Anatomia si fiziologia omului , 34 FUNCTIA DE

REPRODUCERE
FUNCTIA DE REPRODUCERE

REPRODUCEREA. SISTEMUL REPRODUCATOR

Prin reproducere se asigura perpetuarea speciei umane. Fiinta noua rezulta prin dezvoltarea
ontogenetica a zigotului. Acesta se formeaza prin fecundatia dintre cele doua celule sexuale,
numite gameti. Gametii se formeaza in gonadele cuprinse in sistemele genitale masculin si feminin.

I. SISTEMUL GENITAL MASCULIN

Este alcatuit din organele genitale interne (testiculele, conductele excretoare, glande anexe)
si externe (penisul).
1. Testiculele, gonadele masculine, sunt organe pereche de forma ovoida, avand pe
marginea posterioara epididimul, care contine canalul de excretie a spermei. Testiculele sunt
situate in scrot. Testiculul este acoperit de o membrana fibroasa, albuginea. Aceasta trimite
spre interior septuri ce impart testiculul in lobuli formati din 2-3 tubi seminiferi, producatori de
sperma, si tesut interstitial, producator de hormoni masculini. Tubii seminiferi se unesc formand
un canal unic care, la iesirea din epididim, devine canal deferent. Canalele deferente patrund
in bazin, inapoia vezicii urinare, si se continua cu canalul ejaculator, care se uneste cu canalul
de excretie al veziculei seminale, strabate prostata si se deschide in uretra.
Vascularizatia testiculului este asigurata de mai multe artere. Cea mai importanta este artera
testiculara, ramura a aortei abdominale. Sangele venos este colectat de vene omonime. Limfa este
colectata de vase limfatice, care merg paralel cu venele.
Inervatia testiculului este vegetativa, simpatica si parasimpatica.
2. Veziculele seminale secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator, servind ca
transportor si ca mediu nutritiv pentru spermatozoizi.
3. Prostata, glanda tubulo-acinoasa este situata in jurul portiunii initiale a uretrei; secreta un
lichid laptos care intra in compozitia spermei.
4. Penisul, organul genital extern, organul copulator masculin, este alcatuit din doi corpi
cavernosi si corpul spongios, care acopera complet uretra; este de asemanea un organ al
mictiunii.

Functiile testiculului constau in:

 spermatogeneza - producerea de gameti masculini (spermatozoizi). Pe membrana bazala a
tubilor seminiferi se gasesc spermatogoniile (celule germinative primare), care au setul complet de
cromozomi (sunt diploide). Spermatogoniile se divid prin mitoza, rezultand spermatocite de ordin
I, diploide. Dupa maturare, acestea se divid meiotic, rezultand spermatocite de ordin II (hapliode).
Spermatocitele de ordin II se divid mitotic,rezultand spermatide (haploide) care, prin maturare, se
transforma in spematozoizi. Spermatozoidul determina sexul noului organism. Este alcatuit
din cap, piesa intermediara si flagel. La partea anterioara prezinta acrozomul, un corpuscul ce contine
o enzima care faciliteaza patrunderea spermatozoidului in ovul in timpul fecundatiei. Piesa intermediara
contine glicogen, care furnizeaza energie pentru miscarile spermatozoidului. Flagelul asigura mobilitatea
spermatozoidului.
 secretia de hormoni androgeni consta in principal in secretia de testosteron de catre celulele
interstitiale Leydig. Efectele hormonilor androgeni sunt: stimularea cresterii si dezvoltarii genitale
masculine, a maturarii spermei; stimularea dezvoltarii caracterelor sexuale secundare (voce, pilozitate,
dezvoltarea musculaturii si a scheletului, distributia depozitelor adipoase); stimularea sintezei de proteine
in cadrul metabolismului.
Reglarea secretiei de hormoni androgeni se realizeaza la nivel hipotalamo-hipofizar; la randul sau,
testosteronul regleaza cantitatea de hormon eliberator de gonadotropina (GnRH) trimis de hipotalamus la
nivelul hipofizei. GnRH determina eliberarea de hormoni gonadotropi de catre hipofiza. LH regleaza
producerea de testosteron, iar FSH controleaza spermatogeneza.

II. SISTEMUL GENITAL FEMININ

Este format din organe genitale interne (ovarele, trompele uterine, uterul, vaginul) si externe
(vulva).
1. Ovarele, gonadele feminine, sunt organe pereche situate in pelvis. Au forma ovoida si
sunt legate prin ligamente cu peretele bazinului, cu uterul si cu trompele uterine. Au invelis
conjunctiv sub care se disting doua zone: zona corticala, in care se afla foliculii
ovarieni (formatiuni veziculare in care se formeaza cate un ovul), si zona medulara, tesut
conjunctiv lax, in care se gasesc vase sangvine si nervi. In ovul se gasesc foliculi in diferite stadii
de dezvoltare ; acestia se maturizeaza cate unul pe luna si expulzeaza ovulul impreuna cu
lichidul follicular; in timpul vietii sexuale a femeii, se maturizeaza circa 400 de foliculi.
2. Trompele uterine, conducte pereche intre ovare si uter, in forma de palnie, au margini
franjurate spre ovar si servesc pentru captarea ovulului expulzat din folicul matur.
3. Uterul, organ musculos cavitar, nepereche, situate intre vezica urinara si rect, are forma
de para; este format dintr-un corp si colul uterin, care proemina in vagin; are o musculatura
neteda cu fibre longitudinale, radiare si spiralate; cavitatea uterului prezinta o mucoasa, care
sufera modificari ciclice sub influenta hormonilor ovarieni. Ciclul menstrual normal, cu o durata de
28 zile incepe la pubertate si constituie un element principal al caracterelor sexuale feminine. La
femeile din Europa incepe la varsta de 11-15 ani si este influentat de constitutia fizizca, rasa,
clima, de alti factori de mediu si de factori patogeni. El inceteaza in jurul varstei de 50 de ani,
cand se instaleaza menopauza. Cuprinde trei faze:
1. faza menstruala- cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficial al mucoasei
uterine distruse se elimina impreuna cu o anumita cantitate de sange;
2. faza proliferativa- intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin ingrosarea mucoasei
uterine;
3. faza secretorie- care dureaza de la a 15-a zi pana la un nou ciclu, in cazul in
care nu a avut loc fecundarea ovulului; aceste modificari ale mucoasei uterine creeaza
conditiile optime pentru grefarea ovulului fecundat.
4. Vaginul se gaseste in continuarea uterului, este un organ cavitar, care se deschide la
exterior in regiunea vulvei.
5. Vulva este organul genital extern, cuprinde labiile mari si muntele lui Venus, labiile mici si
clitorisul, orificiul vaginal si glandele externe vaginale; orificiul inferior al vaginului este acoperit de
virgine de o membrana, himenul, de forma semilunara sau inelara, care se rupa la primul contact
sexual.
Anexele sistemului genital feminin sunt glandele mamare, care au rolul de a elabora laptele
necesar hranirii copilului; glanda este formata din lobi, iar acestia din lobuli, care au ca unitate secretorie
acinul; este invelita intr-o patura de tesut adipos; fiecare lob are un canal de excretie, care se deschide
pe o proeminenta numita mamelon; in fiecare mamelon se gasesc deschiderile a 12-20 de canale
galactofore.

Functiile ovarului constau in:

 ovogeneza - producerea de ovule (gameti feminini). Ovogoniile (celule germinative primare
diploide) se divid prin mitoza, rezultand ovocite de ordin I, diploide. In timpul ovulatiei are loc
prima diviziune meiotica, rezultand ovocitul de ordin II (haploide), care este expulzat din ovar in
trompa uterina, si primul globul polar. Ovocitul de ordin II se divide mitotic in trompa uterina,
rezultand ovotida (preovulul haploid) si al doilea globul polar. Preovulul se matureaza devenind
ovul fecundabil.
 secretia de hormoni ovarieni (estrogeni si progesteron) este rezultatul activitatii foliculilor
ovarieni, a corpului galben si a placentei (in timpul sarcinii). Cantitati mici de estrogeni si progesteron sunt
secretate si de corticosuprarenale si testicule. Efectele estrogenilor constau in: proliferarea mucoasei si a
musculaturii uterine; dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine. .Efectele progesteronului
constau in: modificarea secretiei mucoasei uterine.
Reglarea secretiei de hormoni ovarieni se realizeaza de la nivel hipotalamo-hipofizar. FSH controleaza
maturatia foliculilor ovarieni si secretia de estrogeni. LH provoaca ovulatia, controleaza activitatea
corpului galben si secretia de progesteron. Hormonii ovarieni regleaza cantitatea de hormon eliberator de
gonadotropina trimis de hipotalamus la nivelul hipofizei.

Fecundatia si nidatia
In urma actului sexual, spermatozoizii se deplaseaza din vagin, datorita unui chimiotactism pozitiv
specific, pana in treimea externa a trompei uterine unde intalnesc ovulul. Primul ajuns este
spermatozoidul fecundat, fecundatia fiind monospermica, In cazul ovulelor cu doi nuclei, fecundatia duce
la o srcina gemelara monovitelina in care gemenii sunt de acelasi sex si se aseamana bine intre ei. Cand
se face concomitent fecundatia a doua ovule, se produce o sarcina gemelara bivitelina intr-o astfel de
situatie gemenii au sexe diferite sin u se aseamana intre ei. Spermatozoidul fecundat se contopeste cu
ovulul, fuzionand nuclei, deci are loc procesul de fecundatie propri-zisa (amfimixia). Se reface numarul de
cromozomi caracteristic speciei, determinand in acet mod si sexul viitorului individ in functie de
spermatozoidul fecundat:
22 X + 22 X = 44 XX (femela)
22 X + 22 Y = 44 XY (mascul)

Zigotul format incepe sa se segmenteze in timp ce parcurge trompa uterina, indreptandu-se spre uter (3
zile). In cavitatea uterina, zigotul isi continua segmentarea inca 3 zile, dupa care se fixeaza pe mucoasa
uterina – nidatia – in cazul sarcinii uterine normale. Din zigot se formeaza embrionul, care se dezvolta
timp de 9 luni in uter (perioada normala de dezvoltare intrauterina). Din luna a treia, embrionul devine fat,
care creste si se dezvolta pana la sfarsitul lunii a noua de sarcina. Schimburile nutritive dintre mama si fat
se realizeaza la nivelul placentei, organ discoidal in care vasele sangvine ale mamei se deschid lacune
sangvine. Aici plutesc formatiuni filiforme, nimite vilozitati coriale, prin care fatul primeste hrana de la
mama. Unele vilozitati sunt mai lungi, se fixeaza de peretele uterului si ancoreaza fatul in uter. Vasele
ombilicale, doua artere si o vena, inconjurate de tesut conjunctiv, strabat cordonul ombilical, care
stabileste legatura dintre placenta si corpul fatului. Placenta este si un organ endocrin, secretand
gonadotrofine, prolactina si estrogeni. Placenta are si rol de bariera, care impiedica trecerea agentilor
patogeni de la mama la fat.
Nasterea cuprinde ansamblul fenomenelor prin care se realizeaza expulsia fatului la sfarsitul celor 9 luni
de dezvoltare intrauterina. Acest act presupune coordonarea armonioasa a trei componente: materna,
fetala si placentara.

Boli ale aparatului genital

Boli transmitere sexuala:
 candidoza - este provocata de o ciuperca microscopica (Candida albicans) si se caracterizeaza
prin secretii vaginale albicioase si prurit vulvar;
 gonoreea (blenoragia) este provocata de o bacterie (Neisseria gonorrhoeae) si se
caracterizeaza prin durere la urinare si secretie uretrala vascoasa, verzuie; infectia netratata duce la
inflamatie pelvica, ce afecteaza canalele excretoare, la barbat, sau oviductele, la femeie; pe masura ce
inflamatia se vindeca, conducturile mentionate se umplu cu tesut cicatricial, ceea ce determina
infertilitate;
 clamidoza - este provocata de o bacterie (Chlamydia trachomatis); cele mai multe personae nu
prezinta simptom; pot aparea ca simptome, ca scurgeri genitale si senzatii de arsura in timpul urinarii;
femeile pot prezenta dureri abdominale, iar barbatii , dureri testiculare; netratata poate provoca infectii
dureroase ale organelor genitale si sterilitate; poate produce infectii oculare si pneumonie la copii nascuti
din mame infectate;
 herpesul genital - este provocat de un virus de tip herpes si se manifesta prin aparitia de pete
rosiatice si vezicule in zona genitala, insotite de febra, durere la urinare si ganglioni limfatici mariti; trece
de la mama la fat si produce orbire, surditate, retardare mintala si in final moartea nou-nascutului;
 trichomoniaza - este produsa de un parazit si se manifesta prin scurgeri vaginale urat
mirositoare, prurit, iritatii, disconfort in timpul contactului sexual; barbatii nu prezinta simptome;
 sifilisul - este provocat de o bacterie (Treponema pallidum); boala are trei stadii:
 dupa 21-27 de zile de la contaminare apare sancrul moale, caracterizat prin aparitia de leziuni
rosiatice nedureroase cu margini dure, la nivelul organelor genitale si a zonelor inconjuratoare; la sfarsitul
stadiului primar, sancrul sifilitic dispare chiar fara tratament, marind astfel riscul de ignorare a bolii;
 stadiul secundar apare dupa 6 saptamani de la instalarea stadiului primar si dureaza 2-3 ani; se
caracterizeaza prin inrosirea pielii corpului, inclusiv pe palme si pe talpi;
 stadiul tertiar este latent, asimptomatic; survine dupa 2-20 ani de la aparitia stadiului primar; in
acest ultimo stadium, boala afecteaza sistemul cardiovascular si nervos, ducand la retardare mintala,
orbire, paralizie, surditate, psihoza; pe corp si pe suprafata organelor interne apar ulceratii de dimensiuni
mari; bacteria poate traversa placenta, afectand si dezvoltarea fatului.

Metode de prevenire a contactarii bolilor venerice sunt:

 igiena intima;
 evitarea contactelor sexuale intamplatoare;
 limitarea numarului de parteneri sexuali;
 stapanirea unui minim de cunostinte despre bolile venerice, modul de transmitere si urmarile
acestora;
 constientizarea faptului ca este mai usor sa previi decat sa tratezi o boala.