1 PRIMUL AJUTOR ÎN TRAUMATISME – TRANSPORTUL

ACCIDENTAȚILOR

1. 1 Traumatismele cranio-cerebrale

Traumatismele cranio-cerebrale (TCC) = totalitatea fenomenelor clinice și/sau

paraclinice care apar ca urmare a acțiunilor unui agent traumatic asupra cutiei craniene și a
conținutului acesteia.
TCC :
 închis
 deschis
TCC închise:
a. comoția cerebrală
b. contuzia cerebrală
c. dilacerarea cerebrală
a. Comoția cerebrală
o caracterizată prin abolirea bruscă a cunoștinței survenită imediat post impact
însoțită sau nu de modificări tranzitorii ale funcțiilor vitale
 TA
 tahicardie
 scurtă apnee
-fenomenul este:
 de scurtă durată (câteva minute)
 total reversibil (pentru că nu-i corespunde o leziune organică)
Prim ajutor:
-repaus culcat
-transport cu autosanitara pentru că la toți traumatizații CC există riscul instalării
unei come
b. Contuzia cerebrală – afecțiune CC traumatică în care există leziuni
anatomopatologice ale creierului.
Poate fi:
 minoră
 moderată
 gravă
Caracterizată prin:
1. abolirea sau alterarea stării de conștiență cu durată de:
  una – câteva ore (minoră)
 până la 24h (moderată)
 comă prelungită – de lungă durată (gravă)
2. Modificări tranzitorii de:
 puls
 respirație Contuzie minoră
 TA
 +-vărsături
 dispnee, tahicardie, rar oscilații ale TA – moderată
 alterări importante ale funcțiilor vegetative:
 perturbări respiratorii cu încărcare traheo bronșică
 dispnee Cheyne-Stockes, Kussmaul
 hipertermie Gravă
 tahicardie
 +-vărsături
3. deglutiție dificilă sau abolită – gravă
4. semne neurologice inconstante
 Minoră
 modificări de reflexe
 abolire de reflex plantar
 Moderată
 redoare a cefei
 extensie a halucelui
 pareze oculomotorii
 Gravă
 sindrom bipiramidal: egal sau inegal
 crize convulsive generalizate
 rigiditate prin decerebrare
5. semne oftalmologice:
 midriază bilaterală sau mioză Gravă
 mișcări pendulare ale globilor oculari
6. în toate formele de contuzii:
o cefalee
o amețeli
o vertij
o uneori vărsături
 Prim ajutor:
 examen riguros, rapid al funcțiilor vitale
 asigurarea respirației prin controlul digital
 poziționarea victimei: decubit lateral sau ventral cu fruntea sprijinită pe
antebraț
poziţia asigură:
-permeabilitatea căilor respiratorii
-prevenirea căderii limbii
-împiedicarea aspirării conținutului gastric în cazul vărsăturilor
-prevenirea asfixiei victimei prin inundarea căilor respiratorii cu LCR sau
sânge (când se asociază și alte leziuni).
c. Dilacerarea cerebrală – leziune distructivă cu lipsa de continuitate a
substanței cerebrale.
TCC deschise =plăgi cranio-cerebrale.
Pot fi:
1. nepenetrante = interesează părțile moi și oasele craniului, dar s-au oprit la
duramater.
2. penetrante și perforante = au depășit duramater și ajung în profunzime
interesând și creierul.
Diferența dintre nepenetrante și penetrante și perforate: !!! în nepenetrante nu se
evacuează LCR
Urgență:
 plaga cranio-cerebrală se consideră de la începutul infectată deoarece
agentul penetrant a antrenat fie:
-corpi străini
-păr
-piele
 nu se îndepărtează eschilele osoase care nu sunt libere
 nu se meșează și nu se îndeasă tampoane în plagă
 nu se introduc antibiotice și antiseptice
 mobilizarea pacientului va fi redusă la minimum

FRACTURILE BAZEI CRANIULUI

FRACTURILE BAZEI CRANIULUI = sunt fracturi cranio-cerebrale grave.

Majoritatea provoacă o ruptură a duramater, care aderă intim de baza craniului.
Semne şi simptome:
 scurgere de LCR,sânge sau chiar substanță cerebrală prin nas, gură, urechi
 -leziunile cu contuzie gravă determină întâi scurgeri de LCR și sânge apoi
datorită edemului apare scurgerea de masă cerebrală;
-dacă apare la început scurgerea de masă cerebrală leziunea este deosebit
de gravă;
-sângele provenit din fractura de bază de craniu este amestecat cu LCR şi
este mai apos, nu coagulează, curge continuu (se diferențiază de epistaxis și
de răni ale urechii);
 starea de comă poate fi superficială sau profundă (nu este obligatorie);
 echimozele:
-apar la pleoape
-bilateral
-tardiv (2-4 zile după accident)
 leziuni nervoase – pot sa ajungă  paralizii ale nervilor cranieni;
 diagnosticul se precizează prin:
-puncție rahidiană – LCR sangvinolent
-radiografie – prezența fracturii
Prim ajutor:
 transportat în decubit – repaus
 este contraindicat tamponamentul orificiilor naturale (nas, urechi) în caz de
epistaxis și otoragii (hemoragii intracraniene) deoarece se poate mări în mod
retrograd hematomul intracranian !!!!

1. 2 Traumatismele vertebro-medulare

Traumatismele vertebrale pot da leziuni ale măduvei.

Semne şi simptome în fracturi:
 durerea
 contractura și rigiditatea grupurilor de mușchi din zona segmentului fracturat
 tumefacția locală
 echimoza locală
 crepitații osoase depistate la palpare
 depărtarea a două apofize spinoase în fracturile totale de corpi vertebrali fără
leziuni medulare
Pentru regiunea cervicală în plus:
-cap în poziție de flexiune susținut cu ambele mâini de traumatizat( atitudine
caracteristică, patognomonică)
 -poziția de torticolis în fracturile de atlas
-tulburări de respirație de diferite grade
În fracturi cu secțiune totală de măduvă:
 paralizia și pierderea sensibilității în regiuni subiacente focarului de fractură:
-la coloana cervicală = tetraplegie
-tetraplegie + respirație grea, anevoiasă = leziunea este localizată la
primele vertebre cervicale
-leziune medulară la nivelul vertebrelor C6 C7 = paraplegie
 tulburări sfincteriene: retenție de urină și incontinență de fecale
 abolirea ROT – din etajele subiacente
 tulburări cardiace și respiratorii – primele vertebre cervicale
Conduită de urgență:
– există cazuri când tabloul clinic este sărac chiar dacă sunt fracturi importante
fără deplasarea fragmentelor.
– există deci pericolul, ca prin mișcări intempestive în timpul transportului, o
fractură fără leziuni medulare să se transforme în fractură cu leziuni
medulare.
Reguli:
 se evită ridicarea traumatizatului
 se înțeapă / zgârie extremitățile pentru a cerceta dacă are leziune medulară
(chiar inconștient – pacientul trebuie să reacționeze dacă nu are interesare
medulară);
 dacă este conștient:
-este rugat să facă mișcări simple ale membrelor inferioare
-este interogat despre prezența unor parestezii (amorţeli, furnicături,
înțepături)
 se dezbracă cu ajutorul unei foarfece
 examinarea se face în poziția decubit dorsal sau respectându-se poziția în
care a fost găsit;
 dacă sunt necesare mişcări de rotaței a pacientului, manevra se execută în
același timp de mai multe persoane (se evită torsiunea trunchiului și deci a
coloanei);
 niciodată pacientul nu este ridicat de umeri sau de picioare;
 nu se exercită tracțiuni pe membre;
 nu se flectează / torsionează trunchiul și extremitatea cefalică;
Prim ajutor:
a. remedierea tulburărilor generale ce caracterizează șocul traumatic
 b. se asigură permeabilitatea căilor respiratorii – respirație artificială
c. se aplică gulerul cervical
d. așezarea pe targă:
o decubit dorsal pe plan dur
o se așează targa lângă accidentat
o în caz de fracturi ale:
 coloanei cervicale – se așează pe targă în locul unde va veni
ceafa pacientului o fașă nederulată;
 coloanei toracale – se așează o pătură rulată pe ½ în această
regiune;
 coloanei lombare – o pătură rulată în întregime pentru a se
asigura hiperextensia corpului vertebral fracturat( previne
complicarea fracturii);
o 4 persoane se așează de cealaltă parte a pacientului (dacă nu există
fracturi de coloană cervicală manevra este executată de 3 persoane);
o persoanele îngenunchează pe un singur genunchi cât mai aproape de
pacient;
o puncte de ridicare: cap și torace, bazin, membre inferioare;
o medicul sau as. Med. se așează întotdeauna în dreptul focarului de
fractură;
o se ridică deodată corpul pacientului în totalitate la același nivel
o se împinge targa sun pacient;
o se așează pacientul pe targă încet cu aceleași precauție;
o va fi imobilizat pe targă cu benzi transversale;
o pentru fracturi de coloană cervicală:
 se imobilizează gâtul și capul între2 suluri așezate de o parte
și de alta

o pacientul se sondează înaintea transportului, dacă transportul durează

mai mult de 4-6h;
o se aplică manevre de resuscitare,oxigeno-terapie pe tot timpul
transportului;
Evoluția unui traumatizat vertebro-medular depinde de primele îngrijiri:
 nu se transportă în orice condiții;
1. 3 Traumatismele gâtului

Pot să intereseze:
 traheea
 esofagul
 vasele de la baza gâtului:
 arterele Subclaviculare
 venele
 arterele carotide
 venele jugulare
Simptome:
 asfixie
 hemoragie
 șocul
Semne asociate: disfagia, disfonia.

Prim ajutor:
Combaterea hemoragiei:
 compresiune digitală – la distanță, sau în plagă prin aplicarea unei
pense hemostatice
 pansament compresiv
Combaterea asfixiei:
– degajarea căilor respiratorii superioare prin aspirație
– traheostomie de urgență dacă există competenţă și oxigeno-terapie
Combaterea șocului:
– analgezice
– sedative
– transfuzii
– perfuzii
Transportul:
 pe targă în decubit dorsal
 în poziție Trendelnburg
1. 4 Traumatismele toracice

Se împart în:
a. închise
 contuzii cu sau fără leziuni viscerale
 fracturi și luxații ale scheletului toracic
b. plăgi
 ale peretelui toracic = nepenetrante
pPenetrante cu sau fără leziuni viscerale
 ale organelor mediastinale: trahee, bronhii, esofag, inimă, vase,
plămâni, pleură
Leziuni severe ale traumatismelor toracice:
1. Insuficiența respiratorie prin obstrucția căilor respiratorii
Obstrucţia căilor respiratorii se manifestă prin:
-mișcare amplă a toracelui cu jet de aer insuficient
-se aude un horcăit
-tegumente cianotice
Prim ajutor – pentru pacienții inconștienți:
-control digital al cavității bucale
-aspirarea secrețiilor din fundul faringelui
-introducerea pipei Guedel
-intubație traheală (dacă există competență)
-pentru pacienţi conştienţi:
-poziția semișezândă
-pacientul elimină secrețiile prin tuse (după suprimarea durerii)
-oxigeno-terapie în timpul transportului
2. Insuficiență respiratorie prin instabilitate toracică
Instabilitatea toracică survine prin:
– fracturarea unui număr mare de coaste
– volete costale = fracturarea mai multor coaste deodată coastele fiind
fracturate în 2 sau mai multe puncte distanțate; între ele = volet (voletul se
desolidarizează de peretele toracic, înfundându-se în inspirație și
exteriorizându-se în expirație; provoacă „respirație paradoxală”;
Traumatismul se însoţeşte de:
– cianoză
– tahipnee
– durere ca factor șocogen
 Prim ajutor:
o poziție semișezândă
o suprimarea durerii
 infiltrații cu novocaină a nervilor I.C(dacă există competenţă)
 pe cale parenterală se adm. antialgice
o imobilizarea fracturilor sau voletului:
 culcarea pacientului pe partea lezată
 se aplică compresiune asupra voletului prin aplicarea unui mănunchi
de feşe rulate pe volet – fixate numai pe hemitoracele interesat (cu
benzi de leucoplast)
o O2 în timpul transportului
3. Insuficiență respiratorie prin pneumotorax deschis
Survine prin – plăgi penetrante pleuro-pulmonare în care cavitatea pleurală comunică
larg cu exteriorul; aerul intră și iese la fiecare mișcăre respiratorie cu șuierat caracteristic,
rezultatul fiind respiraţia ineficientă
– presiunea atmosferică determină colabare pulmonară, rezultatul - reducerea
câmpului respirator
Prim ajutor:
 comprese sterile peste plagă de urgență (acoperirea rănii)
 peste se așează brațul pacientului cu bandaj
 astuparea breșei se face semiocluziv să poată permite ieșirea aerului dacă
presiunea din pleură crește;
 poziție semișezând sau șezând în timpul transportului.
4. Insuficiență respiratorie prin pneumotorax compresiv (cu supapă)
Aerul pătrunde în cavitatea pleurală, dar nu mai poate ieși; rezultă :
-comprimarea plămânului și suprimarea funcției de hematoză
-comprimarea venelor mari și deplasarea inimii
Se însoţeşte de : asfixie, cianoză, tahipnee superficială, tuse , emfizem subcutanat și
mediastinal (când există rupturi ale pleurei mediastinale)
Prim ajutor:
 introducerea unui ac în pleură – scade presiunea intrapleurală

1. 5 Traumatismele abdominale

a. Închise (contuzii)
Prim ajutor:
 decubit dorsal
  membre inferioare ușor flectate cu un sul sub genunchi (relaxarea
musculaturii abdominale)
 perfuzie endovenoasă
 pungă cu gheață pe abdomen
 aspirație gastrică la nevoie
 nu se administrează nimic pe cale bucală
 nu se administrează antialgice majore
 transport la spital
b. Deschise (plăgi):
 nepenetrante
 penetrante simple
 penetrante cu leziuni viscerale(perforante)
Prim ajutor:
 decubit dorsal cu membrele flectate
 se îngrijeşte plaga în funcție de felul ei
 se evită administrarea calmantelor
 ]n plăgile cu eviscerație posttraumatică nu se fac manevre de reducere a
anselor în interior
 se aplică câmpuri mari cu soluții izotonice călduțe și se transportă de urgență
la spital
 nu se administrează nimic pe gură

1. 6 Traumatismele bazinului:

– includ fracturile oaselor ce îl compun

– pot fi complexe: sunt implicate leziuni viscerale cuprinse în micul bazin
Prim ajutor:
 sedarea pacientului (obișnuite nu opiacee)
 combaterea stării de șoc (pretratamentul șocului traumatic)
 transport: în decubit dorsal pe targă obișnuită sau tare
 pacientul ridicat ca “un bloc” de 4 persoane
 nu se transportă pe pătură !!!
 nu se fac clisme pentru a nu agrava starea locală
 nu se face sondaj uretral

2
3 ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN FRACTURI ALE
MEMBRELOR

FRACTURA = întreruperea continuității unui os, apărută în urma unui traumatism.

În funcție de agentul cauzal se deosebesc:
 fracturi
 traumatice (lovituri, căderi)
 patologice (tumori, boli de oase)
 fracturile traumatice pot fi:
 ]nchise – tegumente care acoperă fractura este intact
 deschise – fractura este însoțită de o plagă care interesează pielea și
mușchii (osul ajunge în contact cu exteriorul)
 fracturile pot fi:
 incomplete sau “în lemn verde” (soluție de continuitate interesează
numai o parte a osului)
 complete – soluție de continuitate interesează în totalitate grosimea
osului
 există fracturi:
 fără deplasare – când fragmentele osoase nu se deplasează
 cu deplasare – când fragmentele osoase sunt deplasate între ele:
– longitudinal
– lateral
– prin răsucire etc.
Semne de recunoaștere în fracturi:
1. Semne de probabilitate:
 durerea
– Caracteristică într-un punct fix unde atinge max.
– Crește la orice mișcare / manevră brutală făcută în regiunea
fracturată
 deformarea regiunii
 impotența funcțională
 scurtarea segmentului și poziție vicioasă
 echimoze ce apar tardiv după 24-48h
2. Semne de certitudine:
 mobilitate anormală – a segmentului fracturat (la mișcări active sau
pasive)
  lipsa transmiterii mișcării
 crepitația osoasă – produsă la palparea fragmentelor osoase
fracturate
 ]ntreruperea fragmentului osului – vizibil radiologic dar și depistată
palpatoriu.

4 PRINCIPII DE IMOBILIZARE PROVIZORIE A FRACTURILOR

 Atelele vor fi căptușite cu vată sau alte materiale moi

 În atele se vor fixa cele 2 articulații vecine regiunii fracturate
 Manevrele de imobilizare vor fi efectuate cu blândețe
 Extremitatea segmentului fracturat va fi lăsată descoperită
 Atelele se fixează cu fașă circulară, șerpuitoare, suficient de strâns, dar fără
să împiedice circulația.
a. Imobilizarea provizorie în fracturile deschise:
 se examinează cercetând semnele de certitudine și aspectul plăgii
 hemostază cu garou – în hemoragii mari
 prin pansament compresiv – în hemoragii mici
– se administrează calmante
– se efectuează pansamentul plăgii (este interzisă explorarea instrumentală a plăgii
cutanate la locul accidentului)
– se efectuează reducerea fracturii – o axare relativă a segmentului de imobilizat prin
tracțiune atraumatică și progresivă în ax în momentul aplicării imobilizării;
– se imobilizează prin așezarea atelelor deasupra și dedesuptul fracturii fixând cele 2
articulații cu ajutorul feșei;
– se lasă descoperită zona pansamentului
– nu trebuie să fie compresiv (atela și aparatul gipsat) pentru a nu îngreuna circulația
sângelui
– supravegheat – transport la spital
b. În fracturi închise (idem a) fără pansament și hemostază)
În spital:
 se pune diagnostic sigur de fractură – prin examen radiologic
 suprimă durerea
 se reduce fractura
 imobilizarea regiunii fracturate
 mobilizarea cât mai precoce a pacientului
Înainte de aplicarea feșilor gipsate, tegumentul se unge cu o soluție grasă.
  gipsul se usucă în 24h
 vindecarea unei fracturi se obține prin formarea calusului proces ce se
desfășoară în 2 etape:
 la început calus moale, fibros
 apoi calus osos
 în timpul imobilizării:
 se supraveghează extremitatea membrului imobilizat
 sacientul își mobilizează degetele și articulațiile libere
 gipsul se scoate prin tăiere – se despică de-a lungul lui pe fața anterioară
Transportul trebuie făcut în 6 ore – o fractură deschisă se consideră infectată după
acest interval (de la producerea ei).

5 ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN ENTORSE ȘI LUXAŢII

ENTORSA = întinderea forțată a ligamentelor și a capsulei articulare cu mici rupturi

ale acestora – dată de o mișcare forțată, anormală.
În funcție de violența mișcării entorsele pot fi:
 ușoare – de gradul I (o întindere bruscă a țesuturilor)
 grave – de gradul II și III (rupturi ale unora sau mai multor structuri
conjunctive și ligamente periarticulare).
Semne clinice:
 durerea
 impotența funcțională relativă
 deformarea regiunii prin edem și formarea de lichid seros în interiorul
articulațiilor = hidartroză
 echimoze
 în entorsa de gradul III = hemartroză (sânge în articulație)
Diagnostic de certitudine – prin examen radiologic !!!
Măsuri de urgență:
 combaterea durerii (Algo)
 comprese reci sau pansament compresiv umed
Sunt contraidicate:
 masajul
 căldura și reducerea entorsei !!!
 mobilizarea forțată
În spital:
 fașă elastică 1-2 săptămâni
  aparat gipsat în entorse grave – imobilizare 3-4 săptămâni
LUXAȚIA = ruptura capsulei articulare a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din
articulație, pierzând contactul dintre ele: parțial (luxații incomplete sau subluxații) și total
(luxație completă).
Semne clinice:
 durere vie
 limitarea mișcărilor
 impotență funcțională cu poziție vicioasă față de poziția normală a regiunii
 scurtarea segmentului
 deformarea regiunii
 echimoze
Prim ajutor:
– se administrează calmante
– se face imobilizarea cu feși – bandaj compresiv
– se așează pe articulaţie un manșon îmbibat cu apă rece
– se transportă la spital pe targă
Luxațiile deschise = plăgile articulare
 se tratează plaga
 se imobilizează ca și fracturile deschise
 profilaxie antitetanică!

BIBLIOGRAFIE:
1. Lucreţia Titircă” Urgenţe Medico Chirurgicale”, sinteze pentru cadre
medii,Editura Medicală.