FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Tubul Digestiv


Aparatul digestiv aprovizioneaza organismul cu
substante nutritive: apa, vitamine, sarurui minerale. El se
interpune intre mediul intern si cel extern. Este format
din tub digestiv si organe anexe.
Tubul digestiv este alcatuit din:
cavitatea bucala;
faringe;
esofag;
stomac;
intestin subtire ( duoden, jejun, ileon);
intestin gros (cec, colon ascendent, colon transvers,
colon descendent, colon sigmoid si rect)
Organele anexe sunt: limba, dintii, glandele cu secretie
externa (salivare,pancreas si ficat).


Peretele tubului digestiv este format din 4 tunici:
mucoasa, submucoasa, musculara si adventice.
1. mucoasa (spre interior) formata din celule epiteliale
ce difera de la o regiune la alta;
musculatura mucoasei a carei contractie formeaza pliurile
mucoasei;
2. submucoasa cu tesut conjunctiv, glande, fibre nervoase
si vase de sange.
3 .Stratul muscular din doua componente:
Musculatura circulara spre interior, de 3-5 ori mai groasa
decat musculatura longitudinala dispusa spre exterior.
4. Adventicea (tunica externa) un invelis conjunctiv
dispus la suprafata.


Componenta abdominala a tubului digestiv este acoperita de seroasa peritoneala
avand o foita parietala aplicata pe peretele abdomenului si una viscerala ce
inconjoara stomacul, intestinul subtire, colonul transvers si sigmoid si se continua
cu mezenter care contin vase de sange si nerv Peritoneul trece peste colonul
ascendent si descendent si peste pancreas (organe retroperitoneale)
Vascularizatia provine din:
Aorta descendenta pentru organele din abdomen (splanhne);
aorta abdominala prin:
trunchiul celiac
artera mezenterica superioara;
artera mezenterica inferioara;
artera hiogastrica.

Intoarcerea venoasa se face prin:
vena porta care se varsa in capilarele sinusoide ale ficatului;
vena centro-lobulara;
venele suprahepatice;
vena cava inferioara.

FUNCTIILE APARATULUI DIGESTIV


Functie motorie aparatul digestiv fragmenteaza si transporta
alimentele;
Functie secretorie - secreta sucurile digestive necesare digestiei;
Functia de digestie sucurile contin enzime ce degradeaza prin
hidroliza principiile alimentare in componente simple;
Functia de absorbtie componentele simple sunt trecute prin
peretele digestiv in mediul intern.
Functia secretorie e realizata de glande. Pe toata suprafata
mucoasei digestive sunt bilioane de glande unicelulare, celule
mucoase care secreta mucus cu rol de protectie si de favorizare a
alunecarii continutului digestiv ca si de formarea bolului din
cavitatea bucala si din colon.
In submucoasa se gasesc glande tubuloase ce secreta pe langa
mucus si enzime.

CAVITATEA BUCALA

Cavitatea bucala este formata din:
vestibul , situat intre buze si arcadele dentare;
cavitatea propriuzisa, delimitata de:
palatul dur superior;
planseul bucal inferior;
arcadele dentare anterioare;
orificiul buco-faringian, delimitat de pilierii amigdalieni posterior.

Mucoasa acestei cavitati e formata dintr-un epiteliu pavimentos
stratificat. Scheletul prezinta o parte mobila mandibula, ale carei
miscari se datoreaza articulatiei temporo-mandibulare si este
determinata de contractia unor grupe musculare.
In cavitatea bucala se gaseste un organ muscular limba, pe
suprafata careia exista receptori gustativi sub forma mugurilor
gustativi.


Vascularizatia este asigurata de ramuri ale arterei carotide
externe.
Inervatia senzitiva se face prin:
nervul facial (nVII) care are receptorii in 2/3 anterioare
ale limbii, are soma in ganglionul geniculat si fibrele
senzitive se termina in centrul salivar superior din punte;
nervul glosofaringian (nIX) cu receptorii in 1/3
posterioara a limbii, soma in ganglionul pietros si
terminatiile nervoase in centrul salivar inferior din bulb;
nervul vag (nX) cu receptorii in mucoasa faringiana si
esofagiana, soma in ganglionii jugular si plexiform;
nervul trigemen (nV), cu receptorii pentru tact, termici si
durerosi din mucoasa cavitatii bucale si cu soma in
ganglionul Gasser

La nivelul cavitatii bucale are loc:
1. o functie secretorie secretie salivara;
2. o functie motorie masicatia.



FARINGELE

Faringele este un organ musculos cptuit cu o
mucoas care se continu n cavitatea bucal i nazal.
Faringele fiind o ncruciare a cilor digestive prin esofag.
Este un segment comun sistemelor digestiv si respirator;
Situat anterior de coloana vertebrala, el se intinde de la
baza craniului pana in dreptul vertebrei a Vl-a cervicala.
Faringele mai comunica cu esofagul si cu urechea medie
prin trompa lui Eustachio. in peretii faringelui se gasesc
muschi striati din care unii sunt circulari si prin contractiile
lor stramteaza faringele, altii sunt longitudinali si prin
contractiile lor provoaca miscarea de ridicare a faringelui
in timpul inghitirii alimentelor.

ESOFAGUL

Esofagul este o parte a tractusului digestiv cu funcia de
transport a hranei, Esofagul este un tub, ce leag faringele
de stomac. Pereii si musculari produc contracii ondulatorii, care
ajut la transportarea hranei. Are un diametru larg, comparativ cu
alte cordate. La unele specii poate servi drept depozit temporar de
hran. Este acoperit cu un strat epitelial, care conine multe glande
subepiteliale.
Esofagul la aduli are lungimea de 35-40 cm, n partea proximal
(superioar) esofagul este amplasat n spatele traheii i n
faa coloanei vertebrale.
Efectul de nghiire a bolului alimentar la nivel oral,
declaneaz printr-un reflex,o und peristaltic realizat de stratul
muscular din esofag care transport bolul alimentar de la nivelul
faringelui n stomac.

STOMCUL

Stomacul reprezinta segmentul cel mai dilatat al
tubului digestiv, el fiind alcatuit din trei parti: fundul
stomacului, corpul si portiunea orizontala. El este
asezat in cavitatea abdominala in partea stanga, sub
diafragma. Peretele stomacului este format din patru
tunici: externa, muscular - aezata n straturi (fibre
longitudinale, fibre circulare, fibre oblice),
submucoasa i mucoasa. In grosimea mucoasei se
gasesc glande gastrice care secreta sucul gastric. In
stomac, alimentele primite sub forma bolului
alimentar, sunt transformate in urma activitatilor
motorii si secretorii ale acestuia intr-o pasta numita
chim gastric;

Rolul stomacului;
Predigestia bolului alimentar, n special
al proteinelor, care la om i unele animale este
continuat la nivel intestinal.
Prin pH-ul acid al sucului gastric se realizeaz
distrugerea bacteriilor, cu excepia unora
ca Helicobacter pylori care se dezvolt n mucoasa
gastric fiind n mod frecvent rspunztor de ulcerul
gastric.
Stomacul are un rol i de depozitare a hranei, numai
dup golirea intestinului va fi admis a unei noi
cantiti de hrana predigerat.

INTESTINUL SUBTIRE

Intestinul subtire este cel mai lung organ al
sistemului digestiv. El incepe de la pilor si este
impartit in trei portiuni - duoden, jejun si ileon.
Peretele intestinului este alcatuit din patru tunici care
reprezinta o continuare a celor patru tunici de la
stomac. Tunica musculara este formata din fibre
musculare netede asezate in doua straturi: un strat
circular intern si altul longitudinal extern. Mucoasa
intestinului subtire prezinta cute circulare, dispuse
perpendicular pe suprafata sa, numite valvule
conivente, pe a caror suprafata se gasesc vilozittile
intestinale. In mucoasa intestinala se gsesc glande
intestinale care secreta suc intestinal.
INTESTINUL GROS

Intestinul gros reprezint partea aparatului digestiv,
cuprins ntre intestinul subire i anus. Acesta este unul specific
animalelor vertebrate. Este ultima portiune a tractului digestiv
format din cecum, colon i rectul care se termin la exterior cu
rectul. La intestinul gros lipsesc vilozitile intestinale, fiind
prezente doar la intestinul subire.

FUNCIILE INTESTINULUI GROS
Intestinul gros:
-depoziteaz temporar deeurile provenite din digestie i apoi le elimin
din organism sub form de fecale
-asigur absorbia apei, a ionilor minerali, a aminoacizilor i a
vitaminelor.
-realizeaz, prin microflora care se dezvolt aici, sinteza unor vitamine i
a unor enzime.
-este o cale de eliminare a flatusului;
-secret, prin glandele sale, un lichid alcalin, ncrcat cu fermeni, vscos,
cu rol lubrifiant, enzimatic i protector asupra mucoasei.


FUNCTIILE SISTEMULUI DIGESTIV

Principala functie a sistemului digestiv
este de a prepara hrana necesara
celulelor organismului.Acest proces
este realizat prin:
Digestie
Absorbtie
DIGESTIA

Digestia se desfasoara in mai multe etape, alimentele urmand a fi
procesate in functie de etajul tractului digestiv in care se afla.Astfel, prin
demararea functiilor secretorii si motorii a organelor implicate are loc
digestia.
Digestia incepe in cavitatea bucala,odata cu masticatia alimentelor ce
urmeaza a fi ingerate.Saliva este secretata in cantitati mari 1-1,5 l/zi de 2
mari glande salivare: submandibulare,sublinguale si parotida in cavitatea
bucala,fiind amestecata de limba cu alimentele masticate prin
intermediul dentitiei,proces finalizat cu formarea bolului
alimentar.Saliva contine printre altele,enzime digestive,precum amilaza
salivara ce intervine in degradarea chimica a
polizaharidelor,transformand amidonul in maltoza si liapaza
linguala,care hidrolizeaza lanturile lungi de trigliceride in gliceride
partiale si acizi grasi in stare libera.

De asemenea saliva contine si mucus, o glicoproteina utilzata ca
adjuvant in lubrifierea alimentelor si formarea bolului
alimentar.Dupa formarea bolului se poate produce deglutitia ce
consta in transportul masei alimentare in esofag prin faringe.
Faringele reprezinta locul unde se intretaie calea digestiva cu cea
respiratorie.Bolul alimentar este propulsat in esofag,prin relaxarea
sfincterului esofagian suprior,moment in care debuteaza timpul
esofagian al deglutitiei ce poate dura intre 4-8s. Alimentele sunt
deplin digerate in intestinul subtire,iar stomacul asista mai mult la
demontarea fizica a acestora inceputa in cavitatea bucala.Bolul
alimentar patrunde in stomac prin orificiul cardia,nivel la care
incepe digestia gastrica,substantele almentare find atacate de sucul
gastric.

Dupa ce a fost procesata in stomac,masa alimentara trece in
intestinul subtire prin orificul piloric.Cea mai mare parte a
digestiei se desfasoara la acest nivel,debutand in momentul in care
chimul gastric patrunde in duoden.La acest nivel sunt secretate 3
lichide care intervin in digestie:
- sucul hepatic sau bila
-sucul pancreatic
-sucul intestinal
La nivelul intestinului gros,masa alimentara este retnuta
suficient pentru a permite fermentarea acesteia sub actiunea
bacteriilor intestinale,care descompun unele substante neprelucrate
in intestinul subtire.In urma proceselor de fermentare si putrefactie
asodicate cu miscariile peristaltice,de segmentare si tonice
executate de musculatura intestinului gros,deseuriile neasimilabile
vor forma materiile fecale ce se stocheaza in ampula rectala pentru
o perioada,urmand a fi eliminate prin actul defecatiei.
ABSORBTIA
Absorbtia reprezinta procesul de trecere a substantelor necesare
organismului prin peretii organelor tubului digestiv intern.La nivelul
cavitatii bucale,a esofagului precum si la nivelul stomacului realizarea
proceselor de absorbtie este neglijabila.Astfel,cele mai multe particule
alimentare,precum apa sau mineralele,sunt absorbite la nivelul
intestinului subtire.
Mucoasa intestinala cuprinde valvule conivente si vilozitati
intestinale acoperite de o retea de enterocite prevazute cu microvili,ce
maresc capacitatea de absorbtie a intestinului subtire.Procesul de
absorbtie variaza in functie de tipul de nutrienti,astfel ca apa si sarurile
minerale,vitaminele hidrosolubile,glucoza,aminoacizii si acizi grasi cu
lant scurt sunt preluati de sange si condusi pe cale portala la ficat,iar
vitaminele liposolubile si chilomicronii trec initial in limfa dupa care
sunt preluati de sange.Procese de absorbtie a apei,electroliti,vitamine si
aminoacizi se manifesta si la nivelul intestinului gros,inainte de
formarea materiilor fecale.
Proiect realizat de:
Curuia Raisa
Stanciu Iuliana

10.10.2013