DISCIPLINA: NURSING ÎN ORTOPEDIE SI TRAUMATOLOGIE

CURS 1 – CULEGEREA DATELOR

Ortopedia - Traumatologia este specialitatea care se ocupa cu depistarea,

diagnosticarea, tratarea si recuperarea afectiunilor congenitale si dobandite , traumatice si
atraumatice, ale aparatului locomotor.
Aparatul locomotor este format din sistem osos și sistem muscular.
Aparatul locomotor al corpului uman, constituit din 206 oase,310 articulaţii, 439 muşchi,
tendoane, nervi periferici, vase sangvine magistrale şi periferice, cu un specific anatomic şi
funcţional,este afectat de diverse patologii, cu particularităţi de manifestare şi evoluţii diferite.
Ortopediei ii revine studierea şi tratarea maladiilor aparatului locomotor de diversă
provenienţă pe parcursul intregii vieţi a omului.
Traumotologia se ocupă de traumatismele aparatului locomotor,determină cauzele lor,
manifestările clinice, profilaxia şi tratamentul lor la diverse etape de tratament: de la etapa
primului ajutor medical pană la asistenţa specializată in recuperarea celui traumatizat;
Aceste două componente ale unei şi aceleiaşi ramuri au multe elemente, principii
comune:
studiază patologiile aparatului locomotor;
au aceleaşi metode de examinare a patologiilor aparatului
locomotor;
utilizează acelaşi instrumentar pentru tratamentul ortopedic
şi chirurgical;
folosesc aceleaşi metode de apreciere a rezultatelor tratamentului
la distanţă etc.
Ortopedia şi traumatologia sunt, de fapt, ramuri ale chirurgiei generale şi le putem numi
chirurgie a aparatului locomotor.

Traumatismul este un complex de dereglări locale şi generale, ce au loc in organism,

asupra căruia a acţionat un factor traumatic cu o forţă, energie mai mare decat rezistenţa
ţesuturilor corpului uman.

Există patru factori traumatizanţi.

1
 Factorul mecanic este, de regulă, cel mai frecvent in afecţiunile
traumatice corporale.
 Factorul fizic poate include trei forme de energie:
termică;
electrică;
nucleară.
Dintre cele enumerate mai sus se intalnesc mai frecvent traumatismele provocate de
energia termică. La o valoare inaltă, agentul termic cauzează plăgi combustionale (prin
contact; provocate de flacără; prin acţiunea lichidelor fierbinţi sau a aburilor).
 Factorul chimic este un factor traumatizant prin acţiunea
unor substanţe chimice cu concentraţie inaltă:
acizi;
soluţii alcaline;
săruri ale metalelor grele;
oxidanţi;
substanţe chimice de nimicire in masă.
Aceste substanţe pot avea acţiune generală (diverse grade de intoxicaţie) şi locală
(combustii chimice).
Plăgile combustionale chimice au particularităţile lor, in funcţie de substanţele, de
lichidul ce le provoacă.
Spre exemplu, soluţiile de acizi concentraţi coagulează proteinele ţesuturilor.
 Factorul biologic de traumatizare se caracterizează prin leziuni provocate de insecte
(inţepături), de animale sălbatice, domestic (muşcături, lovituri etc.).
Este bine cunoscut faptul că la momentul actual numărul şi gradul de gravitate al
traumatismelor sunt in continuă creştere.
Conform datelor OMS, anual, cca 10–15 milioane de oameni sunt traumatizaţi in
accidente rutiere, iar 500–700 mii de traumatizaţi decedează.
Adică, la fiecare 30 minute, cineva decedează pe traseele globului pamantesc.

Examinarea bolnavului cu afecţiuni ale aparatului locomotor include;

 cunoaşterea anamnezei bolnavului şi evoluţia patologiei,
 inspecţia clinică,
 palparea focarului patologic, auscultarea,

2
  efectuarea investigaţiilor antropometrice şi a mişcărilor in articulaţii;
 efectuarea investigaţiilor paraclinice necesare (radiologie, ecografie,
rezonanţă magnetică nucleară, scintigrafie etc.).

1. Manifestari de independenta
2. Manifestari de dependenta
3. Surse de dificultate

Manifestări de independenţă
- pacient constient,
- tegumente intacte, culoarea tegumentelor normala,
- semne vitale (R, P, TA, T) in limite normale,
- lipsa durerii,
- somn si odihna corespunzatoare,
- comunicare eficienta la nivel motor.
- postura (poziţia) adecvată
 ortostatismul (în picioare)
 şezând
 culcat (clinostatism)
 decubit dorsal (pe spate)
 decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte)
 decubit ventral (pe abdomen)

- mişcarea adecvată

Manifestări de dependență (semne și simptome)

- atonie musculară scăderea tonusului muscular;
- atrofie musculară diminuarea volumului muşchiului, a contractilităţii sale;
- hipertrofie musculară mărirea volumului unui muşchi;
- contractură musculară contracţie involuntară şi permanentă a unuia sau mai
multor grupe de muşchi care determină o poziţie inadecvată;
- ankiloza diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii;

3
 - crampa contracţie spasmodică, involuntară şi dureroasă a unuia sau a mai
multor muşchi, cauzată de poziţie incomodă, de compresiunea unui nerv sau deficit de
calciu;
- oboseala musculară
- reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului, consecinţă a
activităţii excesive
- deformări ale coloanei vertebrale
- cifoză – deviaţia coloanei vertebrale cu convexitatea posterioară
- lordoza – accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale
- scolioza – deviaţia laterală a coloanei vertebrale
- deformări ale membrelor inferioare
- genu valgum – genunchi apropiaţi iar picioarele depărtate )(
- genu varum – genunchi depărtaţi si picioarele apropiate ()
- picior strâmb
- equin – sprijinit pe antepicior
- talus – sprijinit pe călcâi
- varus – sprijinit pe partea externă
- valgus – sprijinit pe partea internă
- picior plat – bolta plantară prăbuşită
- deformări ale şoldului
- luxaţie – ieşirea capului femural din articulaţia coxo-femurală
- torticolis înclinarea capului într-o parte cauzată de contractura musculaturii
gâtului
- dificultate de schimbare a poziţiei semişezând în pat ( dispnee)
- clavus hiperkeratoză uşor reliefată, netedă (bătătură)
- escara de decubit distrugere a ţesutului cutanat prin scăderea sau absenţa
aportului sanguin, care apare la bolnavii cu repaus total la pat, datorită unei
compresiuni mai îndelungate între proeminenţele osoase şi un plan dur (ulceraţii ale
pielii apărute în urma tulburărilor trofice prin neirigare corespunzătoare cu sânge);
- râsul sardonic (tetanos) cauzat de contracţia muşchilor masticatori, dă gurii
un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic;
- dificultate de deplasare (a se aşeza, ridica, a merge)
- diminuarea sau absenţa mişcării
- durere

4
 - disconfort
- perturbarea imaginii de sine
- perturbarea imagii corporale
- potențial de complicație
- anxietate

Manifestari de dependenta specifice

 bursită( inflamația bursei seroase)
-sindrom inflamtor(durere locală, tumefacție, căldură locală, roșeață)
-febră
- limitarea mișcării
 epicondilită și tendinită( inflamația tendoanelor)
-durere localizată de obicei la cot accentuată la apăsarea sau mișcarea de supinație și
pronația mâinii
-edem al cotului
 osteomielită ( infecție osteo-articulară produsă cu ocazia unor traumatisme
deschise, intervenții chirurgicale, plăgi prin arme de foc)
-dureri la nivelul articulației, exacerbată la apăsare sau mișcare; obligă pacientul să
adopte poziția antalgică
-febră ridicată
-frison
-puls accelerat
-impotență funcțională
-slăbiciune,oboseală
-în osteomielita coloanei vertebrale starea generală a pacientului este grav alterată
-V.S.H crescut
-leucocite crescute
 osteoporoza scăderea masei osoase)
-fragilitate osoasă,
-fracturi frecvente
-deformări osoase (cifoză, scolioză) prin tasarea sau deformarea vetebrelor
-calcemie scăzută
-hipercalciurie

5
  osteopatia deformantă (boala Paget) deformarea progresivă a oaselor, de
etiologie neclarificată
-dureri osoase (frecvent la oasele gambei, coloana vertebrală, bazin) de intensitate redusă
-deformări osoase prin îngustarea spațiilor medulare și deformarea osului în exterior sau
sub acțiunea greutății datorită scăderii rezistenței oaselor
-căldură locală
 tuberculoză osoasă și osteoarticulară (infecția cu bacilul Koch la nivelul unui
os sau a unei articulații)
-simptomele apar insidios
-fenomene generale: scădere ponderală, debilitate, oboseală, inapetență, subfebrilități,
transpirații nocturne
 ruptură musculara
-durere intensă apărută brusc
-hematom între capetele mușchiului ca urmare a lezării vaselor sangvine
-deformare la nivelul rupturii cu o depresiune în dreptul hematomului
-echimoză

Surse de dificultate
 de ordin fizic
 deformări osoase ale membrelor inferioare: genu valgum, genu varum, luxaţii
congenitale de şold, picior strâmb congenital.
 alterarea integritatii aparatului locomotor
 durere, dispnee;
 imobilizarea prelungită în aparate gipsate, atele;
 vârsta:
- la naștere copiii pot prezenta malformații congenitale la nivelul aparatului locomotor
( picior strâmb, luxație de șold, polidactilie (mai multe degete)
- la copii sunt frecvente fracturile si deformările după rahitism
- in perioada pubertății pot apărea tulburări de creștere, tumori osoase, deformări
ale coloanei vertebrale(cifoză-acentuarea curbăturii normale a coloanei vertebrale, scolioză-
coloana are aspectul literei S, lordoza sau spate in șa)
- la adulți sunt frecvente fracturile, luxațiile, afecțiunile osteo-articulare de natură
infecțioasă
- la vârstnici apar frecvent fracturi și afecțiuni osteo- articulare cu evoluție severă
6
  alimentația exagerată - obezitatea afectează articulațiile, coloana vertebrală,
îngreunează recuperarea
 imobilizarea unui segment: atrage după sine atrofii musculare, rigiditate articulară
 malformații congenitale
 sexul:
- luxația coxo –femurală congenitală se întâlneste mai des la fetițe
- la femei în perioada de menopauză apare osteoporoza, spondiloza
- la bărbați este mai frecventă osteopatia deformantă

- de ordin social (izolare, saracie)

 condiții de habitat- frigul accentuează durerile articulare si musculare
 ocupația- la fotbaliști –ruptura de menisc
- la pianisti - tenosinovite
- la jucătorii de tenis - epicondilita
- de ordin psihologic
 anxietate, stress;
 tulburări de gândire
lipsa de cunoaştere de sine şi a celorlaţi