CAPITOLUL I.

NOTIUNI  DE  ANATOMIE  SI  FIZIOLOGIE  A   APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv este format din :

 tubul digestiv 
 glandele anexe. ( glandele salivare , ficat , pancreas )
       Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente : gura , faringe ( cu dubla
apartenenta ), esofag , stomac , intestinul subtire si intestinul gros , organe la nivelul carora
se realizeaza digestia alimentelor si ulterior absortia lor. In acelasi timp , la nivelul ultimului
segment al tubului digestiv , rectul , se realizeaza eliminarea resturilor neabsorbite – prin
actul defecatiei.
        CAVITATEA BUCALA : este portiunea initiala a tubului digestiv , alcatuita din
organe si diverse tesuturi. Superior este limitata de bolta palatina , inferior de planseul
bucal , lateral de obraji , anterior de buze si posterior se continua cu faringele. Cavitatea
bucala este captusita cu mucoasa bucala , in interiorul cavitatii bucale se gasesc arcadele
dentare , limba.
Functiile pe care le indeplineste gura sunt : functia de masticatie pentru formarea
bolului alimentar , inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare , functia de
fonatie , functia receptoare , functia de aparare si functia fizionomica.

1
        FARINGELE : este un organ care apartine atat aparatului digestiv , cat si aparatului
respirator. El se afla situat in partea posterioara a cavitatii bucale si se continua cu
esofagul. Captusit cu o mucoasa , este bogat in tesut limfoid.
In faringe se gasesc amigdalele palatine , amigdala faringiana pe peretele posterior
si amigdala linguala la radacina limbii legate intre ele prin numeroase vase limfatice si
formand inelul limfatic Waldeyer.
        Functia faringelui : functia de conducere a bolului alimentar catre esofag si functia
de aparare impotriva infectiilor , care pot patrunde pe cale digestiva sau pe cale
respiratorie.
        ESOFAGUL : este un organ musculo-membranos , tubular , care face legatura intre
faringe si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicala ( C7) in dreptul cartilajului
cricoid si se termina in dreptul vertebrei a 11-a toracale la orificiul cardia ; este lung de 25-
32 cm si are un calibru care variaza intre 10-22 mm.
       Esofagul este situat in mediastinul posterior , venind in contact cu formatiunile
situate aici. Datorita acestei situari , afectiunile esofagului se pot rasfrange asupra
organelor cu care vine in contact iar pe de alta parte leziunile acestora pot provoca
suferinte esofagiene. Structura esofagului : de la interior la suprafata distingem patru
straturi :
-        tunica mucoasa : are culoare albicioasa si prezinta cute longitudinale care se sterg
prin distensia esofagului , cauzata de trecerea bolului alimentar. Mucoasa are in
structura sa un epiteliu pluristratificat pavimentos necheratinizat.
-        tunica submucoasa : este bine dezvoltata si contine glande esofagiene de tip
acinos , ce secreta mucus ce usureaza inaintarea bolului alimentar.
-        tunica musculara : este formata dintr-un strat de fibre longitudinale la exterior si un
strat de fibre circulare la interior. In treimea superioara ambele straturi de fibre sunt
striate , in timp ce in treimea inferioara fibrele striate sunt inlocuite de cele netede.
-        tunica externa ( adventicea ) : este o tunica conjunctiva care se continua in sus cu
adventicea faringelui.
        Fiziologic , esofagul reprezinta un organ menit sa faca legatura dintre faringe si
stomac ; prin coordonare nervoasa , musculatura formeaza unde contractile care imping
bolul spre cardia ; sfincterul cardiei se desface , impiedicand si refluarea continutului
gastric in esofag.

2
        STOMACUL : organ cavitar musculo-glandular , este segmentul tubului digestiv
situat intre esofag si intestinul subtire si intre splina si ficat. Forma lui este asemanatoare
unei pere , cu varful usor indoit si indreptat in sus : la examenul radiologic apare ca litera
„J” sau ca un carlig. Forma lui este variabila in functie de : continut , tonicitatea musculaturii
proprii , tonicitatea peretelui abdominal , pozitia individului si volumul organelor vecine.

        Stomacul incepe de la cardia si se termina la pilor care face legatura intre stomac si
duoden ; portiunea situata deasupra cardiei si care este adaptata cupolei diafragmatice se
numeste marea tuberozitate ( formix sau fundus ) ; segmentul vertical este corpul
stomacului care se continua cu mica tuberozitate si apoi cu antrul piloric si se termina cu
orificiul piloric. Intre cardia si pilor se afla doua margini : marginea externa sau marea
curbura si marginea interna sau mica curbura.
        Structural , stomacul este alcatuit din patru paturi : la interior se afla mucoasa care
contine glandele cardiale , fundice si pilorice , apoi submucoasa , musculara in care se
gaseste plexul nervos vagetativ  Auerbach  , iar la exterior este invelit de seroasa
peritoneala.
        Din punct de vedere fiziologic , stomacul primeste alimentele si datorita functiei sale
motorii , le framanta , le amesteca cu sucul gastric si apoi le evacueaza in duoden.
        Prin functia secretoare , stomacul intervine in digerarea tesutului conjunctiv si al
proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric si al pepsinei Mucusul gastric are un rol protector
de prim ordin , aparand mucoasa de actiunea sucului gastric.

3
 INTESTINUL SUBTIRE

Este cel mai lung segment al tubului digestiv si organul cel mai important al
procesului de digestie prin functia motorie si de absorbtie.
Se întinde de la sfincterul piloric pâna la valvula ileocecala, unde se continua cu
intestinul gros.
Prezinta doua portiuni:
1.         Duodenul care este fixat de peretele posterior al abdomenului.
2.         Jejuno-ileonul care este mobil.

Duodenul
Este cuprins între sfincterul si unghiul duodenojejunal. Are o lungime de 25-30 cm
Duodenul are forma unei potcoave în care este cuprins capul pancreasului.
Duodenului I se descriu 4 portiuni:
a)       Superioara sau subhepatica sau bulbul duodenal . Este sediul de electie al
ulcerului duodenal.
b)       Descendenta care prezinta în zona mijlocie, ampula lui Vater în care se
deschid: canalul coledoc, canalul pancreatic Wirsung.
c)       Portiunea orizontala sau prevertebrala
d)       Portiunea ascendenta sau lateroaortica.
Portiunea ascendenta se continua cu unghiul sau flexura duodenojejunala cu
jejunul.
4
 Duodenul este organ retroperitoneal, acoperit de peritoneu.
El se proiecteaza pe:
 Coloana vertebrala, între L1 - L4
 Peretele abdominal anterior: în epigastru, regiunea ombilicala.   
Structura duodenului este reprezentata de cele 4 tunici caracteristice tubului
digestiv: seroasa, musculara, submucoasa si mucoasa.

Jejuno-ileonul
Jejuno ileonul reprezinta portiunea mobila a intestinului subtire. Mobilitatea este
asigurata de mezenter, formatiune peritoneala care îl leaga de peretele posterior al
trunchiului. Este cuprins între flexura duodeno jejunara si flexura ileocecala care
corepsunde valvulei ileo-cecale.
Are o lungime de 6-8 metri din care cauza este cutat, formând ansele intestinale.
El prezinta 2 portiuni:
          Jejunul care continua duodenul
          Ileonul care se continua cu intestinul gros.
Diferentierea între aceste 2 portiuni se face dupa aspectul mucoasei la o diferenta
de 80-90 cm de capatul terminal al ileonului se afla un diverticul, ca un deget de manusa
numit diverticul Meckel, care se poate inflama, dând diverticulita sau care poate provoca
ocluzii intestinale prin rasucirea sa în jurul anselor.
Mezenterul este o dependenta peritoneala care alcatuieste organul de susutinere,
nutritie, mobilitate a jejuno-ileonului. Este format din 2 foite peritoneala care înconjoara
intestinul subtire reprezentând tunica seroasa a acestuia, dupa care se continua parietal
posterior. Jejuno-ileonul ocupa etajul inferior al cavitatii abdomino-pelviene.
Structura intestinului subtire este alcatuita din cele 4 tunici, (seroasa, musculara,
submucoasa, mucoasa), adaptata functiilor motorie, secretorie si de absorbtie.
Tunica musculara este formata din 2 straturi de fibre musculare:
 3    Longitudinal extern
 3    Circular intern. Aceasta formeaza la cele 2 extremitati ale intestinului subtire:
 Sfinterul piloric, la capatul superior al abdomenului
 Valvula-ileocecala, cu rol de sfincter.

5
 Aceste formatiuni sfincteriene asigura evacuarea ritmica si fractionata a continutului
digestiv în intestinul subtire si mai departe în colon.
Tunica mucoasa reprezinta aparatul secretor si de absorbtie al intestinului subtire.
Ea prezinta numeroase cute care proemina în lumenul intestinal = valvule conivente
sau plici circulare Kerkring. Ele maresc de 2 suprafata mucoasei intestinale. Ele sunt
absente în prima portiune a duodenului dar devin abundente în portiunea descendenta a
acestuia si scad progresiv spre segmentul intestinal inferior disparând la nivelul valvei ileo-
cecale.
Mucoasa intestinala prezinta o serie de formatiuni limfoide, vizibile cu ochiul liber =
placile Peyer, ca niste pete albicioase, si de asemenea niste proeminente cilindrice sau
conice, vizibile cu lupa = vilozitati intestinale. Acestea se gasesc pe suprafata valvelor
conviente cât si în mucoasa libera, între pilor si valvula ileo-cecala. Între vilozitati, la baza
lor, se afla orificiile de deschidere ale glandelor intestinale:
Acestea se gasesc atât pe suprafata valvelor conivente cât si în mucoasa libera,
între pilor si valvula ileo-cecala.

Între vilozitati, la baza lor, se afla orificiile de deschidere ale glandelor intestinale:
Glandele LieberKühn, distribuite de la duoden la rect. Ele secreta enzime cu rol în
digestia enzimelor cu rol în digestia grasimilor si proteinelor.
Glandele Brünner prezente numai în duoden.
Epiteliul care acopera mucoasa, inclusiv vilozitatile si criptele glandulare este format
în cea mai mare parte din enterocite sau celule absorbante, cu rol în absorbtie.
Digestia începuta în cavitatea bucala este continuata în stomac si terminata,
finisata, în intestinul subtire.

6
 La digestia intestinala participa:
   Sucul pancreatic
    Bila
    Sucul intestinal propriu-zis

Sucul pancreatic
Este produsul de secretie al pancreasului exocrin. El se varsa în duoden prin
canalul Wirsung si uneori prin canalul Santorini.
Sucul pancreatic are un bogat continutul enzimatic care actioneaza asupra celor trei
principii alimentare (glucide, lipide, proteine); cele mai importante sunt:
 Tripsina, desface polipeptidele sau peptonele în di-, tri- si ditetrapeptide. Tripsina
este secretata sub forma de tripsinogen si activata de enterokinaza.
  Lipaza pancreatica descompune grasimile în glicerina si acizi grasi.
  Amilaza pancreatica are actiune mai puternica decât amilaza salivara,
descompunând si amidonul crud.

Bila
Bila este produsul de secretie si excretie hepatica.
Bila nu este un suc digestiv propriu-zis, pentru ca nu contine enzime. Singura
enzima biliara care se excreta prin bila este fosfataza alcalina (N = 2 - 4,5 unitati Bodansky
sau 21 - 91 u.i/l la 37ºC).
Bila mai contine:
1. Saruri biliare, care se formeaza pe seama colesterolului.
Functia sarurilor biliare:
   Emulsionarea grasimilor (fractionarea lipidelor în picaturi foarte fine).
   Activeaza lipazele din intestin.
   Favorizeaza absorbtia acizilor grasi.
2. Pigmenti biliari, care rezulta din descompunerea hemoglobinei la nivelul hepatic.
Pigmentii biliari sunt reprezentati de bilirubina care ajung prin caile biliare în intestin.
Acumularea pigmentilor biliari în tesuturi, da culoarea galbena a tegumentelor si
mucoaselor = icter.
Cauzele icterului sunt:

7
   Obstructia cailor biliare (icter obstructiv).
  Degradarea intensa a hematiilor (icter hemolitic)
  Distrugerea celulelor hepatice (hepatite)
  Congenital, prin absenta enzimei care intervine în conjugarea bilirubinei indirecte
(glicuronil-transferaza).
3. Colesterolul este o alta substanta organica care se gaseste în bila, el este
mentinut în suspensie datorita sarurilor biliare. Când concentratia sarurilor biliare scade,
colesterolul precipita si formeaza calculi biliari.
Colesterolul total plasmatic = 130-180 mg/l.
Evacuarea bilei
Desi bila este secretata continuu, eliminarea ei în intestin este ritmata de perioadele
digestive. În perioadele interdigestive, bila se acumuleaza în vezica biliara.
Substantele care produc evacuarea bilei se numesc substante colagoge.
Rolul bilei
Ea intervine în:
 Absorbtia grasimilor.
 Absorbtia vitaminelor liposolubile (A,D,K)
 Eliminarea unor substante (colesterolul).
 Are efecte laxative prin stimularea motilitatii intestinale.
Sucul intestinal propriu-zis
Compozitia sucului intestinal propriu-zis este greu de stabilit, deoarece secretia se
însoteste rapid de absorbtie.
Celulele intestinale (enterocitele) elibereaza enzime care se adreseaza celor 3
principii alimentare:
1.       Aminopeptidazele, care continua actiunea tripsinei, desfacând di-, tri- si
tetrapeptidele pâna la aminoacizi, care sunt absorbiti de mucoasa intestinala.
2.       Enzime amilotice (amilaza intestinala; maltaza care descompune maltaza în
glucoza; lactaza - desface lactoza în glocuza si galactoza; si invertaza -
zaharaza, care desface zaharoza în glucoza si fructoza).
Glucidele astfel transformate sunt absorbite.
3.       Lipaza intestinala descompune grasimile în glicerol si acizi grasi care sunt
absorbiti.

8
 Intestinul subtire executa mai multe tipuri de miscari:
 Segmentare, sunt contractii care împart intestinul în segmente.
Ele intervin în:
   Amestecul continutului intestinal
   Facilitatea absorbtiei
 Pendulare, de scurtare si alungire a intestinului. Favorizeaza
alunecarea anselor intestinale unele peste altele si amestecarea
continutului intestinal.
 Miscari de tonus prin care se modifica tensiunea la nivelul
fibrelor musculare, nu si în lungimea acestora.
 Peristaltice prin care se asigura înaintarea continutului intestinal
de la stomac spre portiunile intestinale terminale.
 Miscarile vilozitatilor intestinale, de scurtare si alungire, care
favorizeaza:
   Transportul particulelor indigeste.
   Absorbtia, prin cutarea mucoasei si împingerea substantelor spre fundul
vilozitatii.

INTESTINUL GROS

9
 Este ultimul segment al tubului digestiv. Se întinde de la nivelul valvului ileocecale
pâna la orificiul anal.
I se descriu mai multe segmente.
a)       Cecul cu apendicele cecal. Cecul comunica cu ileonul prin valva ileocecala
Bauhin. Apendicele este un diverticul rudimentar al cecului; a carei mucoasa
contine numerosi foliculi limfatici, reprezentând o adevarata amigdala
abdominala.
b)       Colonul ascendent merge aproape vertical pâna sub fata inferioara a ficatului.
De unde se cudeaza, formând unghiul colic drept sau hepatic pentru a se
continua cu colonul transvers. Este fixat pe peretele posterior al abdomenului din
peritonel parital.
c)       Colonul transvers este situat între unghiul colic drept si colic stâng sau splenic
de unde se continua cu colonul descendent. Este un segment mobil, învelit de o
formatiune peritoneala, mezocolonul transvers, care îl leaga de peretele
posterior al trunchiului.
d)       Colonul descendent coboara pe peretele abdominal stâng pâna la nivelul
crestei iliace stângi de unde se continua cu sigmoidul. Este un organ
retroperitoneal.
e)       Sigmoidul sau colonul ileo-pelvin este un segment mobil, prevazut cu mezou
= mezosigmoidul. Ocupa fosa iliaca stânga si o parte din bazin.
f)         Rectul este segmentul terminal al intestinului gros si tubului digestiv. El s-a
adaptat functiei de rezervor si de organ excretor. Pentru aceasta este prevazut
cu un = sistem de suspensie = muschii ridicatori anali, sistem de contentie,
muschi sfincteri anali.
Rectul se termina la nivelul orificiului anal. El nu mai prezinta nici unul din
caracterele colonului,
Intestinul gros are o lungime de 1,60 metri.
Intestinul gros se deosebeste de intestinul subtire prin dimensiuni, lungime si
calibru.
          Fixate partial la peretele trunchiului.
          Dispozitia în cadru în jurul anselor intestinale.
          Configuratia externa care prezinta 4 caractere principale.

10
1.       Teniile sunt benzi musculare, albicioase situate de a lungul colonului rezulta prin
condensare. Fibrelor musculare, netede longitudinale  si sunt în numar de 3.
2.       Plici semilunare,  sunt cute transversale pe care le face colonul în spatiile dintre tenii
.Se datoresc  condensarii  fibrelor musculare netede circulare .Ele proemina în lumenul
colonului  între tenii, ca niste creste, iar la exterior apar ca santuri.
3.       Haustrele, sunt portiunile dintre 2 plici care bombeaza în afara.Ele lipsesc la nivelul
sigmoidului si rectului.
4.       Ciucuri eplipoici, sunt diverticuli ai scroasei peritoneale, plini cu grasime. Sunt
dispusi în doua rînduri la nivelul colonului ascendent si descendent, si pee un singur
rînd la nivelul colonului transvers. Sunt mai numerosi la nivelul sigmoidului.      
 
Structura intestinului gros
Peretele colonului contine aceleasi patru tunici- seroase  peritoneala, tunica musculara,
sub mucoasa si mucoasa.
Tunica mucoasa, spre deosebire de cea a intestinului subtire este mai
groasa, mai slab vascularizata, nu prezinta valvule conivente si nici vilozitati
intestinale.contine glandele Lieberkuhn si foliculi limfatici.
Tunica musculara a rectului este formata dintr-un strat de fibre
longitudinale si unul de fibre circulare, care are la nivelul canalului anal se
condenseaza si formeaza sfincterul anal.
Fiziologia intestinului gros
Principala functie a intestinului gros este de depozit temporar al deseurilor rezultate
din digestie si de absorbtie a apei, Na + si altor elemente, determinând eliminarea a
aproximativ 150 g materie fecala semisolida pe zi, în unul sau doua scaune.
Glandele intestinului gros secreta un suc foarte vascos, alcalin, care nu contine
enzime digestive. Rolul acestei secretii este de a:
  Facilita trecerea materiilor fecale
  Proteja mucoasa intestinala de iritatii mecanice si chimice.
La nivelul intestinului gros sunt absorbite - apa, electrolitii, vitaminele si aminoacizii.
Intestinul gros este populat de un mare numar de bacterii, care alcatuiesc flora
bacteriana intestinala (Escherichia coli, Aerobacter aerogenes, bacilul putrificus etc.).
Rolul florei bacteriene intestinale:

11
   Transforma bilirubina în stercobilinogen si apoi în stercobilina.
   Intervine în sinteza vitaminelor (K, B1, acid folic, biotina)
   Prin putrefactie si fermentatie bacteriana produce o serie de gaze.
Prin contractii tonice, segmentare si peristaltice, bolul fecal este împins spre rect. În
mod obisnuit rectul este lipsit de materii fecale.
Stimulul fiziologic care declanseaza actul defecatiei este reprezentat de trecerea
materiilor fecale în rect, care determina relaxarea sfincterului anal intern si extern si
expulzia materiilor fecale.
Defecatia este un act reflex controlat voluntar.
Eliminarea întârziata a materiilor fecale la intervale mai mari de 48 de ore poarta
numele de constipatie.
Eliminarea frecventa de scaune neformate, ce contin resturi alimentare nedigerate
poarta numele de diaree. Ea apare ca urmare a unui tranzit accelerat în intestinul subtire
sau gros.

Absorbtia intestinala
Este procesul prin care produsii de degradare ai substantelor nutritive trec prin
epiteliul intestinal în sânge sau limfa.
Sub influenta enzimelor din sucurile digestive, alimentele sunt degradate  pâna la
particule mici, solubile si absorbabile. Vitaminele, sarurile minerale si apa sunt absorbite ca
atare.
Glucidele sunt ingerate sub forma de polizaharide (amidon, glicogen) sau dizaharide
(maltoza, zaharoza, lactoza). Ele sunt absorbite ca monozaharide (glucoza, fructoza,
galactoza), mai ales la nivelul portiunii initiale a intestinului subtire, unde se afla în
concentratie mai mare.
Cea mai mare parte a proteinelor, se absorb ca aminoacizi, prin transport activ,
direct în sânge.
Lipidele sunt ingerate sub forma de trigliceride (grasimi neutre) fosfolipide si
colesterol. Absorbtia lor o antreneaza si pe cea a vitaminelor liposolubile (A, D,E,K, F).
Aceste grasimi sunt descompuse pâna la glicerol si acizi grasi si absorbite prin
celula intestinala prin pinocitoza, în circulatia limfatica, de unde trec în sânge.

12
 Apa se absoarbe pasiv, prin difuziune. În 24 de ore prin intestin se absorb 10 litri de
apa (1,5 provin din lichidele ingerate si 8,5 litri reprezinta sucuri digestive).
Din cei 10 litri de apa, 9,5 se absorb la nivelul intestinului subtire si 300-400 ml la
nivelul intestinului gros.
Materiile fecale contin 100 ml de apa.

13
 CAPITOLUL II.
OCLUZIA INTESTINALA

  1. Noțiune

Ocluzia intestinala este un sindrom abdominal acut, plurietiologic si pluripatogenic,

caracterizat prin intreruperea tranzitului pentru fecale și gaze.
            A fost descrisa si tratata inca de Hipocrate. Praxagorax a fost primul care a realizat
o interventie chirurgicala pentru ocluzie intestinala (350 i.C.) el creand o fistula entero-
cutanata pentru a trata ocluzia intestinala. Totuși, pentru multa vreme tratamentul a ramas
nechirurgical, bazat pe reducerea herniilor, opiu pentru durere, administrare orala de
mercur sau plumb in incercarea de a forta reluarea tranzitului intestinal, lavaj gastric.
            Incepand cu secolul al nouasprezecelea, chirurgia a inceput sa fie folosita din ce in
ce mai des in tratarea ocluziei intestinale. In 1912 Hartwell si Houget au remarcat ca
administrarea parenterala de solutii saline prelungea viata cainilor cu ocluzie
intestinala experimentala, ceea ce a devenit de atunci un principiu fundamental in
tratamentul ocluziilor. In decada a doua a secolului 20 s-au dezvoltat tehnicile radiologice
de diagnostic al ocluziei intestinale. Incepand cu 1930 a inceput sa fie folosita pe scara
larga aspiratia nazogastrica, iar in anii 1940-1950 s-au adaugat si antibioticele. 5

2. Clasificare

          Ocluziile intestinale se impart in doua categorii:

I. Ocluziile dinamice (CD): sunt ocluzii functionale, in care tranzitul este intrerupt datorita
unor tulburari de dinamica neuromusculara la nivelul tractului digestiv.
II. Ocluziile mecanice (OM): sunt ocluzii prin obstacol organic, intreruperea tranzitului fiind
consecinta acestui obstacol.
            Obstaculul poate fi situat la orice nivel pe tubul digestiv. Cand este situat pe
duoden sau stomac, se foloseste in general termenul de stenoza digestiva inalta. Termenul
de „ocluzie” este de regula rezervat obstacolelor pe intestin subtire sau colon.
            Unii autori folosesc termenul de ileus pentru a defini ocluziile intestinale in general,
in timp ce literatura anglo-saxona il rezerva doar ocluziilor dinamice. In realitate, termenul

14
provine din greaca si inseamna „rasucire”, de aceea s-ar aplica mai bine ocluziilor prin
volvulus.

2.1 Ocluziile dinamice:

 
2.1.1. Clasificare - sunt la randul lor de doua tipuri:
     OD spastice: sunt mai rare si se intalnesc in intoxicatiile cu metale grele, porfirie si
uneori in uremii;
     OD paralitice: sunt cele mai frecvente. Dintre cauzele de OD paralitice amintim:
     a).Cauze abdominale:
            peritonita acuta
            pancreatita acuta
            colecistita acuta
            colica biliara
            colica renala
            torsiuni de organe
              OD postoperatorie comuna (ileusul postoperator comun) apare in general dupa
interventiile chirurgicale abdominale si are o durata de circa 24 de ore pe intestinul subțire,
24-48 h pe stomac si 48-72 de ore pe colon.
           OD postoperatorie comuna trebuie deosebita de OD paralitica postoperatorie, care
este mai prelungita, putand sa dureze zile sau saptamani intregi. Cauza OD paralitice este
perturbarea mecanismelor de reglare a motilitatii extrinseci. Ca factori etiologici au fost
implicati:
       hematoamele sau sepsisul intraabdominal;
       dezechilibrele hidro-electrolitice (hipokalemie, hiponatremie);
       medicatia intra si postoperatorie;
          Atunci cand evolueaza timp indelungat, OD paralitica postoperatorie duce la aparitia
exsudatului sero-fibrinos, care, la randul lui se poate organiza, producand benzi fibro-
adezive; in acest fel ocluzia, initial dinamica, se poate transforma intr-o ocluzie mecanica
veritabila.
     b).Cauze toracice:
       infarctul de miocard;

15
        pneumoniile bazale;
       pleurezia costo-diafragmatica
     c).Cauze sistemice :
       tulburari hidro-electrolitice;
       intoxicatii
     d).Alte cauze:
       fracturi de coloana vertebrala;
       traumatisme craniocerebrale;
       anevrism de aorta

2.1.2 Semne clinice

          OD se caracterizeaza printr-o distensie uniforma si simetrica a abdomenului, care
este in general nedureros. Atunci cand bolnavul acuza dureri, acestea se datoreaza de
regula afectiunii cauzale.
            Abdomenul este hipersonor la percutie pe toata suprafata si poate fi dureros la
palpare tot in contextul afectiunii cauzale a OD.

2.1.3 Semne radiologice

          Radiografia abdominala simpla evidentiaza distensie gazoasa uniforma a anselor
subtiri si a colonului, fara niveluri hidroaerice. Uneori distensia poate fi localizata („ansa
santinela” din pancreatita acuta). Tranzitul baritat arata progresiunea bariului de-a lungul
intregului tract digestiv.

2.1.4 Tratament
          Tratamentul unei ocluzii dinamice consta in primul rand in tratamentul bolii de fond.
Ca tratament specific al ocluziei dinamice mentionam:
  aspiratia naso-gastrica continua;
  hidratare intravenoasa;
  corectarea tulburarilor hidro-electrolitice

2.2. Ocluziile mecanice

Se impart in 2 categorii:

16
            1.OM prin obstructie: sunt OM in care lumenul digestiv este obstruat, dar
vascularizarea intestinala nu este afectata.
            2.OM prin strangulare: sunt OM in care, pe langa obstacolul digestiv, se produce
interceptarea vascularizatiei intestinale, consecinta fiind evolutia rapida spre necroza a
segmentului digestiv aferent.

2.2.1. Ocluzii mecanice prin obstructie

 
2.2.1.1 Etiopatogenie
Sunt 3 mecanisme principale prin care se poate produce OM prin obstructie:
            1.Obstacolul intraluminal: calculi biliari, ghemuri de ascarizi, fito sau tricobezoare,
fecaloame, corpi straini.
            2.Obstacol parietal: tumori benigne sau maligne, stenoze posttraumatice, boala
Crohn, TBC intestinal
            3.Compresiune extrinseca: tumori abdominale sau retroperitoneale, bride

2.2.1.2 Fiziopatologie
a). In ocluzia pe intestin subțire
Intr-o prima etapa intestinul incearca sa invinga obstacolul prin accentuarea
peristalticii, ceea ce se traduce clinic prin aparitia „colicilor de lupta”. Treptat, musculatura
intestinala se „epuizeaza” si devine paretica.
            Ansele supraiacente obstacolului se destind si la nivelul lor apar o serie de
modificari progresive. Apar modificari intraluminale care se pot traduce prin acumularea
unei mari cantitati de gaze si lichide in lumenul intestinal.
      Gazele provin din 3 surse:
 aerul inghițit (cea mai mare parte);
 fermentatia bacteriana;
 difuziune din sange
       Lichidele provin din acumularea secretiilor digestive, care nu se mai absorb prin
mucoasa intestinala. In mod normal, in intestin se secreta cca 7-8 l de lichide pe zi. In
ocluzia intestinala se produce si o secretie de lichide, dinspre mucoasa spre lumen, o data
cu scaderea pana la disparitie a functiei de absorbtie a intestinului, astfel incat in lumen se

17
pot acumula pana la 10 l de lichide zilnic. Pe langa apa, in lumenul digestiv se pierd diferiti
electroliți: Na+, K+, Cl-, bicarbonat.
            Consecintele fiziopatologice ale pierderii de apa si electroliti in lumenul digestiv
sunt multiple:
 Hipovolemia - este consecinta cea mai importanta, cu aparitia
semnelor clinice de deshidratare extracelulara si tendinta de soc
hipovolemic;
 Diselectrolitemii - dintre care hipopotasemia conduce la accentuarea
tulburarilor de peristaltica intestinala si poate determina tulburari de
ritm cardiac;
 Acidoza - in cea mai mare parte metabolica, determinata de pierderile
de bicarbonat si de alterarea functiei renale. Poate avea insa si o
componenta respiratorie, datorita compresiunii anselor destinse
asupra diafragmului;
 Oligurie,azotemie si hemoconcentratie
      Factorul bacterian: in prezenta stazei, bacteriile (prezente in mod normal in
cantitate foarte mica in lumenul intestinal) prolifereaza rapid si, in fazele avansate ale unor
ocluzii neglijate, la care nu s-a intervenit chirurgical, pot determina un tablou de sepsis
foarte grav. De regula insa factorul toxi-infectios joaca un rol minor in ocluziile mecanice
prin obstructie, spre deosebire de ocluziile prin strangulare, in care joaca un rol principal.
    Modificarile parietale - se datoreaza acumularii de lichide in peretele intestinal
(edem parietal), consecinta fiind impiedicarea circulatiei de la nivelul peretelui. Modificarile
sunt in general mai accentuate la nivelul obstacolului, decat la nivelul anselor supraiacente
si pot conduce la aparitia fenomenelor de permeatie si chiar de perforatie.
  Modificarile extraluminale - se produc ca o consecinta a cresterii permeabilitatii
peretelui intestinal, in conditiile edemului parietal. Au ca rezultat acumularea unui exsudat
bogat in proteine in cavitatea peritoneala (ascita ocluziei). De asemenea, in acest revarsat
se pot pierde elemente figurate sanguine, ceea ce poate duce la anemie, trombopenie,
leucopenie.
 
b). In ocluzia pe colon

18
            Modificarile descrise mai sus se instaleaza mai lent si au consecinte mai putin
dramatice. In conditiile unei valve ileocecale incompetente (situatia cea mai frecventa),
continutul colic (de obicei mai bogat in gaze decat cel al intestinului subtire, majoritatea
gazelor provenind din fermentatie) este treptat preluat de intestinul subtire.
            O forma particulara, deosebit de grava, este ocluzia colica cu valva ileocecala
competenta, in care continutul colic nu poate patrunde in intestinul subțire. Presiunea din
colon atinge in aceste conditii foarte repede nivelul suficient pentru a interfera cu circulatia
venoasa a ansei si produce zone de gangrena si perdoratie, in special la nivelul cecului.

2.2.1.3 Tablou clinic

     Simptome:
 Durerea: de obicei are intensitate mare la debut. Localizarea ei poate indica
sediul obstacolului. Initial poate imbraca forma colicilor de lupta, ulterior
devenind permanenta.
 Varsaturile: la inceput sunt reflexe, devenind mai apoi de staza si in final,
fecaloide. In ocluziile inalte apar precoce, pe cand in cele joase apar tardiv
sau chiar deloc.
 Intreruperea tranzitului intestinal: este semnul definitoriu al oricarei ocluzii;
de mentionat insa ca, in ocluziile inalte, bolnavul mai poate avea scaun
pentru un timp.
Examen clinic
a) Inspectia
 Distensia abdominala: in ocluziile mecanice este de regula asimetrica; uneori
putem intalni insa si distensie simetrica.
 Miscarile peristaltice: pot fi observate prin peretele abdominal, mai ales la
bolnavul slabiin faza initiala a ocluziei.
b) Palparea: de obicei poate fi decelata durere, insa fara semne de iritatie peritoneala. La
anumiti bolnavi pot fi palpate tumori abdominale. Tuseul rectal, tuseul vaginal si palparea
orificiilor herniare fac parte din examenul obiectiv obligatoriu al fiecarui bolnav cu ocluzie,
ele putand pune in evidenta prezenta unor tumori pelvine sau rectale, respectiv, a unei
hernii strangulate.

19
c) Percutia: deceleaza timpanism localizat sau generalizat, cu disparitia matitatii hepatice.
Prezenta lichidului de ascita se traduce prin matitate deplasabila pe flancuri.
d) Auscultatia: in faza colicilor de lupta deceleaza garguimente, pentru ca ulterior sa se
instaleze „linistea abdominala”.

            Semne generale: sunt determinate de tulburarile fiziopatologice descrise anterior.

Putem intalni:
            - tegumente si mucoase uscate
            - tahicardie
            - hipotensiune arteriala
            - oligurie
            - dispnee cu polipnee

2.2.1. 4 .Examene paraclinice

 Examenul radiologic: este decisiv pentru diagnosticul ocluziei.

 Radiografia abdominala „pe gol” este examenul cel mai simplu dar si cel mai
valoros pentru diagnostic. Caracteristicile ocluziilor mecanice sunt asa numitele
imagini hidro-aerice. Aceste imagini au aspect de semiluna si sunt mai mult late
decat inalte pentru ocluziile pe intestin subtire si invers, mai mult inalte decat late
in ocluziile pe colon.
    Localizarea imaginilor hidro-aerice este centrala in ocluzia pe intestin subtire si situata
pe flancuri in ocluzia pe colon.
            Imaginea hidro-aerica este atat de caracteristica ocluziilor intestinale incat prezenta
unei singure asemenea imagini este suficienta pentru afirmarea diagnosticului. Repetarea
seriata a examenului radiologic arata inmultirea numarului de imagini de la un examen la
altul, odata cu progresiunea fenomenelor ocluzive. Imaginile hidro-aerice multiple pe
intestinul subtire conduc la aspectul clasic al „cuiburilor de randunica”.
 Irigografia este un examen radiologic valoros, el putand preciza sediul si chiar
natura unei leziuni obstructive colonice.
 Tranzitul baritat este considerat clasic ca prohibit in ocluzii, el putand
transforma o ocluzie incompleta intr-una completa, sau, mai grav, putand

20
 provoca perforatia ansei ocluzionate, cu peritonita consecutiva. In 1994 Schwartz
afirma ca tranzitul baritat s-a dovedit a fi util la peste 80% din bolnavii de ocluzie,
fara a afecta morbiditatea si mortalitatea. 4

2.2.1.5 Tratament
          Tratamentul unei ocluzii intestinale se bazeaza in primul rand pe interventie
chirurgicala. Avand in vedere insa gravele dezechilibre hidroelectrolitice cu care vine de
obicei bolnavul, o pregatire preoperatorie care sa aiba ca obiectiv corectarea acestora este
de dorit. In ocluziile prin obstructie aceasta pregatire se poate efectua de obicei, fara a fi
prelungita prea mult. Gesturile terapeutice efectuate in aceasta perioada se traduc, de
regula, prin:
 aspiratie nazo-gastrica, pentru combaterea stazei si distensiei;
 aport volemic si electrolitic masiv, cu controlul permanent al semnelor clinice
si rezultatelor de laborator
          Corectarea cat mai eficienta a tuturor acestor dezechilibre creste apreciabil sansele
bolnavului de a rezista unei interventii chirurgicale, de multe ori laborioasa, si
imbunatateste remarcabil prognosticul operator.
 Interventia chirurgicala are ca principal obiectiv rezolvarea ocluziei, prin
indepartarea sau scurtcircuitarea obstacolului. In compresiunile extrinseci (in
special bride) poate sa nu fie nevoie de un gest chirurgical pe tubul digestiv
(sectiunea aderentelor rezolvand cauza ocluziei). In cazul obstacolelor
intraluminale (calculi biliari, bezoari), o simpla enterotomie cu indepartarea
obstacolului poate fi suficienta.
          Cele mai grele probleme apar la obstacolele parietale, care sunt adesea tumori
maligne, intestinale sau colice.
          Daca atat terenul cat si conditiile locale o permit, indepartarea radicala a leziunii, prin
enterectomie sau colectomie, este de dorit. Daca aceasta nu este posibila, fie datorita
leziunii (cancere avansate, depașite terapeutic), fie datorita terenului (bolnavi in conditie
precara, cu risc operator crescut), solutia minima este o derivatie digestiva, care sa rezolve
ocluzia. Derivațiile pot fi la randul lor de 2 tipuri:
          - interne, cand un segment intestinal supraiacent obstacolului este anastomozat cu
unul subiacent.

21
          - externe, cand un segment intestinal supraiacent obstacolului este scos la
tegumente si deschis in ileostomie sau colostomie.
          Reechilibrarea bolnavului trebuie neaparat continuata in perioada postoperatorie,
mai ales daca preoperator nu s-a obtinut o buna corectie a constantelor clinice si
paraclinice si daca interventia a fost mai laborioasa.

2.2.2. Ocluzii mecanice prin strangulare

2.2.2.1 Forme anatomo-clinice

Au fost descrise patru forme anatomo-clinice principale de ocluzie mecanica prin

strangulare:
            1. volvulusul de intestin subtire sau colon
            2. invaginatia
            3. herniile strangulate
            4. herniile interne
 
2.2.2.2 Fiziopatologie
          Caracteristica ocluziilor prin strangulare este interceptarea vascularizatiei intestinale.
Consecinta este evolutia rapida a teritoriului intestinal aferent spre gangrena si perforatie,
care, la randul ei se traduce prin aparitia fenomenelor de peritonita acuta.
            Spre deosebire de ocluzia prin obstructie, in ocluzia prin strangulare dezechilibrele
hidro-electrolitice joaca un rol mai puțin important; in schimb, factorul toxiinfecțios ajunge
pe primul plan si determina atat evolutia cat si prognosticul bolii.
            De asemenea mucoasa necrozata sangereaza in lumen si, prin acumularea
endoluminala de sange si de fluide ansa capata aspect de „carnat”. Pierderea intraluminala
de sange si lichide poate constitui ea insași un factor socogen.

2.2.2.3 Tablou clinic

          Evolutia unei ocluzii prin strangulare este mult mai dramatica. Durerea de debut este
atroce si are un caracter permanent. Varsaturile apar precoce, prin mecanism reflex.
Frecvent se insotesc de fenomen de soc si foarte rapid se instaleaza semnele abdominale
ale unei peritonite acute (aparare si contractura musculara).

22
            O atentie speciala trebuie acordata in cadrul examenului obiectiv palparii orificiilor
herniare, hernia strangulata fiind una dintre cauzele ocluziilor prin strangulare.

2.2.2.4 Tratament
          Fata de ocluzia prin obstructie, unde, de regula, exista timpul necesar pregatirii
preoperatorii a bolnavului, in ocluzia prin strangulare trebuie intervenit imediat, masurile de
reechilibrare fiind luate in paralel cu transportul bolnavului spre sala de operatie si
continuate pe parcursul interventiei chirurgicale.
            In cursul interventiei trebuie rezolvata in primul rand cauza strangularii
(devolvulare, reducerea unei invaginații sau a unei hernii). Un moment important il
constituie aprecierea viabilitații ansei strangulate. Criteriile utilizate sunt aspectul
macroscopic al seroasei (trebuie tinut seama ca leziunile mucoasei sunt intotdeauna mai
avansate decat ale seroasei, datorita sensibilitatii mai mari la ischemie a tunicii mucoase),
pulsatiile vaselor din mezenter si peristaltica intestinala. Uneori infiltratia cu novocaina a
mezoului ansei poate ameliora atat aspectul cat si peristaltica.
          Totuși, in caz de dubiu, este de preferat o rezectie, fata de reintroducerea in
cavitatea abdominala a unui segment intestinal cu viabilitate incerta.
          O masura necesara in cazul ocluziilor este antibioterapia sistemica masiva
(acoperind atat spectrul aerob cat si cel anaerob), datorita prezentei inevitabile a factorului
toxiinfectios.
          Masurile de desocare sunt de asemenea o componenta importanta a planului
terapeutic.

23
 CAPITOLUL III.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU

OCLUZIE INTESTINALA
 
  I. Internarea bolnavului in spital
Internarea pacientului cu ocluzie intestinala se face pe baza urmatoarelor
acte: buletin sau carte de identitate , carnet de asigurat , trimitere de la medicul de
familie si adeverinta de salariat. Pe baza acestor acte se intocmeste foaia de
observatie.
  Instalarea bolnavul in salon. Bolnavul va fi amplasat in salon cu bolnavi
din aceeasi categorie .Lucrurile personale ale bolnavului vor fi inventariate , iar
pachetul format va fi dus intr-o magazie , de unde va putea fi ridicat la externare .
Primirea trebuie sa fie linistitoare pentru bolnav si familia sa.
Asistenta medicala va fi calma ,cu bunavointa , politete , atentie pentru a mai
reduce din ingrijorarea si teama pacientului si a insotitorilor sai .

II . Toaleta pacientului cu ocluzie intestinala face parte din ingrijirile de baza,

adica din ingrijirile acordate de asistenta medicala in scopul de a asigura confortul si
igiena bolnavului.
Consta in mentinerea pielii in stare de curtenie perfecta si prevenirea
leziunilor cutanate , fiind o conditie esentiala a vindecarii. Are loc indepartarea de pe
suprafata pielii a stratului cornos descuamat si impregnat cu secretiile glandelor
sebacee , sudoripare , amestecate cu praf , alimente , resturi de dejectii si alte
substante straine care adera la piele. Prin toaleta zilnica se efectueaza linistirea
bolnavului , creandu-i acestuia o stare de confort.

III . Supravegherea bolnavului cu ocluzie intestinala

In ingrijirea bolnavului , asistenta medicala este obligata sa-l supravegheze
pentru a culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia Astfel , ea
va urmari :

24
  Masurarea functiile vitale si vegetative ale organismului ( temperatura , puls ,
respiratie , tensiune arteriala ) si se noteaza in Foaia de temperatura ,
componenta a Foii de observatie
 Expresia fetei . Fata bolnavului cu ocluzie intestinala poate fi trista denotand
suferinta ;
 Starea psihica a bolnavului se poate modifica datorita interventiei chirurgicale.
Astfel , operatul poate prezenta o stare de apatie sau anxietate , acestea
putand duce la usoare modificari ale pulsului , respiratiei si a tensiunii
arteriale. O alta problema este stres-ul. Acesta trebuie inlaturat , iar asistenta
trebuie sa ajute pacientul printr-un suport psihologic si prin rolul sau de
suplinire in stabilirea nevoilor fundamentale.
 Durerea este o senzatie neplacuta perceputa intr-unul sau mai multe puncte
ale organismului . Este insotita de reactii psihologice ( anxietate , depresie ,
furie ) , de preocupari sociale ( neliniste , ingrijorare pentru viitor , pentru
familie ). Durerea postoperatorie este perceputa in mod diferit de pacienti in
functie de starea psihica a fiecaruia. Astfel , unii pacienti trec mai usor peste
durerea provocata de o interventie chirurgicala in timp ce altii au nevoie de o
ingrijire si o supraveghere mai atenta , pentru ca evolutia postoperatorie sa fie
favorabila .

IV . Investigatii paraclinice – rolul asistentei medicale.

Investigatiile paraclinice sunt metode care ajuta la stabilirea unui diagnostic sau la
confirmarea acestuia . Rolul asistentei medicale este :
-          Pregatirea instrumentarului necesar pentru fiecare investigatie ;
-          Ajutarea medicului atunci cand este nevoie sau este necesar ;
-          Pregatirea psihica a pacientului = informare cu privire la tehnica ce
urmeaza a fi efectuata , incurajarea pacientului , explicarea regimului
alimentar ce trebuie sa-l urmeze ;
-          Pregatirea fizica = conducerea pacientului la camera unde urmeaza sa se
faca  investigatia , asezarea in pozitia corespunzatoare fiecarei investigatii ;
-          Notarea rezultatelor investigatiilor in foaia de observatie.

25
 Investigatii :
A -          Investigatii de laborator.
B-          Investigatii radiologice ;

A 1. Recoltarea sangelui pentru examene de laborator prin puntie venoasa

PUNCŢIA VENOASĂ
Puncţia venoasă se realizează de obicei în fosa antecubitală. Se poate recolta din
venele de pe antebraţul dorsal, mâna dorsală sau picior, sau orice altă locaţie accesibilă în
funcţie de situaţie. Încheietura interioară a mâinii nu se foloseşte decât foarte rar ca zonă
de recoltat datorită riscului mare de afectare a structurilor anatomice existente în zona
respectivă.
Cele mai comune locuri de puncţie venoasă sunt cele de pe antebraţ (vena
mediană, basilică şi cefalică) urmate de cele de pe mână ( plexul venos metacarpian,
venele dorsale).

26
  Materiale necesare:
- garou mănuşi seringă sau eprubete speciale cu aditivii specifici în funcţie de analiza
cerută
- holder cu acul ataşat sau ac pentru holder şi holder
- paduri cu alcool
- etichete
- formular de cerere analize pentru laborator
- recipient special de colectare şi transportare a probelor de laborator
- bandaj adeziv pentru locul puncţiei

Pregătirea materialelor:
- formularul de cerere analize trebuie completat corect şi clar cu datele pacientului,
analizele cerute, data şi ora recoltării, numele medicului care indică analizele.
- eprubetele trebuie alese cu grijă în funcţie de analizele care se cer şi de aditivii pe
care îi conţin fiecare eprubetă trebuie completată corect şi clar cu datele pacientului

Recoltarea:
- se spală mâinile bine şi se pun mănuşi
- confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua analize la
un alt pacient)
- se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce

27
anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa
- se face o scurtă anamneza referitor la ce a simţit pacientul şi la eventulele incidente
în cazul unor recoltări anterioare (lipotimii, ameţeli)
- recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând în scaun, cu mâna sprijinită pe
suportul special al scaunului sau de o masă
- evaluarea celui mai bun loc de puncţie venoasă
- se observă şi se palpează vena pentru o mai precisă localizare
- se montează garoul proximal faţă de zona aleasă pentru puncţie. Dacă venele nu s-
au dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă şi să deschidă pumnul de
câteva ori. (pacientul trebuie sa ţină pumnul strâns în timp ce se puncţionează vena şi
să-l deschidă după ce se introduce acul în venă).
- se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu paduri cu alcool până acesta
rămâne curat. Curăţarea zonei se face dinăuntru spre în afară pentru a se preveni
contaminarea zonei puncţionate cu flora existentă pe pielea din jur.
nu se combină folosirea padurilor cu alcool cu cele pe bază de iod, deoarece alcoolul
neutralizează efectul dezinfectantelor pe bază de iod.
- după dezinfectarea zonei se asteaptă să se usuce înainte de puncţionare
- se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru puncţie şi se
întinde de piele
- se puncţionează vena sub un unghi de 30 grade. Dacă se foloseşte eprubeta, ea se
va umple automat până la nivelul la care este marcată. Dacă se foloseşte seringa, se
va evita aspirarea bruscă şi rapidă, deoarece se va colaba vena.
holderul trebuie menţinut într-o poziţie sigură pentru a evita iesirea lui din venă
se va îndepărta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru a preveni
staza şi hemoconcentraţia sângelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate
-se va evita să se ţină garoul mai mult de 3 minute
-se schimbă cu atenţie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate
accidental acul din venă sau a se perfora vena
-după umplere, fiecare eprubetă se va agita cu blândeţe pentru amestecarea aditivilor
cu sângele
-se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului

28
 -se pune o compresă sterilă deasupra acului la nivelul locului de puncţie şi se scoate
cu blândeţe acul din venă. Întotdeauna se scoate întâi eprubeta din holder şi apoi se
scoate acul
-se presează locul puncţiei pentru 2-3 minute sau până când se opreşte sângerarea
dacă aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne extravazarea sângelui în
ţesutul din jur şi formarea hematomului.
după oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv
a se evita agitarea puternică şi bruscă a eprubetelor deoarece se poate produce
hemoliză.
- se reverifică locul puncţiei pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În cazul în
care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, după care se
aplică comprese calde.
- descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.
-

Aditivi

Pentru a impiedica procesul de coagulare a sangelui integral, unele vacutainere

contin substante anticoagulante; anticoagularea se produce fie prin legarea Ca2+ (EDTA,
citrat), fie prin inhibarea trombinei (heparinat de litiu sau sodiu, hirudina).
Pentru a nu exista nici o confuzie in identificarea tubului de recoltare, capacele
vacutainerelor sunt colorate diferit, in functie de aditivul folosit.
Codurile de culoare pentru substantele anticoagulante sunt descrise in ISO/DIS 6710:

29
1. Capac mov/roz - foloseste ca anticoagulant EDTA-ul si are utilitate in hematologie,
biologie moleculara, unele teste imunochimice (ex. ACTH).
2. Capac bleu/verde - contine Citrat 9+1 si se foloseste pentru analiza coagularii.
3. Capac negru/mov - contine Citrat 4+1 si se foloseste pentru VSH.
4. Capac verde/portocaliu - contine Heparinat si se utilizeaza plasma pentru testele de
chimie.
5. Capac rosu/incolor - este un tub fara anticoagulant. Serul este folosit pentru testele de
chimie, imunologie si serologie.

Ordinea recoltarii tuburilor

In cazul in care este nevoie sa se obtina mai multe probe dintr-o singura punctie
venoasa, se recomanda sa se respecte urmatoarea ordine de recoltare a tuburilor:
1. recipientele pentru hemocultura;
2. tuburile fara aditivi;
3. tuburile ce contin citrat;
4. tuburile ce contin heparina;
5. tuburile ce contin EDTA.

A. 2. Recoltarea sangelui capilar pentru examene hematologice.

a)      Materiale necesare
-          tavita medicala ;
-          sticla cu alcool de 90s ;
-          ace de unica folosinta ;
-          cutie cu tampoane de vata ;
-          lame de sticla degresate ;
-          lamele pentru frotiu.
b)      Pregatirea materialelor necesare
-          se aleg si se transporta materialele pregatite , in apropierea bolnavului.
c)      Pregatirea fizica si psihica a pacientului
-          se explica pacientului necesitatea efectuarii tehnicii ;
-          pacientul va sta in pozitia sezand cu mana sprijinita .

30
 d)     Efectuarea tehnicii
-          se dezinfecteaza locul – piele degetului inelar sau mediu cu un tampon cu
alcool 90s ;
-          se evita congestionarea prin frecare puternica si prelungita ;
-          se asteapta evaporarea completa a alcoolului ;
-          cu un ac steril se inteapa cu o miscare brusca pielea pulpei degetului , in
partea laterala a extremitatii , perpendicular pe straturile cutanate ;
-          cu un tampon uscat se sterge prima picatura de sange , iar cea de-a
doua picatura se recolteaza cu lama ;
-          se sterge cu un tampon de alcool.
        e) Efectuarea unui frotiu de sange
-          la extremitatea lamei ( curata , degresata ) , se recolteaza o picatura de
sange cu diametrul de 3 – 4 mm ;
-          dupa ce picatura de sange s-a intins prin capilaritate , lamela se impinge
catre partea libera a lamei , pastrandui-se mereu aceeasi inclinatie si
antrenand toata picatura fara sa o fractioneze ;
-          se agita lama pentru uscare .
       f) Transportul lamelor la laborator
-          probele se transporta imediat la laborator ;
-          se eticheteaza.
Atentie !
-          un frotiu bun este continuu , fara goluri , cu un strat regulat , cand lama
nu a fost bine degresata se formeaza goluri ;
-          frotiul de sange se face numai cu sange proaspat.

A 3 .Sondajul nazo-gastric
Sondajul endonazal (nazo-gastric) este întotdeauna indicat, chiar obligatoriu, în
tratamentul ocluziei intestinale. Tehnica se realizează pentru a combate şi evacua lichidul
de stază acumulat la nivelul anselor intestinale. Datorită acestui lichid, pacientul prezintă
greață și vărsături, inapetență, stare generală alterată.
Sondajul nazo-gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc - sondă gastrică
Faucher sau Einhorn - prin cavitatea nazală, în faringe şi esofag, până în stomac.

31
 Scop:
Explorator:
 Recoltarea conținutului stomacal sau a lichidului de vărsătură în vederea evaluării
funcției gastrice şi intestinale;
 Pentru studierea funcției evacuatoare a stomacului.
 Terapeutic:
 Evacuarea conținutului stomacal toxic;
 Evacuarea lichidului de stază;
 Combaterea distensiei abdominale.

Materiale necesare:
De protecție: două şorturi din cauciuc sau din material plastic, muşama şi prosoape;
Sterile: sondă Einhorn sau Miller-Abbot seringi de 20 ml, mănuşi sterile, pense
hemostatice, eprubete;
Nesterile: tăviță renală, pungă colectoare, leucoplast.

Pregătirea psihică si fizică a pacientului:

Psihic:
 Se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii;
 Este rugat să respecte indicațiile date în timpul sondajului;

Fizic:
 Se aşează pacientul pe un scaun cu spetează, cu spatele cât drept;
 Se protejează cu şorțul de cauciuc sau de material plastic;
 I se îndepărtează proteza dentară (daca este cazul) şi i se aşează într-un pahar cu
apa;
 Se așează tăvița renală sub bărbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge
din cavitatea bucală;
 Este solicitat să mențină tăvița în această poziție.

Tehnica:

32
 Asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun;
 Îmbracă şortul de cauciuc;
 Îşi pune mănuşile sterile;
 Măsoară cu ajutorul sondei distanța dintre pavilionul urechii şi cavitatea nazală;
 Urmărește sonda pentru a favoriza alunecarea prin cavitatea nazală spre faringe şi
esofag; Se așează în dreapta pacientului şi îi fixează capul cu mâna stângă,
ținându-l între mână şi torace; Prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a
sondei ca pe un creion.
 Cere pacientului să respire adânc, să fie calm şi cooperant;
 Introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de
rădăcina limbii, invitând pacientul să înghită (cu ajutorul unei seringi în care s-a
aspirat apă) Prin deglutiție, sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent
spre stomac (45 - 55 cm);
 Se verifică prezența sondei în stomac prin aspirarea conținutului stomacal cu
ajutorul seringii sau insuflării de aer cu ajutorul unei seringi, în timp ce se asculta cu
stetoscopul la nivelul abdomenului apariția unor zgomote aerice ;
 Se racordează sonda la punga colectoare;
 Se fixează sonda cu benzi de leucoplast la nivelul nasului;
 Se însoteşte pacientul în salon și se așează în poziție confortabilă.

Accidente:
 Greață şi senzație de vărsătura, (se înlătură fie printr-o respirație profundă, fie
 se efectuează anestezia faringelui cu o soluție de cocaină 2%);
 Sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse, hiperemia feței, apoi
cianoza (se îndepărtează sonda);
 Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare (desfundarea se face prin insuflație cu
aer); Se pot produce bronhopneumonii de aspirație.
 Întotdeauna când se execută o astfel de tehnică, asistenta medicală trebuie să țină
cont că pacientul poate fi agitat şi, astfel, execuția se ingreuneaza . De aceea, ea
trebuie sa-şi ia anumite măsuri de precauțtie: trebuie, în primul rând, să realizeze o
pregătire psihică, eficientă; asistenta medicală poate să își ia alte ajutoare care pot

33
 să-l susțină pe pacient: infirmiera sau alt asistent medical; trebuie să fie capabilă să
realizeze mişcări rapide, dar eficiente, care să nu lezeze integritatea pacientului.
 Sondajul nazo-gastric de aspirație este întotdeauna eficient în ocluzia intestinală şi
este o tehnică pe care asistenta medicală trebuie să o stăpânească foarte bine, ca
de altfel, toate tehnicile care țin de îndatoririle sale.

B. Examane radiologice
 Gastroscopie
Scop : explorarea mucoasei gastrice , cu ajutorul unui instrument optic numit gastroscop ,
avand sursa de lumina proprie si un sistem de lentile care asigura o vizibilitate directa
buna.
Gastroscop = un tub de 47 cm , cu un diametru de 7- 11 mm , rigid in jumatatea proximala
. Extremitatea care patrunde in stomac este flexibila , ea reprezinta o piesa rotunjita , ca 2
ferestre laterale pentru becul de iluminat si pentru obiectivul aparatului.
Imaginea este transmisa printr-un sistem de lentile cu distanta focala scurta , de la obiectiv
la ocular , vizibilitatea scazand la o curba mai mare de 24s. Gastroscopul este prevazut cu
o serie de anexe pentru recoltare de biopsii si se pot adapta aparate pentru fotografierea
sau filmarea campului vizual endogastric , chiar duodenul .
           Materiale necesare
 
-          Casoleta cu campuri sterile ;
-          Tavita renala ;
-          Sonda gastrica sterilizata pentru evacuarea continutului stomacal ;
-          Atropina ;
-          Adrenalina fiole ;
-          Seringa de 2 ml ;
-          Gastroscop cu toate anexele lui ;
-          Sonda esofagiana de cauciuc cu deschizaturi laterale pentru anestezia traiectului
gastroscopului ;
-          Solutie anestezianta : doua parti cocaina 1% si o parte adrenalina 1 % ;
-          Glicerina sterila pentru lubrifierea tubului gastroscopului si al sondelor esofagiene si
gastrice ;

34
-          Sursa de lumina ;
-          Oglinda frontala ;
-          Oglinda faringiana ,
-          Spatula linguala ;
-          Porttampoane cu tampoane de vata.
        A ) Pregatirea instrumentarului si materialelor necesare
-          se pregatesc materialele necesare ;
-          se transporta materialele langa bolnav.
         B )Pregatirea fizica si psihica a bolnavului
- Se informeaza pacientul si i se explica necesitatea tehnicii ;
- Se anunta bolnavul sa nu manance si sa nu fumeze in dimineata zilei de examinare ;
- In seara zilei precedente se efectueaza pacientului o spalatura gastrica cu apa calduta
pentru a se evacua complet continutul gastric ;
- Cu 40 – 50 de minute inainte de tehnica , se efectueaza bolnavului o injectie cu diluaden
– atropina.
         C ) Participarea la examenul de gastroscopie
 
-         dupa 15 minute se ofera medicului porttamponul cu tamponul de vata
imbibat in solutie anestezica , cu care se vor badijona baza limbii si a
faringelui ;
-         se ofera medicului sonda esofaringiana de cauciuc , cu care va anestezia
peretii esofagului ;
-         se aseaza bolnavul in camera obscura , pe masa de examinare , in
decubit lateral stang , cu capul mai jos ;
-         in aceasta pozitie i se introduce o sonda gastrica si se evacueaza complet
continutul gastric ;
-         gastroscopia se realizeaza cu ajutorul a doua asistente medicale :
·         asistenta medicala I = asigura pozitia capului pacientului in extensie
fortata si tine tavita renala ;
·         asistenta medicala II = ajuta medicul in introducerea aparatului , ungand
gastroscopul , prezentandu-i instrumentele , tampoanele iar la cererea
acestuia manuieste para de cauciuc , adapteaza aparatul de fotografiat la

35
 sistemul optic al gastroscopului la indicatia medicului . Extragerea tubului o
face medicul.
       D ) Ingrijirea pacientului dupa tehnica
-          se supravegheaza bolnavul inca ½  ore in camera unde a fost examinat ;
-          se transporta bolnavul in salon ;
-          se supravegheaza bolnavul atent timp de 2 ore dupa terminarea
examinarii , nu trebuie sa manance sau sa bea ;
-          daca pacientul nu reuseste eliminarea mucusului si aerului din stomac , la
indicatia medicului se introduce sonda gastrica si se elimina aerul si
mucozitatile ;
-          se efectueaza pacientului inhalatie cu metanol pentru evitarea senzatiilor
neplacute din gat.
        E ) Pregatirea produselor pentru laborator
Se pregatesc fragmentele de mucoasa stomacala excizate in vederea examinarii
histologice , se eticheteaza si se trimit la laborator de urgenta.
        F ) Reorganizarea locului de munca
- Se spala instrumentele utilizate si se pregatesc pentru sterilizare ;
- Se aseaza in ordine materialele utilizate ;
- Se noteaza examenul in foaia de observatie .

 Tomografie abdominala

36
 Tomografia computerizata (CT) foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate a
structurilor din interiorul corpului.
In timpul testului pacientul va sta intins pe o suprafata plana (masa) ce este legata
la scaner; acesta are forma cilindrica. Scanerul trimite pulsuri de raze X spre acea parte a
corpului ce se doreste investigata. O parte a aparatului este mobila, astfel incat poate
efectua imagini din mai multe pozitii. Imaginile sunt memorate in computer.
Tomografia computerizata este folosita pentru a investiga diferite parti ale corpului
precum pieptul, abdomenul, pelvisul sau membrele. De asemenea, poate realiza imagini
ale organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinele, rinichii, glandele suprarenale,
plamanii si inima.De asemenea, poate oferi informatii asupra vaselor sanguine, oaselor si
coloanei vertebrale. In timpul scanarii se poate folosi si fluoroscopia, metoda ce foloseste
un fascicul stabil de raze X, pentru a vizualiza motilitatea si aspectul diferitelor parti ale
organismului.
O substanta iodata (substanta de contrast) poate fi folosita pentru a vizualiza mai
bine structurile si organele investigate. Aceasta substanta de contrast poate fi folosita
pentru a investiga fluxul sanguin, pentru a decela tumori sau alte afectiuni. Substanta
poate fi administrata intravenos (IV), oral sau poate fi introdusa in diverse alte parti ale
organismului (de exemplu, in rect).Imaginile pot fi realizate inainte si/sau dupa
administrarea substantei de contrast.
Pregatirea pentru tomografia computerizata
Inainte de efectuarea tomografiei computerizate medicul trebuie sa stie urmatoarele:
-daca pacientul este femeia - este sau poate fi insarcinata
-daca pacientul este alergic la vreun medicament, inclusiv la substanta de contrast
-daca are vreo afectiune cardiaca, precum insuficienta cardiaca
-daca are diabet zaharat si daca foloseste metforminul ca medicament hipoglicemiant
-daca are sau a avut vreo afectiune renala
-daca are astm bronsic
-daca are probleme cu glandatiroida
-daca are mielom multiplu
-daca a facut vreo radiografie in care s-a folosit bariul sau daca i s-a administrat tratament
ce contine bismut in ultimele 4 zile; bariul si bismutul sunt vizibile pe radiografii si fac dificila
interpretarea tomografiei computerizate

37
-daca pacientul este claustrofobic (devine nervos in spatii inguste); in acest caz, pacientul
va trebui sedat.
In cazul in care se considera necesar ca pacientul sa fie sedat in timpul investigatiei,
acesta ar trebui sa apeleze la apartinatori pentru a putea sa fie transportat acasa dupa
terminarea testului.
Daca se investigheaza abdomenul, pacientul va fi sfatuit sa nu manance hrana
solida din seara zilei precedente investigatiei. In cazul tomografiei computerizate
abdominale pacientului i se poate administra oral substanta de contrast.In alte cazuri,
inainte de efectuarea tomografiei, poate fi necesara administrarea unor laxative sau a unei
clisme.

Modul de efectuare a testelor

Computer tomografia este efectuata, de obicei, de catre un tehnician radiolog.
Imaginile sunt interpretate de cate un medic radiolog, dar sunt si alti medici care pot citi o
tomografie computerizata precum medicii de familie, medicii internisti sau chirurgii.
Pacientul trebuie sa indeparteze toate bijuteriile pe care le are si majoritatea
hainelor inainte de investigatie. Lenjeria intima este de obicei mentinuta; in locul hainelor
pacientul va purta un halat ce va fi furnizat de catre spital. 
In timpul testului pacientul va sta intins pe masa tomografului care este conectata la
aparat; aparatul propriu-zis are forma cilindrica. Masa aluneca in interiorul cilindrului, iar
scanerul se va roti in jurul corpului pentru a prelua imaginile. In timp ce masa culiseaza
spre interiorul aparatului, pacientul va auzi un zumzet specific. Pe durata investigatiei
pacientul trebuie sa stea nemiscat. De asemenea, pe parcursul testului pacientul va
ramane singur in camera unde este situat tomograful, insa va fi urmarit printr-o fereastra de
catre tehnician si i se va vorbi prin intermediul unui speaker.
O tomografie computerizata dureaza, in medie, 30 pana la 60 de minute, dar se
poate prelungi pana la 2 ore. Dupa efectuarea investigatiei pacientul este sfatuit sa bea cat
mai multe lichide, pentru a grabi eliminarea substantei de contrast din organism.

De retinut!
Tomografia computerizata nu este dureroasa. Suprafata plana pe care va sta intins
pacientul poate fi incomoda, iar camera poate fi racoroasa. Unii pacienti se pot simti

38
neconfortabil in interiorul scanerului (cilindrului). Daca este necesara administrarea unui
sedativ sau a substanei de contrast atunci se va monta o perfuzie intravenoasa. Pacinetul
va simti o mica intepatura atunci cand perfuzia este montata. Substanta de contrast poate
determina senzatia de caldura si aparitia unui gust metalic in gura. Unii pacienti pot avea
senzatie de greata sau dureri de cap. Indiferent ce senzatii experimenteaza pacientul va
trebui sa i le comunice medicului sau tehnicianului.

V. Rolul asistentei medicale in ingrijirile pre si post operatorii

Astazi chirurgia a devenit o stiinta vasta , cu numeroase subspecialitati si nelimitate
posibilitate de vindecare .
Pentru actul operator este nevoie de o echipa ampla in care asistentele medicale au
un mare rol . Actul chirurgical necesita preoperator o pregatire minutioasa a bolnavului si
apoi o urmarire si un tratament postoperator foarte atent si corect .
Asistenta medicala trebuie sa dea dovada de spirit de observatie ,de discernamant ,
de simtul datoriei si al responsabilitatii.
De multe ori evolutia unei boli se hotaraste in cateva minute :de felul cum asistenta
medicala stie sa actioneze , la indicatiile medicului sau , cand este cazul , din proprie
initiativa depinde deseori modul de evolutie a bolnavului .
       In perioada de spitalizare a bolnavului se disting patru perioade :
-          Perioada examinarii bolnavului ;
-          Ziua premergatoare operatiei ;
-          Perioada anesteziei si operatiei ;
-          Perioada dupa operatie.
A.    Pregatirea preoperatorie :
Pregatirea preoperatorie cuprinde 3 etape :
1)      Pregatirea fizica si psihica a pacientului ;
2)      Pregatirea generala :
-          Bilant clinic ;
-          Bilant paraclinic.
3)      Pregatirea pentru operatie (sau ingrijiri preoperatorii ).

39
 1.      Pregatirea fizica si psihica a pacientului
Ajunsi in sectia de chirurgie , pacientilor trebuie sa li se asigure confort fizic si
psihic .
Pacientii internati sunt agitati , speriati inhibati de teama interventiei chirurgicale , de
diagnosticul imprevizibil , de anestezie , de durere , de moarte .
Asistenta medicala are obligatia , ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature
starea de anxietate in care se gaseste pacientul inainte de operatie :
-          Sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandirile , grijile , teama ;
-          Sa-i exprime incredere in echipa operatorie ;
-          Sa-i explice ce se va intampla cu el in timpul transportului si in sala de
preanestezie ; cum va fi asezat pe masa de operatie , cand va parasi patul ,
cand va primi vizite ;
-          Sa-l asigure ca va fi insotit si ajutat .
Asistenta medicala trebuie sa raspunda cu amabilitate , profesionalism , siguranta si
promptitudine la solicitarile pacientilor , incat acestia sa capete incredere in serviciul in care
a fost internat .
Asistenta medicala trebuie sa dea dovada de rabdare , pricepere in conducerea
unei discutii cu pacientul , folosind un limbaj adecvat , pe intelesul acestuia . Astfel
increderea pacientului va creste , iar starea lui psihica va fi favorabila.
              
 2. Pregatirea generala
A. Bilantul clinic general
Asistenta medicala , printr-o observatie justa si sustinuta asupra pacientului , are
obligatia :
-         Sa observe si sa consemneze aspectul general al pacientului , inaltime si
greutatea sa , varsta , aspectul pielii ( ne ajuta sa cunoastem starea de hidratare
sau deshidratare a organismului ) , facies-ul , mersul , starea psihica ;
-         Sa urmareasca atent necesitatile pacientului si manifestarile de
dependenta generate de nesatisfacerea nevoilor , ca sa poata stabili obiective
evaluabile pentru o ingrijire de calitate ;
-         Sa culeaga date din diverse surse : F.O , foaia de temperatura , familia
pacientului , ceilalti membrii ai echipei de ingrijire , insa principala sursa ramane

40
 pacientul . Culegerea datelor sa se faca cu mare atentie si minutiozitate , pentru a nu
scapa problemele importante si pentru a se face o evaluare corecta a lor ;
-         Toate datele privind starea generala a pacientului si evolutia bolii acestuia
se noteaza permanent in F.O si in planul de ingrijire , pentru a obtine un tablou clinic
exact , care va fi valorificat de echipa de ingrijire si va fi baza unui nursing de
calitate .
Asistentei medicale ii revine rolul de a culege date privind antecedentele
pacientului : daca a mai suferit alte interventii , daca acestea au avut o evolutie buna si
daca au existat complicatii , se vor nota bolile care au influenta asupra anesteziei si
interventiei , daca a avut afectiuni pulmonare si daca este fumator , daca sufera de boli
cardiace , diabet , epilepsie , etc .
Tot asistenta medicala este cea care trebuie sa urmareasca si sa noteze functiile
vitale si vegetative : T.A , P , R , T , diureza si scaunul .

B. Bilantul paraclinic
Asistenta medicala permite o apreciere exacta a starii viitorului operat . Rezultatele
examenelor paraclinice depind de profesionalismul si corectitudinea cu care asistenta
medicala a facut recoltarea produselor biologice si patologice sau a pregatit bolnavul
pentru investigatie .
Pentru o mai buna intelegere a pregatirii preoperatorii , putem clasa examenele
paraclinice in :
-          Examene de rutina ;
-          Examene complete ;
-          Examene speciale .
·     Examenele de rutina sunt examene de laborator , obligatorii inaintea tuturor
interventiilor chirurgicale , indiferent de timpul avut la dispozitie pentru pregatire si
indiferent de starea generala a pacientului :
-          Timp de sangerare si coagulare ;
-          Determinarea grupei sanguine ;
-          Hematocrit ;
-          Glicemie ;
-          Uree sanguina .

41
 Examenele complete sunt reprezentate de :
-          Hemoleucograma completa ;
-          V.S.H ;
-          Ionograma ;
-          E.A.B. ( echilibrul acido – bazic ) ;
-          Coagulograma completa ;
-          Probe de disproteinemie ;
-          Proteinemie ;
-          Transaminaze ;
-          Examen de urina ;
-          Electrocardiograma ;
-          Radiografie pulmonara .
·      Examenele speciale in functie de organul pe care se intervine . Explorarea
paraclinica a aparatului digestiv ( stomacului , duodenului ) constituie un adjuvant , de
multe ori in precizarea diagnosticului aducand elemente obiective privind felul leziunii ,
localizarea ei , intinderea , raportul cu formatiunile din jur , repercusiunile asupra
starii  generale , etc. Aceste examene sunt reprezentate de : radiografia abdominala .
                      
          Pregatirea pentru operatie
 
Se face in functie de timpul avut la dispozitie si de starea generala a pacientului .
In ziua precedenta :
-          Repaus ;
-          Regim alimentar usor digerabil ;
-          Antibioterapie , cand se anticipeaza aparitia unei infectii
postoperatorii.
 In seara zilei precedente :

-     baie generala , la dus , inclusiv spalatul parului ;

-     se limpezeste abundent ;
-     se sterge foarte bine ;

42
 -     se verifica regiunea inghinala , ombilicala , regiunea axiala , unghiile
(scurte , fara lac de unghii sau oja ) , picioarele , spatiile interdigitale ;
-      toaleta buco – dentara ;
-      toaleta nasului ;
-      ras cat mai aproape posibil de momentul interventiei , pentru prolifierea
germenilor la nivelul escoritiilor cutanate , cu aparatul de ras propriu ,
folosirea de creme depilatoare , badijonaj cu alcool sau alte solutii
antiseptice colorate , pansament antiseptic colorat.
 In ziua interventiei :
-      pacientul nu mai bea ;
 -     se indeparteza bijuteriile ;
-      se indeparteza proteza dentara (daca este cazul ) ;
-      se rebadijoneaza , cu un antiseptic colorat , regiunea rasa ;
-      se pregatesc documentele : foaia de observatie , analize , radiografii , care
vor insoti pacientul .
Transportul bolnavului in sala de operatie se face numai insotit de asistenta
medicala care are obligatia sa predea pacientul asistentei de anestezie , impreuna cu toata
documentatia si alte observatii survenite ulterior si foarte importante pentru interventia
chirurgicala .
Transportul se face cu un brancard , pat rulant , carucior in functie de pacient.

Supravegherea postoperatorie :
Supravegherea postoperatorie a pacientului incepe din momentul terminarii
interventiei chirurgicale , inainte ca el sa fie transportat in camera . Din acest moment ,
operatul devine obiectul unei atentii constante , pana la parasirea spitalului.
 
            I . Reinintoarcerea in camera
 
         In general , pacientul este adus in camera insotit de medicul anestezist si de
asistenta de anestezie , care va urmari respiratia , ca si modul in care este transportat si
asezat in pat .

43
 Transportul pacientului operat este indicat a se face cu patul rulant . Pacientul va fi
acoperit , pentru a fi ferit de curentii de aer sau schimbarii de temperatura , Asistenta
medicala care il insoteste se va asigura ca pacientul sta comod , ca este in siguranta si ca
eventuala tubulatura ( dren , sonde , perfuzii ) nu este comprimata . Patul va fi manevrat cu
atentie , ferit de smucituri si opriri sau porniri bruste , pozitia pe patul rulant va fi in decubit
dorsal , cu capul intr-o parte , pentru a nu-si inghiti eventualele vomismente . In timpul
transportului , asistenta medicala va urmarii : aspectul fetei ( cianoza ) , respiratia , pulsul ,
perfuzia.
Transportul bolnavului de pe patul rulant , pe patul din salon trebuie sa fie sincrone
pentru a evita bruscarea pacientului .
Pozitia pacientului in pat este decubit dorsal cu capul intr-o parte , pana cand isi
recapta constienta .
                       
II . Supravegherea operatului
 
Este sarcina fundamentala a asistentei medicale. Supravegherea este permanenta ,
in vederea depistarii precoce a incidentelor si complicatiilor postoperatorii . Prezenta
permanenta langa pacient permite asistentei medicale , ca pe langa elementele de
supraveghere indicate de chirurg si anestezist , sa sesizeze orice alte modificari si acuze
subiective ( durerea ) si sa administreze la timp tratamentul prescris , evitand initiativele
personale .
Supravegherea operatului se bazeaza pe date clinice si pe rezultatele examenelor
complementare.
        Datele clinice sunt :
1) Aspectul general al operatului :
-          coloratia pielii , sesizand paloarea si cianoza ;
-          coloratia unghiilor , urmarind aparitia cianozei ;
-          starea extremitatilor , paloare sau racirea nasului , rechiilor , mainilor si
picioarelor ;
-          starea mucoaselor , limba uscata sau umeda , suburala sau curata
(indica starea de hidratare a operatului ) ;

44
 -          starea de somn sau agitatie , stiind ca agitatia extrema indica o
complicatie chirurgicala ( hemoragie interna , peritonita postoperatorie ) .
2) Diferiti parametrii fiziologici :
-          T A = se masoara ori de cate ori este nevoie in primele doua ore de la
operatie , din 15 in 15 minute , din 30 in 30 minute , in urmatoarele 6 ore si
din ora in ora pentru urmatoarele 16 ore , notand in foaia de reanimare ;
-          P = se masoara la 10 – 15 minute , urmarind frecventa , ritmicitatea ,
amplitudinea , care se noteaza. In cazul in care apar modificari ale pulsului
( bradicardie sau tahicardie ) se va anunta medicul reanimator ;
-          R = se noteaza frecventa , ritmicitatea , amplitudinea si se noteaza , si se
anunta medicul reanimator in caz de tuse sau expectoratie . Cea mai mica
modificare a respiratiei va fi semnalata anestezistului care in functie de caz ,
va indica o aspiratie pentru a indeparta mucozitatile din faringe sau va
recomande administrare de oxigen ;
-          T s = se masoara dimineata si seara si se noteaza in foaia de
temperatura.
3) Pierderile lichidiene sau sangvine :
-          Urina = reluarea emisiei de urina in prima parte a zilei este un semn bun ;
la inceput , cantitatea de urina nu este abundenta , dar in 2 zile revine la
normal .Se masoara cantitatea si se observa aspectul ; daca emisia de urina
lipseste , se practica sondajul vezical , nu inainte de a folosi si alte metode :
lasarea robinetului la chiuveta sa curga , etc.
-          Scaunul = se reia in 2 – 3 zile si este precedat de eliminarea de gaze ; in
cazul in care nu apar gazele , se foloseste tubul de gaze , iar daca scaunul
nu este spontan se face o clisma evacuatoare ;
-          Transpiratia = se noteaza daca apare , in cazul in care este abundenta
poate antrena pierderi de apa importante ;
-          Vomismentele = se vor nota cantitatea , aspectul si
caracterul               ( biloasa , alimentara , sanghinolenta ).
4) Alte semne clinice :

45
Sunt urmarite de chirurg si anestezist , nefacand parte din atributiile asistentei medicale ,
ele fiind semne importante in evolutia postoperatorie : starea abdomenului , starea
aparatului respirator .
 
        III . Ingrijiri acordate pacientilor operati
Aceste ingrijiri depind in mare masura de evolutia postoperatorie si absenta
complicatiilor.
    In momentul trezirii = asistenta medicala va supraveghea permanent operatul ,
pentru a impiedica eventualele incidente si urmarile lor :
-          Varsaturile = asistenta medicala va aseza operatul cu capul intr-o parte ,
fara perna , pentru evitarea trecerii acestora in caile aeriene ;
-          Agitatia = prezenta asistentei medicale este obligatorie langa pacient ; la
trezire , in starea de semiconstienta , operatul tinde sa traga de pansamente ,
de sonde .
-          Imprudente posibile = sa vrea sa coboare din pat , sa vrea sa bea apa ( 1
– 2 lingurite daca pacientul nu a vomat in ultimele 2 ore ) ;
Imediat dupa trezire :
Asistenta medicala :
-          Va asigura confortul , plasandu-i bine perna , verificand de mai multe ori
pe zi ca cearceaful sa nu aiba cute , indreptand bine asternutul seara , inainte
de culcare , ii va curata gura mentinand-o in permanenta umeda ;
-          Toaleta zilnica va fi completa cu pieptanatul si periatul parului neuitand
toaleta cavitatii bucale , de 3 – 4 ori in 24 de ore ;
-          Lenjeria de corp va fi schimbata zilnic sau imediat dupa ce a transpirat si
de cate ori este nevoie ;
-          Bazinetul sau urinarul vor fi puse cu blandete , dupa ce , in prealabil , au
fost incalzite la temperatura corpului, iar dupa folosirea lor se va face
obligatoriu toaleta perineala ;
-          Asistenta medicala va urmarii ca atmosfera din jurul bolnavului sa fie
calma , sa fie liniste , fara conversatii zgomotoase , fara vizitatori multi .
-          Va incuraja pacientul sa se miste in pat , sa se intoarca singur , sa se
ridice in pozitia semisezand ;

46
 Primele zile postoperatorii
      Acestea sunt dificile pentru pacient si datorita faptului ca , aceste zile , ingrijirile sunt
foarte numeroase :
a.       Lupta impotriva durerii :
Durerea postoperatorie este inerenta si rari sunt pacientii care sunt astfel pregatiti
psihic ca sa nu se manifeste foarte zgomotos din cauza durerii . Durerea atinge maximum
de intensitate in seara operatiei si diminueaza progresiv in 48 de ore .  Persoanele
anxioase percep si reactioneaza la durere foarte zgomotos  .
Medicul chirurg care a efectuat operatia decide conduita de urmat si prescrie
analgezicele ( algocalmin , piafen , fortral )

b.   Lupta impotriva distensiei digestive :

Toate interventiile chirurgicale abdominale sunt urmate de pareze intestinale , cu
retentie de gaze si lichide intestinale . Acestea sunt de obicei , de scurta durata ,
nedepasind 3 zile .
Aceasta distensie abdominala devine nociva cand se prelungeste si antreneaza
intarzierea tranzitului intestinal , impiedica o alimentatie normala si favorizeaza eviscerarea
postoperatorie
Pana la reluarea tranzitului intestinal se practica tubul de gaze , clisme evacuatoare
mici si repetate , purgative usoare care favorizeaza reluarea functiilor intestinale . Se
administreaza produse care favorizeaza reluarea peristaltismului intestinal sau in anumite
cazuri se instaleaza o aspiratie continua cu o sonda gastroduodenala.

d.   Lupta impotriva stazei venoase :

Cu toate progresele terapiei anticoagulante , accidentele trombozei venoase raman
complicatia majora in chirurgie.
La bolnavii imobilizati la pat , lupta contra stazei venoase se va efectua prin miscari
active si contractii musculare statice ale membrelor inferioare , alternare cu perioade de
repaus ( 10 contractii succesive – pauza ) , repetate de mai multe ori pe zi , prin flexia si
extensia genunchilor , miscari de pedalare in pat , antrenand si articulatia soldului.

47
Sculatul din pat precoce reprezinta metoda cea mai eficace pentru prevenirea
complicatiilor venoase . In afara contractiilor , toti operatii se vor ridica din pat in seara zilei
interventiei sau a doua zi dimineata . Aceasta manevra simpla este benefica si datorita
faptului ca favorizeaza amplitudinea respiratorie , ventilatia pulmonara accelereaza
reluarea tranzitului intestinal si influenteaza , in mod pozitiv , psihicul bolnavului.
Ridicarea din pat se face treptat pe marginea patului , isi balanseaza gambele , face
putina gimnastica recuperatori cu bratele ridicate in inspiratie si coborate in expiratie .
Pacientul va merge sprijinit de asistenta medicala.
Se va tine cont si de ce spune pacientul , daca vrea sa mai mearga sau sa se
opreasca .Starea generala nu este o piedica , nici starea de slabiciune , nici
deshidratarea , nici obezitatea – stari ce nu trebuie sa constituie o scuza , ci dimpotriva , la
persoanele cu antecedente de flebita , plimbarea va avea loc cat mai precoce posibil.
                   e.   Lupta impotriva complicatiilor de decubit :
Uneori , interventiile chirurgicale necesita imobilizarea la pat timp indelungat si de
aceea apare riscul producerii complicatiilor de decubit – escarele .
         Important este ca acestea sa fie prevenite , escara fiind „ cartea de vizita ” a
asistentei medicale . Prevenirea escarelor reprezinta actiunea de baza a asistentei
medicale in ingrijirea bolnavilor imobilizati.
     Actiunile care previn aparitia escarelor sunt :
-          Lenjeria de pat si de corp sa fie permanent curate , uscate si bine intinse ;
-          Mentinerea curata si uscata a pielii , in special in regiunea
sacrococcigiana la incontinenti ; dupa baie , pielea se va unge , stiind ca
pielea unsa se macereaza mai greu decat pielea uscata ;
-          Schimbarea de pozitie la fiecare 2 ore ;
-          Masajul regiunilor expuse escarelor .
e.       Rehidratarea si realimentatia
Dupa operatia de ocluzie intestinala , alimentatia se reia relativ dupa o perioada mai
lunga . Pana la reluarea acesteia , este necesar sa se administreze o ratie hidrica ,
electrolitica si calorica suficienta acoperirii necesitatilor cotidiene .
    Necesitatile de apa ale organismului sunt , in medie de 2000 – 2500 ml / zi .
Aceasta cantitate va fi furnizata in primele doua zile pe cale parenterala ( se va tine cont de
starea cardiaca si renala a operatului ) , iar ritmul picaturilor nu va fi rapid.

48
    Alimentatia postoperatorie dupa interventia chirurgicala consta in :
-          Primele doua zile = alimentatie pe cale parenterala ;
-          A treia zi regim hidric ( 1 lingurita de ceai la 1-2 ore ) ;
-          A patra zi se mareste cantitatea de ceai , se adauga supa strecurata de
zarzavat ;
-          A cincea zi se introduce iaurtul , branza de vaca , ou fiert moale , painea ;
-          Dupa o saptamana se reia alimentatia completa .

49
 CAPITOLUL IV.
INGRIJIRI SPECIFICE PACIENTULUI
CU OCLUZIE INTESTINALA

NUMELE: B
PRENUME: I
VARSTA: 56 ani
SEX ; F
DOMICILIU: Ploiesti
ÎNALȚIME 156 cm
GREUTATE: 78 kg
DATA EXTERNARII 15 . 02 .2019
DATA INTERNĂRII: 21 02 2019

                          Religie: ortodoxa;

                          Nationalitate - romana
                          Conditii de viata si mediu: bune , pensionara

MOTIVELE INTERNĂRII:
Bolnavul se interneaza de urgenta pentru oprirea tranzitului intestinal de trei zile, durere
abdominala intensa si varsaturi cu continut bilos si gastric in cantitate tic aproximativ 2-3
/24 h.
Antecedente heredo - colaterale: fara importanta;
Antecedente personale fiziologice: menopauza instalata la 46 ani fara tulburari
semnificative
Antecedente personale patologice : Dischinezie biliara cu frecvente colici biliare tratate
ambulator ,Constipatie cronica , Fibrom uterin operat la 43 ani

50
ISTORICUL BOLII
Bolnava în vârstă de 56 ani prezinta de aproximativ 3 zile dureri abdominale difuze ,
greata , varsaturi , balonare . In acest timp nu a putut manca si nu a avut i scaun . In cursul
zilei de 15 02 2019 durerile s-au accentuat , meteorismul abdominal s-a intesificat , a aparut
senzatia imperiosa de defecatie motiv pentru care bolnava s –a prezentat la UPU a
Spitalului Judetean Ploiesti unde este internata de urgenta ..

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Suspiciune Ocluzie intestinală

DIAGNOSTIC LA EXTERNARE : Ocluzie intestinala operata

       Examenul clinic evidentiaza:

- Unde peristaltice abdominale care se propaga dupa un traiect fix si se termina in acelasi
punct;
- Palparea regiunii meteorizare percepe distensie elastica;
- Percutia provoaca declansarea unei unde peristaltice vizibile;
- Tuseul rectal nu descopera nimic patologic;
- Radiografia abdominala pe gol indica o imagine hidroaerica in centrul cavitatii abdominale

ANALIZA NEVOILOR FUNDAMENTALE AFECTATE :

- .A BEA ,, MANCA, A AVEA O BUNA DIGESTIE: Dependent: anorexie, slabiciune, lipsa

scaunelor avand ca sursa de dificultate, alterarea mucoaselor cailor digestive

- A ELIMINA:

Dependent: absenta tranzitului intestinal manifestat prin meteorism, crampe, avand ca

sursa de dificultate peristaltismului intestinal diminuat , obstructia lumenului intestinal
,anxietate, stres.

- A SE MISCA: Dependent: mobilitate diminuata , dificultatea de deplasare avand ca

sursa de dificultate dezechilibre, durerea, greutatea, anxietate, stres.

51
 - A DORMI, A SE ODIHNI: Dependent: somn perturbat, avand ca sursa de dficultate
durerea , anxietate.

- A SE ÎMBRACA, A SE DEZBRĂCA: Dependent: dificultatea de a-si imbraca hainele,

avand ca sursa de dificultate diminuarea mobilitatii, durerea

- A EVITA PERICOLELE: Dependent: vulnerabilitatea fata de pericole manifestata prin

predispozitie la accidente datorata , durerii , lipsei scaunului , meteorismului
abdominal , iar postoperator - plagii .

PROBLEME:
1 Disconfort abdominal datorat durerilor , balonarii, meteorismului , absentei tranzitului .

2 Alimentatie inadecvată prin deficit (anorexie ) , prin tulburarile hidroelectrolitice

( varsaturi )
3 Alterarea eliminarilor datorate obstructiei lumenului intestinal
4 Risc de deshidratare datorat varsaturilor
5 Tulburari ale somnului datorate durerilor
6 Risc de complicatii datorat alterarii starii generale cauzate de perforatii ale colonului
7 Lipsa autonomiei datorata durerilor si mobilitatii diminuate

OBIECTIVE
Pacientul să beneficieze de o stare de bine fara dureri
sa se poata alimenta , sa-si mentina starea de nutrititie si echilibrul
hidroelectrolitic

să aiba tranzit intestinal in limite fiziologice

să fie echilibrată psihic.,sa I se diminueze starea de anxietate legata de
interventia chirurgicala
să fie mobilizata corespunzăor stării sale
să beneficieze de somn corespunzăor calitativ cantitativ

52
 sa fie ferit de complicatii

INTERVENTII
Interventii autonome
 Asigura microclimatul in salon
 Asigura repausul fizic si psihic al pacientului
 Mentine igiena tegumentelor si lenjeriei
 Monitorizeaza temperatura , pulsul , TA , RM si le noteaza in FO
 Supravegheaza scaunul , urina , greutatea corporala si le noteaza in FO
 Identifica manifestarile de dependenta (durere , discomfort abdominal , balonari ,
greata , varsaturi , lipsa scaunului )
 Supravegheaza comportamentul pacientului si sesizeaza semnele de agravare a
starii sale
 Participa la examenul clinic
 Pregateste fizic si psihic pacientul pentru recoltare de sange , examene paraclinice
 Pregateste fizic si psihic pacientul pentru interventia chirurgicala

Interventii delegate
 Suprima alimentatia pe cale naturala
 Instituie perfuzie endovenoasa la indicatia medicului
 Recolteaza sange pentru examene de laborator
 Pregateste si insoteste pacientul pentru examenul radioscopic abdominal , CT sau
ecografie abdominala
 Pregateste pacientul pentru ECG
 Se instalează o sondă de aspirație nazo-gastrică pentru combaterea stazei
 Administreaza medicatia prescrisa de medic (antispastice , analgezice, antiemetice,
antimicrobiene )
 Pregateste pacientul pentru interventia chirurgicala la indicatia medicului
 Ingrijeste postoperator pacientul pentru evitarea aparitiei unor complicatii

53
Pregatirea pacientului pentru operatie prin :
 restrictionarea aportului de alimente si lichide
 pregatirea campului operator (suprafata cutanata)
 recoltarea produselor pentru examene de laborator
  efectuarea igienei personale si a altor nevoi de baza
  asigurarea sigurantei pacientului dupa administrarea medicatiei preanestezice
 obtine consimtamantul scris al pacientului
 Se administreaza, la indicatia medicului sedative, hipnotice in seara dinaintea
interventiei pentru a asigura o odihna adecvata in timpul noptii
 Se face baie, sau dus, sau toaleta pe regiuni, la pat
 Se depileaza zona de interventie prin raderea pilozitatilor cu un aparat de ras
individual, pe o suprafata larga (15 / 25cm) avand grija sa nu se creeze solutii de
continuitate.
 Se dezinfecteaza zona rasa cu alcool medicinal sau betadina (se exclude riscul
la alergie prin anamneza)
 Se masoara si se reprezinta grafic functiile vitale : temperatura, puls, T.A.,
respiratie.
 Se cantareste bolnavul si se apreciaza talia pentru dozarea premedicatiei si
anestezicelor.
 Se semnaleaza medicului eventualele modificari ale tegumentelor din zonele
prevazute pentru interventie cum ar fi semnele de inflamatie sau de alergie.
 Se verifica, obligatoriu, pentru toate tipurile de interventii chirurgicale :
o grupul sanguin si factorul Rh
o hemograma
o glicemia
o urea
o creatinina sanguine
o electrolitii serici
o probele hepatice
o factorii de coagulare
54
 o sumarul de urina
o Se efectueaza ECG, radiografie pulmonara.

 Se administreaza medicatia preanestezica (premedicatia) cu 60 de minute

inainte  de operatie, daca administrarea este orala si cu 45 de minute inainte de operatie –
in administrarea parenterala
 Se interzice pacientului sa se mai ridice din pat dupa administrarea premedicatiei
deoarece are actiune sedativa si deprima circulatia, determinand hipotensiune arteriala
ortostatica.
 Se transporta bolnavul la sala de operatie cu un mijloc adecvat starii sale – cu
brancarda, patul rulant, bine acoperit si insotit de nursa.
 Se insoteste bolnavul de documentele administrative: F.O. cu rezultatele
investigatiilor, cu consimtamantul scris.

 Se pregateste, intre timp, salonul pentru primirea, in conditii optime, a operatului :
 igiena salonului
 aerisirea salonului
 schimbarea lenjeriei de pat
  asigurarea cu material de protectie a patului.
 Se verifica sursa de oxigen, de aspiratie.

Se pregatesc :
 tensiometru si stetoscop biauricular
 stativ
 trusa de perfuzat
  solutii perfuzabile si medicamente prescrise de medic pentru perioada
postoperatorie
 Urinar
  Bazinet
  tavita renala

55
   alte materiale in functie de tipul interventiei si de ingrijiri (borcan de drenaj, de
aspiratie, etc).

     Ingrijiri postoperatorii 

Perioada care dureaza de la sfarsitul interventiei chirurgicale pana la restabilirea
starii de constienta si a functiilor vitale; se mai numeste perioada de trezire.
 Perioada postoperatorie precoce – incepe din momentul in care pacientul a fost
complet recuperat din anestezie si se termina in momentul externarii.
 Se supravegheaza functiile vitale (R, P, T°, T.A., starea de constienta,
durerea, SpO2) din 15’ in 15’ pana devin stabile si se noteaza in fisa de trezire a
operatului.
 Se raporteaza imediat medicului anestezist si chirurgului orice modificare
(cianoza cu transpiratii, tirajul muschilor intercostali, in caz de obstructie respiratorie, de
exemplu).
 Se observa aspectul general al operatului: in mod obisnuit este palid, cu
extremitati reci, sensibil la durere.
  Se verifica permeabilitatea si pozitia cateterelor, sondelor, tuburilor de dren
 Se aplica masuri de protectie si de siguranta a pacientului, mai ales in cazul
celor agitati.
  Se transporta operatul cu functiile vitale si vegetative stabile in salonul
postoperator sau in STI.
 Se evita, pe timpul transportului, zdruncinaturile, curentii de aer.
  Se impune atentie sporita la tuburile de dren, perfuzie, sonda de aspiratie,
plaga operatorie.
 Se observa pansamentul: in mod normal este curat, fara  secretii seroase sau
sanguinolente.
 Se schimba pansamentul la 24 de ore p.o., iar dupa 3 zile plaga operatorie
poate fi lasata libera daca evolutia este buna.
 Se scot firele de sutura in a 5ª – a 7ª zi partial sau total in functie de indicatia
medicului si de evolutia plagii.
 Se supravegheaza racordul drenului la punga colectoare ce va fi mentinuta
56
decliv si se noteaza caracteristicile lichidului de drenaj (culoare, aspect, cantitate).
Recomandari privind reluarea alimentatiei
o in ziua operatiei – nimic pe gura; se umezesc buzele, se face hidratare parenterala
cu solutii prescrise de medic.
o dieta hidrica – in prima zi p.o., daca bolnavul nu varsa.
o dieta usor digerabila – in a doua zi p.o.
o  dieta obisnuita – dupa ce bolnavul a avut scaun.

 Se administreaza medicatia prescrisa de medic, respectand doza

si intervalul de administrare.
 Se recomanda mobilizarea precoce a operatului
 Se schimba pozitia din ora in ora in primele 24 de ore p.o. pentru a favoriza
expansiunea plamanilor si pentru a preveni pneumonia hipostatica sau  atelectazia
(colabarea alveolelor)
 Se solicita pacientului sa execute miscari active ale membrelor inferioare din
ora in ora sau se fac miscari pasive ale articulatiilor de la membre, masaje in sensul
circulatiei venoase.

STAREA LA EXTERNARE
Pacienta in varsta de 56 de ani se interneaza de urgenta pentru simptomatologia de
mai sus . In urma examenului clinic si examenelor paraclinice se diagnosticheaza cu ocluzie
intestinala Se instituie tratament de urgenta pentru calmarea durerilor , a spasmelor ,
diminuarea meteorsimului abdominal prin sonda nazo-gastrica , tratament antibiotic
S -a efectuat interventie chirurgicala de urgenta
Evolutie post operatorie favorabila
Nu au existat complicatii
Bolnava si-a reluat tranzitul intestinal a 4 zi de la operatie
Plaga operatorie a avut o evolutie favorabila , fara suprainfectie
A 5 zi i s-au scos firele
Se externeaza ameliorat cu urmatoarele recomandari :

57
-          O alimentatie echilibrata ;
-          Evitarea alcoolului ;
-          Evitarea condimentelor ;
-          Evitarea tutunului ;
-          Ingrijirea dintilor si inlocuirea celor care sunt lipsa ;
-          Respectarea de catre bolnav a igienei personale ;
-          Respectarea de catre bolnav a tratamentului prescris de medic ;
-          Respectarea regimului alimentar ;

58
 BIBLIOGRAFIE

1. Borundel Corneliu. - Manual de medicină internă pentru cadre medii – Ed. ALL,
Bucureşti 1995
2. Titircă Lucreţia. - Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,
Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2003
3. Titircă Lucreţia. - Urgenţele medico-chirurgicale. Sinteze, Ed. Medicală, Bucureşti
1998
4. Titircă Lucreţia. - Explorari functionale si ingrijiri speciale acordate bolnavului,Breviar
Ed.Viata Medicala Romaneasca.Bucuresti 2008
5. Titircă Lucreţia. – Manual de ingrijiri speciale acordate bolnavilor de asistenti medicali,
Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 1998

59