ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „”

Profesor

Curs INFARCTUL MIOCARDIC ACUT (I.M.A.)

Def. Infarctul miocardic este o zonă de necroză ischemică în miocard, produsă prin obliterarea
unei ramuri coronariene.

- Etiologie: în 90 - 95% din cazuri ateroscleroză coronariană.

- Factorii care favorizează apariţia infarctului cunoscuţi sub numele de factori de risc sânt:
vârsta, sexul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, hiperlipemia, obezitatea, fumatul,
stresurile, sedentarismul etc.
- Factorii declanşatori: efort, mese copioase, stres, infecţii acute ale tractulul respirator,
factorii meteorologici etc.

Semne clinice:
Durerea retrosternală sau precordială
Caracterul durerii variază de la un bolnav la altul şi este descrisă ca:
➢ senzaţie de constricţie sau „în gheara"
➢ senzaţie de presiune, sau ca un corset de fier care împiedică respiraţia
➢ uneori ca o simplă jenă retrosternală, o senzaţie de arsură, de greutate sau apăsare
suportabilă.
Durerea iradiază:
➢ în umărul şi în braţul stîng
➢ în regiunea cervicală, în mandibulă.
Durerea mai poate fi localizată extratoracic, în epigastru, abdomen, braţe, antebraţe, coate,
pumni. De asemenea, ea poate iradia în orice regiune a toracelui, depăşind în sus gâtul, iar în jos
poate iradia în epigastru, hipocondrul drept sau stâng.

Fig.1. — Localizarea şi iradierea durerii coronariene.

 ➢ Durata durerii poate fi: de la 30 de minute până la câteva ore (48 de ore), nu cedează la
nitriţi, apare de obicei în repaus şi determină agitaţia bolnavului.
➢ Durerea este însoţită de:
— anxietate extremă
— senzaţie de moarte iminentă
— greaţă şi vărsături, mai rar diaree
— distensie abdominală, senzaţie de plenitudine epigastrică
— transpiraţii reci, adinamie, astenie şi ameţeli.

➢ Hipotensiunea arterială poate să apară imediat sau la câteva ore, precedată de o uşoară
creştere a T.A. (datorită acţiunii stresante a durerii).
— când tensiunea arterială scade brusc, pericolul şocului cardiogen este iminent.
— T.A. trebuie supravegheată tot timpul, fiind un element capital nu numai pentru
diagnostic, dar şi pentru prognostic şi tratament.
— hipotensiunea arterială este însoţită de regulă de tahicardie.

➢ Febra, absentă la început, apare la 12-24 de ore de la debut (în jur de 38°C)
Alte semne:
— Uneori starea de şoc domină tabloul clinic de la început, manifestat prin paloare,
tegument rece şi umed, puls rapid filiform, alterarea stării generale, oligurie gravă.
— Şocul „inexplicabil", edemul pulmonar, insuficienţa cardiacă rapid progresivă, tulburările
de ritm atrag atenţia asupra unui infarct miocardic chiar în absenţa durerii.

De reţinut: debutul atipic este frecvent, îndeosebi la vîstnici; debut nedureros, mascat de unele
din simptomele şi semnele menţionate anterior, care aparţin complicaţiilor infarctului miocardic
acut.
— I.M.A. este una din afecţiunile în care evoluţia poate să ducă la moarte, iar îngrijirea
acestor bolnavi constituie o urgenţă medicală.
— Asistenta medicală trebuie să ştie să acorde primul ajutor oricând şi oriunde va fi
solicitată.

CONDUITA DE URGENŢĂ
➢ În faza de prespitalizare:
Faza de prespitalizare este intervalul de la debutul infarctului miocardic şi până în momentul
sosirii bolnavului în spital. Deoarece mortalitatea cea mai mare (2/3 din cazuri) are loc în această
fază, asistenta medicală trebuie să fie familiarizată cu principalele probleme de rezolvat în
această perioadă:
a) Prevenirea morţii subite;
b) Aşezarea bolnavului în decubit dorsal şi interzicerea efectuării oricărei mişcării;
c) Atenţie! Să nu se uite psihoterapia;
d) Prevenirea altor complicaţii.

1. Sedarea durerii: (la indicaţia medicului)

→ Morfină 0,01g -0,02 g (1fiolă = 0,02g) subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos,
încet, diluată în ser fiziologic, sub controlul respiraţiei;
 → Mialgin 0,10 g subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos, diluat în 10 ml ser
fiziologic sau glucoză 10%;
→ Fortral 30 mg intravenos sau intramuscular.
Atenţie!
- Morfina poate provoca o hipotensiune arterială şi deprimarea ventilaţiei pulmonare.
Asocierea cu atropină (1mg subcutan sau intramuscular, eventual 0,5mg i/v) poate
preveni aceste fenomene.
- Dacă durerile sânt de mai mică intensitate se poate încerca liniştirea lor cu algocalmin,
fenobarbital, codeina.

2. Urmărirea T.A. şi Ps
- Menţinerea T.A. cu perfuzii de glucoză 5%, Dextran, Marisang şi HHC - hemisuccinat de
hidrocortizon.
- Urmărirea pulsului şi corectarea extrasistolelor cu Xilină de uz cardiologic.
- Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene prin aspiraţie.

3. Oxigenoterapie
4. Scurtarea timpului până la internarea în spital
- Transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitare şi obligator cu targa.
- Pentru reducerea mortalităţii prin infarct miocardic, ideale sânt ambulanţele dotate cu
aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare şi însoţite de un medic şi un cadru
mediu — aşa-zisele „unităţi mobile coronariene”.

5. Pentru a se acorda îngrijiri în unităţile spitaliceşti şi pentru a se putea interveni de

urgentă,asistenta medicală trebuie să aibă pregătită o trusă de prim ajutor, care să
cuprindă:
- medicaţie pentru calmarea durerii, sedative, anticoagulante, xilină, coronarodilatatoare
(intensain), hemisuccinat de hidrocortizon (HHC);
- seringi sterile, soluţii de perfuzat, aparat de perfuzie, deschizător de gură, pipe Guedel,
aspirator de secreţii, aparat de respiraţie artificială de tip Ruben, aparatură pentru
monitorizare şi defibrilare.

➢ Îngrijirea în unităţile spitaliceşti

1. Instalarea bolnavului în pat.
2. Transportul bolnavului de la salvare se face direct în secţie (cardiologie, terapie intensivă
sau interne), cu targa, într-un timp cât mai scurt.
3. Mutarea bolnavului de pe targă în pat o face personalul sanitar fără să permită bolnavului
nici o mişcare, pentru ca să nu i se agraveze situaţia.
4. Asistenta medicală va avea grijă să-i fie asigurat un climat de linişte, salon bine încălzit,
aerisit.
5. Poziţie cât mai comodă, în pat (este bine ca paturile să fie prevăzute cu somiere reglabile
pentru a se evita poziţiile forţate).

6. Aplicarea în continuare a măsurilor de prim ajutor, la indicaţia medicului:

- sedarea durerii: derivaţii de opiacee (Morfină, Mialgin), Fortral sau amestecuri litice
(Romergan +Largactil+ Mialgin);
- combaterea anxietăţii: sedative (Fenobarbital, Diazepam).
- Pe cât posibil se evită administrarea sedativelor concomitent cu a opiaceelor.
- Oxigenoterapie.

7. Supravegherea funcţiilor vitale:

- Urmărirea ideala a unui infarct este monitorizarea cu supravegeherea permanentă în
primele zile a E.C.G., şi T.A. şi a ritmului cardiac.
- În secţiile obişnuite de boli interne, în lipsă de aparatură de monitorizare, supravegherea
constă în măsurarea T.A., frecvenţei pulsului şi a respiraţiei la o oră, la nevoie mai des, în
funcţie de starea bolnavului, înregistrarea zilnică a E.C.G., precum şi a temperaturii, de
câte ori este indicat de medic.

8. Recoltarea probelor de laborator:

- Asistenta va recolta sânge pentru probe de laborator indicate de medic (pt. dozările
enzimatice, a fibrinogenului, glicemiei, determinarea leucocitozei, a V.S.H.,
colesterolului, acidului uric).

9. Prevenirea complicaţiilor tromboembolice:

10. Anticoagulante(heparină 300-400 mg/24 ore) (1f. = 50 mg), cîte 2 fiole la 4—6 ore;
- Concomitent — Trombostop (4-6 tablete pe zi iniţial, apoi în funcţie de timpul Quick).

11. Prevenirea hiperexcitabilităţii miocardului:

12. Xilină - 200mg intramuscular (20ml 1%) sau i/v ori în perfuzie.

13. Administrarea medicaţiei

- Se va face cu mare punctualitate, deoarece întârzierile pot provoca bolnavului emoţii
inutile.
- Tratamentul medicamentos se face la pat, în poziţie orizontală.
- Asistenta va avea pregătite medicamente pentru eventuale complicaţii.
- Deşi medicamentele se dau strict la indicaţia medicului, în unele cazuri de urgenţă, cadrul
mediu va trebui să intervină cu unele medicamente (Nitroglicerină) şi oxigen.

14. Alimentaţia bolnavilor:

- Mesele vor fi fracţionate pentru a se evita consumul de cantităţi mari la o masă.
- Se va face alimentaţie pasivă la pat, în primele zile în decubit dorsal.
- Treptat se va trece la alimentaţie activă la pat (numai la recomandarea medicului în
poziţie şezânda).
- După mobilizarea bolnavului, i se poate servi masa în sala de mese.
- Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric.
- În primele zile va fi alcătuit din lichide şi piureuri date lent, cu lingura, ceaiuri,
compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, dar şi mai târziu vor fi evitate
alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.

15. Se interzice total fumatul.

16. Urmărirea evacuărilor de urină şi fecale:
- Se va servi bolnavul cu urinar şi bazinet, fără să fie ridicat în poziţie şezândă.
- Constipaţia trebuie combătută cu clisme uleioase sau laxative uşoare.
- Diureza şi scaunul se notează pe foaia de observaţie.

17. Igiena bolnavului:

- Baia generală sau parţială se face la pat fără să obosească bolnavul (în primele zile fără să
fie ridicat)

18. Mobilizarea bolnavului:

- Repaus absolut la pat în prima săptămână
- Durata imobilizării va fi adaptată în funcţie de evoluţia simptomelor şi de prezenţa
complicaţiilor.
- Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile, se
pot face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi picioare.
- Treptat se permit schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
- Mobilizarea se face progresiv (şederea pe marginea patului, şederea în fotoliu, ridicarea
din pat), sub controlul pulsului şi a tensiunii arteriale, iniţial în prezenţa medicului.

19. Crearea mediului psihologic favorabil:

- Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.
- Nu se permite vizitarea în grup.
- Se evită vizitele lungi.
- Nu se comunică veşti neplăcute.
- Se va facilita contactul cu bolnavii restabiliţi, cu efect psihic bun.

20. Educaţia sanitară:

- Prin aceasta urmărim instruirea bolnavului asupra modului de viaţă la externare.
- Modul cum trebuie luate medicamentele
- Semnele supradozării digitalice
- Prezentarea la control periodic.
- Se va încerca să se restabilească la aceşti bolnavi încrederea în sine şi capacitatea de
muncă anterioară îmbolnăvirii
- Se va insista asupra respectării regimului alimentar, nocivităţii fumatului, programului
raţional de muncă şi viaţă.