CAPITOLUL II

ANATOMIA APARATUL DIGESTIV

Aparatul digestiv, alcatuit din tubul digestiv si glandele anexe, insumeaza

organele in care se realizeaza digestia, adica transformarea alimentelor penrtu a
putea fi asimilate de organism.
Tubul digestiv este format dintr-un canal alimentar, inegal calibrat pe lungimea
sa, caruia i se descriu urmatoarele segmente: cavitatea bucala, faringele,
esofagul, stomacul, intestinul subtire si intestinul gros.
Glandele anexe, reprezentate prin glandele salivare, ficatul si pancreasul,
participa la digestia alimentelor prin secretiile trimise in tractusul digestiv.
Segmentele tubului digestiv au caractere anatomice distincte dar se aseamana
intre ele prin structura peretilor. Din interior (lumen) spre exterior, tubul digestiv
este format din:
• tunica mucoasă, alcatuita din doua straturi (epiteliu si corion), indeplineste
rolul de protectie, digestie si absorbtie;
• tunica submucoasă, formata din fibre elastice si tesut conjunctiv lax, asigura
mucoasei mobilitatea necesara in cursul digestiei;
• tunica musculara cuprinde fibre striate la nivelul faringelui si esofagului si
fibre netede la nivelul segmentelor subdiafragmatice. Fibrele musculare netede
sunt dispuse circular la exterior (asigura modificarile de calibru ale lumenului) si
longitudinal la exterior (asigura modificarile de lungime ale segmentelor);
• tunica seroasa inveleste esofagul (partial), stomacul, intestinul subtire,
intestinul gros si este reprezentat de foita viscerala a peritoneului, care fixeaza
aceste segmente si inlesneste miscarile.
■ Cavitatea bucală este despartita de fosele nazale prin bolta palatina;
comunică anterior cu exterioral prin orifîciul bucal si posterior cu faringele.
Arcadele dentare impart cavitatea in doua compartimente: vestibulul bucal
si cavitatea bucala propriu zisa. În cavitatea bucală se afla dinţii, limba si
glandele salivare.
Vestibulul gurii este cuprins între dinţi, obraji şi buze, se deschide anterior prin
orificiul bucal. Acesta este delimitat de cele doua buze (superioară şi inferioară)
care se unesc lateral formand comisura labiala. Cavitatea bucală propriu-zisa
este captusita de o mucoasa (in grosimea careia se gasesc glandele salivare), are
şase pereţi: anterior în continuarea buzelor, posterior in comunicare cu faringele,
laterali, corespunzand obrajilor, inferior formand planseul bucal si superior,
bolta palatina (palatul dur). La marginea posterioara a bolţii palatine, mucoasa
bucala se continua cu cea nazala formand valul palatin (palatul moale) care
prezinta median o prelungire verticala numita lueta.
* Dinţii sunt organe masticatoare asezate in alveolele arcadelor dentare si
alcatuite din radacini, coroana si colet (zona de trecere intre radacina si
coroana).
Clasificare: incisivi (8), canini (4), premolari (8), molari (12).
* Limba situata pe planseul bucal, participa la articularea cuvintelor şi
contribuie la digestie prin masticatie, deglutitie si sensibilitate gustativa.
Prezinta trei segmente: radacina, corp si vârf.
Structura: organ musculomembranos ce are urmatoarea structura: schelet fibros,
muschii limbii si mucoasa linguala (pe suprafata careia se afla papilele
gustative).
* Glandele salivare sunt de doua categorii:
• glande salivare mici, situate in mucoasa bucala, ce se impart in: labiale,
linguale, molare si palatine;
• glande salivare mari, situate in peretii cavitatii bucale ce se impart in:
parotide, submandibulare si sublinguale.
* Faringele situat intre cavitatea bucala si esofag, faringele este o raspantie
aerodigestiva de forma unui jgheab concav ventral.
Structura
Faringele este un conduct musculomembranos contractil cu urmatoarea
structura:
• Tunica mucoasă, formata din corion bogat in tesut adenoid si epiteliu
pavimentos stratificat în segmete inferioare sau epiteliu cilindric ciliat in
nasofaringe
• Tunica musculară constituie un schelet alcatuit din fibre conjunctive si
elastice tesute incrucisat şi cuprinde: muschii constrictori, care micsoreaza
lumenul faringian si muschii ridicatori care ridica faringele in timpul deglutitiei
impiedicand patrunderea bolului alimentar in laringe.
• Tunica conjunctivă (adventice) delimiteaza faringele la exterior. Inervaţia este
data de ramurile nervilor glosofaringian, vag si hipoglos.
* Esofagul este un conduct tubular elastic si suplu, lung de 23-26 cm care
continua laringofaringele din dreptul stramtorii cricoidiene, traverseaza toracele
prin mediastinul posterior, strabate diafragmul prin hiatusul esofagian si se
deschide in stomac la nivelul cardixei.

Structura
Esofagul prezinta patru tunici:
• tunica mucoasa
• tunica submucoasa
• tunica musculara prezinta fibre longitudinale la exterior si circulare la interior,
care asigura inaintarea bolului alimentar;
• adventicea
Inervaţia este dată de fibre simpatice şi parasimpatice.
* Intestinul subţire situat intre stomac si colon, prezinta o forma tubulara si un
aspect sinuos. Are o lungime de 6-8 m cu lumenul de circa 3 cm si se imparte in
doua portiuni: duodenul si jejunoileonul.
• Duodenul, portiunea initiala fixa, a intestinului subtire, are o lungime de 25 -
30 cm, forma de potcoava si cuprinde in cavitatea sa capul pancreasului.
Mucoasa duodenala contine glande asemanatoare celor pilorice, dar si glande de
tip intestinal.
• Jejunoileonul, segment intestinal mobil se întinde de la unghiul
duodenojejunal la valvula ileo-celcala a colonului
• Impartit în jejun (proximal) şi ileon (distal) are o structura unitara şi formează
multiple anse intestinale. Este situat in etajul submezocolic si fîxat de peretele
abdominal dorsal prin mezenter.
Structura
Intestinul subtire prezinta patru tunici.
* Mucoasa cu rol de secretie si absorbtie, formeaza cute transversale pe
care se gasesc vilozitatile intestinale, formaţiuni conice, cilindrice sau lamelare
care măresc mult suprafaţa internă a intestinului.
* Submucoasa continua si prezinta acelasi aspect ca la stomac.
* Musculara este formata din fibre longitudinale la exterior si fibre circulare la
interior.
* Seroasa reprezentata de peritoneul visceral, inveleste fetele si marginea libera
a jejunoileonului si se continua cu mezenterul pe marginea fîxa a anselor
intestinale. Pe duoden, seroasa este reprezentata de peritoneul parietal.
* Inervatia este asigurata prin ramuri simpatice si parasimpatice provenite din
plexurile celiac si mezenteric suoerior si cin cele doua plexuri intrinseci care
asigura un automatism intestinal.
* Intestinul gros este ultimul segment al tubului digestiv: are o lungime de
aproximativ 1, 7 m si un calibru superior fata de intestinul subtire.
Se descriu mai multe portiuni: cecul, segmentul situat sub valvula ileocecala si
terminat într-un fund de sac, prezentand apendicele vermiform; colonul
formeaza un cadru constituit de segmentele ascendent, transvers, descendent si
sigmoid; rectul, ultima parte a intestinului gros, se termină cu canalul anal care
se deschide prin anus.
Structura
Intestinul gros prezinta patru tunici.
* Mucoasa
* Submucoasa
* Musculara.
* Seroasa
* Inervatia este asigurata de plexul mezenteric superior pentru colonul drept,
plexul mezenteric inferior pentru colonul stang si plexul hipogastric pentru
rectosigmoid, prin intermediul plexurilor Meissner si Auerbach

FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Funcţiile aparatului digestiv şi ale glandelor anexe constau in

transformarea alimentelor in asa fel incat ele sa poata fi absorbite si apoi
utilizate de organism in procesul de asimilatie.
Aceste transformari sunt rezultarul unor procese fiziologice, determinate
de activitatea secretorie a glandelor anexe si a celor dispuse in mucoasa tractului
digestiv, de masticatie si de motilitatea tubului digestiv.
Transformarile sunt de doua feluri: transformari fizice(digestia fizica),
adica modificarea starii fîzice a alimentelor(inmuiere, macinare, taiere), si
transformari chimice(desfacerea in compusi din ce in ce mai simpli), pe care le
sufera alimentele sub actiunea sucurilor digestive.

DIGESTIA BUCALA

In cavitatea bucala, alimentele sunt supuse, din momentul ingerarii,

unor transformari fizice si chimice.
a) Digestia fizică reprezintă prelucrarea mecanica a alimentelor prin masticatie
si actiunea salivei (inmuiere).
b) Digestia chimică are loc sub actiunea salivei produsa de glandele salivare.
 Mecanismul secretiei salivare. Secreţia salivara are loc sub actiunea
excitantilor gustativi. Cantitatea si compozitia ei depind de felul
excitantului: alimentar sau de alta natură.
Reglarea secretiei salivare se face pe cale reflexa (neconditionata si
conditionata). Cea necondiţionata răspunde excitatiilor locale directe (gustative)
iar reglarea reflexa conditionata raspunde altor excitaţii (vizuale, olfactive,
tactile).
■ Funcţiile salivei:
• Transforma o parte din amidon si glicogen in dextrine cu ajutorul amilazei
salivare;
• usureaza fenomenul de deglutitie prin îmbinarea bolului alimentar;
• produce o pierdere de caldura prin hipersecretie salivara;
• partieipa la curatirea cavitaţii bucale, prin indepartarea resturilor alimentare
etc.
c) Deglutitia
Alimentele supuse proceselor de transformare fizica si chimica in
cavitatea bucala formeaza bolul alimentar. Deglutitia sau inghitirea consta in
totalitatea actelor ce fac ca bolul alimentar sa treaca din cavitatea bucala, prin
faringe si esofag, in stomac.
Deglutitia se desfasoara in trei timpi: bucal, faringian şi esofagian.
Reflexul de deglutitie. Actul deglutitiei este la inceput un act voluntar.
Dar, din momentul in care bolul alimentar atinge mucoasa faringiana, acest act
devine involuntar. Coordonarea tuturor actelor ce favorizează deglutiţia este
facută în central deglutiţiei din bulb.

ANATOMIA STOMACULUI
 Stomacul, organ cavitar, reprezinta segmenrul eel mai dilatat al tubului
digestiv. El se găseşte în etajul superior al cavităţii abdominale (etajul
supramezocolic), în loja gastrica, care este determinata de diafragm, ficat,
mezocolonul transvers şi peretele abdominal. Stomacul este fixat în aceasta loja
prin urmatoarele mijloace de fixare: continuitatea cu esofagul si duodenul;
pediculii vasculari; ligamentele peritoneale care leagă stomacul de organele
vecine; presiunea abdominală.

CONFIGURAŢIA EXTERNA ŞI RAPORTURILE STOMACULUI

Stomacul are forma literei „J" când este gol şi forma unui cimpoi, cand
este plin. El cuprinde doua portiuni, una verticala si alta orizontala. Poitiunea
verticala se subîmparte, la randul ei, in fundul stomacului, denumit si fornix, si
corpul stomacului. Portiunea orizontala este sobîmpartita si ea in antrul piloric.
Stomacul are două feţe (anterioară şi posterioară), două margini (dreapta
şi stanga) si două orificii (superior şi inferior).
Faţa anterioara a stomacului vine in raport cu fata inferioara a lobului
stang al ficatului, pe care lasa o amprenta numita impresia gastrica;cu peretele
anterior al abdomenului (triunghiul lui Labbé) şi cu muşchiul diafragm (spaţiul
semilunar al lui Traube).
 Faţa posterioară a stomacului vine in raport, prin bursa omentala, cu
peretele posterior al abdomenului, cu splina, cu glanda suprarenală sângă, cu
rinichiul stâng şi cu pancreasul.
Marginea dreapta sau mică curbura este concavă. Ea reprezinta o portiune
verticala, care se intinde de la cardia pana la incizura angulara, şi o portiune
orizontala, putin ascendenta, cuprinsa intre incizura angulara si prima portiune a
duodenului (bulbul duodenal). Intre mica curbura a stomacului şi ficat se afla un
pliu peritoneal care leaga aceste doua organe, numit micul epiploon sau
epiploonul gastrohepatic.
Marginea stanga sau marea curbura este convexa. Ea pomeste de la
cardia, unde formeaza cu esofagul incizura cardiacă, înconjura apoi fundul
stomacului, dupa care prezinta o portiune verticala si una orizontală şi puţin
ascendenta ce se termina în dreptul orificiului piloric. De pe marea curbură a
stomacului pornesc mai multe pliuri peritoneale, şi anume marele epiploon, care
acopera ca un sort organele din cavitatea abdominala, epiploonul gastrosplenic,
care leaga stomacul de splina.
Orificiul superior al stomacului poartă numele de cardia; prin el stomacul
comunică cu esofagul. Orificiul inferior al stomacului, numit pilor face legatura
dintre stomac şi duoden.

■ Structura pereților stomacului si configuratia lor interioara

Pereţii stomacului sunt alcatuiti din patru straturi sau tunici: tunica
mucoasa, tunica submucoasa, tunica musculara si tunica seroasa.
Tunica mucoasa sau mucoasa stomacului inveleste suprafata interna a
acestui organ. Ea are o culoare roz cand stomacul este plin si alba-mata, cand
acesta este gol.
La examenul cu ochiul liber se observa marele relief al stomacului,
alcatuit din numeroase cute orientate dinspre cardia spre pilor. Cutele care
brazdeaza mucoasa gastrica se anastomozeaza intre ele sub forma unei retele.
La nivelul micii curburi, cutele lipsesc, aceasta zona purtand numele de
« soseaua gastrică ». Marele relief al stomacului este rezultanta contractiei
mucoasei, tunici musculare, la care ia parte tesutul conjunctiv lax din structura
submucoasei.
La examenul cu lupa se observa micul relief al stomacului, constituit
dintr-un important numar de santuri circulare superficiale care impart suprafata
mucoasei într-o mulţime de ridicaturi mamilare cu aspect de campuri poliedrice,
numite areole gastrice. Acestea apar ca rezultat al contractiei muscularei
mucoasei. La nivelul ariilor gastrice, mucoasa este strabatută de numeroase
orificii, care reprezinta deschiderea unor invaginaţii (infundaturi), numite cripte
gastrice sau foveole gastrice. In fundul acestor cripte se deschid glandele
gastrice.

Mucoasa gastrica este constituita din:

 * Epiteliul raucoasei gastrice este de tip cilindric unistratificat. El se
întinde de la cardia, unde in mod brusc inlocuieste eputeliul stratificat
pavimentos al esofagului şi până la pilor, unde este inlocuit de epiteliul
intestinal.
* Corionul este format dintr-o retea de fibre colagene si precolagene cu
multe elemente elastice şi celulare. Elementelor fibrilare si celulare li se mai
adauga vase sanguine si limfatice, precum si nervi.
Aparatul glandular este alcatuit din trei tipuri de glande: cardiale, fundice
si pilorice.
* Glandele cardiale, puţin numeroase și rudimentare, se afla în
vecinatatea cardiei.
* Glandele fundice, numite si glande principale, se gasesc in regiunea fundului
si corpului stomacului.
Rolul lor este acela de a sintetiza si secreta pepsinogenul, profermentul
dm care ia nastere pepsina. Celulele parietale sunt raspandite, din loc in loc,
printre celulele principale. Rolul acestor celule este de a elabora si secreta acidul
clorhidric. Celulele auxiliare sau accesorii
* Glandele pilorice se afla in regiunea antrala si pilorica, mai ales pe mica
curbura. Ele sunt de tip tubuloacinos, cu peretii alcatuiti din celule ce secreta un
mucus deosebit din punct de vedere chimic .
* Tunica mucoasa
* Tunica submucoasa este constituita din tesut conjunctiv lax, in care se gasesc
vase sanguine si limfatice precum si plexuri nervoase.
* Tunica musculara este formata din fibre musculare netede, áispuse in trei
straturi: extern, mijlociu si intern.
* Tunica seroasa, formata dintr-un tesut conjunctiv lax acoperit de raezoteliul
peritoneal, se intrerupe la nivelul curburilor, unde se cootinua cu eel al
epiploonurilor. In tunica seroasa se afla vasele si oervii care deservesc stomacul.

VASCULARIZATIA SI INERVAȚIA STOMACULUI

Arterele care hranesc peretii stomacului iau nastere din cele doua arcade
situate de-a lungul marii si micii curburi de unde se distribuie pe fiaia anterioara
si posterioara a stomacului.
Fundul (fornixul) este vascularizat de arterele gastrice scurte.
Dupa ce patrund in tunica seroasa si musculoasa arterele formeaza la
nivelul submucoasei un pie/din care pleaca numeroase ramuri. Dintre acestea,
unele se capilarizeaza la nivelul muscularii mucoasei, altele strabat aceasta foita
si formeaza o retea de capilare dedesubtul si in jurul glandelor.
Venele iau nastere din capilarele retelei arteriale prezentate mai sus. Ele
strabat in sens invers peretele stomacului, formand un prim plex venos catre
fundul glandular si musculara mucoasei si un al doilea plex in submucoasa.
De aici ele urmeaza traiectul arterelor, ducand sangele direct sau indirect la vena
porta.
Limfaticele se formeaza in portiunea superioara a mucoasei, dand nastere
unui prim plex subglandular. Dupa ce strabat musculara mucoasei, vasele
limfatice formeaza la nivelul submucoasei un al doilea plex, apoi la nivelul
tunicii musculare -un al treilea plex. De aici limfa este condusa, prin vasele
limfatice mai mari, la ganglionii limfatici regionali si, mai departe, in canalul
toracic.
Nervii stomacului provin din sistemul nervos vegetativ parasimpatic
(nervul vag ) si simpatic ( plexul celiac).

FIZIOLOGIA STOMACULUI
■ Digestia gastrica
Transformarile mecanice si chimice pe care le sufera alimentele in interiorul
stomacului poarta numele de digestie gastrica. Aceasta este rezultanta a doua
functii principale ale stomacului: secretorie si motorie.
■ Functia secretorie a stomacului
Functia secretorie a stomacului consta in elaborarea sucului gastric de catre
glandele mucoasei gastrice. Acesta este un lichid incolor, usor opalescent.
Cantitatea de suc gastric secretata de stomac variaza in functie de alimentatie,
fîind in rnedie de 1-1, 51/24 ore.
a) Componentele sucului gastric si rolul lor in digestie. Sucul gastric este
alcatuit din apa (99%) si dintr-o foarte mica proportie (l%) de substante solide si
anorganice.
Substantele anorganice sunt reprezentate de acidul clorhidric si de diferite
saruri de sodiu, potasiu, calciu si magneziu.
Acidul clorhidric, substanta anorganica principala si caracteristica a
sucului gastric, intervine in procesele chimice ale digestiei. Ele se afla atat sub
forma libera, cat si sub forma legata. Acidul clorhidric liber determina pH-ul
sucului gastric, care este cuprins intre 1, 5 si 2, 5.
Rolul fiziologic al acidului clorhidric consta in aceea ca activeaza
enzimele proteolitice din sucul gastric. El se combina cu proteinele alimentare si
formeaza combinatii usor atacabile de catre enzime. Acidul clorhidric
contribuie, de asemenea, la solubilizarea nucleoproteinelor si a colagenului, la
precipitarea caseinogenului din lapte si la evacuarea continutului gastric.
Prezenta acidului clorhidric in stomac impiedica multiplicarea
microorganismelor ajunse aici o data cu alimentele, deci acest acid are un rol
antiseptic.
Substantele organice sunt reprezentate prin mucina si prin enzime.
Mucina are rolul de a proteja mucoasa gastrica impotriva actiunii acidului
clorhidrie, a enzimelor proteolitice si a iritatiilor meeanice produse de alimente.
Enzimele sunt reprezentate prin pepsina, labferment si lipaza gastrica.
Labfermentul, chimozina sau renina gastrica, este o enzima pezenta in sucul
gastric al sugarului.
Lipaza gastrica este o enzima care actioneaza asupra lipidelor alimentare. Ea are
o importanta mare la sugar si redusa la adult. Lipaza gastrică scindeaza a
grasimile fin emulsionate care se gasesc in lapte.
Reglarea secretiei gastrice. Secretia sucului gastric este declansata si
reglata prin doua mecanisme principale : un mecanism reflex, prin care se
realizeaza reglarea reflexa a secretiei gastrice, si un mecanism umoral, prin
care se realizeaza reglarea umorala a secretiei gastrice.
a) Reglarea reflexa consta in participarea diferitilor centri nervosi in mecanismul
de secretie a sucului gastric.
b) Reglarea umorala consta in participarea la mecanismul de secretie a sucului
gastric a hormonului munit gastrina. Acesta ia nastere in mucoasa stomacului
din regiunea pilorica dupa 20-40 min. de la ingestia alimntelor (de la contactul
cu alimentele), trece apoi in sange si ajungand la glandele gastrice le
simuleaza secretia. Procesul gastrosecretor se desfasoara in trei faze: cefalica,
gastrica si intestinala.
Faza cefalica se realizeaza exclusiv printr-un mecanism reflex, si anume prin
reflexe neconditionata si conditionate. Contactul alimentelor cm mucoasa bucala
este urmat de o abundenta secretie de sue gastric begat in HCl si in pepsina.
Alimentele excita mugurii gustativi din mucoasa bucala .
Reflexul gastrosecretor se poate obtine si prin simpla vedere a
afimentelor, prin mirosul sau zgomotul caracteristic care provoaca aeoretia
gastrica, fara ca alimentele sa ia contat cu receptorii cavitatii Hunk. In acest caz,
secretia gastrica este declansata printr-un reflex conditionat, deoarece ea se
produce inainte ca alimentele sa fi ajuns in cawiiatea bucala. Prin excitarea
receptorilor din organele de simt de către aspectul si mirosul alimentelor se
declanseaza un reflex condiţionat urmat de raspuns gastrosecretor.
* Faza cefalica a secretiei gastrice a fost demonstrata de I. P. Pavlov prin
metoda „prânzului fictiv". Aceasta faza are o importanta deosebita, deoarece pe
de o parte grabeste procesul de digestie, iar pe de alta initiaza mecanismele
fazelor urmatoare ale secretiei gastrice.
* Faza gastrica a secretiei gastrice are la baza mecanisme duble-nervoase si
umorale.
* Faza intestinala a secretiei gastrice se realizeaza tot prin ambele mecanisme,
reflexe si umorale.
Privită în ansamblu secreţia gastrică este declanşată printr-un mecanism
exclusiv nervos (reflexe necondiţionate şi condiţionate în faza cefalică şi
continuată printr-un mecanism predominant umoral în fazele gastrice şi
intestinală.
Secreţia gastrică este condiţionată astfel atât calitativ cât şi cantitativ de
natura şi calitatea alimentelor ingerate. S-a constatat că anumite alimente ca, de
exemplu, carnea, peştele, pâinea albă etc. produc cea mai mare cantitate de suc
gastric.
Funcția motorie a stomacului
În această noţiune sunt incluse toate mişcările imprimate pereţilor
stomacului de către contracţia musculaturii acestora. Ele sunt de două feluri:
-peristaltice;
-tonice.
Mişcările peristaltice au un caracter ondulatoriu (unde de contracţie şi
relaxare). Undele peristaltice se succed la interval de 15 – 20 s.
Mişcările tonice sunt realizate de contracţia întregii musculaturi a
stomacului. Ele sunt mişcări de adaptare a capacităţii stomacului la conţinutul
sau, asigurând contactul intim al mucoasei gastrice cu alimentele.
Contracţiile tonice apar de-a lungul peretelui gastric, începând din
apropierea cardiei şi până la nivelul pilorului. Ele sunr de mai mică intensitate
decât cele peristaltice.
Rezultatul mişcărilor stomacului este reprezentat, pe de o parte, de
amestecarea alimentelor cu sucul gastric, iar pe de alta, de evacuarea gastrică.
Golirea sau evacuarea gastrică este rezultatul unor procese motorii care
interesează atât stomacul, cât şi duodenul. În aceste proces, un rol important
deasebit îl are sfincterul piloric, care se deschide în mod ritmic.
Funcţia motorie a stomacului se afla sub controlul nervilor simpatici si
paras impatici (nervul vag), precum si sub controlul umoral. Nervul vag
stimuleaza miscarile peristaltice, iar simpaticul le inhiba.
■ Transformarile substantelor alimentare in stomac.
Ajunse in stomac, alimentele se aseaza dupa deglutitie in straturi
concentrice, in ordinea sosirii dinspre curbura mare spre cardia, amestecandu-se
initial numai in parte cu sucul gastric. Prin miscarile peristaltice si tonice ale
stomacului, alimentele sunt bine amestecate si îmbibate cu sue gastric si
transformate, din punct de vedere fizic, într-o masa eterogena, care poarta
numele de chim gastric. Paralel cu modificarile fizice, alimentele incep sa fie
transformate si din punct de vedere chimic prin actiunea enzimelor asupra
principiilor alimentare. In diimul gastric se gasesc proteine, lipide si glucide in
cantitati diferite, in raport cu compozitia alimentelor ingerate.
Proteinele sunt supuse actiunii pepsinei si transformate in polipeptide.
Glucidele raman de asemenea netransformate din punct de vedere dmnic,
deoarece in sucul gastric nu exista enzime specifiee. In stomac mai continua sa
actioneze asupra amidonului (pentru o scurta perioada ie timp) amilaza salivara,
ajunsa aid o data cu bolul alimentar. Asadar, numai proteinele sufera
transformari chimice importante in interiorul scmacului, celelalte principii
alimentare (glucidele si lipidele) raman îm acest punct de vedere practic
netransformate. Desăvârşirea digestiei proteinelor, glucidelor si lipidelor se face
in intestinul subtire.