Școala Postliceala

Specialitatea Asistenți Medicali Generaliști

Lucrare de Practica
Îngrijirea pacientului cu enterocolită

Coordonator științific:

Absolvent:

2019
Cuprins
 Scurt istoric

Infec□ia cu rotavirus este cea mai frecvenǎ cauzǎ de gastroenterocolitǎ acutǎ la

sugari □i copilul mic.
Tabloul clinic al infectiei cu rotavirus variazǎ de la forme asimptomatice, la forme
clinice severe asociate cu colaps, prin vǎrsǎturi □i diaree severǎ. Boala simptomaticǎ
se manifestǎ prin vǎrsǎturi □i febra moderatǎ, urmate de diaree apoasǎ fǎrǎ sânge.
Diareea dureazǎ între 3 □i 8 zile, dar poate fi prelungitǎ la copii imunodeprima□i.
Pot fi asociate □i simptome respiratorii în infec□ia cu rotavirus, însǎ virusul nu a
fost izolat din secre□iile respiratorii.
Diareea este o cauza importantǎ de mortalitate infantilǎ, î n lume fiind raportate 5-
10 milioane decese anual. Dintre acestea, gastroenterocolitele acute virale reprezintǎ o
propor□ie mare, vârsta cea mai frecvent afectatǎ fiind de la 3 luni pânǎ la 2 ani. Infec□ia
digestivǎ cu rotavirusuri □i alte gastroenterocolite acute virale nu sunt numai o
importantǎ cauzǎ de mortalitate infantilǎ, ci □ i una de cre□tere a morbiditǎ□ii prin alte
boli, secundar malnutri□iei produsǎ de diaree în multe cazuri.
Transmiterea infec□iei de la persoanǎ la persoanǎ se face de regulǎ pe calea
fecal-oralǎ, mult mai rar s-a demonstrat transmiterea prin secre□ii respiratorii.
Ocazional, au loc focare de infec□ie prin alimente sau apǎ contaminate. În
colectivitǎ□ile de copii virusul s -a depistat pe jucǎrii, suprafe□e de paviment, mobilier,
grup sanitar, etc. Transmiterea de la animale infectate la om este foarte rarǎ.
Imunitatea dupǎ boalǎ protejeazǎ copilul împotriva altei infec□ii cu rotavirus simptomatice.
Infec□ia asimptomaticǎ cu rotavirus se întâlne□te la copilul mare, dar □i la nou nǎscu□i
( proteja□i de anticorpi materni ).
Transmiterea infec□iei este redusǎ printr-o atentǎ igienǎ a mâinilor,
alimenta□iei, dar □i a jucǎriilor, mobilierului, pavimentului, grupurilor sanitare în
colectivitǎ□ile de copii.
Este importantǎ de asemenea izolarea pacien□ilor pentru a evita apari□ia infec□iilor
nozocomiale. Alimenta□ia naturalǎ reduce ri scul de infec□ie cu rotavirus la sugari.
Vaccinarea sugarilor a fost aprobata în US în anul 1998, oferind protec□ie acestei
grupe de vârstǎ împotriva infec□iei.
Vaccinul nu este prevǎzut în programul de imunizǎ ri obligatorii, dar administrarea lui
este permisǎ □i recomandatǎ .
 Capitolul I
Anatomia □i fiziologia sistemului digestiv

1.1. Anatomia sistemului digestiv

Aparatul digestiv (ANEXA 1) este alcǎtuit din organe la nivelul cǎrora se realizeazǎ
digestia alimentelor □i ulterior absorb□ia lor. În acela□i timp, la nivelul ultimului
segment al tubului dige stiv, rectul, se realizeazǎ eliminarea resturilor neabsorbabile,
prin actul defeca□iei.
Cavitatea bucalǎ este por□iunea ini□ialǎ a aparatului digestiv. Func□iile pe
care le îndepline□te sunt: func□ia de mastica□ie pentru formarea bolului alimentar,
începutul digestiei glucidelor sub ac□iunea patialinei salivare, func□ia de fona□ie,
func□ia receptoare, func□ia de aparare □i func□ia fizionomicǎ.

Figura 1.

Faringele este un organ care apar□ine atât aparatului digestiv, cât □ i aparatului
respirator. El se aflǎ situat în partea posterioarǎ a cavitǎ□ii bucale □i se continuǎ cu
esofagul. Prin reflexul de degluti□ie, bolul alimentar trece din faringe în esofag;
prin coordonare nervoasǎ, musculatura formeazǎ unde contractile care împing bolul
spre cardia; sfincterul cardiei se desface, împiedicând □i refularea con□inutului
gastric în esofag.
 Figura 2.

Esofagul este un canal cilindric care începe de la faringe □i ajunge în stomac,

strǎbǎtând aproape vertical întreaga cavitate toracicǎ; dupǎ ce
traverseazǎ diafragma, mai urmeazǎ un scurt traiect abdominal. Pere□ii canalului au o
structurǎ muscularǎ, care la contrac□ie imprimǎ o mi□care de propulsie
a alimentelor. Stomacul, organ cavitar
musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat între esofag □i intestinul
sub□ire. Forma lui este asemanatoare cu a unei pere, cu vârful u□or îndoit □i îndreptat
în sus: la examenul radiologic apare ca litera „J" sau ca un cârlig. Forma lui este
variabilǎ în func□ie de: con□inut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea
peretelui abdominal, pozi□ia individului □i volumul organelor
vecine. Din punct de vedere fiziologic, stomacul prime□te alimentele □i, datoritǎ func
□iei sale motorii, le frǎmântǎ, le
amestecǎ cu sucul gastric □i apoi le e vacueaza în duoden.

Figura 3.
 Intestinul sub□ire, tub care are o lungime de cinci-□ase metri □i care se încolǎce□te
în interiorul cavitǎ□ii abdominale în multe anse intestinale, începe la pilor □i se
terminǎ la nivelul valvulei ileo-cecale. Aici se desfǎ□oarǎ procesele de digestie □i
absorb□ie a alimentelor, pentru a putea realiza mai bine absorb□ia, suprafa□a internǎ
este acoperitǎ de numeroase vilozitǎ□i intestinale. Constǎ în trei por□iuni: duoden, jejun
□i ileon.
Duodenul este prima por□iune a intestinului sub□ire □i are formǎ de potcoavǎ, cu
concavitate în sus, în care se aflǎ capul pancreasului. Are o lungime de 25 de cm □i
începe la nivelul pilorului □i □ine pânǎ la flexura duodeno-jejunalǎ. Constǎ în patru
pǎr□i: prima este oblicǎ □i începe de la pilor, cea de-a doua este descendentǎ, cea de-a
treia este orizontalǎ, iar cea de-a patra este ascendentǎ □i se terminǎ cu unghiul
duodenojejunal, prin care se trece la jejun. În duoden î□i varsǎ secre□iile ficatul □i
pancreasul □i, gra□ie acestor secre□ii aici se realizezǎ principalele procese de digestie.
Jejunul cea de-a doua parte sau por□iunea medie a intestinului sub□ire, care
începe din unghiul duodenojejunal. Locul în care se une□te cu ileonul este marcat de
capǎtul terminal al arterei mezenterice superioare. În jejun se desfǎ□oarǎ majoritatea
proceselor de absorb□ie a alimentelor.
Ileonul a treia □i ultima por□iune a intestinului sub□ire se varsǎ în intestinul gros
printr-un orificiu valvular cunoscut sub denumirea valva ileocecalǎ, care permite
trecerea resturilor alimentare în intestinul gros □i împiedicǎ refluxul lor în cel sub□ire.
În ileon se absorb multe alimente care nu au fost absorbite în duoden □i jejun.
Vasculariza□ia este asiguratǎ de ramuri care provin din artera mezentericǎ
superioarǎ. Sângele venos este colectat de vena mezentericǎ superioarǎ. Limfa este
colectatǎ în ganglionii mezenterici superiori, situa□i în rǎdǎcina mezenterului.
Inerva□ia este vegetativǎ, asiguratǎ de plexul mezenteric superior desprons din
plexul celiac. Structura pere□ilor intestinului sub□ire:
- Stratul mucos: cǎptu□e□te interiorul întregului intestin sub□ire □i este
acoperit de vilozitǎ□i. În acest strat se gǎsesc numeroase glande secretoare
care produc substan□e mucoase ce protejeazǎ mucoasa de accid clorhidric din
stomac □i de enzimele digestive.
- Strat submucos: este foarte sub□ire □i con□ine numeroase termina□ii
vasculare, nervoase □i □esut conjunctiv.
- Stratul muscular: este format din fibre musculare netede, dispuse longitudinal □i
circular
 - Stratul adventicial sau seros: strat de □esut conjunctiv care îmbracǎ exteriorul
intestinului □i care face parte din înveli□ul peritoneal.

Figura 4.

Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la valva

ileo-cecalǎ □i se terminǎ cu anusul. Lungimea lui variazǎ între 1,5 □i 3 metri. Tub de
calibru mai mare decât intestinul sub□ire; în el se absoarbe apa, iar resturile de
alimente care nu au fost absorbite se transforǎ treptat în materii fecale. Intestinul gros
este împǎr□it în urmatoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers,
colonul descendent, colonul sigmoid □i rectul.
Cecul este situat în fosa iliacǎ dreaptǎ; legatura dintre ileon □i cec se realizeaza
prin sfincterul ileo-cecal (forma□iune muscularǎ). Pe partea internǎ a cecului se aflǎ
apendicele, a cǎrui pozi□ie este variabilǎ. Cecul are un grad de mobilitate.
Colonul ascendent este situat în flancul drept □i continuǎ cecul, urcând vertical
pânǎ la fa□a inferioarǎ a ficatului, unde, prin unghiul hepatic (unghiul drept), secontinuǎ
cu colonul transvers.
Este fixat de peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.
Colonul transvers se întinde de la unghiul hepatic pânǎ la unghiul splenic (unghiul
stâng) □i este situat orizontal sau în forma literei „V".
Colonul descendent este situat în flancul stâng □i se întinde de la unghiul splenic pânǎ
la nivelul crestei iliace, unde se continuǎ prin colonul sigmoid. Colonul sigmoid, în
continuarea precedentului, situat în fosa iliacǎ stângǎ
□i în pelvis, are forma unui „S" □i se întinde pânǎ la unghiul recto-sigmoidian. Rectul
este por□iunea terminalǎ: se întinde de la unghiul recto-sigmoidian pânǎ la anus □i
este situat în pelvis. Rectul comunicǎ cu exteriorul prin canalul
anal, care continuǎ ampula rectalǎ .
 Vasculariza□ia colonului este asiguratǎ de artera mezentericǎ superioarǎ □i de
artera mezentericǎ inferioarǎ. Venele colonulu i sunt tributare venei porte.
Limfaticele ajung în ganglionii mezenterici superiori □i inferiori.
Inerva□ia vegetativǎ este asiguratǎ de fibre vegetative din plexul mezenteric.
Structura pere□ilor intestinului gros:
- Stratul mucos: cǎptu□e□te în întegime interiorul intestinului gros □i este mult mai
neted decât cel al intestinului sub□ire; este format din eminen□e aplatizate. În
acest strat se gǎsesc multiple glande secretoare care produc substan□e mucoase.
- Stratul submucos: este foarte sub□ire □i con□ine numeroase termina□ii
vasculare, nervoase □i □esut conjunctiv
- Strat muscular: este format din fibre musculare netede, dispuse longitudinal □i
circular, de□i cele longitudinale nu îmbracǎ intreaga circumferin□ǎ, ci unt
grupate în ni□te benzi numite tenii longitudniale.Stratul adventicial sau seros:
îmbracǎ exteriorul intestinuliui gros □i face parte din înveli□ul peritoneal.

Figura 5.
1.2. Fiziologia sistemului digestiv
Digestia este totalitatea transformǎrilor pe care le suferǎ alimentele î n tubul
digestiv. Prin digestie, alimentele sunt transformate în elemente simple, ce pot fi
absorbite în sânge □i limfǎ. Resturile alimentare sunt evacuate sub forma de materii
fecale.
Procesul de digestie constǎ în douǎ categorii de fenomene:
a) fenomene fizice, datoritǎ cǎrora alimentele sunt fragmentate, amestecate cu
sucurile digestive □i deplasate în tubul digestiv;
b) fenomene chimice, datoritǎ cǎrora alimentele sunt descompuse chimic în
elemente simple. Ambele categorii de fenomene se completeazǎ una pe
cealaltǎ. În diferite por□iuni ale tubului digestiv au loc fenomene digestive, însǎ cu
aspecte deosebite, legate de necesitat ea transformǎrilor pe care trebuie sǎ le sufere
hrana într-o por□iune
Digestia bucalǎ:
a) fenomenele fizice consta în mastica□ie, adicǎ fragmentarea alimentelor
□i în amestecul lor cu saliva.
b) fenomenele chimice consta în transformarea amidonului în dextrinǎ sub
ac□iunea fermentului numit ptialina, con□inut în salivǎ . Celelalte alimente nu sunt
atacate de salivǎ.
În cadrul bolului alimentar, saliva î□i continuǎ ac□iunea ei chimicǎ □i în esofag
□i stomac, pânǎ ce alimentele sunt îmbibate în suc gastric. Formarea bolului
alimentar este urmatǎ de degluti□ie sau înghi□ ire.
Digestia gastricǎ
a) fenomenele fizice constǎ în modificǎri de tonus □i mi□cǎ ri peristaltice. Prin
modificari de tonus pere□ii stomacului se destind sau se strâng, adaptându- se
con□inutului gastric.
Mi□cǎrile peristaltice sunt unde de contrac□ii ce apar la intervale scurte în special în
por□iunea orizontalǎ a stomacului □i au ca rezultat evacuarea con□inutului stomacal
cǎtre duoden sau invers, cǎtre esofag □i cavitatea bucalǎ. Aceste ultime mi□cǎri sunt
numite antiperistaltice. În acest caz vorbim de vomǎ sau vǎrsǎturi. Când în urma
contrac□iilor stomacului se eliminǎ doar gaze din stomac, vorbim de eructa□ii.
b) fenomenele chimice constǎ în ac□iunea sucului gastric asupra proteinelor
□i grǎsimilor. Ca rezultat al digestiei gastrice, alimentele sunt transformate într- o
materie pǎstoasǎ, numitǎ chim gastric, bogat î n acid clorhidric. Sucul gastric este
format din 90% apa □i 10% acid clorhidric, fermen□ i, substan□e minerale
□i mucus, fiind secretat în cantitate de circa 1,5 l î n 24 de ore la omul adult normal.
Mucusul are rol de protector al mucoasei gastrice fa □ǎ de ac□iunea digestivǎ a sucului
stomacal;
c) motilitatea stomacului este reglatǎ de sistemul nervos vegetativ astfel: nervii
parasimpatici provoacǎ contrac□ia stomacului □ i deschiderea sfincterului piloric.
Nervii simpatici au o ac□iune inversǎ. Secre□ia gastricǎ poate fi provocatǎ
printr-un mecanism nervos □i unul humoral. Introducerea alimentelor în gurǎ
provoacǎ printr-un reflex nervos necondi□ionat o secre□ie bogatǎ î n acid
clorhidric □i fermen□i.
Contactul alimentelor cu mucoasa stomacului produce în regiunea piloricǎ un
hormon numit gastrinǎ, care la rândul lui provoacǎ o secre□ie de suc gastric mai pu□in
activǎ de cât secre□ia aparutǎ pe cale nervoasǎ.
d) Evacuarea stomacului.
Cu ocazia undelor peristaltice, pilorul se deschide □i o parte din chimul gastric trece în
duoden. Aici alimentele produc pe cale reflexǎ o închidere a pilorului, pânǎ ce tot
acidul clorhidric pe care îl con□in este neutralizat de sucul intestinal.Dupa neutralizare,
o nouǎ cantitate de chim trece în duoden.
Digestia intestinalǎ:
a) fenomenele fizice constau în mi□cǎrile peristaltice care fac sǎ avanseze
alimentele din intestin. Alte mi□cǎri ale intestinului ajutǎ amestecul acestora cu sucul
intestinal, sucul pancreatic □i cu bila, secretate fiecare în cantitǎ□i de circa 1 în 24 de
ore la adult;
b) fenomenele chimice din intestinul sub□ire constau în transformǎrile pe care le
suferǎ alimentele sub ac□iunea fermen□ilor secreta□ i de glandele intestinale, ficat □i
pancreas.
În urma activitǎ□ii digestive din intestinul sub□ire, substan□ele alimentare sunt
transformate într-un lichid gros numit nil intestinal. Sucul intestinal este compus din
lipazǎ, erepsinǎ, fermen□i pentru glucide, apǎ, substan□e minerale □i mucus.
Sucul pancreatic este asemanator celui intestinal, iar bila se compune din pigmen□i □i
sǎruri biliare substan□e minerale, apǎ, grǎsimi □i mucus.
Rolul acestor sucuri digestive poate fi rezumat astfel:
- lipazele desfac grǎsimile în glicerinǎ □i acizi gra□ i;
- tripsina □i erepsina continuǎ desfacerea proteinelor (începutǎ în stomac) în
aminoacizi;
fermen□ii pentru glucide descompun zaharurile complexe în monozaharide.
Prezen□a bilei în intestin intervine în fragmentarea grǎsimilor î n particule mici (proces
numit emulsionare), care pot fi mai bine atacate de lipaze. Tot bila mǎre□te ac□iunea
lipazelor □i ajutǎ absorb□ia acizilor gra□i, ajutând □i motilitatea intestinalǎ.
Dintre por□iunile intestinului sub□ire, duodenul are o importan□ǎ mare î n
digestie deoarece, pe de o parte, aici se varsǎ bila □i sucul pancreatic, iar pe de alta,
prin pere□ii duodenali pornesc reflexe ce controleazǎ activitatea veziculei biliare □i a
sfincterului Oddi situat la locul de „vǎrsare" a canalului coledoc în duoden.
Datorita acestui fapt, bila □i sucul pancreatic ajung în duoden doar atunci când este
nevoie de ac□iunea lor digestivǎ;
c) fenomene chimice în intestinul gros.
Dupǎ ce o mare parte din substan□ele nutritive au fost absorbite în intestinul sub□ire,
resturile alimentare trec în intestinul gros, unde sunt supuse unor noi transformǎri.
Secre□iile intestinului gros sunt sǎrace în fermen□i, dar bogate în mucus, ac□iunea lor
digestivǎ fiind foarte micǎ. Bacteriile intestinale au însǎ o ac□iune importantǎ asupra
proteinelor □i hidrocarbonatelor. Bacteriile de putrefac□ie ac□ioneazǎ asupra
proteinelor, iar bacteriile de fermenta□ie transformǎ hidrocarbonatele.
Fenomenele chimice din intestinul gros se desfǎ□oarî în mod normal doar în colonul
ascendent □i prima por□iune a colonului transversal. Fenomenele mecanice din colon
□i ultimele pǎr□i ale tubului dige stiv constau în progresia alimentelor devenite materii
fecale cǎtre rect □i evacuarea lor .
Avansarea alimentelor de-a lungul tubului digestiv se nume□te tranzit digestiv
□i are loc în mod normal în urmatoarele intervale de timp:
- din cavitatea bucalǎ în stomac, câteva secunde;
-din stomac în duoden, apa trece imediat; grǎsimile, dupǎ circa 3 ore; celelalte alimente,
dupǎ 1-2 ore pǎrǎsesc complet stomacul.
Prin duoden, alimentele trec rapid, în câteva minute, ajungând în celelalte por□iuni ale
intestinului sub□ire . Alimentele ajung în prima parte a intestinului gros dupǎ 4 ore de
la ingestie.
În intestinul gros, alimentele sunt la nivelul unghiului hepatic al colonului dupǎ 6 ore,
iar în unghiul splinei, dupǎ 8 ore de la ingerare. Dupǎ 15 ore, ele sunt prezente în
colonul sigmoid, iar la 20-24 de ore sunt evacuate din organism.
Tranzitul în intestin poate fi accelerat (diaree) sau încetinit (constipatie) fa□ǎ de valorile
normale men□ionate. În ambele cazuri, atât digestia, cât □i absorb□ia
 alimentelor sunt tulburate □i urmate de semne generale □i suferin□ǎ. De aceea,
men□inerea unui tranzit normal are mare importan□ǎ pentru pǎstrarea sǎnǎtǎ□ii.

Capitolul II Enterocolita
la copii

2.1. Defini□ie
Enterocolita este o afectiune a tractului digestiv determinata de infectii diverse, cu
bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti. Manifestarile obisnuite ale enterocolitei sunt emisia de
scaune numeroase, moi, insotite sau nu de greata, varsaturi, dureri abdominale, febra,
frisoane, alterarea starii generale. Manifestarile generale sunt date fie de diseminarea
agentului infectios ori a toxinelor acestuia in tot organismul, fie - cel mai frecvent - de
pierderile importante de apa si minerale, consecinta diareei si a varsaturilor.

2.2.Clasificare

Diareea poate fi :
- acuta: atunci cand se instaleaza brusc si se mentine 1- 3 zile.
- cronica: atunci cand persista mai mult de 3 saptamani (ex in afectiuni cronice ale
intestinului subtire).
In functie de cine produce diareea (agentul etiologic), putem intalni diarei de origine:
- virala: atunci cand este indusa de virusi (ex Rotavirus)
- microbiana: daca este produsa de microbi (E. Coli)
- fungi/ciuperci (ex Candida Albicans).
Poate apare secundar unei alte imbolnaviri (ex. in cadrul unei otite) sau utilizarii pentru timp
indelungat sau nejustificat a antibioticelor

2.3.Investiga□ii
Investiga□iile în enterocolita la copii constǎ în anamnezǎ □i examen clinic mini□ios
□inându-se foarte mult seama de simptomatologia bolii care ne este datǎ de cǎtre
parin□i.
La examenul fizic se realizeazǎ inspec□ia, palparea, ausculta□ia □i percu□ia,
examinǎri care ne vor ajuta pe parcurs □i la decelarea unui diagnostic corect.
În inspec□ie se apreciazǎ aspectul general al pacientului, starea de denutri□ie,
ca□exia, paloarea tegumentelor, mǎrirea de volum al abdomenului. Palparea pune în
eviden□ǎ sediul durerii, accentuarea sau reducerea ei la compresiune; apǎrarea
muscularǎ.
Examenele de laborator sunt de asemenea importante, se recolteazǎ:
- sânge ( hemoleucograma, ionograma, transaminaze □i bilirubina)
- suc gastric
- secre□ia pancreaticǎ
- bilǎ, materii fecale, urina (coproculturǎ, coproparazitologia)
Evaluarea morfo-func□ionalǎ a aparatului digestiv □i a glandelor anexa se va face prin
examene radiologice - radiografie abdominalǎ.

2.4 Tratament
2.4.1Tratament profilactic
Educa□ia pentru sǎnǎtate a popula□iei constǎ în luarea □i respectarea unor mǎsuri de
prevenire a bolilor digestive; □i anume:
• Mǎsuri de profilaxie primarǎ- ce vizeazǎ reducerea numǎrului de cazuri noi de
îmbolnǎvire, constǎ în:
- dispensarizarea persoanelor cu risc crescut, persoane cu teren ulceros
(descenden□i din familii în care unul sau ambii pǎrin□i au ulcer)
- educarea popula□iei privind igiena buco-dentarǎ (denti□ie bunǎ, care sǎ asigure
mastica□ie)
- educarea popula□iei privind igiena alimentarǎ
- alimenta□ie echilibratǎ cantitativ □i calitativ
- pregǎtirea alimentelor- fǎrǎ exces de condimente, fierbin□i sau reci
- orarul alimenta□iei- mese regulate
 - igiena psiho- nervoasǎ, servirea mesei în condi□ii de relaxare nervoasǎ,
ambian□ǎ plǎcutǎ
- educarea popula□iei privind abandonarea obiceiurilor dǎunǎtoare
- alcoolismul, fumatul care favorizeazǎ apari□ia bolii stomacului, ficatului.
• Mǎsuri de profilaxie secundarǎ
- Urmǎre□te, prin mǎsurile luate, ca în evolu□ia bolilor digestive deja existente sǎ
nu aparǎ complica□ii grave
• Mǎsuri de profilaxie ter□iarǎ
- Se realizeazǎ prin ac□iuni destinate diminuǎrii incapacitǎ□ilor cronice de
reeducare a invaliditǎ□ilor func□ionale ale bolnavilor
Prevenirea enterecolitelor este posibilǎ prin respectarea regulilor de igienǎ
individualǎ: spǎlatul mâinilor cu apǎ □i sǎpun înaintea oricǎrei mese, spǎlarea eficientǎ a
alimentelor care se consumǎ neprelucrate termic, spǎlarea □i dezinfectarea tacâmurilor,
veselei, prin utilizarea numai apei provenite din sur se sigure, necontaminate, iar când
acest lucru nu este posibil, a apei fierte □i rǎcite ori a apei minerale îmbuteliatǎ
corespunzator.

2.4.2Tratament igieno-dietetic
Pe prim plan în tratamentul enterocolitelor este cor ectarea pierderilor de lichide □i
electroli□i. Aceasta se realizeazǎ prin consumul de lichide - ceaiuri neîndulcite, apǎ
mineralǎ (platǎ), zeamǎ de orez, supǎ de morcovi. Utilǎ este adǎugarea sǎrurilor de
rehidratare care se gǎsesc în farmacii, în plicule□ e cu dozaj corespunzator. Pentru
calmarea durerilor abdominale se pot utiliza antispastice (numai la recomandarea
medicului), aplica□ii de caldurǎ pe abdomen.
De cele mai multe ori, cu un regim alimentar ad ecvat, enterocolitele se vindecǎ în
cîteva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, brânzǎ proaspǎtǎ, mere rase, supǎ
de zarzavat strecuratǎ, carne fiartǎ. Sunt excluse legumele □i fructele crude, lactatele □i
prǎjelile. Regimul trebuie men□ inut 2 - 3 zile dupǎ dispari□ia simptomelor.
Alimenta□ia trebuie sǎ fie cât mai completǎ, cu interdic□ii cât mai pu□ine. În
formele severe, cu scaune numeroase, se aplicǎ un regim hidric de 12 – 14 ore, cu
ceaiuri amare sau îndulcite cu zaharinǎ sau cu zahar în propor□ie de 5
%, zeamǎ de orez, supǎ de morcovi, supǎ de zarzavaturi strecuratǎ.
La adult se impune evitarea fumatului din cauza afec□iunii peristatogene a
nicotinei.Evitarea consumului de alimente excesiv de reci □i bǎuturile fermentate.
 Regimul hidric poate fi înlocuit de cura de mere rase, indicatǎ la bolnavii
inapeten□i sau supu□i unei alimenta□ii unilaterale prea multa vreme.
Când exista un dezechilibru al proceselor de fermenta□ie □i putrefac□ie, se începe o
dieta cu un suport redus de glucide, dar cu administrare în exces de proteine.
Pentru a combate diareea se dau produse bogate în:
-tanin -ceai oriental concentrat;
-ceai de coarne;
-suc de gutui;
-suc de afine;
-calciu (brânzeturi);
-mucilagii (orez).
Pentru combaterea constipa□iei se dau legume □i fructe.
Alimenta□ia se îmbogǎ□e□te progresiv cu pruden□ǎ, fiecare aliment fiind introdus
în ra□ii mici.
Bolnavul trebuie sǎ respecte anumite condi□ii de igien ǎ □i anume spǎlarea pe mâini □i
a fructelor înainte de a consuma alimentele.
Trebuie sǎ faca cure cu Saprosan sau Mexaform, asociate cu vitamine din complexul B,
timp de 5 – 7 zile. Dacǎ dupǎ ingerarea de alimente apar balonǎri, senza□ie de agita□ie
abdominalǎ □i barborisme, trebuie sǎ ingere solu□ie de Novocaina 1- 2 % înainte de
masǎ cu 10 – 15 minute.

2.4.3Tratament medicamentos
Nu întotdeauna tratamentul cauzei, adicǎ eradicarea agentului infec□ios cu ajutorul
antibioticelor, este indicatǎ. Diareea provocatǎ de virusuri nu rǎspunde la tratamentele
antibiotice. În plus utilizarea nera□ionalǎ a antibioticelor duce la perturbarea florei
intestinale normale nepatogene sau determinǎ selec□ionarea unor tulpini microbiene
rezistente la antibiotice.
Vǎrsǎturile pot fi combǎtute cu medicamente de tipul Emetiral, Torecan,
Metoclopramid, dar numai la indica□ia medicului □i în dozaj corespǎnzǎror.
Administrarea de antibiotice se face numai la indica□ia me dicului. Antibioticele
sunt utilizate în unele cazuri de enterocolite b acteriene: dizenteria bacterianǎ,
gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie □i localizǎ ri extraintestinale, forme
care nu rǎspund la dietǎ □i la medica□ia simptomaticǎ, forme recidivante, enterocolite
ale sugarului, cu co proculturi pozitive. Totodata sunt recomandate în enterocolite ale
copiilor din colectivitǎ□i, enterocolite ale
personalului din sectoarele cu risc epidemiologic crescut □i enterocolite cu febrǎ
persistentǎ..
Antibioticul recomandat, doza zilnicǎ, durata tratamentului, diferǎ în func□ie de
etiologia enterocolitei, gravitatea bolii, vârsta pacientului. În diareea cǎlǎtorilor se poate
utiliza Doxiciclina (Vibramycin) 100 mg/zi sau Cotrimoxazolul (Biseptol) 2 tablete de 2
ori pe zi. Enterocolitele acute cu modificarea stǎrii generale, cu deshidratare mare trebuie
spitalizate în vederea reechilibrarii hidroelectrolitice rapide □i a prevenirii
complica□iilor. Se spitalizeazǎ enterocolitele aparute la persoana care lucreazǎ în
sectoare cu risc de a provoca epidemii (industria alimentarǎ, comer□ul cu produse
alimentare, alimenta□ia publicǎ, distribu□ia apei).
O mare aten□ie trebuie acordatǎ enterocolitelor sugarilor □i copiilor mici, deoarece
ace□tia se deshidrateazǎ mult mai u□or, fiind astfel predispu□i formelor severe de
boalǎ. Enterocolitele acute sunt boli care pot fi în mare mǎsurǎ prevenite cu respectarea
normelor de igienǎ corespunzatoare. Ele au în general o evolu□ie autolimitatǎ în timp,
regimul alimentar bogat în lichide □i de protec□ie digestivǎ, fiind cheia de boltǎ î n
remisia formelor necomplicate.

2.4.4Tratament chirurgical
Enterocolita banalǎ la copii nu necesitǎ o interven□ie chirurgicalǎ, ea se poate trata
foarte u□or □i la domiciliu doar cazurile grave cu febrǎ □i dezhidratare severǎ se
recomanǎ internarea. Existǎ cazuri de enterocolitǎ mult mai grave cu perfora□ii sau
ulceroase care se intervine chirurgical în diferite zone ale intestinului sub□ire.

Capitolul III
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientilor cu enterocolitǎ

3.1. Rolul propriu

3.1.1. Asigurarea condi□iilor de spitalizare
Îngrijirea copilului sǎnǎtos □i bolnav cere unele calitǎ□i deosebite din partea
asistentei de pediatrie. Dintre acestea, cea mai importantǎ este dragostea fa□ǎ de copil.
Îngrijirea copilului cere rǎbdare, perseveren□ǎ, în□elegere. Asistenta trebuie sǎ □tie sǎ
interpreteze comportamentul copiilor prin prisma gândirii lor. Toate acestea sunt
posibile numai atunci când asistenta iube□te copii □i-i îngrije□te cu dragoste □i
devotament.
Este foarte important ca prima impresie a copilului despre med iul spitalicesc sǎ fie
cât se poate de plǎcutǎ. Ajungând într -un anturaj strǎin, înconjura□i de instrumente
medicale □i de halate albe, copii sunt speria□i, mai ales cǎ în unele familii de multe ori se
comite gre□eala de a -i amenin□a prin: ,, dacǎ nu e□ti cuminte, □i se face o injec□ie”.
Copiii vin adesea cu anumite reflexe negative gata formate, cu fricǎ fa□ǎ de mediul
spitalicesc. Este sarcina asistentei sǎ înlocuiascǎ familia lǎsatǎ acasǎ □i sǎ restabileascǎ
echilibrul sufletesc tulburat al copil ului.
Înlocuirea mamei, în cazul în care copilul este internat fǎrǎ mamǎ pentru a nu fi
privat de îngrijirile necesare, sǎ-i fie asigurat un mediu corespunzǎtor din punct de
vedere psihic pentru a se acomoda mediului din sta□ionar, cere foarte multǎ dǎruire □i
dragoste pentru copii. Atitudinea asistentei fa□ǎ de copii va fi totodatǎ seninǎ □i
echilibratǎ; în felul acesta va reu□i sǎ trezeascǎ în ei sentimentul de siguran□ǎ □i
încredere.
Întodeauna copiii vor sta în camere speciale în func□ie de etiologia diagnosticului,
respectându-se totodatǎ categoriile devârsta a fiecǎruia.
Sta□inoarul de copii va respecta condi□iile necesare de mediu prin asigurarea unui salon
curat, dezinfectat, cu temperaturǎ, umiditate, luminozitate, aerisire □i ordine
corespunzǎtoare. Lenjeria de pat □i de corp se vor pǎstra curate asigurându-se
schimburi corespunzǎtoare vârstei suficiente pentru to□ii copii □i vor fi schimbate ori de
câte ori va fi necesar. Camerele vor fi prevǎzute cu diverse jucǎrii corespunzǎtoare
vârstei, dezinfectate, care sǎ nu producǎ accidente. Copii se obi□nuiesc repede cu noul
lor mediu. Din acest motiv în perioada de convalescen□ǎ, când se simt bine, ei nu vor sǎ
mai stea în pat □i fac dezordine în salon. Asistenta trebuie sǎ aibǎ rǎbdare □i în□elegere
cu ace□ti copii. Ea trebuie sǎ le asigure o oarecare preocupare, dându -le cǎr□i cu poze,
hârtie □i creion pentru desenat, cuburi sau alte jucǎrii □i dacǎ timpul îi permite, sǎ le
povesteascǎ în locul mamelor.

3.1.2. Rolul asistentului medical în examinarea clinicǎ a pacientului

Ajutorul asistentei la examinarea clinicǎ a copilului reduce mult timpul necesar
pentru examinare, lini□te□te □i preocupǎ copilul □i creeazǎ condi□ii optime pentru
munca medicului.
În vederea examinǎrii copilului, asistenta se va îngriji de încǎlzirea camerei la
temperatura optimǎ, pentru ca copilul dezbrǎcat sǎ nu rǎceascǎ □i sǎ nu reac□ioneze prin
reflexe de apǎrare fa□ǎ de frig în cursul examinǎrii. Examinarea se va face pe masa de
examinare, acoperitǎ cu o mu□ama, peste care se a□azǎ un scutec curat.
Înainte ca medicul sǎ înceapǎ examinarea, asistenta se va spǎla pe mâini cu apǎ □i
sǎpun □i la nevoie î□i va încǎlzi mâinile, pentru a nu crea senza□ii neplǎcute copilului.
Ea trebuie sǎ se apropie de copil cu dragoste, însu□indu -□i o atitudine de prietenie □i
va cǎuta sǎ se joace cu sugarul sau sǎ discute prietene□te cu copilul mare, în scopul de a
le câ□tiga încrederea. Examinarea propiu-zisǎ se va începe numai dupǎ ce copilul s -a
lini□tit □i s-a împrietenit cu medicul □i cu asistenta, ceea ce îi suprimǎ rezisten□a fa□ǎ
de procedeele examinǎrii la care va fi supus.
Asistenta trenuie sǎ cunoscǎ mersul cronologic al examenului clinic, pentru a
prezenta medicului instrumentarul necesar fǎrǎ sǎ fie mereu solicitatǎ, pentru a aduce
copilul examinat în pozi□ie adecvatǎ fazei de examinare □i pentru a preocupa din timp
aten□ia copilului.
 Copilul trebuie dezbrǎcat complet pentru examinare. La copiii mari, asistenta
trebuie sǎ ia în considerare rezisten□a copilului, izvorâtǎ din sim□ul pudoarei. Ace□ti
copii nu trebuiesc for□a□i, brusca□i sau obliga□i sǎ se dezbrace, ci prin muncǎ
educativǎ se va încerca a -i lǎmuri asupra necesitǎ□ii acestui lucru. Sugarii vor fi a□eza□i
pe masa de examinare în decubit dorsal, copii mici în pozi□ie □ezând, iar cei mari în
picioare, mersul examenului fiind identic cu cel al adultului.
În timp ce medicul se ocupǎ cu luarea anamnezei de la mamǎ □i exacutǎ inspec□ia,
asistenta pregǎte□te instrumentarul pentru executarea mǎsurǎtorilor
□i determinǎ greutatea, lungimea □i perimetrele copilului.
Prin examinarea tonicitǎ□ii musculare se va decela starea de hipotonie sau
hipertonie a musculaturii. În vederea examinǎrii intratoracice , copilul va fi a□ezat în
pozi□ie □ezând pe masa de examinare, fiind sprijinit de asistentǎ. În vedera examinǎrii
organelor intaabdominale, asistenta va men□ine copilul în decubit dorsal, fixându-i
membrele superioare. În aceastǎ fazǎ a examinǎrii, copilul trebuie neapǎrat lini□tit, cǎci
plânsul încordeazǎ musculatura pere telui abdominal fǎcând imposibilǎ palparea
organelor. În acest scop este bine dacǎ se dau în mâna copilului jucǎrii atractive, care îi
angajeazǎ în acela□i timp □i mâinile.

3.1.3. Supravegherea pacientului

Supravegherea copilului bolnav cuprinde în esen□ǎ ace□ea□i obiective ca
□i la supravegherea adultului. Totu□i sugarul □i copilul mic neputând semnala direct
sau descrie simptomele subiective □i nici expune unele manifestǎri obiective,
supravegherea lor prezintǎ unele particularitǎ□i. Asistenta va t rebui sǎ urmǎreascǎ
manifestǎrile subiective □i sǎ le descrie medicului inclusiv intensitatea, gravitatea □i
caracterul manifestǎrilor.
În cursul îngrijirii copilului bolnav, asistenta î□i va axa aten□ia asupra
urmǎtoarelor probleme:
➢ Anorexia – ce trebuie imediat recunoscutǎ. Anorexia poate fi falsǎ sau
adevǎratǎ. Cea falsǎ apare la nou nǎscu□ii prematuri sau cu diferite malforma□ii sau
procese inflamatoare de la nivelul cavitǎ□ii bucale. Anorexia adevǎratǎ reprezintǎ lipsa
necesitǎ□ii reflexe de a se alimenta. Ea survine în stǎri de avitaminoze, în boli
infec□ioase acute □i cronice, tulburǎri digestive, precum □i în cursul alimenta□iei
nera□ionale a copilului. Anorexia în fazǎ incipientǎ este destul de frecvent întâlnitǎ la
copii cu enterocolitǎ d at fiind
inapeten□a acestora □i mai ales a stǎrilor de vǎrsǎturi care preced acest diagnostic.
➢ Scaunul. Aprecierea scaunului trebuie fǎcutǎ în func□ie de vârsta □i
alimenta□ia copilului. Se va □ine seama de numǎrul emisilor, caracterul lor
macroscopic, consisten□ǎ, vâscozitate, miros □i reac□ie. În cazuri patologice, scaunul
poate fi muco-grunjos, lichid □i semilichid, mucos, muco-purulent □i muco-
sanguinolent. Pǎstrarea scaunelor se va f ace cu mare aten□ie fǎrǎ a le contamina pentru
a fi examinate microscopic, bacteriologic, chimic □i parazitologic.
În cazul enterecolitelor evacuǎrile de scaun pot fi dese, 4 -6-10 eventual □i mai
multe la zi sau mai rare, la 2 -3-4 chiar □i 5 zile, putând fi înso□ite de crize dureroase □i
con□inând striuri sanguine, false membrane, mucozitǎ□i gleroase, etc. Lipsa scaunului se
noteazǎ în foaia de temperaturǎ □i se raporteazǎ totdeauna medicului la vizitǎ.
➢ Vǎrsǎturile sunt foarte frecvente la copii cu enterocolitǎ, dar nu numai, putând
îmbrǎca variate îmbolnǎviri. Ele apar uneori ca elementul esen□ial al tabloului clinic,
mascând restul simptomatologiei. Din acest motiv ele trebuie totdeauna privite cu
seriozitate □i raportate de urgen□ǎ medicului. Ele nu trebuiesc confundate cu
regurgitǎrile obi□nuite ale sugarului. Regurgitarea nu este precedatǎ de gre□uri □i nici
nu compromite greutatea copilului.
➢ Meteorismul este un fenomen frecvent întâlnit în cursul îmbolnǎvirilor la copii.
Abdomenul copilului este foarte balonat, sub tensiune □i foarte sensibil la atingere.
Meteorismul înso□it de constipa□ie □i lipsa emisiunilor de gaze denotǎ o oprire a
tranzitului intestinal □i se raporteazǎ imediat.
➢ Transpira□iile. Transpira□ia la copilul mic are o intensitate mai redusǎ
□i
apari□ia ei este condi□ionatǎ de alte împrejurǎri decât la adult. În primele 6 luni,
sugarul nu transpirǎ aproape deloc. Totu□i. Transpira□ia este foarte abundentǎ în cursul
rahitismului( mai ales în regiunea occipitalǎ) □i al spasmofiliei. La copilul mai mare,
transpira□ia este observatǎ regulat în cursul tuberculozei pulmonare, la sfâr□itul
pneumoniei, precum □i în stadiul ini□ial al oliomielitei.
➢ Colora□ia anormalǎ a tegumentelor, paloarea, ro□ea□a, cianoza, icterul,
malforma□ia pielii se interpreteazǎ la fel ca la adul□i. Cianoza la sugar □i la copilul mic
poate sǎ aparǎ □i sub formǎ de crize în cursul laringospasmului sau episoadelor de tuse
convulsivǎ.
 ➢ Erup□iile cutanate sunt foarte frecvente la copii. Asistenta este cea care
dezbracǎ □i îmbracǎ copilul, deci este prima care observǎ forma□iunile cutanate. Ea
trebuie sǎ facǎ diferen□ierea □i sǎ recunoscǎ forma□iunile, înainte de apari□ia
exantemelor. În cursul îngrijirilor curente asistenta va putea sǎ observe dacǎ copilul
se scarpinǎ, ceea ce denotǎ o afec□iune pruriginoasǎ.
➢ Durerea este o manifestare frecventǎ la copii. Dacǎ copilul mare poate sǎ -
□i exprime □i sǎ localizeze durerea, acest lucru este imposibil în cazul sugarului. În
cursul colicilor abdominale, abdomenul pare crescut în volum, proieminent, relazându-se
numai în perioadele de lini□te.
➢ Tusea . În timp ce adul□ii □i copii mari pot sǎ aprecieze intensitatea □i
orarul tusei □i pot reproduce caracterul ei în fa□a medicului, sugarii □i copii mici nu
pot furniza aceste informa□ii. Asistenta va supraveghea caracterul, frecven□a,
orarul, ritmul, sonoritatea, timbrul tusei precum □i manifestǎrile de altǎ naturǎ care o
înso□esc. Tusea poate fi uscatǎ sau umedǎ cu sau fǎrǎ expectora□ie. Frecven□a tusei
este diferitǎ. Poate sǎ aparǎ sub forma de tuse rarǎ, seacǎ sau tuse permanentǎ
chinuitoare , ce nu lasǎ copilul sǎ se odihnescǎ pe timpul nop□ii.
Prin supravegherea con□tiincioasǎ a copilului bolnav asistenta poate ajuta î n mare
mǎsurǎ medicul la stabilirea diagnosticului, urmǎrirea evolu□iei bolii □i aplicarea
tratamentului adecvat.

3.1.4 PREGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE

PREGATIREA PREOPERATORIE

Pregatirea preoperatorie a bolnavului consta intr.o pregatire generala si o pregatire

locala, bolnavii care prezinta risc operator primind ingrijiri suplimentare speciale.

Pregatirea generala preoperatorie consta in examenul clinic care pune in evidenta starea
fiziologica a bolnavului si este completat de examinarile paraclinice, pregatirea psihica a
bolnavului - bolnavul este informat despre riscurile operasiei si se cere consimtamantul, se
suprima tot ceea ce ar putea sa produca bolnavului o stare de neliniste, se reduce starea de
anxietate prin informatii sumare privind interventia chirurgicala. La nevoie i se administreaza
calmante la indicatia medicului.

Ingrijirile igienice presupune efectuarea unei bai sau dus in seara dinaintea interventiei
chirurgicale sau in dimineata zilei interventiei chirurgicale.

Pregatirea din preziua interventiei chirurgicale presupune asigurarea repausului fizic,

intelectual, psihic, administrarea somniferului la prescriptia medicului, efectuarea unei clisme
evacuatoare si asigurarea igienei corporale.

Pregatirile din dimineata interventiei presupune intreruperea alimentatiei (bolnavul nu

manaca cel putin 12 ore inainte de interventia chirurgicala) indepartarea protezelor dentare,
indepartarea bijuteriilor, a lacului de pe unghii si a fardului, golirea vezicii urinare.
 Bolnavul este insotit de asistenta medicala in sala de operatie, unde este preluat de
personalul de la sala de operatii, impreuna cu foaia de observatie. Aici va avea loc interventia
chirurgicala, dar inainte de aceasta bolnavul va fi investigat din nou de medicul anestezist. In
sala de preanestezie se verifica regiunea rasa si se noteaza eventulele escoriatii . se verifica
starea de curatenie, daca s-a indepartat proteza dentara; se pregatesc zonele pentru perfuzie,
prin badijonare cu antiseptice colorate, se instaleaza sonda urinara.

In sala de operatii se executa ultima parte a pregatirii pacientului, se instaleaza si se

fixeaza pacientul pe masa de operatie, se monitorizeaza functiile vitale, se pregateste campul
operator si se instaleaza campul steril.

INGRIJIREA POSTOPERATORIE

Ingrjirea postoperatorie a pacientului incepe din momentul terminarii intervensiei

chirurgicale, deci inainte ca el sa fie transportat in camera. Din sal de operatii pacientul este
transportat cu patul rulant sau cu targa in sectia de chirurgie de unde a venit, unde va fi
supravegheat permanent. In timpul transportului vom urmarii: aspectul fetei, respiratia, pulsul,
perfuzia.

In salonul in care va fi instalat bolnavul, trebuie sa fie mobilier redus si usor lavabil, sa
fie bine aerisit, linistit, in semiobscuritate, temperatura optima de 18-200C, instalatii de oxigen
montate in perete, cu prize in stare de functionalitate. Patul va avea lenjerie curata si va fi
protejat cu o aleza de cauciuc acoperita cu o aleza de panza, va fi accesibil din toate partile,
astfel incat operatul sa poata fi ingrijit corespunzator.

Cea mai frecventa pozitie a bolnavului operat este decubit dorsal cu capul intr-o parte,
pana cand acesta isi recapata cunostinta.

Pacientul va fi supravegheat in permanenta iar elementele de apreciat sunt:

Coloratia pielii
Coloratia unghiilor, urmarind aparitia cianozei
Starea extremitatilor, paloarea sau racirea nasului, urechilor, mainilor si picioarelor
Starea mucoaselor
Starea de calm sau agitatie
TA. se masoara ori de cite ori este nevoie in primele 2 ore dupa operatie, din 15 in 15
minute, din 30 in 30 minute in urmatoarele 6 ore, din ora in ora pentru urmatoarele 16 ore
Pulsul se masoara din 15 in 15 minute
Respiratia este rara imediat dupa operatie, datorita anesteziei, devine usor accelerata din
cauza durerii postoperatorii si a anxietatii, revine la normal dupa 24-36 ore.
Temperatura se masoara dimineata si seara si se noteaza in foaia de temperatura
Starea abdominala: pacientul prezinta o usoara tensiune a peretelui abdomonal, chiar o
hiperextensie superficiala si dureri in primele 2-3 ore dupa operatie
Reluarea emisiei de urina in prima parte a zilei este un semn bun, la inceput cantitatea nu
este abundenta, dar revine la normal in doua zile. Se masoara cantitatea si aspectul, daca emisia
de urina lipseste se practica sondajul vezical
 Scaunul se reia in urmatoarele 2-3 zile si este precedat de eliminarea de gaze, in cazul in
care nu apar gazele se foloseste tubul de gaze, iar daca scaunul nu este bspontan se face o
clisma evacuatoare
Vomismentele – se va nota cantitatea, aspectul si caracterul

Ingrijirea plagii operatorii:

- plaga suturata, neinflamata se trateaza prin pansare sterila: se degreseaza cu benzina

tegumentul din jurul plagii. Se dezinfecteaza cu tintura de iod sau alcool pe o distanta de 6-7cm
folosind la fiecare stergere alt tampon. Plaga se dezinfecteaza de asemenea printr-o singura
stergere cu tamponul imbibat in tictura de iod sau alcool, apoi se dezinfecteaza din nou
tegumentul din jurul plagii. Se acopera plaga cu compresa sterila.

3.1.5 Rolul asistentului medical în alimenta□ia pacientului

Alimenta□ia copilului trebuie sǎ se adapteze caracteristicilor □i morfologiei
particularea a copilului. Denti□ia □i actul mastica□iei fiind în dezvoltare se pot introduce
în meniul copilului □i alimente consistente de consisten□ǎ pǎstoasǎ sau fǎrâmi□ate. La
acestǎ vârstǎ sim□ul gustului fiind destul de diferen□iat, alimenta□ia trebuie sǎ fie
variatǎ, apropiindu-se încet de alimenta□ia adultului. Trebuie □inut cont cǎ la acestǎ
vârstǎ trebuie asigurate:
- Nevoile nutritive ale organismului în dezvoltare
- Aportul tuturor factorilor nutritivi în propor□iile necesare
- Sǎ con□inǎ propor□ii de alimente de origine animalǎ □i vegetalǎ
- Sǎ fie cât mai variatǎ □i corespunzǎtoare vârstei copilului
- Alimentele noi sǎ fie introduse treptat, în por□ii mici
- Alimentele sǎ fie de bunǎ calitate, proaspete, prezentate în mod apetisant
□i atrǎgǎtor pentru a face poftǎ copilului
Laptele rǎmâne □i la acestǎ vârstǎ un aliment esen□ial, se poate da sub formǎ de
cacao cu lapte, kefir, iaurt, brânzǎ sau preparat cu paste fǎinoase.
Nevoia de lichide va fi satisfǎcutǎ cu apa din alimente ( supe de legume, b ulion de
carne, supǎ de fructe)
Pe prim plan în tratamentul enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide □i
electroli□i. Aceasta se realizeazǎ prin consumul de lichide - ceaiuri neândulcite, apǎ
mineralǎ (platǎ), zeamǎ de orez, supǎ de morc ovi. Utilǎ este adaugarea sǎrurilor de
rehidratare care se gǎsesc în farmacii, în plicule□e cu dozaj corespunzator.
De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindecǎ în
câteva zile. Regimul alimentar este bazat pe orez fiert, brânzǎ proaspatǎ, mere rase,
supǎ de zarzavat strecuratǎ, carne fiartǎ. Se mai poate alimenta cu diverse re□ete care
au aceastǎ bazǎ cum ar fi: pilaf de morcovei cu pui, ciorbi□ǎ de vacǎ cu orez, pilaf cu
peri□oare de pui, mǎr copt cu orez, bananǎ cu orez cu/fǎrǎ brânzǎ de vaci, supǎ pui cu
paste
Sunt excluse legumele □i fructele crude, lactatele □i prajelile. Regimul trebuie
men□inut 2 - 3 zile dupǎ dispari□ia simptomelor.
3.1.6 Rolul asistentului medical în educa□ia sanitarǎ a pacien□ilor
Educa□ia sanitarǎ constǎ în prevenirea tuturor bolilor ce se pot rǎspândi fie pe cale
aerianǎ, acvaticǎ sau oralǎ (picaturile Pfluge).
Educa□ia sanitarǎ o încep însu□i tineri pǎrin□ii prin luarea de mǎsuri încǎ din
perioada sarcinii pentru a preveni îmbolnǎvirile □i malforma□iile viitorului copil.
Acestora li se face educa□ia necesarǎ prin con□tientizarea importan□ei imunizǎrii
□i încurajarea lor de a -□i duce copii la vaccinǎri conform programului na□ional de
vaccinare. Pǎrin□ii se vor lǎmuri asupra necesitǎ□ii controlului periodic al sugarului,
apoi al copilului
Prevenirea enterocolitei este posibilǎ prin respectarea regulilor de igienǎ
individualǎ precum: spǎlatul pe mâini cu apǎ şi sǎpun înaintea fiecǎrei mese, spǎlarea
eficientǎ a alimentelor care se consumǎ neprelucrate termic, spǎlarea şi dezinfectarea
tacâmurilor, consumul de apǎ potabilǎ, necontaminatǎ şi curǎţarea veselei prin utilizarea
apei provenite din surse sigure.
De altfel timpul cald creeazǎ condi□ii favorabile de dezvoltarea a microbilor
patogeni □i de rǎspândire a bolilor diareice acute. Rǎspandirea BDA în mediul
popula□iei se realizeazǎ pe 3 cǎi- acvaticǎ(cu apǎ contaminatǎ), alimentarǎ (respectiv cu
produse alimentare contaminate, mai frecvent produsele lactate, carnea □i produsele din
carne, pe□tele, ouǎ le, legumele, fructele), habitualǎ (prin intermediul obiectelor de uz
casnic contaminate). Combaterea □i profilaxia maladiilor infec□ioase se pot realiza
printr-o serie de mǎsuri cunoscute de majoritatea popula□iei, cum ar fi:
 - Prelucrarea termicǎ a produselor alimentare pânǎ la asigurarea unei temperaturi
de 70 grade C □i mai mult pentru orice parte a produsului.
- Consumarea bucatelor îndatǎ dupǎ preparare.
- Pǎstrarea produselor alimentare la rece (temperatu ra mai jos de +6 grade C).Nu
se admite pǎstrarea îndelungatǎ a hrǎnii pentru copii de vârstǎ fragedǎ (pânǎ la 3
ani ) – ea trebuie sǎ fie proaspatǎ □i consumatǎ imediat dupǎ preparare.
- Excluderea contactului direct □i indirect al bucatelor preparate cu produsele
alimentare crude prin intermediul veselei.
- Folosirea apei potabile necontaminate (o metodǎ eficace de dezinfectare a apei
este fierberea timp de 1-3 minute) □i pǎstrarea ei în vase de sticlǎ închise nu mai
mult de 24 ore.
- Spǎlarea pe mâini cu sǎpun înainte □i dupǎ masǎ, dupǎ tualetǎ etc.
Pǎrin□ii ai cǎror copii au diaree trebuie sǎ previna diseminarea infec□iei la fra□ii
mai mari (daca au mai mul□i copii), dar □i la ei în□i□i. Spǎlarea frecventǎ a mâinilor,
schimbarea corectǎ a scutecelor, izolarea copiilor sunt câteva din metodele de
preven□ie.
Spǎlarea mâinilor este esen□ialǎ □i foarte eficientǎ în prevenirea diseminǎrii
infec□iei. De preferat, mâinile trebuie spǎlate cu apǎ din abunden□ǎ
□i sǎpun antibacterian, timp de 15-30 de secunde. Copii mici vor fi supraveghea□i □i
învǎ□a□i totodatǎ sǎ-□i facǎ o igienizare corectǎ. O aten□ie specialǎ trebuie acordatǎ
unghiilor, zonelor dintre degete □i articula□iilor radio- carpiene. Clǎtirea se va face cu
apǎ din abunden□ǎ, iar uscarea, de preferat cu un prosop uscat de hârtie de unicǎ
folosin□ǎ. Dezinfectantele pe bazǎ de alcool sunt o alternativǎ bunǎ, în cazul în care apa
□i sǎpunul nu sunt la îndemânǎ. Mâinile se vor spǎla dupǎ schimbarea scutecului sau
dupǎ contactul cu orice obiect murdar de fecale, înainte □i dupǎ prepararea mesei, dupǎ
mersul la toaletǎ, dupǎ ducerea gunoiului sau strângerea lenjeriei murdare, dupǎ
atingerea animalelor, dar □i dupǎ suflarea nasului □i dupǎ strǎnut.
E duca□ia copiilor pentru o igienǎ efectivǎ a mâinilor
O igienǎ □i educa□ie corespunzǎtoare a copiilor trebuie sǎ pornescǎ de la vârsta
fragedǎ. Se poate începe cu bebelu□ii, sub formǎ de joacǎ, urmând ca pe mǎsurǎ ce copii
încep sǎ con□tientizeze, sǎ □tie ca regulǎ, cǎ spǎlarea mâinilor este importantǎ pentru
pǎrin□i □i trebuie sǎ o respecte. Pǎrin□ii trebuie sǎ fie în primul rând un exemplu. În
acest fel, chiar □i când nu sunt cu copilul, el va cere din reflex sǎ-□i spele mâinile
înainte-dupǎ anumite activitǎ□i. În acest fel
existǎ o contribu□ie majorǎ la pǎstrarea sǎnǎtǎ□ii lor □i la evitarea îmbolnǎviriilor.
Este prima □i cea mai u□oarǎ metodǎ de protejare a celor mici □i dragi nouǎ.
Cei mai afecta□i de o igienǎ necorespunzǎtoare a mâ inilor sunt copii care petrec timp în
colectivitate (grǎdini□e, □coli). Ei prezinta riscul cel mai mare de a se contamina din
colectivitate cu germeni ce pot declan□a foarte u□or probleme gastrointestinale, gripe,
rǎceli.
Pentru copii care se aflǎ sub supravegherea unei ter□e persoane în timpul zilei
(grǎdini□e, □coli) întreba□i dacǎ se face educa□ ie sanitarǎ, dacǎ sunt instructa□i sǎ
se spele obligatoriu pe mâini dupǎ ce au fost la tualetǎ □i dacǎ sunt mobiliza□i sǎ
î□i spele în mod regulat mâinile pe parcursul unei zile, □ i nu numai, dar □i înainte
de servirea mesei.

3.2 Rolul delegat

3.2.1Rolul asistentului medical în examinarea paraclinicǎ
Într-o societate în care preven□ia a început sǎ fie din ce în ce mai mult un mod de
via□ǎ, analizele medicale reprezintǎ unul dintre pu□inele exemple care pot asigura
concret prevenirea unor afec□iuni serioase, precum □i depistarea în stadiul incipient a
altorǎ, permitându-ne astfel sǎ luǎm din timp cele mai potrivite mǎsuri.
Asistenta trebuie sǎ aibǎ foarte multǎ rǎbdare cu copii, mai ales dacǎ ace□tia
sunt nervo□i sau nelini□ti□i. Vizita medicalǎ, examinǎrile clinice, recoltǎrile pentru
examinǎrile de laborator ca □i procedee de tratament trezesc teama multor copii □i
pot declan□a stǎri de nelini□te, îngrijorare, vǎrsǎturi, etc. Atitudinea atentǎ,
manoperele executate cu blânde□e □i înso□ite de cuvinte cǎlduroase, mângâierile,
lini□tesc copiii, trezesc încrederea lor □i contribuie de multe ori la ameliorarea
suferin□elor lor.
Pregǎtirea copiilor pentru recoltarea probelor de sânge reprezintǎ o situa□ie
particularǎ, deloc de neglijat, fiind în mǎsurǎ sǎ reducǎ stresul □i anxietatea care se
manifestǎ aproape în egalǎ mǎsurǎ atât la copii, cât □i la pǎrin□i.
 Pentru copiii mai mici de 2 ani, nu este necesarǎ nici o pregǎtire prealabilǎ; totu□i,
trebuiesc oferite câteva sfaturi pǎrin□ilor:
✓ sǎ fie pregǎti□i pentru momentul în care copilul poate va plâ nge;
✓ sǎ fie pregǎti□i pentru situa□ia, foarte probabilǎ, în care va fi nevoie sǎ
imobilizeze copilul;
✓ plânsul copilului se datoreazǎ mai mult mediului nefamiliar, prezen□ei
persoanelor strǎine, lipsei pǎrintelui din zonǎ □i cu siguran□ǎ imobilizǎrii
fizice;
✓ cel mai mult pot ajuta copilul prin prezen□a lor la locul recoltǎrii □i prin
afec□iunea aratatǎ copilului în timpul procedurii.
Copiii mai mari de 2 ani încep sǎ con□tientizeze frica, iar plânsul lor se datoreazǎ □i
durerii resim□ite în timpul recoltǎrii. Este foarte important ca pǎrin□ii sǎ
diminueze teama copilului prin diferite exerci□ii:
✓ simularea în joacǎ a recoltǎrii;
✓ explicarea în cele mai simple cuvinte cǎ durerea va fi comparabilǎ cu o pi□cǎturǎ
de □ân□ar □i mult mai micǎ decât atunci când cade cu bicicleta sau cu
rolele;
✓ se pot folosi eventual pǎpu□i care permit vizualizarea procedeului de recoltare;
✓ se poate repeta lec□ia de acasǎ □i cu 5 -10 minute înainte de recoltare;

Prezen□a pǎrintelui lângǎ copil în timpul recoltǎ rii va ajuta foarte mult. Copilul
trebuie convins cǎ tot ce se întâmplǎ este spre binele lui, explicându-i-se cǎ nu o sǎ-l mai
doarǎ burtica copilul. Acesta trebuie sǎ aibǎ libertatea de a plânge sau de a-□i exprima
durerea verbal.
Pentru copii sugari recoltarea de materii fecale este esen□ialǎ în enterocolite,
respectându-se pa□ii necesari vom avea parte de o probǎ necontaminatǎ □i un rezultat
optim pentru declararea diagnosticului □i administrarea un tratament corect.
✓ se curǎ□ǎ zona genito-urinarǎ cu apǎ □i sǎpun, eliminându-se astfel □i
urmele de creme, uleiuri sau pudre;
✓ se utilizeazǎ pentru recoltare pungile pediatrice speciale furnizate de laborator;
✓ se ata□eazǎ punga pediatricǎ de recoltare în zona genito-urinarǎ a copilului, prin
por□iunea sa autoadezivǎ, având grijǎ sǎ nu rǎmânǎ spa□ii prin care sǎ se poatǎ
scurge urina contaminând proba;
 ✓ imediat dupǎ ce copilul urineazǎ, se dezlipe□te punga □i se transportǎ la
laborator.
Anumite teste de laborator necesitǎ □i recoltarea specialǎ a unor probe de urinǎ, cea mai
frecventǎ din acestea fiind urina pe 24 de ore, care de cele mai multe ori este fie incorect
recoltatǎ, fie incorect conservatǎ , ceea ce conduce la erori regretabile.
Pacientul urineazǎ diminea□a; aceastǎ urinǎ se aruncǎ; î n tot timpul zilei, al nop□ii
□i prima urina de a doua zi de diminea□ǎ se colecteazǎ urina într-un recipient de
colectare curat;
Recipientul de colectare se pǎstreazǎ î ntr- un loc rece ( frigider) pe durata colectǎrii. A
doua zi de diminea□ǎ se mǎsoarǎ exact cantitatea de urinǎ colectatǎ, se omogenizeazǎ
□i se trimite cǎtre laborator un e□antion de 100 ml. E□antionul va fi pus într-un recipient
pentru sumar de urinǎ pe eticheta cǎruia se vor nota numele □i prenumele pacientului
□i volumul urinar colectat în 24 de ore.
Rezultatele analizelor sunt utile medicului atât înainte de începerea terapiei, cât □i la
încheierea acesteia pentru a putea monitoriza evolu□ia afec□iunii pentru care au fost
recomandate.

3.2.2 Rolul asistentului medical în administrarea medicamentelor

Administrarea medicamentelor la copii este o muncǎ de rǎspundere □i cere o
mare con□tiinciozitate din partea asistentei. Sugarul □i copilul mic nu □tiu sǎ
vorbescǎ, deci nu pot reclama neprimirea la timp a medicamentelor prescrise.
La vârsta pre□colarǎ, copilul refuzǎ de multe ori luarea medicamentelor,
neân□elegând încǎ rostul lor. Pentru a combate rezisten□a acestor copii, asistenta
trenuie sǎ intervinǎ hotǎrât, dar calm □i cu multǎ rǎbdare. Copii mai mari pot fi mai
u□or convin□i despre necesitatea medica□iei.
Administrarea medicamentelor trebuie fǎcutǎ în mod obligatoriu de cǎtre asistentǎ
personal. Nu se admite sub nici o formǎ antrenarea înso□itorilor sau a copiilor mai mari
în aceastǎ muncǎ.
Administrarea medicamentelor pe cale bucalǎ la sugari □i copii mici se face sub
formǎ lichidǎ. Medicamentele solide se dizolvǎ într-un lichid cǎldu□: lapte, ceai, etc. □i
se administreazǎ cu linguri□a. Medicamentul se dǎ în mai multe prize, având grijǎ ca
linguri□a sǎ nu fie plinǎ, pentru a preveni pierderea
de substan□ǎ medicamentoasǎ. Dacǎ copilul refuzǎ luarea medicamentului sau nu vrea
sǎ deschidǎ gura i se vor fixa mâinile □i se vor apǎsa u□or obrajii cu degetele; în felul
acesta se ob□ine deschidera gurii. Se introduce linguri□a în cavitatea bucalǎ a copilului,
unde se men□ine pânǎ ce acesta înghite substan□a introdusǎ. La sugarii care vomitǎ
medicamentele în repetate rânduri, introducerea lor se va face prin sondǎ.
Medicamentele cu gust neplǎcut, dacǎ componen□a lor chimicǎ o permite, se vor
corect cu zahǎr, lǎmâie, sirop de fructe, etc. Dupǎ ce copilul a înghi□it lichidul respectiv
i se mai administreazǎ câteva linguri□e de ceai îndulcit pentru a dispǎrea complet
gustul dezagreabil din gurǎ.
La copii de vârstǎ pre□colarǎ cea mai bunǎ metodǎ de administrare este includerea
medicamentului într-un aliment. Pânǎ la vârsta de 8-10 ani nu se vor administra tablete,
pilule, drajeuri sau ca□ete, pe care copii nu le pot înghi□i întregi. Acestea se vor sfǎrâma
în mojar sau între douǎ linguri □i se dau sub formǎ de praf, suspensii sau solu□ii.
Administrarea medicamentelor pe cale parenteralǎ se bazeazǎ pe acelea□i principii
ca la adult.
a) Injec□ia pe cale intradermicǎ la sugarul mic se face la nivelul suprafe□ei
anterioare a antebra□ului, iar la vârsta de 1 an, în regiunea interscapulo -
vertebralǎ. În timpul injec□iei copilul se a□eazǎ pe masǎ, fiind □inut de un
ajutor.
b) Injec□ia subcutanatǎ se efectueazǎ de pr eferin□ǎ în partea externǎ a bra□ului sau
a coapsei, pentru injectarea unei cantitǎ□i mai mare de medicament se va opta
pentru flancurile peretelui abdominal.
c) Injec□ia pe cale intramuscularǎ se administreazǎ la sugari □i copii mici,
totdeauna în mu□chii fesieri, în decubit ventral. Pentru împiedicarea mi□cǎrilor în
timpul injec□iei persoana care ajutǎ asistenta fixeazǎ cu o mânǎ membrele
inferioare la nivelul genunchilor, iar cu cealaltǎ mânǎ exarcitǎ o presiune la
nivelul regiunii lombare, asigurând astfel imobilitatea în decubit ventral. Dacǎ
asistenta efectueazǎ singurǎ tratamentul, ea va fixa regiunea lombarǎ a copiluli cu
mâna stangǎ.
d) Injec□ia pe cale intravenoasǎ se efectueazǎ în regiunile unde se pot pune în
eviden□ǎ vene mai superficiale. La sugari ea se face la nivelul venelor capilare.
În spitale □i colectivitǎ□i de copii dar □i acasǎ, se va acorda o grijǎ deosebitǎ cu toate
substan□ele chimice ( medicamente, substan□e dezinfectante, etc.) ca
 acestea sǎ fie pǎstrate în dulapuri închise, pentru a evita posibilitatea ca ele sǎ ajungǎ la
îndemâna copiilor.

3.3 Descriera a douǎ tehnici

3.1.1. Recoltarea materiilor fecale- coprocultura
Definitie
- materiile fecale-scaunul-cuprind resturile alimentare supuse procesului de digestie si
eliminate prin defecatie
Scopul recoltarilor
- depistarea germenilor patogeni responsabili de imbolnaviri digestive
- depistarea purtatorilor de germeni
- depistarea tulburarilor de digestie alimentara
- stabilirea diagnosticului
Examene efectuate
- examen macroscopic :cantitate,forma,aspect,miros,
consistenta
- examen bacteriologic-coprocultura-permite diagnosticarea bolilor
infectioase,gastrointestinale prin depistarea bacilului dizenteric,tific,tuberculos,vibrioni
holerici,salmonella
- examen parazitologic-depistarea parazitilor sau a oualor de paraziti
- examen biochimic-ofera informatii asupra procesului de digestie si absorbtie,prezenta
microscopica a sangelui etc.
Metode de recoltare
- scaun spontan sau provocat
- direct din rect cu tampon steril
- cu sonda Nelaton-la copii
Materiale necesare
- material de protectie pentru pacient si pat
- bazinet steril
- material pentru toaleta perianala
- coprocultor cu sau fara mediu de cultura
- tub cu tampn sterile montat pe porttampon
- sonda Nelaton 16-18 si seringa pentru aspiratie
- banda adeziva transparenta‖scotch‖pentru oxiuri
- port-lama pentru aplicare dupa recoltare cu banda adeziva
- pentru sugari scutec sterilizat
- purgative saline
- etichete
- formulare pentru analize laborator
Pregatirea bolnavului psifica si fizica
- se informeaza pacientul
- se va explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si de corectitudinea
manevrei de recoltare
- se instruieste pacientul pentru etapele de lucru :
- toaleta regiunii perianale
- utilizarea de vas colector steril
- interdictia de a urina in plosca
- pastrarea cantitatii totale de materii fecale eliminate
- adoptarea pozitiei corecte pentru recoltarea cu tamponul din rect
-ingerarea unui purgativ salin pentru a favoriza defecarea
- se goleste vezica urinara
- se instrueste pacientul cum sa foloseasca recipientul de recoltare
- pastrarea scaunului dupa eliminare la rece,atunci cand prelucrarea nu se face imediat
Executie recoltare din scaun spontan sau provocat
- colectarea materiilor fecale este realizata prin defecatie pe plosca sterila cu respectarea
instructiunilor de la pregatirea pacientului
- se protejeaza patul cu musama,aleza
- se aseaza bazinetul sub bolnav
- se recolteaza cu lingurita recipientului cca50g fecale din diferite parti suspecte cu continut
de mucus,puroi,sange ,
- se introduce lingurita in recipient
- in cazul emisiei de scaun atunci cand laboratorul nu lucreaza ,se recolteaza o portiune din
materiile fecale
pe mediu de conservare(+4gradeC)pentru a fi prelucrat mai tarziu
Recoltarea din rect cu tampon steril
- se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
- se asigura intimitatea pacientului
- se aseaza pacientul in decubit lateral stang
-se imbraca manusi de protectie
-se spala zona perianala a pacientului cu apa si sapun
- se departeaza fesele bolnavului si se introduce tamponul steril prin miscari de rotatie prin
anus in rect
- se introduce aplicatorul eprubeta
- se arunca mansile la deseuri contaminate si se spala
mainile
- se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna cu formularul
Recoltarea cu sonda Nelaton-la copii
- se introduce sonda sterila prin anus in rect la o distanta de 10-15cm
- se aplica la capatul exterior al sondei o seringa cu carese aspira in sonda continutul
- se indeparteaza sonda si se goleste continutul prin insuflare intr-o eprubeta sterila
- produsul recoltat se suspenda prin spalarea sondei in 2ml solutie fiziologica sterila sau
lichid conservant.
Transportul Prelevatele de materii fecale destinate examenelor microbiologice se transporta
la laborator in cel mai scurt timp (2 ore de la prelevare). Daca nu poate fi asigurat este
obligatoriu folosirea mediului de conservare si transport
Interpretarea rezultatelor Izolarea si identificarea unei bacterii patogene in proba
coprologica examinata confirma fie starea de boala fie de purtator In mod obligatoriu se
efectueaza si antibiograma
Recoltarea pentru examen coproparazitologic
- Examenul parazitologic al materiilor fecale vizeaza decelarea prezentei parazitilor
intestinali
- Examenul se efectueaza in conditiile regimului alimentar obisnuit al pacientului.
- Recoltarea se face in recipiente curate. Sunt necesare circa 3g de materii fecale
- Pentru examinarea oxiurilor,recoltarea o efectuam din regiunea anala,pliurile anale iar la
copii de sub unghii(copii se scarpina in regiunea anala pruriginoasa)
- Pentru oua de paraziti se recolteaza prin raclare cu o spatula de os sau o bagheta de lemn
bine lustruita inmuiata in glicerina cu apa in parti egale
- Se racleaza pielea din vecinatatea orificiului anal
- Raclarea se face la 2-3 ore dupa culcare sau dimineata devreme
-Dupa raclare bagheta se introduce in eprubeta curata si sterile si se trimite la laborator
- La copii se recolteaza mucus nazal si depozit de sub unghii-se inmoaie marginea unghiei cu
hidrat de sodiu sau potasiu1% dupa care se curata capatul proximal al unghiei cu un tampon
sau o pensa.
o Materialul recoltat se introduce in eprubete si se trimite la laborator
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- Se efectueaza toaleta regiunii anale
- Se ajuta pacientul la imbracat si se aseaza comod
- Se aeriseste salonul
Examenul biochimic Se pun in evidenta bilirubina,acizi biliari,substante
proteice(creatoree),acizi organici,sangele,grasimile(steatoree),prezenta puroiului etc. Pentru
punerea in evidenta a fermentilor digestivi si aprecierea capacitatii functionale a tubului
digestiv,recoltarea materiilor fecale va fi precedata de un regim alimentar bogat in toate
elementele regimului mixt-timp de 3 zile(dieta Schmidt Strasburger)
Recoltarea scaunului pentru hemoragii oculte
Prezentare generala Testul Adler sau testul de decelare a hemoragiilor oculte in fecale este
un test des utilizitat pentru screeningul sangerarilor digestve. Testele de depistare a
sangerarilor oculte sunt folosite pentru descoperirea sangerarilor ascunse (gastrointestinale),
pentru diferentierea intre melena si scaunul cu aspect de melena. Anumite medicamente cum
ar fi fierul, bismutul, pot innegri scaunul putandu-se pune diagnosticul gresit de melena. De
asemenea, aceste teste sunt foarte importante pentru depistarea precoce a cancerelor
colorectale, deoarece 80% din pacientii cu aceste boli prezinta sangerari oculte. Pe de alta
parte, un singur test pozitiv nu indica neaparat sangerare gastrointestinala sau cancer
colorectal. Pentru a putea fii considerat pozitiv, testul trebuie repetat de cel putin 3 ori intr-o
perioada anume, timp in care pacientul va respecta o dieta specifica recomandata in
depistarea sangerarilor oculte.Cu toate acestea, un test pozitiv si in aceste conditii, nu indica
neaparat un cancer de colon ci poate fii sangerare gastrointestinala provocata de ulcer gastric,
diverticuloze etc.
Testele sunt usor de efctuat constand in adaugarea de anumite substante (sau a unei hartii
impregnate cu substanta respective) peste proba de scaun , aparand aproape imediat o
coloratie specifica in cazurile in care sangele pierdut prin scaun este mai mult de 5 ml pe zi.
Aceste analize sunt foarte importante deoarece sangerarile oculte sunt in cantitati foarte mici,
indepistabile ochiului uman, dar repetandu-se , potduce la anemii severe. Materiale necesare
Manusi bazinet recipient colector substanta specifica sau hartie imbibata cu substanta ( din
kitul de testare)
Pregatirea bolnavului
- timp de 3 zile bolnavul va primi un regim lacto-fainos-regim alb
- nu se administreaza medicamente pe baza de fier sau daca pacientul este in tratament cu
aceste medicamente se vor intrerupe 3 zile inainte de recoltare
- sunt interzise legumele verzi,ciocolata preparate de carne
- nu se fac extractii dentare inainte de recoltare
- se observa daca bolnavul prezinta epistaxis,gingivoragii pentru a nu se obtine rezultate fals
pozitive
Recoltare se confirma identitatea pacientului se pun manusile si se recolteaza conform
procedurii de recoltare a probelor din scaun
se va duce proba imediat la laborator sau, daca avem kitul de recoltare, se va respecta
intocmai prospectul de utilizare se spala mainile bine si se toaleteaza pacientul daca este
imobilizat se anunta medicul pentru orice aparitie a coloratiei albastre sau verzi pe hartia
testului
Consideratii speciale
- ne asiguram ca proba recoltata nu este contaminate cu urina, solutie sapun, hartie igienica
apoi o testam conform indicatiilor de utilizare a kitului
- testul se face din portiuni diferite ale scaunului deoarece sangerarea oculta din tractul
gastrointestinal superior nu este prezenta in tot scaunul format, iar cea din cancerul colorectal
poate aparea de obicei doar in prima portiune a scaunului
- se va verifica data expirarii kitului de testare
- pacientul va fii instruit sa respecte o dieta bogata in fibre, fara carne, fara peste, fara napi,
gulii etc pt ca toate acestea pot da reactii fals positive. Dieta trebuie tinuta intre 48-72 ore
inaintea testului
- de asemenea, tot cu 48-72 ore inainte de testare, se va intrerupe medicatia care poate afecta
rezultatul (fier, potasiu indometacin, steroizi)
- daca pacientul isi face singur acasa testarea, va trebui instruit cu atentie in ceea ce priveste
procedura
- unul dintre cele mai noi si usoare teste pentru depistarea sangerarii oculte este testul
intitulate ―colorcare‖. Este indicat pentru pacientii care isi fac singuri testarile, nu necesita
recoltarea probei de scaun si este foarte usor de testat si interpretat.
- Astfel, pacientul va respecta dieta specifica cu 48-72 ore inainte de testare.
- Pacientul este invatat sa indeparteze orice dezinfectant de toaleta si sa traga apa de 2 ori
dupa indepartaea dezinfectantului de toaleta.
- Dupa defecare, este instruit sa nu arunce hartie igienica in vasul de toaleta pana la citirea
testului deoarece continutul in bismut al acesteia poate afecta rezultatul.
- In cele 5 minute imediat dupa defecare, va desface kitul de testare si va arunca testerul in
toaleta, care va pluti pe suprafata apei din toaleta.
- Daca scaunul are sangerari oculte, testerul se va colora in albastru sau verde. Pacientul va
trebui sa repete testarea la trei scaune diferite, sa-si noteze rezultatele si sa le prezinte
medicului.

3.3.2. Recoltarea urinei

RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR DE URINĂ

DEFINITIE Urina reprezinta soluţie apoasă, prin care sunt eliminate substanţele
rezultate din metabolismul intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism
Terminologie
- micţiune = emisiune de urină, act fiziologic conştient de eliminare
- diureză = cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore
Recoltarea probelor de urina pentru examenele biochimice de laborator aduce informatii
asupra functiei rinichiului si a cailor urinare ,precum si asupra starii intregului organism
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Determinarea densităţii, ph-ului, glucozei, albuminei, urobilinogenului
- Examinarea sedimentului urinar
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior
- Recipient curat şi uscat sau steril pentru femeie pentru sumarul de urina
- Recipient gradat pentru clectarea urinei din 24 h
- Seringă şi ace sterile, tampoane cu alcool
- Pensă pentru clamparea sondei - când mostra de urină( 10ml) este recoltată pe sondă à
demeure
- Mănuşi de cauciuc pentru manipularea urinei
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi pacientul conştient
- Explicaţi-i procedura în termeni accesibili
- Obţineţi colaborarea
b) FIZICĂ:
- Efectuaţi toaleta genito-urinară la femeie
- Fixaţi punga colectoare la nivelul organelor genitale, cu adeziv, în cazul sugarilor şi copiilor
mici
EFECTUAREA PROCEDURII:
Explicaţi pacientului care-şi recoltează singur urina:
- Să-şi spele mâinile, să folosească mănuşi de cauciuc
- Să se aşeze într-o poziţie în care jetul urinar să fie dirijat în recipient: ortostatism la bărbat şi
poziţie şezândă la femeie
- Să colecteze 10 ml urină direct în recipient
- Să aşeze capacul pe gura recipientului după recoltare
- Să-şi spele mâinile
- Să eticheteze recipientul
1. Colectarea mostrelor de urina proaspat emisa:
- Urina emisa spontan (dupa toaleta prealabila a regiunii perineale),prin mictiune(
preferabil prima mictiune matinala),din portiunea mijlocie a jetului,in recipient de
sticla curate ,uscate; prelucrare imediata in laborator ( ex macroscopic in maxim 1
ora) , +/- refrigerare la +4 grade
- Recoltarea se poate face in plosca(bazinet) sau in urinar. Personalul auxiliar va trebui
sa fie educat in legatura cu utilizarea bazinetului,folosirea numai a bazinetelor goale si
curate ,mictionarea fara defecatie ,vasarea urinei imediat dupa emisie in borcan.
2. Colectarea mostrelor de urina din 24 ore
-indicatii : teste analitice cantitative ( proteinurie,glicozurie,electroliti)
Etapele recoltarii: la ora stabilita bolnavul urineaza si urina se arunca.Urina provenita din
celelalte mictiuni din intervalul de 24h se aduna intr-un recipient adecvat probei solicitate si
se pastreaza la rece.Se trimite intr-o sticluta curate cantitatea necesara de urina omogenizata
la laborator cu urmatoarele date: nume,prenue,varstasex,volumul de urina din 24h ,greutatea
,natura regimului ,volumul de lichide ingerate,medicamentele administrate.
3. Colectarea mostrelor de urina la copilul necooperant
- se decontamineaza si se usuca organelle genital si perineul.In jurul penisului sau vulvei se
fixeaza orificiul unei pungi sterile din material plastic.In lipsa acestui dispozitiv trebuie
pandit momentul mictiunii pentru a prinde proba intr-un flacon cu gura larga.
4. Colectarea mostrelor de urina in situatii speciale
a) aspiratia suprapubiana- punctia vezicala –vezi punctii
 b) prelevari prin cateter- sunt de competenta medicului si expun pacientul la riscul
infectiei.Este o manevra rezervata pacientilor cu senzoriu alterat,pacientilor care nu
mictioneaza din cause neurologice sau urologice
În caz de recoltare pe sonda à demeure:
- Clampaţi sonda cu 15' înainte de recoltare
- Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- Dezinfectaţi sonda
- Punctionati sonda cu acul adaptat la seringă
- Aspiraţi 10 ml de urină în seringă
- Transferaţi urina în recipient
- Spălaţi-vă mâinile
- Etichetaţi recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, secţia, examenul cerut, data şi
ora recoltării
- Transportaţi urina la laborator imediat
Transportul si conservarea probelor de urina se face de catre asistenta imediat dupa
prelevare.Recipientele se eticheteaza,se acopera si se expediaza pentru a fi examinate in
maxim o ora de la recoltare.Daca acest interval nu poate fi respectat proba trebuie refrigerata
la 4 grade. In afara datelor de identificare a pacientului cererea de analiza a probelor de urina
trebuie sa specific urmatoarele informatii: tipul prelevatului( proba curat din jet
mijlociu,aspirat suprapubian) ora prelevarii ,daca pacientul a fost sub cura de diureza sau
antibioterapie ,examen solicitat.
a) Examen macroscopic al urinei cuprinde determinarea volumului urinar,a aspectului
urinei,al culorii si mirosului acesteia
b) Examen fizic- este reprezentat de determinarea densitatii urinei si a pH-ului
c) Examen microscopic- consta in examinarea sedimentului urinar -
proteinemiei,glicozuriei,corpilor cetonici,amilazuriei,ureii urinare,ionogramei
urinare etc.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Colectaţi materialele folosite în containere speciale conform PU (precauţii universale)
- Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire
- Data şi ora recoltării
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite
- Mostra de urină nu este contaminată cu scurgere vaginsală sau cu sânge menstrual
- Urina nu conţine albumină sau glucoză, are o culoare galbenă aurie (normocromă)
- Sedimentul urinar nu conţine celule descuamate de pe tractul urinar
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Mostra de urină este contaminată cu scurgere vaginală sau cu sânge menstrual
- Aruncaţi urina
- Recoltaţi în afara perioadei de menstruaţie
- Faceţi toaleta locală înainte
- Urina este hipercromă, cu urobilinogen crescut
- Anunţaţi medicul
- Sedimentul urinar conţine numeroase leucocite, hematii, celule descuamate sau epitelii
- Anunţaţi medicul care poate să recomande alte examene, mai relevante din urină
- Urina conţine albumină sau glucoza
- Anunţaţi medicul

RECOLTAREA ASEPTICĂ A URINEI - UROCULTURA

In mod normal urina continuta in caile urinare este sterile,exceptand segmental inferior al
uretei,invecinat meatului urinar,prezentand o abundenta flora microbiana saprofita.Aceasta
flora saprofita contamineaza in momentul mictiunii portiunea initiala a jetului urinar.
Examenul bacteriologic al urinei presupune recoltarea adecvata a mostrelor de urina pentru
urocultura ,transportul corect al probelor la laborator,estimarea cantitativa a continutului
bacterian al uroculturii si determinarea antibiogramei in cazul uroculturilor positive.
OBIECTIVELE PROCEDURII
- Studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor şi efectuarea antibiogramei
PREGĂTIREA MATERIALELOR
a) pentru prelevarea fără sondaj pregătiţi:
- Apă şi săpun pentru toaleta genito-urinară
- Antiseptic pentru dezinfecţia meatului uretral
- Comprese sterile
- Recipient pentru colectarea sterilă a urinei
- Bazinet dacă este necesar
- Container pentru deşeuri
b) pentru prelevarea pe sonda urinară à demeure pregătiţi:
- Tavă medicală/cărucior
- Comprese sterile
- Antiseptic; soluţie de clorhexidină
- Seringă şi ace sterile, recipient/eprubeta sterila
- Container pentru aruncarea materialelor folosite
c) pentru prelevarea prin sondaj intermitent pregătiţi:
- Tavă medicală/cărucior
- Sondă vezicală pentru bărbat sau femeie
- Comprese sterile si recipient steril pentru recoltarea urinei
PREGATIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Explicaţi pacientului necesitatea prelevării
- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii
- Instruiţi pacientul conştient şi valid cum să recolteze singur
b) FIZICĂ:
- Efectuaţi toaleta genito-urinară la pacientul nedeplasabil
- Asiguraţi condiţii pentru efectuarea toaletei la pacientul valid
- Asiguraţi intimitatea pacientului.
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi prescripţia medicală
- Identificaţi pacientul
- Prelevaţi prin una din metodele enumerate mai jos în funcţie de starea pacientului sau
recomandarea medicală

a)prelevarea fără sondaj:

- Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
- Recoltaţi urina de la bărbat sau femeie după toaleta genito-urinară cu apă şi săpun şi clătire
abundentă; uscaţi regiunea, dezinfectaţi meatul uretral cu comprese sterile îmbibate în
antiseptic
- Colectaţi urina, în recipientul steril, din mijlocul jetului
- Acoperiţi tubul steril
b) prelevarea de către pacientul conştient şi capabil să urineze în mod voluntar
- Explicaţi pacientului modul de derulare a procedurii: recoltarea se face din portiunea
mijlocie a urinei matinale emise spontan,dupa toaleta riguroasa( cu apa si sapun,clatirea
abundenta cu apa sterila) a regiunii perineale .Acest tip de recoltare se mai numeste si
urocultura “ din zbor”.La femei pt a preveni contaminarea urinii cu secretii genital ,se
recomanda introducerea unui tampon vaginal inainte de recoltarea urinei
- nu se vor folosi solutii antiseptice pt toaletarea organelor genital externe.
- Daţi-i pacientului flaconul steril
- Cereţi-i pacientului să-şi spele mâinile după prelevarea urinei
c) prelevarea pe sonda urinară à demeure
- Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
- Folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- Dezinfectaţi locul de prelevare, cu comprese sterile îmbibate în antiseptic
- Puncţionaţi tubulatura pungii de colectare cu acul steril adaptat la seringă şi prelevaţi
cantitatea necesară de urină
- Transferaţi urina din seringă în flaconul pentru laborator
- Aruncaţi acul şi seringa în containerul special
Dacă diureza este scăzută:
- Clampaţi sonda sub locul de prelevare fără s-o lezaţi
- Aşteptaţi 10-15' ca să se adune o cantitate suficientă de urină pentru examen
d) prelevarea prin sondaj intermitent- utilizata numai la pacienti comatosi sau
necooperanti,deoarece riscul infectarii vezicale ,chiar in conditii riguroase de asepsie ,este
crescut:
- Introduceţi sonda vezicală respectând tehnica sondajului vezical la bărbat sau femeie
- Menţineţi sonda pe durata evacuării urinei
- Lăsaţi urina să curgă în bazinet şi recoltaţi apoi în recipientul pentru laborator
- Evacuaţi tot conţinutul vezicii urinare
- Îndepărtaţi sonda şi dezinfectaţi meatul urinar
- Aruncaţi materialele folosite în container
- Spălaţi-vă mâinile si ajutaţi pacientul să se îmbrace
e) recoltarea prin punctie suprapubiana este rezervata unui nuar restrans de indicatii (
pacientilor necooperanti ,cu septiemii sau stare generala foarte grava,de varste extreme)
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Pacientul deplasabil nu are nevoie de îngrijiri speciale
- Supravegheaţi pacientul purtător de sondă, asiguraţi-vă că este permeabilă şi racordată la
punga colectoare
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Colectati materialele folosite în recipiente speciale conform precat iunilor universale (P.U.)
- notarea procedurii
PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
Respectaţi următoarele reguli generale:
- Transportaţi imediat eşantionul la laborator ( in max. 60 min) pentru a evita multiplicarea
germenilor( la temperature camerei numarul germenilor se dubleaza in 30 min.) sau păstraţi-l
la frigider la +4°C în cazul în care examenul se face mai târziu (nu mai mult de 12 ore)
- Etichetaţi mostra imediat după recoltare cu nume, prenume, CNP, data şi ora recoltării
- Însoţiţi monstra de o fişă de informaţii cu date clinice (t°, starea de sănătate a pacientului,
motivul)
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate:
- Absenţa contaminării în timpul emisiei şi recoltării ca urmare a toaletei genito-urinare şi
dezinfecţiei meatului urinar
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Contaminarea urinei prelevate cu bacterii prezente în regiunea periuretrală în timpul emisiei
(bacteriurie slabă < 10000germeni/ml)
- Repetaţi procedura respectând normele de igiena locală
- Multiplicarea germenilor prin păstrare mai mult de oră în afara frigiderului
- Păstrarea prea mult la rece duce la precipitarea uraţilor ceea ce împiedică analiza ulterioară
a urinei
- Respectaţi normele generale de pregătire a produsului pentru laborator
- Emisia dificilă a urinei prin blocaj psihologic
- Oferiţi timp sau recoltaţi prin sondaj vezical (în caz de urgenţa)

Interpretarea rezultatelor
1. Urocultura cantitativa se realizeaza in laboratorul de bacteriologie ,prin metoda
dilutiilor zecimale
seccesive.Mediile de cultura uzuale sunt geloza lactozata( evidentierea bacteriilor din
familia Enterobacteriacee) , geloza sange ( evidentierea cocilor si bacililor Gram pozitivi
si negative).Pentru evidentierea bacilului Koch se utilizeaza medii special de cultura (
Lowenstein –Jensen) sau inocularea intraperitoneala a animalelor de laborator( cobai)
Dupa incubarea mediilor de cultura insamantate la 37 grade C timp de 24h se numara
coloniile dezvoltate,exprimarea rezultatelor facandu-se in germeni (UFC/ml)
Estimarea rezultatelor uroculturii cantitative
- Urocultura pozitiva > 105 UFC/ml
- Bacteriurie nesemnificativa: 103- 105 UFC/ml
In cazul uroculturii positive ( bacteriurii semnificative) este importanta identificarea
agentului etiologic implicat si a sensibilitatii acestuia la antibiotic( ABG)
Coloniile bacteriene dezvoltate pe mediile de cultura sunt identificate pe baza
caracterelor morfologice ,enzimatice si serologice,precum si prin teste de hemoliza imuna
RIA sau ELISA.
Germenii frecvent implicate in determinismul infectiilor urinare sunt: Escherichia
coli,Proteus,Pseudomonas,Klebsiela,Enterobacter.Mai rar sunt izolati stafilococul
auriu,anaerobi sau mycoplasme.
Antibiograma este obligatorie in orice bacteriurie semnificativa.Testarea sensibilitatii
germenilor bacterieni in vitro se efectueaza prin doua metode: metoda dilutiilor si metoda
difuzimetrica.
Exprimarea rezultatelor in buletinul de analize se poate face fie direct,cantitativ,fie
calitativ.
2. Examenul sumar de urina
Cuprinde decelarea proteinurie,glicozuriei si a sedimentului urinar
 a) Albuminuria – eliminarea proteinelor in urina este patologica.Cantitatea de
protein urinare normal este de 20mg/dl si nu este decelata la examenul sumar de
urina.Prezenta proteinelor in examenul sumar de urina atesta o proteinurie > 500
mg/dl si impune eliminarea unor cause de false proteinurii de origine genitale sau
secundare hematuriei.Prezenta proteinelor la examenul sumar de urina semnifica
afectiuni renale: nefropatii glomerulare ,interstitial ,infectii urinare.Evidentierea
proteinelor in urina se realizeaza cu ajutorul acidului sulfosalicilic sau a acidului
acetic glacial, iar determinarea cantitativa a acestora se face cu ajutorul reactivului
Esbach.
b) Glicozuria – glucoza se absoarbe la nivelul tubului contort proximal.Cand
glicemia este mai mare de 180 mg % se elimina in urina si este prezenta la
examenul suamr de urina( diabet zaharat).Prezenta glucozei in urina , in absenta
hiperglicemiei apare in nefropatii tubulointerstitiale ,cum este diabetul
renal.Evidentierea glucozei in urina se face cu reactia Fehling (schimbarea culorii
de albastru galben sau rosu caramiziu semnifica glicozurie) sau prin reactia
Benedict.
c) Sedimentul urinar
- Organizat : hematii,leucocite,cellule epiteliale,cilindri,flora micobiana
Normal
- Rare cellule epiteliale < 6/camp
- Rare leucocite - 1-3 /camp
- Rare hematii - 0-3 /camp
- Cilindri - absenti
Prezenta hematiilor in urina : glomerulonefrite, necroza papilara, litiaza urinara, cancer,
cistita hemoragica,traumatisme, afectiuni hematologice, accident in cursul tratamentului cu
anticoagulante
Leucocituria patologica atesta un process inflamtor renourinar.
Celulele epiteliale provin din descuamarea epiteliului cailor urinare.Au semnificatie
patologica cand sunt numeroase sau grupate.
Cilindri se formeaza la nivelul tubilor renali prin precipitarea proteinelor( cilindri hialini si
granulosi). In functie de celule inglobate in matricea proteica sunt cilindri leucocitari(
nefropatii interstitiale si glomerulare),hematici ( afectiuni glomerulare),epiteliali.
3. Corpii cetonici sunt : acetone,acidul acetilacetic si acidul betahidroxibutiric.
Recoltare – 5 cm3 din urina emisa spontan
In mod normal nu se evidentiaza prezenta lor in urina.In conditii patologice prezenta lor in
urina este cifrata de la + la ++++:
- Diabet zaharat decompensate( cetoacidoza diabetica)
- Intoxicatia acuta cu etanol
- Post alimentar – glucidic
Glicozuria ,proteinuria 24 ore
Determinarea cantitativa a glucozei in urina din 24h se bazeaza pe proprietatile sale
reducatoare si se realizeaza prin diferite metode : Fehlinf,Benedict cu ortotoluidina. Aceste
reactii nu sunt specific,ele putand interfera cu alte substante reducatoare: acid
ascorbic,penicilina,salicilati. Normal glucoza nu este prezenta in urina.Determinarea
glicozuriei/24h pentru aprecierea controlului pacientilor cu DZ este orientativa,preferandu-se
automonitorizarea glicemiei.
Examenul sumar de urina exprima prezenta proteinuriei calitativ : albumina
absent;albumina urme sau albumina present dozabila .In cazul in care este dozabila se
proedeaza la determinarea cantitativa a acesteia in urina /24h .Prezenta unei proteinurii :
 > 1g/24h – functional ( proteinurii ortostatice) sau patologice in
glomerulonefrite ,pielonefrite HTA,rinichi polichistic
 > 3,5 g/24h – sdr. Nefrotic
 < 1g/24h – fiziologica dupa effort sau in cursul starilor febrile

Capitolul IV
Studiu de caz I

4.1. Culegerea datelor

4.1.1. Culegerea datelor
Date relativ stabile Nume:
D
Prenume: C
Vârsta: 7 ani
Sex: F
Religie: ortodox
Rasǎ: albǎ
Limba vorbitǎ: romana
Domiciliu: jud. Brasov
Grup sanguin: A II
APP: nu are
Deficien□e senzoriale: nu prezintǎ Alergii:
nu are
Înaltime: 1,26 m
Date variabile
T.A. : 90/60mm Hg
Puls: 95 bǎtǎi/min.
Temperatura: 38,60 C
Respira□ie: 20 r/min, respira□ii fiziologice
Greutate: 23 kg
M anifestǎri de dependen□ǎ: febrǎ, frison, vǎrsǎturi, dureri abdominal, scaune
moi 4/zi, balonǎri, borborisme, gaze, refuz alimentar □i hidric
4.2.1. Grila de stabilire a gradului de dependen□ǎ
NEVOIA MANIFESTARI SURSE DE DIAGNOSTIC GRADUL DE
FUNDAMENT DE DIFICULTATE DE ÎNGRIJIRE DEPENDEN□
ALǍ DEPENDEN□ Ǎ
Ǎ
1.A RESPIRA Independent
□I A AVEA
O BUNǍ
CIRCULA□I
E
2.A MÂNCA Inapeten□ǎ Dezechilibru Alterarea stǎrii Dependent
□I A BEA metabolic de nutri□ie
Vǎrsǎturi prin
deficit
3.A ELIMINA Diareea Exacerbarea Alterarea Dependent
4sc./zi peristaltismul produ□ilor de
Balonǎri ui intestinal metabolism în
exces
Gaze
Borborisme
4.A SE MI□CA Independent
□I A AVEA
O BUNǍ
POSTURǍ
5.A DORMI □I Independent
A SE ODIHNI
6.A SE Independent
IMBRACA
□I
DEZBRǍCA
7.A Febrǎ Procesul Alterarea Dependent
MEN□INE T= 38,60C infec□ios temperaturii
TEMPERATU corpului
RA
CORPULUI
ÎN LIMITE
NORMALE
8.A FI Caren□ǎ de Scaunelor Predispozi□ie Dependent
CURAT, igienǎ multiple la alterarea
INGRIJIT □I diareice mucoasei anale
A PROTEJA
TEGUMENTE
L E □I
MUCOASELE

9.A EVITA Independent

PERICOLELE
10.A Independent
COMUNICA
11.A Independent
AC□IONA
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI
12.A FI Independent
PREOCUPAT
ÎN VEDEREA
REALIZARII
13.A SE Anxietate Starea Alterarea Dependent
RECREEA patologicǎ capacitǎ□ii
de a se
recreea
14.A ÎNVATA Cuno□tin□e Limite Deficit de Dependent
CUM SǍ Î□I insuficiente cognitive cuno□tin□e
PǍSTREZE medicale/prof
SǍNǍTATEA ilaxia
4.3. Examinǎri paraclinice
4.3.1. Examinǎri paraclinice

EXAMEN VALORI NORMALE VALORI REALE

LABORATOR
Fibrinogen 200-400 mg/dL 350 mg/dL

TGO 5-34 UI/l 4 UI/l

TGP 0-55 UI/l 2UI/l
VSH Barba□i: normal
prag patologic=vârsta/2
Hemocultura NEGATIV

PCR < 12 mg/L

ASLO NEGATIV
 4.4.1. Plan de îngrijire
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVEN□II EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
1.Alterarea stǎrii de Pacientul sǎ fie - determinarea greutǎ□ii, -evaluarea stǎrii de 04.04. ora 9 dim.
nutri□ie prin deficit echilibrat înǎl□imii nutri□ie a copilului pacientul nu
datoritǎ nutri□ional -monitorizarea pacientei (vomǎ, □i aprecierea aportului mǎnâncǎ nimic,
dezechilibrului vǎrsǎturǎ, grea□ǎ) alimentar în func□ie de plânge
metabolic manifestat -alimenta□ie conform regimului vârstǎ, sex, înǎl□ime 04.04. ora 17
prin inapeten□ǎ orez fiert, brânzǎ proaspatǎ, mere -instaurarea regimului p.m. pacientul
rase, supǎ de zarzavat strecuratǎ, -administrarea de serve□te cu
carne fiartǎ. (sunt excluse lichide cu valoare dificultate o supǎ
legumele □i fructele crude, caloricǎ mare de zarzavat
lactatele □i prǎjelile) - colaborare cu 13.04 pacientul
-evaluarea calitativǎ a infirmiera □i familia prezintǎ stǎri de
alimentelor ingerate - recoltare exudat inapeten□ǎ dar
-observarea capacita□ii copilului de faringian este cooperant
a mânca-apetit □i se
-exploreazǎ preferin□ele copilului alimenteazǎ
□i le respectǎ în limita regimului 15.04. pacientul
impus de medicul specialist cere mâncare □i
-serve□te alimentele la o se alimenteazǎ
temperaturǎ moderatǎ, la ore singur, este
regulate prezentate atrǎgǎtor cu echilibrat
nutri□ional

43
 tacâmuri □i veselǎ personalǎ
-asistenta vorbe□te calm cu voce
caldǎ □i nu obligǎ copilul sǎ
mǎnânce
- creearea unor condi□ii adecvate în
vederea alimentǎrii (aerisirea
salonului, îndepǎrtarea produ□ilor
de excre□ie, folosirea meloterapiei)

2.Eliminarea Realizarea -descoperirea □i evaluarea -identificarea cauzelor 04.04. pacientul

produ□ilor de unui tranzit factorilor favorizan□i infec□iei digestive prezintǎ 4 scaune
metabolism în exces, intestinal -evaluarea consisten□ei, -administrarea de diareice/zi,
datoritǎ exacerbǎrii normal frecven□ei, mirosului, cantitǎ□ii Debiridat 5 ml/3×zi, apoase
mi□cǎrilor calitativ □i de materii fecale eliminate Smecta-sǎruri de 12.04. pacientul
intestinale,manifestatǎ cantitativ -depistarea elementelor rehidratare prezintǎ 2
prin scaune diareice patologice din materii fecale( -examen scaune/zi
sânge, puroi) coproparazitologic, consisten□ǎ
-evaluarea echilibrului ingesta- coprocultura, moale
excreta, monitorizarea greutǎ□ii, coprocitograma, 15.04. pacientul
tegumentelor antigene prezintǎ 1
-respectarea cu stricte□e a scaun/zi de
regulilor de igienǎ □i de consisten□ǎ
prevenire a transmiterii infec□iei normalǎ, stare

44
 -recoltarea materiei fecale generalǎ
-educarea pacientului sǎ mǎnânce amelioratǎ
în cantitǎ□i mici, frecvente în
special alimenta□ia ce favorizeazǎ
constipa□ia: banane, orez, cartofi
-men□inerea unei igiene
riguroase perianale
-educarea pacientului sǎ cearǎ
asisten□ǎ dacǎ simptomele se
agraveazǎ

3.Alterea temperaturii Men□inerea -aerise□te camera □i asigurǎ o -administrare de -04.04. pacientul

corpului datoritǎ temperaturii în temperaturǎ optimǎ de 200C antipiretice la nevoie plânge este
viremiei manifestatǎ limite normale -monitorizarea temperaturii la 4- 6 -diclofenac supozitoare nelini□tit cu febrǎ
prin febrǎ moderatǎ T= ore 2mg/kg/zi moderatǎ
38,60 C □i notarea sa în foaia de -05.04 seara ora
observa□ie a pacientului 6,30 starea
-evaluarea stǎrii de sǎnǎtate pacientului se
-anun□area medicului asupra amelioreazǎ
oscilǎrii temperaturii □i eventualelor 07.04 febra a
complica□ii (convulsii) scǎzut T=37,50C
-administrarea de lichide în

45
 cantitate suplimentarǎ în func□ie de
pierderi
-calculeazǎ bilan□ul ingesta excreta
-schimbarea hainelor □i a lenjeriei
de pat ori de câte ori este nevoie

4.Predispozi□ie la Pacientul sǎ -asigurǎ temperatura camerei 20 - -colaborarea cu 04.04. pacientul

alterarea mucoasei prezinte 22 C □i a apei 37-38 C
0 0
familia □i infirmiera se interneazǎ cu
anale datoritǎ tegumente □i -efectueazǎ toaleta pe regiuni, emisii multiple
scaunelor diareice mucoase insistând în zona perianalǎ de scaune
multiple manifestatǎ curate -protejeazǎ mucoasa analǎ cu diareice. În urma
prin caren□ǎ la igienǎ unguient sau pudrǎ îngrijirilor
-protejeazǎ patul cu mu□ama □i copilul nu a
alezǎ suferit
-pune la dispozi□ie oli□ǎ în caz modificǎri la
de copilul nu poate merge la nivelul
toaletǎ mucoaselor
-schimbǎ copilul ori de câte ori anale □i nu a
este necesar devenit sursǎ de
-aerise□te camera dupǎ fiecare infec□ie
emisie
-ia mǎsuri de prevenire a

46
infec□iilor nosocomiale
-încurajeazǎ copilul privind
pudoarea □i situa□ia jenantǎ

47
 EVALUARE FINALǍ I

Pacient în vârstǎ de 7 de ani se internezǎ în spitalul de pediatrie sec□ia terapie

acuti, în diminea□a zilei de 12.02.2019, cu urmǎtoarele manifestǎri de dependen□ǎ:
febrǎ, frison, vǎrsǎturi, dureri abdominal, scaune moi 4/zi, balonǎri, borborisme,
gaze, refuz alimentar □i hidric
În urma datelor anamnezice □i a investiga□iilor clinice □i paraclinice s -a
stabilit diagnosticul de enterocolitǎ viralǎ cu rotavirus.
Datele culese sunt analizate □i interpretate definindu-se probleme de
dependen□ǎ, diagnostice de îngrijire □i obiective de îngrijire. În urma interven□iilor
cu rol propriu □i rol delegat, a conduitei de urgen□ǎ medicalǎ , manifestǎrile s-au
ameliorat iar obiectivele propuse au fost realizate.
În cursul spitalizǎrii s-a administrat: Debridat 5 ml/3zi, Smecata, Diclofenac
2mg/kg/zi
În data de 15.02.2019 pacientul prezintǎ stare generalǎ bunǎ, mi□care □i posturǎ
ameliorate, somn fiziologic □i odihnitor, simptomatologie ameliorate în procesul de
anginǎ.
Astfel pacientului i se recomandǎ externarea.
Se externeaza cu recomandarile:
- Sǎ fie ocrotit de masele populate cu indivizi bolnavi (□coalǎ, parcuri)
- Sǎ respecte regimul hidric □i alimentar
- Respectarea profilaxiei (fructe spǎlate, alimente bine gǎtite, apǎ proaspǎtǎ)
- Multivitamine
Verfic dacǎ familia copilului a în□eles corect mesajul transmis □i dacǎ □i - a
însu□it corect noile cunostin□e. Con□tientizez apar□inǎtorilor pacientului cǎ starea
de sǎnǎtate constǎ doar în recuperarea individualǎ □i respectarea regimului impus
de medicul specialist.

48
 Studiu de caz II

4.1.2. Culegerea datelor

Date relativ stabile Nume:
M
Prenume: A
Vârsta: 12 ani
Sex: M
Religie: ortodox
Rasǎ: albǎ
Limba vorbitǎ: romana
Domiciliu: jud. Brasov
Grup sanguin: B III
APP: nesemnificative
Deficien□e senzoriale: nu prezintǎ Alergii:
nu are
Înǎl□ime: 1,43 m
Date variabile
T.A. : 110/60 mm Hg
Puls: 90 bǎtǎi/min.
Temperatura: 37,20 C
Respira□ie: 20 r/min, respira□ii fiziologice Greutate: 45
kg
M anifestǎri de dependen□ǎ: durere preombilicalǎ, crampe, balonǎri,
flatulen□ǎ, diaree 6 scaune/zi, scaune voluminoase cu resturi alimentare nedigerate,
gre□uri, vǎrsǎturi alimentare, inapeten□ǎ, depresie, anxietate, cefalee, transpira□ii

49
4.2. Grila de stabilirea a gradului de dependen□ǎ
4.2.1. Grila de stabilire a gradului de dependen□ǎ
NEVOIA MANIFESTARI SURSE DE DIAGNOSTIC GRADUL DE
FUNDAMENT DE DIFICULTATE DE ÎNGRIJIRE DEPENDEN□
ALǍ DEPENDEN□ Ǎ
Ǎ
1.A RESPIRA Independent
□I A AVEA
O BUNǍ
CIRCULA□I
E
2.A MÂNCA Inapeten□ǎ Dezechilibru Alterarea stǎrii Dependent
□I A BEA metabolic de nutri□ie
Gre□uri prin
Vǎrsǎturi deficit
3.A ELIMINA Diareea Exacerbarea Alterarea Dependent
6sc./zi peristaltismul produ□ilor de
Crampe ui intestinal metabolism în
Flatulen□ǎ exces

Transpira□ii Starea
patologicǎ a
organismului
4.A SE MI□CA Posturǎ Colicǎ Alterarea Dependent
□I A AVEA O inadecvatǎ abdominalǎ mobilitǎ□ii
BUNǍ
POSTURǍ
5.A DORMI Insomnii Colicǎ Alterarea Dependent
□I A SE abdominalǎ calitǎ□ii
ODIHNI somnului
6.A SE Independent
IMBRACA □I
DEZBRǍCA
7.A Febrǎ Procesul Alterarea Dependent
MEN□INE T= 38,20C infec□ios temperaturii
TEMPERATU corpului
RA
CORPULUI
ÎN LIMITE
NORMALE

50
8.A FI Caren□ǎ de Scaunelor Predispozi□ie Dependent
CURAT, igienǎ multiple la alterarea
INGRIJIT □I diareice mucoasei anale
A PROTEJA
TEGUMENTE
L E □I
MUCOASELE
9.A EVITA Independent
PERICOLELE

10.A Independent
COMUNICA
11.A Frustrare Starea de Dificultate de Independent
AC□IONA
CONFORM sǎnǎtate a participa la
PROPRIILOR cursurile
CONVINGERI □colare
12.A FI Independent
PREOCUPAT
ÎN
VEDEREA
REALIZARII
13.A SE Anxietate Starea Alterarea Dependent
RECREEA patologicǎ capacitǎ□ii
de a se
recreea
14.A ÎNVATA Cuno□tin□e Limite Deficit de Dependent
CUM SǍ Î□I insuficiente cognitive cuno□tin□e
PǍSTREZE medicale/prof
SǍNǍTATEA ilaxia

51
4.3. Examinǎri paraclinice
4.3.1. Examinǎri paraclinice
EXAMEN VALORI NORMALE VALORI REALE
LABORATOR
Fibrinogen 200-400 mg/dL 350 mg/dL

TGO 5-34 UI/l 4 UI/l

TGP 0-55 UI/l 2UI/l
VSH Bǎrba□i: normal
prag patologic=vârsta/2
Hemocultura NEGATIV

PCR < 12 mg/L

ASLO NEGATIV

52
 4.4.2. Plan de îngrijire
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVEN□II EVALUARE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT

1.Alterarea stǎrii de Pacientul sǎ - determinarea greutǎ□ii, înǎ□imii -evaluarea stǎrii de 11.04. ora 9 dim.
nutri□ie prin deficit fie echilibrat -minitorizarea pacientului (vomǎ, nutri□ie a pacientului pacientul nu
datoritǎ nutri□ional vǎrsǎturǎ, grea□ǎ) □i aprecierea mǎnâncǎ nimic,
dezechilibrului -alimenta□ie conform regimului orez aportului alimentar în anorexic
metabolic manifestat fiert, brânzǎ proaspatǎ, mere rase, func□ie de vârstǎ, 11.04. ora 17 p.m.
prin inapeten□ǎ supǎ de zarzavat strecuratǎ, carne sex, înǎl□ime pacientul serve□te
fiartǎ. (sunt excluse legumele □i -instaurarea cu dificultate o
fructele crude, lactatele □i prǎjelile) regimului supǎ de zarzavat
-evaluarea calitativǎ a alimentelor -administrarea de 13.04 pacientul
ingerate lichide cu valoare prezintǎ stǎri de
-observarea capacita□ii pacientului caloricǎ mare inapeten□ǎ dar
de a mânca-apetit - colaborare cu este cooperant □i
-exploreazǎ preferin□ele pacientului infirmiera □i familia se alimenteazǎ
□i le respectǎ în limita regimului - recoltare exudat 15.04. pacientul
impus de medicul specialist faringian cere mâncare □i se
-serve□te alimentele la o temperaturǎ -administrare alimenteazǎ singur,
moderatǎ, la ore regulate prezentate Ibrupofen 10mg/kg/8 este echilibrat
atrǎgǎtor cu tacâmuri □i veselǎ h nutri□ional
personalǎ
-asistenta vorbe□te calm cu voce

53
 caldǎ □i nu obligǎ copilul sǎ mǎnânce
- creearea unor condi□ii adecvate în
vederea alimentǎrii(aerisirea salonului,
îndepǎrtarea produ□ilor de excre□ie,
folosirea meloterapiei)

2.Alterarea stǎrii de Pacientul sǎ -instalare în camerǎ curatǎ, aerisitǎ, Am administrat: 11.04 ora 9 copilul
nutri□ie prin deficit prezinte o temperaturǎ abientalǎ, Metoclopramid sirop prezintǎ stare
datoritǎ stare de bine -protejarea patului cu mu□ama □i 5mg/3 zi, Emetiral generalǎ alteratǎ cu
dezechilibrului fǎrǎ gre□ui □i alezǎ, în func□ie de pozi□ia 5mg/2 zi, No-Spa gre□uri □i
metabolic manifestat vǎrsǎturi pacientului 2/zi vǎrsǎturi 2/zi
prin vǎrsǎturi -a□eazǎ pacientul în pozi□ia -Ceai de chimen, 11.04 ora 18 starea
□emi□ezând, □ezând sau în decubit coada □oricelului copilului se
dorsal, cu capul într-o parte neândulcite amelioreazǎ, nu
-a□eazǎ la îndemâna pacientului -am colaborat cu mai varsǎ, în
recipient curat-dacǎ apare voma familia □i infirmiera continuare prezintǎ
-sprijinǎ,încurazeazǎ □i îl înva□ǎ sǎ gre□uri
respire profund în timpul vǎrsǎturii 13.04 starea
-pǎstrarea cavitǎ□ii bucale curate pacientului s-a
-oferǎ un pahar cu apǎ pentru clǎtirea stabilizat, nu mai
cavitǎ□ii varsǎ □i nu mai
-aplicǎ tratamentul medicamentos: prezintǎ gre□uri
antispastice , antiemetice
-observarera aspectului, cantitǎ□ii □i

54
 numǎrului vǎrsǎturilor □i trece datelor
în F.O
-aprecierea gradului de dezhidratare
- aerisirea camerei la nevoie.
-oprirea aportul de lichide □i alimente.
-urmǎresc ca pacientul sa fie
echilibrat hidroelectrolitic

3.Eliminarea Realizarea -descoperirea □i evaluarea factorilor -identificarea 11.04. pacientul

produ□ilor de unui tranzit favorizan□i cauzelor infec□iei prezint 4 scaune
metabolism în exces, intestinal -evaluarea consisten□ei, frecven□ei, digestive diareice/zi, apoase
datoritǎ exacerbǎrii normal mirosului, cantitǎ□ii de materii fecale -administrarea de 12.04. pacientul
mi□cǎrilor calitativ □i eliminate Imodium1caps./dupǎ prezintǎ 2
intestinale,manifestatǎ cantitativ -depistarea elementelor patologice din fiecare emisie=3 scaune/zi
prin scaune diareice Reducerea materii fecale( sânge, puroi) caps./20 kg corp consisten□ǎ moale
riscului de -evaluarea echilibrului ingesta- Debiridat 5 ml/3×zi 15.04. pacientul
apari□ie a excreta, monitorizarea greutǎ□ii, -examen prezintǎ 1 scaun/zi
irita□iei anale tegumentelor coproparazitologic, de consisten□ǎ
-respectarea cu stricte□e a regulilor coprocultura, normalǎ, stare
de igienǎ □i de prevenire coprocitograma, generalǎ
atransmiterii infec□iei antigene amelioratǎ
-recoltarea materiei fecale
-educarea pacientului sǎ mǎnânce în
cantitǎ□i mici, frecvente în special

55
 alimenta□ia ce favorizeazǎ
constipa□ia: banane, orez, cartofi
-men□inerea unei igiene riguroase
perianale
-educarea pacientului sǎ cearǎ
asisten□ǎ dacǎ simptomele se
agraveazǎ
-aerisirea camerei dupǎ fiecare scaun
dacǎ acesta nu poate folosi W.C.- ul
-punerea la îndemânǎ a unui recipient
de recoltare dacǎ scaunele apar brusc

4.Eliminarea Pacientul sǎ -asigur un microclimat corespunzator. Am administrat 11.04 satare

produ□ilor de prezinte o -aerisesc camera de 3-4 ori pe zi. nurofen forte 400 alteratǎ a
metabolism în exces stare de -asigur îmbrǎcǎminte de bumbac □i o mg/6h. pacientului,
datoritǎ stǎrii confort fizic schimb ori de câte ori este nevoie. -rehidratare oralǎ transpira□ii
patologice a -men□in igiena tegumentelor curate treptatǎ, la indica□ia profunde
organismului □i uscate medicului (lichide 12.04. starea
manifestatǎ prin -spǎl tegumentele ori de câte ori este reci, cu linguri□a, apoi pacientului începe
transpira□ii necesar dacǎ pacientul nu se poate ridica supe strecurate) sǎ se amelioreze,
-educ pacientul cu tact □i blânde□e sǎ- transpira□ia nu mai
□i efectueze igiena corporalǎ cu apǎ □i este abundentǎ
sǎpun 15.04 starea
-men□i igiena riguroasǎ a plicilor □i generalǎ a
pacientului este

56
 a spa□iilor interdigitale men□inerii normalǎ
tegumentelor □i fanerelor curate □i
integre, stabilim împreunǎ un program
zilnic de igienǎ
-explic pacientului importan□a
-calculez bilan□ul ingesta excreta pe 24
de ore.
-ofer pacientului confort hidric parenteral
corespunzator în 24 de ore.
-monitorizez temperatura pacientului
□i o notez în F.O.
-administrez antitermice.

5.Alterarea mobilitǎ□ii Cre□terea Stabilirea gradului de independen□ǎ -consult medical 11.04 pacientul
datoritǎ colicilor gradului de conform scalei: -permiterea vizitei acuzǎ dureri
abdominale, independen□ǎ -total dependent, necesitǎ rar apar□inǎtorilor abdominale
manifestatǎ prin înso□itor -colaborarea cu puternice, nu se
posturǎ inadecvatǎ -se îmbracǎ singur/trebuie ajutat infirmiera poate mobiliza,
-se poate deplasa singur/se sprijinǎ -administez calmante pozi□ie
Evaluarea abilitǎ□ii de a se mi□ca/deplasa No-Spa, inadecvatǎ(stǎ
Monitorizarea toleran□ei la ceaiuri(mentǎ, aplecat)
activitatea fizicǎ (puls, tensiune, chimion) 12.04. durerile sunt
respira□ie) prezente dar pozi□ia
Evaluarea durerii(accentuatǎ sau nu corpului
revine la normal

57
 de mi□care) 15.04.stabilizat
6.Dificultate de a Cre□terea Asistarea pacientului când se -colaborarea cu Pacientul s-a
participa la cursurile gradului de deplaseazǎ pe distan□e mai lungi familia □i infirmiera adaptat condi□iilor
□colare datoritǎ stǎrii implicare a Sprijinirea pacientului sǎ se de carantinǎ □i le
laterate de sǎnǎtate activitǎ□ilor alimenteze, sǎ-□i asigure propria respectǎ întocmai.
manifestatǎ prin spitalice□ti igienǎ sau dacǎ acest lucru nu e
frustrare posibil, depistarea semnelor de
depresie
Asigurarea condi□iilor de siguran□ǎ
dacǎ el nu se poate mobiliza singur
-observarea factorilor ce determinǎ,
lipsa de energie □i frustrare
-stabilirea împreunǎ cu pacientul a
unui plan realist de îngrijire □i
evaluare periodic
-educarea pacientului sǎ-□i exprime
speran□ele, sǎ devinǎ con□tient de
puterea lui de reinegrare ccolectivǎ
-evaluarea nevoilor pacientului pentru
a avea o stare de confort adecvatǎ(
TV, reviste, telefon)
-sprijirirea pacientului sǎ în□eleagǎ
care sunt limitele activitǎ□ii pe care o
poate desfǎ□ura în spital

58
-educarea pacientului sǎ citeascǎ, sǎ
asculte muzicǎ, sǎ facǎ restul de
activitǎ□i accesibile

59
 EVALUARE FINALǍ II

Pacient în vârstǎ de 12 de ani se internezǎ în spitalul de pediatrie sec□ia terapie

acuti, în diminea□a zilei de 20.02.2019, cu urmǎtoarele manifestǎri de dependen□ǎ:
durere preombilicalǎ, crampe, balonǎri, flatulen□ǎ, diaree 4 scaune/zi, scaune
voluminoase cu resturi alimentare nedigerate, gre□uri, vǎrsǎturi alimentare,
inapeten□ǎ, depresie, anxietate, cefalee, transpira□ii
În urma datelor anamnezice □i a investiga□iilor clinice □i paraclinice s -a
stabilit diagnosticul de enterocolitǎ viralǎ cu rotavirus.
Datele culese sunt analizate □i interpretate definindu-se probleme de
dependen□ǎ, diagnostice de îngrijire □i obiective de îngrijire. În urma
interven□iilor cu rol propriu □i rol delegat, a conduitei de urgen□ǎ med icalǎ ,
manifestǎrile s-au ameliorat iar obiectivele propuse au fost realizate.
În cursul spitalizǎrii s-a administrat: Imodium 3 caps./zi, Debridat 5 ml/3 zi,
Emetiral 5 mg/2 zi, Ibrupofen 10 mg/kg/8h, Metoclopramid sirop 5 mg/3 zi, No-Spa
2/zi
În data de 24.02.2019 pacientul prezintǎ stare generalǎ bunǎ, mi□care □i posturǎ
ameliorate, somn fiziologic □i odihnitor, simptomatologie ameliorate în procesul de
anginǎ.
Astfel pacientului i se recomandǎ externarea.
Se externeaza cu recomandarile:
- Sǎ fie ocrotit de masele populate cu indivizi bolnavi (□coalǎ, parcuri)
- Sǎ respecte regimul hidric □i alimentar
- Respectarea profilaxiei (fructe spǎlate, alimente bine gǎtite, apǎ proaspǎtǎ)
- Multivitamine
Verfic dacǎ familia copilului a în□eles corect mesajul transmis □i dacǎ □i- a
însu□it corect noile cunostin□e. Con□tientizez apar□inǎtorilor pacientului cǎ starea
60
de sǎnǎtate constǎ doar în recuperarea individualǎ □i respectarea regimului impus
de medicul specialist.

CONCLUZII

Enterocolita este o afectiune infec□ios inflamatorie a intestinului, caracterizatǎ prin

apari□ia diareei (scaune frecvente, lichide sau cu consisten□ǎ modificatǎ, cu elemente
patologice de tip mucus, puroi sau sange) alǎturi de alte semne clinice: febrǎ, anorexie,
vǎrsǎturi, stagnarea ponderalǎ, colici abdominale (manifestate la sugari prin agita□ie,
iritabilitate). Frecven□a mare a scaunelor □i uneori modificarea ph-ului acestora poate
favoriza □i apari□ ia eritemului fesier, care accentueazǎ agita□ia copilului . Etiologia
enterocolitei poate fi infec□ia bacterianǎ (Escherichia coli, Shigella, Salmonella,
Yersinia etc.), viralǎ (cel mai frecvent cu Rotavirus) sau parazitarǎ (Giardia).
Transmiterea se face cel mai frecvent pe cale fecal-oralǎ, dar □i prin alimente, apa
contaminatǎ sau direct de la o persoanǎ la alta.
Factorii care favorizeaza apari□ia enterocolitei acute sunt:
• vârsta micǎ: pe de o parte în primul an de via□ǎ sistemul imunitar al sugarului
este încǎ incomplet format iar imunitatea dobânditǎ este încǎ precarǎ, pe de altǎ parte
prin comportament sugarul □i copilul mic au o ratǎ mare de expunere la germeni
(tendin□a de a duce obiectele la gurǎ )
• greutate micǎ în raport cu vârsta, malnutri□ia sau rahitismul preexistent
• alimenta□ia artificialǎ în primul an de via□ǎ
• frecventarea unor colectivitǎ□i de copii
• tratamentul prelungit cu antibiotice.
Principalele consecin□e negative ale enterocolitelor acute sunt
deshidratarea □i pe termen lung, malnutri□ia. Riscul de deshidratare este mai mare la
sugar decât la alte vârste, deoarece având o suprafa□ǎ corporalǎ mai mare raportatǎ
la greutate, pierderea de lichide este mai mare □i mai rapidǎ. Riscul de malnutri□ie
apare în legǎturǎ cu enterocolitele recurente, fiind determinat atât de dietele restrictive
cât □i de malabsorb□ia intestinalǎ care apare în aceste
perioade.
Pentru a preveni aceste consecinte negative, aparitia enterocolitei acute la sugar
impune tratament prompt.
Tratamentul corect se face în func□ie de examenul clinic, prin care medicul poate
aprecia starea de hidratare a organismului □i se poate orienta î n privin□a unei posibile
etiologii, deoarece rezultatele de laborator (coprocultura) sunt 61 ob□inute mai târziu □i
sunt de multe ori neconcludente.
Tratamentul are ca principii terapeutice:
• rehidratarea: care în func□ie de gradul deshidratǎrii □i de starea clinicǎ a copilului
(dacǎ prezintǎ vǎrsǎturi, dacǎ acceptǎ aportul oral) se poate face fie pe cale oralǎ fie pe
cale parenteralǎ (perfuzii)
• tratamentul dietetic: dupǎ inlocuirea pierderilor hidroelectrolitice se începe
realimentarea, care variazǎ în func□ie de vârsta □i alimenta□ia anterioarǎ a copilului; la
sugarii alimenta□i la sân se poate men□ine alimenta□ia naturalǎ, însǎ la cei alimenta□i
artificial se va înlocui preparatul anterior cu o formulǎ de lapte fǎrǎ sau sǎrac în lactozǎ; la
copiii mai mari care primesc alimente solide realimentarea va începe cu alimente bogate î
n pectine de tipul morcovilor, orezului, apoi brânza de vaci, pâ ine prǎjitǎ, carne slabǎ
fiartǎ, paste fǎinoase etc.
• medicamente antidiareice de tipul: Smecta
• tratamentul cu antibiotice: este indicat când coprocultura a relevat etiologia
bacterianǎ sau când aspectul clinic □i epidemiologic este sugestiv pentru o diaree
acutǎ bacterianǎ.
Însǎ tratamentul cu antibiotice în cazul diareei acute va fi instituit numai la
recomandarea medicului □i cu preparatul, doza □i pe durata stabilitǎ de cǎ tre medic.
A□adar, dacǎ medicul care a consultat copilul a indicat un tratament cu antibiotice,
înseamnǎ cǎ starea clinica a sugarului impune acest tratament □i/sau are motive sǎ
suspicioneze o enterocolitǎ bacterianǎ.

62
 BIBLIOGRAFIE:

1.Anatomia si fiziologia omului - I.C. Voiculescu, I.C. Petricu, Ed. IV Bucuresti -

Editura Medicala

2.Biologie - Manual pentru clasa a XI-a, Aurel Ardelean, Ionel Rosu, Calin Istrate,
Editura Leda - Grupul Editorial Corint nr. 3883/31.05.2002

3.Explorari functionale si îngrijiri specifice ale bolnavilor, Lucretia Titirica

4.Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si îngrijiri corespunzatoare nevoilor

fundamentale, Lucretia Titirica - Editura Viata medicala româneasca

5.Manual de medicina interna pentru cadre medii, Editia a III-a, All Medical,
Corneliu Borundel - Bucuresti - Bic All 2000

6.Boli digestive. Notiuni practice, I. Gherman

7.Bolile intestinului, O. Porges - Editura Stat, Bucuresti, 1976

8.Tratat de dietetica, I. Micu - Editura medicala, Bucuresti, 1974

9.Urgente medicale, Ioan Adrian Rivis

10.Atlas de anatomie, Steaua Nordului

11.Fiziologia tractului digestiv, Prof. Dr. Petru P. Groza - Editura Academiei,

Bucuresti.

12.Carol Mozes - Tehnica ingrijirii bolnavului ( Cartea

63 asistentului medical ) -
Bucuresti, editura Medicala, 2003