ŞCOALA POSTLICEALĂ ,,FEG’

DISCIPLINA: NURSING ÎN ORTOPEDIE SI TRAUMATOLOGIE

CURS: 5 Traumatismele cranio- cerebrale

Prin traumatism cranio-cerebral se înţelege totalitatea fenomenelor clinice şi/sau

paraclinice care apar ca urmare a acţiunii unui agent traumatic asupra cutiei craniene şi a
conţinutului acesteia.
Traumatismul cranio-cerebral poate fi închis sau deschis (în care caz există o comunicare
directă sau indirectă cu mediul extern).
Mecanismele traumatice fizice pot determina :
 leziuni ale scalpului (excoriaţii, echimoze, plăgi);
 leziuni ale cutiei craniene (fracturi);
 leziuni cerebrale (contuzie, dilacerare, hematom intracerebral, edem cerebral);
 leziuni extracerebrale (hematom epidural = revărsat sanguin între tabla internă
craniană şi duramater; hematom subdural = revărsat sanguin între dura- mater şi suprafaţa
creierului; meningită seroasă = revărsat lichidian subdural).
Bineînţeles că în majoritatea cazurilor de traumatism cranian este vorba de o asociere a
leziunilor enumerate.

Traumatismele cranio-cerebrale închise

Comoţia cerebrală este caracterizată prin abolirea bruscă a cunoştinţei, survenită imediat
postimpact, însoţită sau nu de modificări tranzitorii ale funcţiilor vegetative şi vitale (T.A.,
tahicardie, scurtă apnee). Fenomenul este de scurtă durată - câteva minute - şi total
reversibil, deoarece nu-i corespunde o leziune organică.
Primul ajutor
• Accidentatul va fi menţinut în repaus culcat şi va beneficia de transport corespunzător
(de preferat cu autosanitara), deoarece la toţi traumatizaţii cranio-cerebrali există riscul
instalării unei come.
Tratamentul • Fenomenele sunt total reversibile fără tratament, necesită doar
ulterior
repaus fizic şi psihic.
Dacă este vorba de un bolnav labil psihic se pot administra sedative sau tranchilizante.

Atenţie asupra faptului că un accidentat considerat ca un simplu comoţionat cerebral poate să

1
aibă totuşi o leziune intracraniană neevidentă clinic şi care se poate manifesta clinic peste
câteva ore sau zile. De aceca, fără să alarmeze accidentatul, i se atrage atenţia ca la apariţia
oricărui semn ca: cefalee persistentă, vărsături, vertije etc. să se prezinte cât mai urgent într-
un serviciu neurochirurgical.

Contuzia cerebrală este o afecţiune cranio-cerebrală traumatică, în care există leziuni

anatomopatologice ale creierului. Contuzia cerebrală poate fi de
diferite grade: minoră, moderată, gravă.
Simptomatologie

Abolirea sau alterarea stării de conştienţă cu durata de una sau câteva ore (contuzia
cerebrală minoră) până la 24 ore (contuzia cerebrală moderată). Alterări profunde şi de
lungă durată ale stării de conştienţă = comă prelungită (contuzia cerebrală gravă).
Modificări tranzitorii de puls, respiraţie, tensiune arterială, vărsături (contuzie minoră):
- dispnee, tahicardie, rar oscilaţii ale T.A. (contuzia cerebrală moderată),
- alterări importante ale funcţiilor vegetative şi vitale (domină perturbările respiratorii cu
încărcare traheo- bronşică, dispnee tip Cheyne-Stockes, Kussmaul, hipertermie, tahicardie
(rar bradicardie), vărsărturi, puseuri de hipertensiune (contuzie gravă).
- Deglutiţie dificilă sau abolită (contuzii .grave).
- Semne neurologice inconstante: modificări de reflexe, abolire de reflex plantar (contuzie
minoră), redoare a cefei, asimetrie de reflexe miostatice, exstensie a halucelui, pareze
oculomotorii (contuzie moderată), sindrom bipiramidal egal sau inegal, uneori crize
convulsive generalizate, perturbări tonigene = rigiditate prin decerebrare (contuzie gravă).
- Semne oftalmologice: midriază bilaterală sau mioză (egală sau ingelă), mişcări pendulare
ale globilor oculari (contuzie gravă).
în staţionare se poate pune în evidenţă lichidul cefalorahidian:

- rozat sau clar (contuzie minoră);

- sanguinolent sau rozat (contuzie moderată),
- intens sanguinolent (contuzie gravă).

Observaţie: lichidul cefalorahidian nu respectă întocmai gradul contuziei cerebrale.

Are o neta valoare practică orientativă şi o certă valoare în evoluţia leziunii; menţinerea
modificărilor în timp arată persistenţa leziunii; reducerea modificărilor arată o normalizare
a procesului.
Alte semne care pot persista în toate formele de contuzii: cefalee, ameţeli, vertije, uneori

2
vărsături.
De reţinut: gradul de contuzie cerebrală, pornind de la cea medie, se identifică pe baza
profunzimii comei.
Profunzimea comei se apreciază cel mai uşor şi mai practic în funcţie de precizarea abolirii
timpilor deglutiţiei.
Precizarea modificării reflexului de deglutiţie este deosebit de importantă pentru a aprecia
gradul de profunzime a comei şi adâncirea acesteia. Urmrirea dereglării timpului bucal al
deglutiţiei dă relaţii valoroase asupra evoluţiei progresive sau regresive a comei, atunci
când este examinat succesiv.
Urmărirea se face prin introducerea de lichid în cavitatea bucală a bolnavului. Întâi nu se
constată decât o mişcare mai mult sau mai puţin adaptată a buzelor la contactul cu
recipientul. Când coma devine mai profundă, se observă cum lichidul este păstrat în gură
mai mult timp, înainte de a fi dirijat către faringe.
Într-un grad mai avansat al comei, lichidul stă timp îndelungat în gură, fără să declanşeze
mişcări de deglutiţie, scurgându-se apoi în afara cavităţii bucale prin comisuri. Într-un
stadiu şi mai avansat, lichidul poate pătrunde în faringe, fără însă ca această pătrundere să
fie controlată de activitatea reflexă.
În coma de profunzime medie, atingerea buzelor cu lingura nu declanşează mişcarea de
apucare a alimentelor.
Lichidele introduse în gură sunt înghiţite dar, pe măsură ce coma se adânceşte, deglutiţia
devine mai dificilă.
Primul Se face un examen riguros şi rapid, controlându-se funcţiile vitale,
ajutor
starea de conştienţă, se inventariază leziunile.
Asigurarea respiraţiei prin control digital al permeabilităţii căilor respiratorii şi îndepărtarea
corpilor străini din cavitatea buco-faringiană.
Poziţionarea victimei în decubit lateral sau ventral, cu fruntea sprijinită pe antebraţ in felul
acesta se asigură:

- menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii,

- prevenirea căderii limbii (aceasta se poate j preveni şi prin aplicarea unei pipe Guedel),
- împiedicarea aspirării conţinutului sucului gastric în cazul vărsăturilor,
- prevenirea asfixiei victimei prin inundarea căilor respiratorii cu sânge sau L.C.R. în
cazul asocierii şi altor leziuni.
Atenţie la aceste măsuri foarte eficiente şi uşor de aplicat, care nu se prea respectă în

3
 practică, cei mai mulţi având tendinţa să întoarcă accidentatul cu faţa în sus.
Accidentatul cranio-cerebral va fi ridicat de Ia locul rănirii cu deosebită grijă, aşezat pe
o targă cât mai rigidă.
Traumatizaţii cranio-cerebrali sunt foarte sensibili la mobilizare, dar mai ales la
trepidaţiile provocate de vehicul în timpul transportului. Mijlocul de transport pentru
asemenea accidentaţi trebuie să fie bine dotat. Traumatizaţii cranio-cerebrali vor fi
transportaţi direct la o unitate spitalicească înzestrată cu mijloace de terapie intensivă.
Personalul medical trebuie să ştie să observe unele fenomene care apar pe parcursul
transportului (instalarea unei rigidităţi, modificările T.A., pulsului, felul dispneei,
modificările pupilei, pareze), pe care le transmite echipei medicale la predarea
pacientuluicu (au mare importanţă pentru neurochirurgi):
- tensiunea arterială normală plus bradicardie indică o compresiune cerebrală;
- tensiunea arterială plus tahipnee şi hipertermie indică o leziune cerebralăprofundă;
- tensiunea arterială normală cu stare de obnubiIare şi cu midriază unilaterală plus pareză
indică un hematom extradural sau subdural,
- dacă starea de comă se accentuează progresiv, se suspectează un hematom subdural sau
extradural, care difuzează rapid (evacuarea chirurgicală de urgenţă).
- Aceste manifestări patologice sunt uşor de urmărit şi au o mare importanţă în evoluţia
unui traumatism cranio-cerebral; de aceea, trebuie urmărite frecvent şi competent, orice
alterare sau modificare a acestora trebuind să alarmeze pe medic.De asemenea, pe
timpul transportului vor fi observate şi reţinute şi alte tulburări deosebit de importante
pentru neurochirurgi:
- astfel, instalarea unei afazii de la început indică o contuzie cerebrală;
- afazia după un interval liber indică un hematom;
- de asemenea pe timpul transportului vor fi observate şi reţinute unele tulburări pshice:
sindromul confuziv, agitaţie psihomotorie etc.

4
 Tratamentul - Metode şi tehnici de terapie intensivă (în contuziile
în spital grave).
- Asigurarea unei ventilaţii optime (intubaţie oro-
traheală, aspiraţie), deoarece obstrucţia căilor res-
piratorii întreţine şi amplifică edemul cerebral.
- Intubaţia nu se menţine mai mult de 36-48 de ore.
- Dacă fenomenele de insuficienţă respiratorie persistă, se
practică traheostomia,
- în caz de stop respirator se utilizează ventilaţia
pulmonară asistată.
- Oxigenoterapie.
- Combaterea hipotermiei (înveliri în cearşafuri umede).
- Combaterea edemului cerebral (glucoză 33%,
2 g/kilocorp).
- Combaterea hipertoniilor.
- Rehidratarea bolnavului,
- Tratament chirurgical la nevoie.
- în contuziile minore şi moderate tratamentul este
simptomatic:
- antalgice,
- mici doze de tranchilizante la cei anxioşi şi agitaţi
(evitându-se barbituricele şi opiaceele),
- repaus la pat 7-15 zile (contuzie minoră),
- două-trei săptămâni obligatoriu (contuzie moderată).
- în această perioadă contribuţia cadrelor medii are o
importanţă deosebită. Vindecarea unor astfel de
traumatizaţi depinde în mare măsură de priceperea şi
devotamentul cadrelor medii în continuitatea şi
consecvenţa tratamentului.

Dereţinut: contuzia cerebrală moderată poate fi difuzată sau predominantă la un

hemisfer sau altul şi, mai ales, frecvent asociată cu alte leziuni intracraniene de tipul
hematoamelor şi edemului cerebral progresiv.

5
 În ceeace priveşte edemul cerebral, acesta însoţeşte constant orice leziune organică
cerebrală(de tipul contuziei sau dilacerării) şi, netratat la timp şi competent, agravează o
leziune cerebrală deja instalată, chiar minoră.
Tot edemul cerebral poate transforma o contuzie cerebrală minoră într-una medie şi mai
ales contuzia cerebrală medie, într-o contuzie cerebrală gravă, în care creierul, mărindu-
şi volumul (datorită edemului cerebral) într-un conţinător practic inextensibil, creează o
compresiune asupra centrilor vitali aflaţi la baza creierului şi către care converg liniile
de forţă, datorită structurii cutiei craniene. Această compresiune, odată instalată, este
greu de tratat şi bolnavul, dacă supravieţuieşte, rămâne cu sechele majore.

Traumatismele cranio-cerebrale deschise

În cadrul traumatismelor cranio-cerebrale deschise sunt cuprinse plăgile cranio-cerebrale,

care pot fi:
- plăgi cranio-cerebrale nepenetrante (interesează părţile moi şi oaselecraniului, dar s-au
oprit la dura mater);
- plăgi cranio-cerebrale penetrante şi perforante sunt cele care au depăşit dura mater şi
ajung în profunzime, interesând şi creierul.

Ştim că este vorba de o plagă nepenetrantă şi nu de una penetrantă pe baza faptului că nu se

evacuează lichid cefalorahidian.

6
Conduita de - Deoarece astfel de traumatisme sunt însoţite cel puţin de o contuzie
urgenţă cerebrală minoră, dacă nu chiar de o contuzie gravă, primul ajutor
dat accidentatului se va adresa şi acestor leziuni
- Plaga cranio-cerebrală se consideră de la început infectată, deoarece
agentul penetrant a antrenat fie corpi străini, fie păr sau piele.
- Tratamentul plăgii la locul accidentului:
- se taie părul din jurul plăgii, tegumentul din jur se curăţă şi se
dezinfectează,
- în rest se va face tamponaj şi pansament de protecţie, dar nu
compresiv,
- înfăşare.

Atenţie! Este interzisă îndepărtarea așchilelor osoase care nu sunt libere.

Este interzisă meşarea sau îndesarea tampoanelor în plaga cranio-
cerebrală, dat fiind pericolul de compresiune. în plăgile cranio-cerebrale
nu se introduc antibiotice sau antiseptice.
- Mobilizarea bolnavului va fi redusă la minimum, pentru a preveni
agravarea unor leziuni nervoase şi vasculare.
- Transportul se va face cu mare grijă, cu foarte mare grabă şi într-un
serviciu care să beneficieze de T.I. Cura sau tratamentul definitiv al
plăgii cranio-cerebrale o face neurochirurgul.