
Factorul mecanic :mărirea uterului face că presiunea intraabdominală să crească.Aceasta
va jena progresiv circulaţia de întoarcere,ceea ce va repercuta negativ asupra presiunii venoase
de la nivelul membrelor inferioare.
Factorul endocrin:joacă un rol important.Faptul că varicele se accentuează în primele
luni de gestaţie îi susţine importanta.Sub acţiunea hormonilor hipofizari creşte laxitatea ţesutului
conjunctiv,pe de altă parte modificarea echilibrului endocrin prin sarcina determina deschiderea
şunturilor arteri-venoase.Hipertermia organelor genitale interne din timpul gestaţiei face că o
cantitate mare de sânge să se scurgă în venele iliace interne şi mai departe în venele iliace
comune.Acest aflux abundent va jena circulaţia de întoarcere în venele iliace
externe,determinând o creştere a presiunii venoase de la nivelul membrelor inferioare.
9)Obezitatea:Favorizează apariţia varicelor prin acţiunea mecanică de creştere a
presiunii intraabdominale.La aceasta se adăugă un complex de tulburări neuroendocrine şi
metabolice,care agravează leziunile distrofice ale peretelui venos.
Factorii exogeni cei mai importanţi sunt:factorul geografic,factorul profesional, căldură,
umiditatea,avitaminoze,infecţii,alimentari.

2.3. CLASIFICARE
A.Teleangienctazii(venule intradermice dilatate cu diametru până la aproximativ 1 mm.Se pot
observa adesea că venectazii”în coada de mătură”mai ales la femei pe coapse.

13
B.Vene reticulare:vene subdermice dilatate până la 4 mm şi care nu sunt palpabile.În ultima
clasificare-CEAR,1994-la etapa clinică venele reticulare şi teleangiectaziile sunt separate de
venele varicoase deoarece nu duc la ulceraţii.
C.Varice ale colateralelor venelor safene
D.Varice tronculare.adică ale celor două colectoare venoase principale:vena safena internă şi
vena safena externă.
E.Varice în teritoriul unor vene perforante insuficiente sunt: Cockett, Dodd, Boyd,
May,Kuster,Hach.

Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare

În 1994.la Maui(Hawai)un grup internaţional de consens a elaborate o nouă clasificare şi
gradare a bolii venoase a membrelor inferioare.Sistemul CEAP cuprinde 4 tipuri de criterii de
clasificare,un scor al disfuncţiei venoase şi o metodologie de procedee diagnostice.Criteriile de
clasificare sunt :C=clinica ,E=etiologia,A=anatomia,P=disfuncţia fiziopatologică.
Clasificarea clinică
Clasa 0-fara semne vizibile sau palpabile de boala venoasă
Clasa 1 –teleangiectazii sau vene reticulare
Clasa 2 –vene varicoase
Clasa 3 –edem
Clasa4-modificari cutanate datorate bolii venoase (pigmentare,eczeme venoase,
lipodermoscleroza)
Clasa 5-modificari cutanate că cele definite mai sus cu ulceraţie activă.
Teleangiectaziile sunt definite că venule intradermice,dilatate,cu diametru de până la 1 mm.Doar
venele varicoase pot duce la ulcere varicoase.
Clasificarea etiologică
Congenital(EC)
Primar(EP)-cu cauza nedeterminată
Secundar(es)cu cauze cunoscute
Clasificarea anatomică
Vene superficiale (AŞ)
1.Teleangiectazii/vene reticulare
2.Vena safena mare deasupra genunchiului
3.Vena safena mare sub genunchi
4.Vena safena mică.
5.Nonsafeniene

14
Vene profunde (AD)
6.Vena cavă inferioară
7.Vena iliacă comună
8.Vena iliacă internă
9.Vena iniaca externă
10.Pelvico-gonadele,venele ligamentului larg,altele
11.Femurala comună
12.Femurala profundă
13.Femurala superficială
14.Poplitee
15.Tibiala antero-laterala,tibiala posterioară
16.Musculara-gastrocnemiana,soleara,altele

Vene perforante(AP)
17.Coapsă
18.Gamba

Clasificarea fizopatologica
Reflux(PR)
Obstrucţie(PO)
Obstrucţie şi reflux(PRO)
Tratamentul poate modifica semnele şi simptomele clinice şi atunci afecţiunea trebuie
reclasificata.La clasificarea fizopatologica se poate arăta tipul exact de leziune pe fiecare din
venele din tabelul anatomic .

2.4.TABLOUL CLINIC
Boala varicoasă debutează cu mult înainte de apariţia vizibilă a varicelor,evoluând cu
simptome polimorfe şi nespecifice.Debutul este lent,insidios,existând uneori o simtomatologie
subiectivă minoră,dar sâcâietoare,ce survine mai ales după ortostatism prelungit şi se manifesta
prin:
 Senzaţie de disconfort gambier
 Parestezii

15
  “gambe de plumb”
 Tensiune în molet
 Prurit pe traiectul venei safene interne.Aceste simptome cedează în clinostatism.

Obiectiv,semnele clinice lipsesc sau sunt foarte discrete:

 Cianoza maleolară internă
 Reducerea pilozităţii gambiere
 Edem discret retromaleolar intern
Stadiul de varice constituit se caracterizează pe lângă simptomele subiective amintite prin
semne obiective majore:
Varicele:
apar de obicei în treimea superioară a gambei,pe traiectul venei safene interne;
mai rar varicele apar la nivelul trinunghiului Scarpă sau pe traiectul venei safene
externe
au aspecte variate:
 Pachete varicoase
 Aspect ampular,tubular sau fusiform
 Trunchiuri venoase dilatate,sinuase
-la palpare varicele se percep ca nişte cordoane îndurate,rezistente,zonele ampulare fiind
depresibile
- subiectiv ,varicele pot fi bine suportate dacă axul venos profund aasigura o bună
circulaţie de supleare(şi invers)
Edemul este constant de intensitate variabilă :
-apare în ortostatism prelungit
-dispare dimineaţa
-poate fi permanent când s-a instalat insuficientă venoasă cronică.
Modificări trofice
-initial localizate maleolar ,se extinde apoi proximal
-apar sub diferite forme
 Tegumente îngroşate ,pigmentate
 Eczeme alternând cu tegumente subţiri,transparente,cianotice,mai ales la frig
 Mai rar aspect marmorat al gambei.
-tegumentele şi ţesutul adipos apar îngroşate
-tesuturile vecine varicelor devin cu timpul dure,din cauza procesului de celulită.

16
-leziuni ale ţesuturilor vecine:
 Micoze şi infecţii
 Atrofii
 Dermite pigmentare

2.5 DIAGNOSTIC POZITIV ŞI DIFERENŢIAL

Până acum câţiva ani în diagnosticul uzual al varicelor se foloseau mijloace exclusiv
clinice –discutia şu bolnavul,examinare pacientului şi probele garourilor.În prezent,nu se mai
poate vorbi de un diagnostic corect şi complet al venelor varicoase fără a recurge la examenul
Doppler.
Sonografia Doppler este o metodă relativ recentă ,care foloseşte ultrasunete emise în flux
continuu sau discontinuu pentru a stabili dinamica circulaţiei sanguine.Procedeul a fost
îmbunătăţit în ultimul timp prin asocierea cu ecografia,rezultând Eco-Doppler-ul(Duplex)iniţial
şi ulterior,Eco-Doppler-ul color(Triplex).Avantajul esenţial al examenului Doppler în
diagnosticarea bolii varicoase este stabilirea exactă a cauzei,numai aşa putându-se ajunge la
vindecarea bolii.În cazul varicelor ,nu există o metodă unică de tratament,iar terapia trebuie
adaptată la cazul în speţă,precum şi la cauzeele determinante.

A.Diagnosticul pozitiv:în general diagnosticul bolilor venelor necesită:

anamneză atentă
Un examen clinic corect
Şi investigaţii paraclinice –in acest domeniu în ultimul deceniu înregistrându-se progrese
deosebite ,în special în diagnosticul cu ultrasunete.
În cazul bolii varicoase sarcina care revine clinicianului este aceea de a :
determina dacă simptomele pacientului se datorează varicozităţii
si în plus să localizeze sediul venelor perforante incompetente responsabile
ANAMENZA:
 Ne interesează vârsta bolnavului ,meseria,talia,greutatea;
 Antecedente heredocolaterale:ne interesează dacă există o predispoziţie genetică a bolii
varicoase la subiectul în cauză;
 Antecedente personale fizologice:la femei are o deosebită importanta numărul sarcinilor
şi evoluţia lor;

17
  Antecedente patologice:au importanţă diabetul zaharat, hiperlipidemiile, intervenţiile
chirurgicale ,fracturile, bolile cu imobilizare,prezintă risc crescut de tromboza prin stază
sau hemoconcentrare.Sunt importante bolile cardiace,renale sau hepatice în principal
pentru diagnosticul diferenţial al edemului şi stabilirea tratamentului.
 Condiţii de viaţă şi munca
- consumul de nicotină
- medicamente utilizate(anticoagulante,diuretice,anti-conceptionale)
- profesiunile care necesită ortostatism prelungit sau efort şi cu expunere la căldură sunt
însoţite de varice şi complicaţiile lor.Dintre aceste profesiuni amintesc:cadre
didactice,muncitori,personal din comerţ,bucătari,constructori,sportivi,
 Din istoric trebuie să cunostem debutul bolii(acut,cronic,insidios)
simptomele iniţiale şi evoluţia lor;
 Dintre simptomele asociate cu venele varicoase fac parte următoarele
Deformarea:pacientul este deranjat de aspectul varicelor.Durerea:în mod caracteristic
venele varicoase produc dureri în molet în ortostatism prelungit,care sunt mai intense la sfârşitul
zilei dar se ameliorează iniţial la mers sau mal ales la repaus în decubit cu ridicarea membrelor
,ori prin aplicarea ciorapilor elestici.
Pruritul:apare deseori la nivelul varicelor şi poate di asociat cu existenţa unei “eczeme
“varicoase.Edemul este un simptom funcţional,el nu este obligatoriu însă poate să apară în boală
varicoasă .în primul rând ne interesează dacă este unilateral(posibil venos sau limfatic)sau
bilateral(eventual cardiac,renal.hepatic,endocrin)Edemul venos este accentuat seara şi redus
dimineaţa,deoarece el apare la ortostatism prelungit şi se remite la repaos în decubit dorsal.
Claudicaţia intermitenta este în majoritatea cazurilor arterială şi exceptional
venoasa.Diagnosticul pozitiv este uşor de stabilit pe baza examenului clinic,care constată
prezenţa unor vene superficiale dilatate. Faţă de cele prezentate trebuie în plus de ştiut dacă:
acuzele sunt determinate de varice
exista insuficientă ostiala sau insuficientă perforantelor
sistemul venos prodund este permeabil.

EXAMENUL CLINIC
Inspecţia :
in general inspecţia bolnavului cu afecţiuni venoase ale venelor membrelor inferioare
se face în ortostatism şi culcat cu ambele membre eliberate de haine,cu examinarea
din anterior şi posterior.
se apreciază deosebirile de grosime (prin edem)sau de lungime (prezente în
afecţiunile congenitale)ale membrelor inferioare
18
 se pot constata
Edemul
Vene dilatate
Corona phlebectatica(coroana de vene ectaziate la picior)
Pigmentările şi tulburările trofice cutanate(la veosi,ulcere de gamba)
Noduli cutanaţi

Palparea:
Prin palpare se apreciază venele dilatate
Venele trombozate sunt reprezentate de cordoane nedepresibile
Aprecierea dilatării varicoase a venelor la marii obezi este mai dificilă,atât la
inspecţie cât şi la palpare,în special pentru venele ascunse în grosimea coapsei.

Inspecţia şi palparea ne oferă şi următoarele date foarte utile pentru diagnostic:

jonctiunea safeno-femurala dilatata e poate prezenta ca o afecţiune inghino-crurala(safena

varix)
varicele din sistemul venei safene externe se găsesc sub genunchi,pe fata postero-laterala
a gambei.
perforantele de deasupra gleznei dau naştere la ghemuri varicoase pe fata mediană a
gambei
pot să existe şi”găuri “palpabile în fascia profundă datorită dilatării venelor perforante
incompetente.

Prin percuţie şi palpare

La nivelul venelor vizibile se pot decela unele traiecte varicoas invizibile (semnul
Schwartz)
Freamătul la palpare şi suflul sistolo-diastolic la auscultaţia venelor varicoase este
prezent doar în varicele secundare din fistulele arterio-venoase.

Testele funcţionale clinice : sunt încă utile în aprecierea venelor membrelor inferioare,deşi au
pierdut din importanţă în condiţiile noilor explorări paraclinice neinvazive.
Proba Trendelenburg şi a celor trei garouri
-se ridică membrul inferior pentru a goli venele de sânge;
-la rădăcina se pune un garou;
19
-bolnavul se riica în picioare:dacă se vor umple venele superficiale
-insuficienta ostiala a venei safene dacă nu se vor umple venele superficiale se face:

Proba celor 3 garouri:

bolnavul aflat în decubit dorsal ,cu membrul inferior la verticală ,i se aplică trei garouri
,pentru a obstrua venele superficiale la cele trei nivele astfel: sub genunchi,sub crosa
venei safene externe,deasupra genunchiului la rădăcina coapsei,sub crosa venei safene
interne.
Se notează care este garoul cel mai înalt care “controlează”varicele,adică previne
umplerea lor în ortostatism.Sediul incompetenţei este prin urmare deasupra nivelului
respectiv.
Prin deplasarea garoului pe picior se determina şi nivelul cel mai jos al incompetenţei.
Investigaţii paraclinice:
In general nu e nevoie de explorări suplimentare.Totusiflebografia poate fi uneori
necesară în cazuri selectate pentru a evidenţia sediul perforantelor.Această investigaţie
comporta totuşi un grad de morbiditate şi nu este întotdeauna folositoare.
Un transductor Doppler poate fi de asemena utilizat pentru a depista localizarea
eventualelor perforante.Se plasează câte un garou deasupra şi dedesubtul leziunii iar
transductorul se plasează la nivelul perforantei.Se comprimă gamba şi dacă perforanta
este incompletă se ascultă un flux venos retrograd.Rezultatul poate fi dificil de interpretat
deoarece la nivelul varicelor alimentate de perforanta respectivă se poate asculta de
asemenea un flux de dute vino .

B.Diagnosticul diferenţial
În primul rând se face diagnosticul diferenţial în cadrul etiologiei varicelor ,care pot fi
primare sau secundare(de multiple cauze).Diagnosticul diferenţial se face în principal în funcţie
de etapa de evoluţie în care se afla boala varicoasă.Astfel că :
În stadiul prevaricos boala trebuie deosebită de :
-durerile din reumatismul cronic
-coxartroza
-gonartroza
-nevralgia de sciatic
20
-polinevrite
-arteriopatii cronice
-picior plat

În stadiul de varice constituite ,poate intra în discuţie deferentierea dilataţiei varicoase de

-hernia femurală
-adenopatia inghinala
-anevrismul arterei femurale
-sindromul postrombotic,sindromul Klippel-Trenaunay
În stadiul complicatiilor-edemul varicos trebuie diferenţiat de edemul de cauză generală
-cardiac
-renal
-hepatic
-endocrin
-hipoproteic carenţial
-acestea sunt bilaterale şi uşor de diferenţiat de edemul de cauză varicoasa
-edemele venoase cronice apar la bolnavi cu varice voluminoase,cu comunicante insuficiente şi
cedeaa la repau la pat.Edemul tromboflebitei acute este însoţit de dureri caracteristice.
-edemul din insuficientă arterială se recunoaşte pe baza lipsei pulsului şi este însoţit de dureri la
mers sau chiar la repaus.
-lipodistrofiile determina creşterea în volum a membrelor inferioare,dar care nu depinde de
poziţie şi tegumentele sunt normale.
-edemul limfatic acut sau cronic
-alte complicaţii trebuie diferenţiate de diferitele:dermatire şi de alte afecţiuni care pot cauza
ulcere de gamba:arteriopatii,neuropatii,neoplasme ulcerate,hipertensiunea arterială,ulcerele din
bolile hemolitice,ulcerul posttrombotic.

2.6.TRATAMENTUL VARICELOR.

În momentul de faţă nu este cunoscut un tratament etiologic al varicelor primare.

Tratamentul acţionează pe alterările morfologice şi pe simptomele clinice şi nu influenţează în
mod semnificativ istoria şi evoluţia naturală a bolii varicoase,însă are un scop funcţional de
suprimare a refluxului,unul morfologic pentru desfiinţarea tuturor venelor varicoase şi unul

21
estetic.Există multiple metode de tratament,dar care trebuiesc aplicate pe tot parcursul vieţii
deoarece boala varicoasă are un caracter evolutiv şi recidivând.De aceea pacientul se va prezenta
periodic la control şi se vor stabili noile măsuri terapeutice.

Tratament medical
1.Tratament medicamentos-consta în administrarea de tonice venoase(flebotonic şi
flebotrofic,cum ar fi Tarosin,viţ E,flavonoide,Venoruton,Detralex)care restabilesc
permeabilitatea capilarelor,ameliorează drenajul limfatic şi reduc edemul şi inflamaţia.Se
recomandă ca terapie de bază pentru cei predispuşi genetic sau la care sunt prezente semnele
bolii varicoase,pentru capientii care nu pot suferii o intervenţie chirurgicală sau că adjuvant
înainte şi după operaţiei.De asemenea există o serie întreagă de produse farmaceutice cu efect
similar,sub formă de cremă sau gel.
2.Ciorapii elastici-la tratamentul medicamentos se mai adăugă terapia prin compresiune
(purtarea de ciorapi elastici),care previne instalarea complicaţiilor postoperatorii şi a
recidivelor.Deşi ciorapii elastici pot controla simptomele,are dezavantajul că multor pacienţi le
displac ciorapii medicinali sau strânşi.
3.Scleroterapia venulelor(injecţii sclerozante în venele reticulare aşa numitele vene în
cap de meduză,cu,cu aspect estetic foarte dizgraţios).Este soluţia ideală pentru aceste vene
mici,care nu pot fi rezolvate chirurgical.Când sunt foarte fine şi superficiale,aceste venule pot fi
făcute să dispară cu ajutorul laserului.Şi acest tip de tratament este mai eficace cu cât este
precedat şi urmat de o terapie venotica.Are însă şi neajunsurile ei:sleroterapia prin injectare este
nepotrivită pentru majoritatea varicelor simptomatice,datorită frecvenţei recurentei în cazul
existenţei unor valvule incompetente de-a lungul venei safene.
Tratamentul chirurgical
Se adresează majorităţii cazurilor de varice şi constă în mai multe metode dintre care medicul o
alege pe cea care se potriveşte cel mai bine pacientului.
 Crosectomia,adică extirparea acelei porţiuni din venă safena internă sau externă (cele
două vene superficiale importante)care seamănă cu o crosă de golf şi conţine valva
defectă.Actualmente ,intervenţia se poate face sub anestezie locală şi nu necesită
internare,ceea ce permite bolnavului să plece acasă pe propriile picioare la scurt timp
după operaţie.

22
 Orice intervenţie care nu include crosectomia sau care e efectuată incomplet face posibilă
reapariţia varicelor într-un timp mai scurt sau mai lung.
 Procedeul Babcock.După realizarea crosectomiei,se recurge la procedeul Babcock,de
smulgere a întregii vene safene până la originea ei,la nivelul gleznei.Astăzi,acest
procedeu este contestat de majoritatea flebologilor şi chirurgilor în domeniu din
Occident,întrucât este o intervenţie brutală,care exclude integral o venă de multe ori
parţial sănătoasă,generând efecte secundare şi complicaţii semnificative.De aceea
metodă este înlocuită de:
 Stripping(smulgerea venei cu ajutorul unui fir de oţel cu un capăt bont)doar până la
nivelul genunchiului minimalizându-se efectele nedorite ale procedurii anterioare.
 Flebectomia microchirurgicală(metoda recomandată de majoritatea
specialiştilor)extirpa doar dilataţiile venoase.Flebectomia se poate face şi prin incizii
chirurgicale clasice sau microincizii de 2-3 mm.Se utilizează nişte instrumente
speciale ,foarte fine care permit efectuarea intervenţiei sub anestezie locală,fără
internare şi fără a lăsa cicatrice vizibile ci numai nişte punctuleţe ,care dispar ulterior
la majoritatea pacienţilor.
 Operaţia Chiva –conservatoare hemodinamica a insuficientei venoase în ambulator
.se ligaturează crosa safenei apoi se plasează ligaturi pe dafena imediat distal de
perforantele insuficiente care ar permite reintrarea sângelui în sistemul venos
profund.Rezultatele acestei operaţii sunt discutabile şi contestate în prezent.

2.7.EVOLUŢIA BOLII VARICOASE

Evoluţia este lent progresivă ,cu un tablou clinic estompat,dar cu episoade evolutive
marcate de un efort mare ,de sarcină etc.Din punct de vedere evolutiv deosebim trei etape şi
anume:
1.Etapa iniţială(prevaricoasa)
2.Etapa cu varice constituite
3.Etapa complicaţiilor

1.Etapa prevaricoasa este caracterizată printr-o insuficientă venoasă superficială.Semne

subiective:greutate,tensiune la gambe la mers sau ortostatism prelungit acuzând chiar
parestezii şi jena dureroasă,uneori edemjuxtameleolar sau gambier mai accentuat
vesperal şi care cedează la repaus,mai ales la ridicarea membrelor inferioare deasupra
nivelului orizontal(“poziţia americană de repaus”)
23
 2.Etapa cu varice constituite ,în care la insuficientă venoasă superficială se dauga cu
timpul insuficientă venelor comunicante:subiectiv aceleaşi acuze că şi anterior dar mai
accentuate şi în plus semnele clasice obiective.Examenul clinic în ortostatism comparativ
la ambele membre inferioare evidenţiază cordoane neregulate dilatate ce proiemina sub
tegument uneori vene cudate dispuse în pachete.
3.Etapa complicaţiilor bolii în care are loc instalarea insuficientei venoase cronice.

2.8.PROFILAXIA BOLII VARICOASE

În prezent ,aproximativ o treime din femeile ajunse la vârsta de 25 de ani suferă din
cauza problemelor legate de circulaţia defectuasa a membrelor inferioare,iar de cele mai multe
ori este vorba de maladii venoase,cunoscute sui sub numele de varice,care afectează sistemul
venos profund sau superficial.
Evident ,se va avea în vedere tratamentul profilactic adresat subiecţilor predispuşi,prin
antecedente familiale,profil endocrin,gravide,de a dezvolta boala varicoasă.Profilaxia constă în
scoaterea acestora din condiţiile de mediu ce le-ar facilita dezvolatrea varicelor,respectarea unor
indicaţii igienice de comportament(băi caldte la picioare,folosirea unor bureţi mai aspri la baie
pentru activarea circulaţiei la nivelul membrelor,evitarea creşterii în greutate,participarea la
sporturi)tratament medical venotrop.Persoanele respective vor trebui sfătuite să renunţe la
profesiile care le solicită foarte multe,să practice anumite sporturi(înot,aerobic,jogging)sau chiar
plimbări pe jos zilnice(5 km)să poarte bandaj(ciorap)elastic(gravidele în special),să efectueze
cure periodice de substanţe venotrope(Troxevazin),hidromasaj,noaptea să doarmă cu memebrele
inferioare în poziţie decliva(mai sus decât restul corpului)pentru a facilita întoarcerea
venoasă,acestea la un loc fiind cele mai indicate măsuri împotriva varicelor.Femeile care suferă
de varice trebuie să renunţe la încălţămintea cu toc ,5 cm este limita maximă a înălţimii tocurilor
pe care o recomanda medicii,iar în cazul în care au existat în familie cazuri de tromboflebita,este
posibil ca şi copii să sufere de acesata boala .
De asemenea ,sarcina poate să provoace sau să agraveze o boală varicoasă,însă trebuie
evitate şi băile sau duşurile prea fierbinţi ori expunerea prelungită la soare,mai ales la
plajă.Totodată ,după o baie normală,obişnuită este bine să se facă un duş ceva mai rece,iar în
general:alcoolul,cafeaua,alimentele puternic aromate,cât şi mirodeniile (ceai, piper,
boia,ardei)sunt contraindicate,la fel şi grăsimile de origine animală,dar ,de cele mai multe ori
,lipsa de mişcare duce la stagnarea sângelui în vene şi agravarea varicelor,a bolii în
general.Menţinerea nemişcată a picioarelor timp de mai multe ore conduce de cele mai multe ori

24
la apariţia sau la înrăutăţirea şi agravarea bolii,tratamentul cu pilule contraceptive trebuie
efectuat numai sub strictă supraveghere a medicului.
Alte recomandări pentru prevenirea apariţiei bolii varicoase sunt:Pentru picioare obosite
,sunt benefice băile cu apă sărată(dacă nu are posibilităţi pentru bai în apă de mare,se dizolvă în
apă din cadă un pumn de sare grunjoasa)şi în fiecare dimineaţă ,duşuri reci la picioare.
evitarea corsetelor ce strâng regiunea inghinală
daca persoană în cauză este supraponderala ,i se recomandă o cură de slăbire să scape de
kilogramele în plus
includerea în alimentaţia zilnică a multor vegetale şi cereale care uşurează digestia
trebuie evitate surdele de căldură
expunerile prelungite la soare
sauna în special la persoanele cu tendinţa de dezvoltare a varicelor.

2.9.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

CU BOALA VARICOASĂ
2.9.1.Pregătirea generală
Bilanţul clinic general-asistenta medicală ,printr-o observaţie clinică justă şi susţinută
asupra pacientului are obligaţia:
Să observe şi să consemneze aspectul general al pacientului,înălţimea şi greutatea
sa(obezitatea şi caşexia),vârsta aparentă şi reală aspectul pielii(ne ajută să cunoaştem starea de
hidratare sau deshidratare a organismului)ţinută,faciesul,mersul,starea psihică.
Să urmărească atent şi sistematic necesităţile pacientului şi manifestările de dependenţa
generate de nesatisfacerea nevoilor,ca să poată stabili obiective evaluabile pentru o îngrijire
pertinenta şi de calitate.
Să ia cunoştinţă de situaţia globală în care se afla pacientul şi într-o manieră selectivă,să
remarce detaliile importante,schimbările care apar în evoluţia lui şi utile pentru explorarea
preoperatorie .
Să culeagă date din diverse surse:foaia de observaţie,foaia de temperatură,familia
pacientului,ceilalţi membrii ai echipei de îngrijire,însă principala sursă rămâne pacientul.
Culegerea datelor să se facă cu mare atenţie,pentru a nu scăpa problemele importante şi pentru a
se face o evaluare corectă a lor.
Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se notează
permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire,pentru a obţine un tablou clinic exact care
va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de calitate.

Culegerea de date privind antecedentele pacientului

25
 antecedente heredocolaterale care interesează mamă,tată şi rudele de gradul I dacă au fost
bolnavi cu:neoplasme,HTA,cardiopatii,TBC,etc.
antecedente personale care sunt la rândul lor fiziologice şi patologice:
 antecedente patologice medicale (afecţiunile medicale de care a suferit pacientul)
 antecedente patologice chirurgicale(dacă a mai suferit alte intervenţii chirurgicale,dacă
au avut evoluţie bună,sau dacă au fost complicaţii)
 se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei chirurgicale
(afecţiunile cardiace,pulmonare)
 se vor nota bolile cronice(diabet,hepatită,etilism,etc.)
 se va nota dacă este fumător epileptic.
Evaluarea funcţiilor vitale şi vegetative-se va urmări ,măsură şi notă:
 tensiunea arterială şi pulsul
 respiraţia
 temperatura
 diureza şi scaunul
Examenul clinic pe aparate –este efectuat de către medic prin:
 inspecţie
 palpare
 percuţie
 auscultaţie
Este foarte importantă şi utilă cunosterea exam,enului clinic pe aparate pentru completarea
bilanţului clinic preoperator
Bilanţul paraclinic-completeaza examenul clinic ,permite o apreciere exactă a stării
preoperatorii,rezultatele acestui bilanţ depind de profesionalismul şi corectitudinea cu care s-au
făcut recoltările biologice şi patologice sau pregătirea corectă a bolnavului pentru investigaţie.
Pentru o mai bună înţelegere a pregătirii preoperatorii ,putem clasa examenele paraclinice în:
Examenele de rutine –sunt examene de laborator obligatorii înaintea tuturor inteventiilor
chirurgicale indiferent de timpul avut la dispoziţie pentru pregătire şi indiferent de starea
generală a pacientului (tip de sângerare şi de coagulare,determinarea grupei
sangvine,hematocrit,glicemie,uree sangvină).
Examene complete sunt:hemoleucograma completă,V.S.H.,ionograma,echilibru acido-
bazic,coagulograma completă,probe de disproteinemie, proteinemie, transaminaze, examene de
urină,electrocardiograma,radiografie sau radioscopie pulmonară.
Examene speciale-sunt în funcţie de aparatul său organul pe care se intervine;exlorarea
aparatului cardiovascular:probe de efort,electrocardiograma, fonocardiograma,examenul

26
fundului de ochi,examene radiologice(arteriografie, angiocardiografie,flebografie),explorări
izoopoce,cateterism cardiac,recoltare de sânge pentru colesterol şi lipemie.

2.9.2.Pregătirea din ziua intervenţiei în cameră(salon):

 Se mai face eventual o clismă cu 4 ore înaintea interveniei;
 Se îndepărtează bijuteriile;
 Se îndepărtează proteza dentară mobila(se păstrează în cană cu apă );
 Se rebadijoneaza ,cu un antiseptic colorant regiunea rasă;
 Se îmbraca pacientul cu lenjerie curată,în funcţie de intervenţie;
 Se pregătesc documentele:foaia de observaţie,analize,radiografii;
Transportul pacientului în sala de operaţie:
 Se face numai însoţit de asistenţă medicală ,care are obligaţia să predea pacientul
asistentei de anestezie,împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite ulterior
şi foarte importante pentru intervenţia chirurgicală.
 Se facecu brancard,pat rulant,cărucior în funcţie de boala şi bolnav
 Pacientul trebuie să fie aşezat confortabil şi acoperit..
În sala de preanestezie:
 Se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele escoriaţii(eczeme,intertrigo)
 Se verifică starea de curăţenie:regiunea inghinală,ombilicul,axilele,spaţiile
interdigitale,unghiile;
 Se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară;
 Se pregătesc zonele pentru perfuzie,pentru badijonare cu antiseptice colorate;
 Instalarea sondei urinare de către asistentă de sala ,după spălatul chirurgical al
mâinilor,îmbrăcat cu echipament steril,câmp steril în zona genito-urinara.
În sala de operaţie:
 Se execută ultima parte a pregătirii pacientului;
 Se instalează şi fixează pacientul pe masa de operaţiei;
 Monitorizarea funcţiilor vitale
 Obţinerea unui abord venos(ac simplu,branula,cateter)în funcţie de intervenţie şi de
pacient;
 Pregătirea câmpului operator
 Badijonarea cu alcool pentru degresarea şi curăţirea pielii de antisepticul anterior;
 Badijonarea cu tinctura de iod (sau alt antiseptic colorat)se face începând cu linia de
incizie de la centru către periferie şi se termină cu zonele septice;

27
  Ajuta la instalarea câmpului textil(acesta este rolul medicului,dar poate fi şi rol delegat
pentru asistenţă medicală).

2.9.3.Îngrijiri postoperatorii
Îngrijirea postoperatorie a pacientului începe din momentul terminării intervenţiei
chirurgicale ,deci înainte ca el să fie transportat în cameră.Din acest moment,operatul devine
obiectul unei atenţii constante ,până la părăsirea spitalului.
În general pacientul este adus în camera însoţit de medicul anestezist şi de asistenta de
anestezie,care va urmări respiraţia ca şi modul în care este transportat şi aşezat.

Transportul pacientului operat-este indicat a se face cu patul rulant sau cu căruciorul:

 Pacientul va fi acoperit ,pentru a fi ferit de curenţii de aer sau de schimbări de
temperatură
 Asistenta medicală care îl însoţeşte se va asigura că pacientul sta comod,că este în
siguranţă şi că eventuala tubulatura(dren,sonde,perfuzii)nu este comprimată;
 Patul său căruciorul va fi manevrat cu atenţie,ferit de smucituri şi opriri sau porniri
bruşte;
 Poziţia pe pat este de decubit dorsal,cu capul într-o parte ,pentru a nu-şi înghiţi
eventualele vomismente;
 În timpul transportului ,asistenta medicală vă urmării aspectul feţei(cianoza,
respiraţia,pulsul,perfuzia).
Instalarea operatului la salon-se va face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor lavabil,care
va fi curată,bine aerisita,liniştită,în semiobscuritate,având temperatura cuprinsă între 18-
20˚C(căldura excesivă deshidratează şi favorizează hipotermia)prevăzută cu instalaţii de
oxigen montate în perete,cu prize,în stare de funcţionare i cu aparatură pentru aspiraţie..
 Patul va fi accesibil din toate partile-aparatele de încălzit nu vor fi lăsate nicodata în
contact cu un operat adormit,pentru a se evita riscul unor arsuri grave;
 Căldura excesivă a patului produce transpiraţie,ceea ce duce la pierderi de apă,iar
senzaţia de frig duce la apariţia frisoanelor;
 Patul va fi prevăzut cu muşama şi aleza bine întinsă ,fără pernă şi dacă este cazul,salteaua
va fi antiescara.
Poziţiile pacientului în pat-transferul de pe cărucior pe pat va fi efectuată de 3 persoane ale
căror mişcări trebuie să fie sincrone,pentru a evita bruscarea operatului;
28
  Poziţia pacientului în pat este variabilă în functi3e de tipul intervenţiei chirurgicale
 Cea mai frecventă poziţie este decubit dorsal cu capul într-o parte ,până când îşi recapăta
cunostiinta.Pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali,câteodată patul va fi uşor
înclinat;
 În foarte multe cazuri ,poziţia este decubit lateral drept sau stâng,care se va schimba din
30 în 30 de minute,pentru a uşura drenajul cailor respiratorii.Această poziţie împiedica
lichidul de vărsătura să pătrundă în căile aeriene;
 În cazuri particulare (obezi,cardiaci,operaţi pe san,pe torace etc)operatul va fi aşezat în
poziţia semisezand-pozitia Fower-cu genunchii flectaţi cu un sul sub ei.
 Aceste poziţii diferite se pot menţine uşor într-un pat de reanimare,prevăzut cu
mecanisme care permit manevrarea cu blândeţe a pacientului şi instalarea să comodă.

Supravegherea operatului-este sarcina fundamentală a asistenţei medicale,se face în

vederea depistării precoce a incidentelor şi complicaţiilor postoperatorii:
 Asistenta va supravegehea elementele indicate de chirurg şi anestezist pentru a sesiza
orice alte mici modificări şi acuze subiective ale pacientului;
 Va efectua la timp tratamentul prescris evitând iniţiativele personale;
 Va supraveghea aspectul general al operatului (coloraţia pielii,pentru a sesiza paloarea şi
cianoza;coloraţia unghiilor,urmărind apariţia cianozei;starea extremităţilor;paloarea sau
răcirea nasului,urehilor,mâinilor,picioarelor);
 Va supraveghea starea mucoaselor (limba uscată sau umedă,saburala sau curată);
 Va supraveghea starea de calm sau agitaţie pentru a sesiza apariţia unei complicaţii
chirurgicale(hemoragie internă,peritonita postoperatrie);
 Va măsura şi reprezenta grafic parametrii fiziologici (T.A., pulsul, respiraţia,
temperatura)pentru depistarea complicaţiilor postoperatorii
 Va supraveghea pierderile lichidiene sau sangvine(reluarea emisiei de urină,eliminările
de gaze,transpiraţia,vomismentele,scaunul şi pierderile prin drenaj)
 Va supraveghra şi alte semne inidicate de chirurg şi anestezist:starea abdomenului
(balonare,contractare,accelerarea peristaltismului intestinal)şi starea aparatului respirator;
 La indicaţia medicului va efectua şi se va pregăti bolnavul pentru eventualele examene
complementare(teste de coagulare,teste de toleranţă la heparină, radiografii
pulmonare.etc.)

29
 BIBLIOGRAFIA

ANGELESCU H. - Valoarea compresiunii în tratamentul insuficienţei venoasecronice

(rezumat), Timişoara medicală, 1968, nr.A, pg.28

ANGHELESCU M.,WOHLRAPP E. - Indicaţiile şi tratamentul sclerocompresiv învarice

şi ulcer varicos, „Chirurgia”, Bucureşti, nr. 5, 1970, pg.194

ANGHELESCU M. - Valoarea bandajului compresiv în tratamentul tulburărilor

hematologice ale membrelor pelviene, „Chirurgia”, Bucureşti, nr.5, 1970,

ANLYAN G. W., SILVER D. - Complicaţiile în chirurgie şi tratamentul lor, subredacţia

lui C. P. ARTZ, J. D. HARDY, Editura Medicală Bucureşti, 1969, pg.194-196.

ATHANASESCU I. -Tehnica şi indicaţiile chirurgiei venelor perforante, înComunicare

Consfătuirea Regională Timişoara, 1964.

30