Traumatismele craniene

Definitie:
- Şoc accidental pe craniu, complicat sau nu cu leziuni ale encefalului.
Traumatismele craniene pot fi sursa leziunilor primare (care apar
imediat) sau secundare (care se produc la câteva ore până la câteva luni
după traumatism).

Lezinuni:

Leziunile primare sunt osoase sau encefalice.

Leziunile osoase sunt fracturile boitei craniene (prin şoc direct) şi cele ale bazei
craniului (prin propagarea şocului). Există două varietăţi deosebite de fractură:
fractura cu deplasare, un fragment osos fiind deplasat şi înfundat, şi fractura
deschisă, cu plagă a pielii capului.

Leziunile encefalului cuprind comoţia cerebrală, contuzia cerebrală şi

hematomul subdural acut. Comoţia cerebrală se traduce prin leziuni difuze ale
substanţei albe provocate de deplasarea şi întinderea structurii nervoase în
momentul impactului. Ea este responsabilă de o pierdere imediată a stării de
conştienţă, durata ei fiind proporţională cu intensitatea leziunilor. Contuzia
cerebrală comportă o distrugere a celulelor nervoase şi mici focare de
sângerare. Leziunile contuziei pot fi localizate la punctul de impact al trauma-
tismului sau de partea opusă atunci când rezultă dintr-un mecanism de
contralovitură. Ele antrenează, în funcţie de localizarea lor, tulburări de
comportament sau un uşor deficit motor, în general fără gravitate şi reversibil.
Hematomul subdural acut este o pungă de sânge colectat în grosimea
meningelor. El generează rapid o paralizie şi tulburări ale conştienţei
(somnolenţă care poate merge până la comă).

Leziunile secundare se produc într-un interval care poate merge de la câteva

ore până la câteva luni după traumatism, şi pot apărea chiar atunci când nu
există o fractură.

Este vorba de hematoame extradurale, situate între dura-mater şi cutia

craniană, şi de hematoame subdurale cronice, situate între encefal şi dura-
mater. Primele se manifestă prin dureri de cap şi tulburări ale conştienţei
(somnolenţă, comă). Celelalte se traduc, în interval de câteva zile până la
câteva luni după traumatism prin dureri de cap, o hemiplegie, o afazie, o stare
de pseudodemenţă sau doar de confuzie la subiectul vârstnic, tulburări ale
comportamentului (închidere în sine). Pericolul acestor două tipuri de
hematom rezidă în compresia pe care o provoacă asupra creierului. Modul de
instalare a simptomelor pe care le produc este cu atât mai puţin rapid cu cât
hematomul apare mai târziu. într-un mare număr de cazuri, aceste hematoame
pot fi depistate prin scanerul cerebral şi pot fi tratate, la nevoie, printr-o
intervenţie chirurgicală de urgenţă.

Examenul imediat, care va fi repetat în cursul supravegherii, se leagă de

punctele următoare: starea de conştienţă, semnele neurologice corespunzând
unei leziuni localizate ca un hematom (paralizie a unui membru, abolirea unui
reflex), plagă a pielii capului. Radiografiile craniului, în căutarea unei fracturi
sunt sistematice.

Atunci când nu există nici fractură, nici semn neurologic, riscul de complicaţie
este infim şi spitalizarea nu este întotdeauna necesară. Atunci când a avut loc o
pierdere a stării de conştienţă – chiar dacă rănitului pare să-i meargă foarte
bine – o supraveghere de 24-48 ore în spital este recomandabilă. In caz de
comă sau de semn neurologic, se impune spitalizarea într-un serviciu de
neurochirurgie: scanerul cerebral permite să se instituie un tratament adecvat
în fiecare caz. în caz de hematom subdural acut, este practicată o reanimare,
concomitent cu un tratament anti- edematos. Hematoamele extradurale sunt
drenate pe cale chirurgicală în regim de urgenţă, în timp ce hematoamele
subdurale cronice pot face obiectul unui drenaj chirurgical sau al unei
corticoterapii.

Traumatism cranian al copilului în mod schematic, cazurile copiilor care au

suferit un traumatism cranian se împart în trei grupe, după riscul fracturii şi
după complicaţiile pe care le prezintă.

Grupa de risc foarte mic cuprinde cazurile cele mai frecvente: copii mai mari de
2 ani care prezintă plăgi superficiale, dureri de cap şi ameţeli trecătoare. De
obicei, este justificată doar o supraveghere, la domiciliu, de către părinţi.

Grupa de risc intermediar include cazurile următoare: copii sub vârsta de 2 ani
(în afara cazului că traumatismul este evident benign), copiii care şi-au pierdut
conştienţa pe o durată necunoscută sau care prezintă vărsături, o amnezie
privind accidentul, un traumatism care atinge şi o altă parte a corpului
(îndeosebi faţa, ca o sângerare a nasului). Radiografiile de control sunt
recomandate copiilor celor mai mici (sub un an) şi celor care au plagă gravă a
pielii capului.

Grupa de risc ridicat corespunde copiilor care prezintă o tulburare a stării de

conştienţa imediată, somnolenţă, apatie) sau mai ales secundară (survenind în
cel de al doilea timp, după vindecarea aparentă) sau, încă, în caz de fractură.
Copilul trebuie atunci transferat de urgenţă într-un spital care dispune de un
serviciu de neurochirurgie.

Conduita:
Primul ajutor la locul accidentului:
1.  Prevenirea și tratamentul șocului se face prin:
 repaus în decubit dorsal (pe spate) ;
 încălzirea bolnavului ;
 calmante ;
 analeptice cardiovasculare ;
 oxigenoterapie ;
     Sub controlul pulsului și al tensiunii arteriale, se pot institui perfuzii cu ser,
plasmă sau sânge.
     În caz de stare comatoasă sau subcomatoasă, se va asigura permeabilitatea
căilor respiratorii superioare, prin curățarea regulată a cavităților, gură, nas,
faringe.
2. Pansamentul plăgilor se va asigura cu materiale din dotare, după ce s-a
făcut toaleta (curățarea) și aseptizarea plăgii, asigurându-se totodată
vaccinoterapia antitetanică și administrarea de antibiotice.
FIȘA ACCIDENTATULUI:
 Momentul accidentului ;
 Prezența sau absența șocului ;
 Starea de conștiență ;
 Puls ;
  Tensiunea ;
 Respirația ;
 Deglutiția ;
 Reflexe ;
 Dacă se scurge sânge sau lichide pe nas, gură, urechi ;
 Tratamentele efectuate.
3. Transportul în traumatismele craniene este de urgență la spital,
respectându-se toate regulile în vederea prevenirii complicațiilor.
     Accidentații vor fi culcați pe tărgi, în poziție orizontală, cu capul la același
nivel cu corpul (în ax), vor fi bine înveliți și supravegheați în permanență,
pentru a putea interveni la timp în caz de Stop Cardio-Respirator (SCR).
     Dacă accidentatul varsă, va fi așezat în poziție laterală, cu fața ușor întoarsă
în jos, pentru a evita căderea (relaxarea) limbii și astuparea fundului gâtului,
înghițirea produsului de vărsătură sau pătrunderea acesteia în căile
respiratorii.
     Traumatismele craniene pot să nu prezinte, în primul moment, nici un semn
de leziune a cutiei craniene sau a substanței nervoase, dar mai târziu să apară
o hemoragie cerebrală mortală.
      Tratamentul chirurgical  se adresează traumatismelor cranio-cerebrale
deschise, a unor înfundări osoase sau în caz de agravare a stării generale după
un interval liber, când se formează hematoamele extradurale și subdurale.
Tratat chirurgical sau doar medical (antiinfecțios, deshidratant ușor,
hemostatic), este nevoie de urmărire permanentă, cunoscând că în evoluția
acestor bolnavi, apare în orice moment o agravare.
     Traumatizaților inconștienți li se vor supraveghea căile aeriene pentru a
preveni asfixia prin secreții bronșice sau vărsături, se va urmări diureza și
ingerarea de lichide, precum și prevenirea escarelor prin întoarcerea în pat, de
pe o parte pe alta, la 3-4 ore.