m

m








Suport de curs pentru studenţii anului II FSIA

³Gândirea depinde întru totul de stomac; dar cei care au cel mai bun
stomac nu sunt şi cei mai buni gânditori´
gânditori´
Voltaire

Prelegerea a 9-
9-a
p 







p
DIGESTIA

p

TUBUL DIGESTIV

p
 GLANDELE ANEXE

p
p FIZIOLOGIA DIGESTIEI

p  ROLUL SISTEMULUI NERVOS ÎN REGLAREA

DIGESTIEI

p 
CENTRUL ALIMENTAR

p   COMPORTAMENTUL ALIMENTAR
p



Pentru utilizarea nutrienţilor din hrană, alimentele suferă o serie
de transformări, care permit compuşilor macromoleculari să
elibereze substanţele simple, absorbabile (care pot străbate
pereţii intestinali şi pot ajuge în celule, unde sunt
metabolizaţi după nevoile celulei şi ale organismului)

Transformările sunt: (


  

   
p



Digestia se realizează cu ajutorul aparatului
digestiv care este alcătuit din: TUB DIGESTIV
GLANDE ANEXE
TUBUL DIGESTIV canalul cuprins între  orificii care fac
legătura cu exteriorul: ORIFICIUL BUCAL şi cel ANAL
alcătuit din mai multe segmente:
CAVITATEA BUCALĂ
FARINGE
ESOFAG
STOMAC
INTESTIN SUBŢIRE
INTESTIN GROS
Segmentele direct implicate în digestie au o alcătuire similară a
pereţilor lor şi se deosebesc prin FORMĂ, DIMENSIUNI, ROL
m 



Fig

ÕY


Õ

Õ


alcătuită din:

VESTIBULUL GURII ± situat în afara arcadelor dentare

CAVITATEA BUCALĂ PROPRIU-

PROPRIU-ZISĂ ± situată în
interiorul arcadelor dentare
are 5 pereţi: - un perete anterior (BUZELE)
-  pereţi laterali (OBRAJII)
- un perete inferior (PLANŞEUL GURII)
- un perete superior (BOLTA PALATINĂ)

 cavitatea bucală este căptuşită cu o mucoasă bucală

 pereţii cavităţii bucale sunt inervaţi cu nervi senzitivi şi motori
 in cavitatea bucală este situat aparatul masticator: DINŢII şi LIMBA
 


DINŢII adulţii posedă p:
 pe maxilar,
 pe mandibulă

8 INCISIVI taie alimentele

4 CANINI sfâşie alimentele

8 PREMOLARI strivesc alimentele

 MOLARI macină alimentele

LIMBA organ musculos, acoperit cu mucoasa linguală, în

grosimea căreia se găsesc glande salivare mici secretă
MUCUS (mucopolizaharide) şi ENZIME (§
(§-amilaza salivară)

pe suprafaţa limbii se găsesc papilele gustative (percep cele

4 gusturi de bază: acru, dulce, amar, sărat)
sărat)



FARINGELE şi ESOFAGUL ± organe de trecere

trecerea alimentelor e facilitată de muşchii longitudinali

(exterior) şi circulari (interior)

STOMACUL ± capacitate medie
p cmc

Peretele stomacului are importanţă majoră în digestie

este alcătuit din 4 tunici (straturi):
(dinspre exterior spre interior)
- tunica seroasă

- tunica musculară

- tunica submucoasă

tunica mucoasă (mucoasa gastrică)



MUCOASA GASTRICĂ

în grosimea ei ( mm) se găsesc numeroase glande

gastrice (aprox 4 milioane), care secretă SUCUL
GASTRIC

glandele gastrice sunt de p tipuri (după localizarea

şi funcţiile pe care le îndeplinesc):

glande fundice (glande principale) situate în zona

fundică, secretă HCl, pepsină, chimozină şi mucină;

glande cardiale situate în zona orificiului cardia, secretă

lipaza gastrică şi mucină;

glande pilorice situate în zona pilorică, secretă

chimozină şi mucină




este segmentul cel mai lung al tubului digestiv, având -8 m şi un Ã
mediu de ,5 cm
este alcătuit din  porţiuni: duodenul şi jejunoileonul (intestinul
mezenterial)
DUODENUL are forma de potcoavă, o lungime de 5 ± p cm şi este
segmentul fix al intestinului subţire În duoden se varsă canalul
pancreatic şi canalul coledoc (de la vezica biliară)
JEJUNOILEONUL este porţiunea cea mai lungă a intestinului
subţire, mobilă (peristaltism), prezintă numeroase îndoituri (anse)
Mobilitatea jejunului permite:
- amestecarea alimentelor cu sucurile digestive
- distribuirea uniformă a chimului intestinal în zona de
absorbţie (facilitează absorbţia nutrienţilor)
 Ultima porţiune a intestinului subţire comunică cu intestinul gros
prin orificiul ileocecal, astupat cu valvula ileocecală




Peretele intestinului subţire este alcătuit din patru tunici (de la
exterior spre interior): tunica seroasă, tunica musculară,
tunica submucoasă şi à
Õ 
(mucoasa intestinală)
© Mucoasa căptuşeşte intestinul şi reprezintă
aparatul secretor şi de absorbţie
© Mucoasa intestinală formează '' Õ
'
à (8
(8--
9 buc ) de forma unor segmente circulare, aşezate
perpendicular pe suprafaţa interioară a intestinului (h=
(h=7
± 8 mm)
Valvulele conivente sunt concentrate în zona de absorbţie:
absorbţie:
lipsesc în prima parte a duodenului şi sunt numeroase în partea
terminală a acestuia şi în cea mai mare parte a jejunoileonului, însă
dispar în ultimii  cm ai intestinului
Valvulele conivente măresc de două ori suprafaţa internă a
intestinului subţire (suprafaţa de absorbţie)




Pe valvulele conivente se găsesc nişte formaţiuni numite
VILOZITĂŢI INTESTINALE,
INTESTINALE, de formă conică, cilindrică sau
lamelară (h=
h=


-
,5 mm)
mm)

Vilozităţile intestinale (aprox 4 milioane) reprezintă unitatea

morfofuncţională a aparatului de absorbţie intestinală şi măresc
suprafaţa mucoasei Printre vilozităţi există orificiile glandelor
intestinale care secretă enzimele intestinale


 
este ultimul segment al tubului digestiv, are aproximativ
lungimea individului (
,7 ±
,8 m)
prezintă trei porţiuni
porţiuni:: cecul, colonul şi rectul

COLONUL are forma literei U răsturnată, fiind aşezat

în jurul intestinului subţire şi prezintă p




::
  

à

 à
' 

  

à

- prezintă sugrumări numite m   
 (cu aspectul unor

încreţituri);;
încreţituri)
- nu secretă sucuri digestive, dar este puternic vascularizat
(facilitează absorbţia)
absorbţia);;
- are o microfloră abundentă


 

MICROFLORA INTESTINALĂ ± diverse microorganisme, care

metabolizează componentele hranei rămase
netransformate, produşii de metabolism fiind absorbiţi

MICROFLORA DE FERMENTAŢIE PROBIOTICE

produşii de metabolism
au efect fiziologic benefic

Sănătatea colonului este asigurată de dominaţia microflorei

de fermentaţie în deterimentul celei de putrefacţie
 
 ˜
  '
 ( à 
 m
 

Glandele salivare se deschid în cavitatea bucală şi

produc saliva cu ajutorul căreia se realizează digestia bucală
După mărime, glandele salivare sunt :
˜
Õ  'ÕÕ 
˜
Õ  'Õ 
’ Glandele salivare mici sunt dispuse în mucoasa bucală şi
linguală şi secretă numai mucină
’ Glandele salivare mari sunt dispuse în grosimea pereţilor
cavităţii bucale şi secretă atât mucină cât şi enzime (§
(§ -
amilază numită şi ptialină)
 

FICATUL ± cea mai mare glandă din organism

localizat în cavitatea abdominală, în partea

superioară dreaptă, sub diafragmă

îndeplineşte o varietate de funcţii, care pot fi

grupate în:

funcţia biliară;

funcţiile metabolice;

alte funcţii ale ficatului

 

FUNCŢIA BILIARĂ ± constă în secreţia bilei

BILA este alcătuită din: apă, săruri biliare, pigmenţi biliari,

colesterol, lecitină, mucină şi substanţe minerale

Sărurile biliare sunt cel mai important constituent al bilei Sunt sărurile
de sodiu ale acizilor biliari (acid glicocolic şi taurocolic)

îndeplinesc următoarele funcţii:

emulsionează grăsimile şi facilitează activitatea lipazei pancreatice;

formează cu grăsimile complecşi coleinici solubili în apă, permiţând

absorbţia grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile;

au rol laxativ;

menţin echilibrul microflorei colonului, având rol antiputrid;

stimulează formarea bilei

 


O problemă importantă este menţinerea unui raport

optim între sărurile biliare, lecitină şi colesterol,
colesterol, pentru
evitarea precipitării colesterolului, care formează   Õ
   (pietre, colesterol precipitat)

Bila este formată în mod continuu de către celulele

hepatice şi se varsă:

fie în duoden (în timpul digestiei) bilă hepatică

fie în vezica biliară (în pauzele digestive) bilă veziculară,

veziculară,
care se varsă în duoden din vezicula biliară, numai în timpul
alimentaţiei
 

’ @
 Õà ÕÕ( à  :
@
 ՘ ˜

± biosinteza glicogenului pe seama glucozei
din alimente (˜
(˜ ˜
˜


˜
˜


)) glucid de rezervă
procesul de glicogenogeneză se produce şi din grăsimi şi
protide (glicogenoneogeneză)
@
 Õ m˜
à 
± conversia enzimatică a lipidelor neutre în
fosfatide, care sunt mai uşor metabolizabile
Când sinteza enzimelor implicate este dereglată, apare infiltraţia
grasă a ficatului CIROZĂ
’ Ficatul poate transforma glucidele în exces în lipide şi invers,
lipidele în glucide
@
 ÕÕmà
˜
à 
± biosinteza unor proteine, enzime,
conversia amoniacului rezultat din reacţiile de dezaminare în uree

Alte funcţii: reglează metabolismul unor ioni (Na+, K+, Cl-), reglează
metabolismul apei, funcţie anti-
anti-toxică, funcţie hematopoetică etc
 m 

 Secretă sucul pancreatic, cu rol foarte

important în digestie (conţine §-amilază, lipază,
tripsinogen, chimotripsinogen şi
carboxipeptidaze)

 Produce insulina