Nursing cardiologie

INGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

1. Definitie
1.A Infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizeaza prin necroza miocardica ( pe
o suprafata mai mult sau mai putin extinsa ) determinata de o obstructie
coronariana prin tromboza.(Titirca)
1.B. Infarctul miocardic acut (IMA) este un sindrom clinic provocat de necroza
ischemica a unei portiuni din miocardic, determinata de obstruarea brusca a unei artere
coronare.(Borundel)

2.Culegere de date
a.Circumstante de aparitie:
Cauza determinanta: ateroscleroza coronariana.
Factori declansatori si de risc: infectii acute ale tractului respirator, interventii
chirurgicale ca disectiile coronariene pentru angioplastie coronariana, folosirea de
contraceptive asociate cu consumul de alcool, droguri, mese copioase, efort fizic
intens, expunere la frig, stres psihosocial, anxietate, tensiune nervoasa, factori
meteorologici, soc hipovolemic, dislipidemii, consumul in exces de alcool, tutun,
obezitate, sedentarism, diabet zaharat , HTA, stenoza congenitala coronariana, leziuni
valvulare, factorul genetic.

b.Manifestari de dependenta (semne si simptome):

• durere:
 anginoasa, intensa, atroce, violenta, insuportabila si socogena;
 retrosternala sau precordiala sau parasternal stang;
 este descrisa:
 ca o senzatie de constrictie sau „ in gheara”;
 o senzatie de presiune sau ca un corset de fier care impiedica respiratia;
 uneori ca simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate sau
apasare suportabila;
 iradiaza in umarul si in bratul stang , in regiunea cervicala, in mandibula;
 poate fi localizata extratoracic, in epigastru, abdomen, brate, antebrate, coate,
pumni, sau in orice regiune a toracelui depasind in sus gatul, iar in jos poate
iradia in epigastru, hipocondru drept sau stang;
 nu cedeaza la nitroglicerina sau repaus;
 dureaza de la 30 minute pana la cateva ore (48 ore).
 apare de obicei in repaus;
 determina agitatia bolnavului;
• semnele care insotesc durerea sunt: dispnee, anxietate, agitatie extrema,
senzatia de moarte iminenta, transpiratii reci, adinamie, astenie, ameteli, greturi,
varsaturi, sughit, distensie abdominala, senzatie de plenitudine epigastrica, mai
rar diaree;
• hipotensiune arteriala: poate sa apara imediat sau la cateva ore, precedat de o
usoara crestere a tensiunii arteriale (datorita actiunii stresante a durerii); scaderea TA
brusc poate determina socul cardiogen;
• febra absenta la inceput, apare la 24-48 ore de la debut (in jur de 38 °C);
• alte semne:
- stare de soc: paloare, tegumente reci si umede, puls rapid filiform,
alterarea starii generale, oligurie grava;
- socul „inexplicabil”, edemul pulmonar, insuficienta cardiaca rapid
progresiva, tulburari de ritm- atrag atentia asupra unui infarct miocardic
acut chiar in absenta durerii;
- debutul atipic este frecvent indeosebi la varstnici;
- debutul nedureros insotit de semnele si simptomele enumerate mai sus,
poate duce la deces.
c. Examinari complementare:
- electrocardiograma,
- examinari de laborator: sange: VSH (crescuta), fibrinogen (crescut), TGO (crescuta),
hemoleucograma (arata leucocitoza), CPK - creatinfosfokinaza (crescuta), LDH- lactat
de hidrogenaza, M.B. (= mioglobina plasmatica), glicemie (crescuta), PCR (proteina C
reactiva);
- radiografie toracica;
- ecografie cardiaca;
- coronarografie/ angiografie;
- RMN- rezonanata magnetica nucleara;
- ventriculografie radioizotopica;
- cateterism cardiac.
3.Probleme de dependenta si sursa de dificultate:
- disconfort legat de durere;
- anxietate legata de senzatia mortii iminente;
- scaderea debitului cardiac legata de obstructia coronariana;
- alterarea perfuziei tisulare legata de prezenta zonelor de necroza;
- deficit de autoingrijire legat de intoleranta la efort;
- potential de alterare a nutritiei prin deficit legat de greturi, varsaturi;
- potential de complicatii.
4. Obiectivele de ingrijire
Vizeaza:
- calmarea durerii,
- combaterea anxietatii,
- mentinerea unei circulatii optime,
- prevenirea complicatiilor imediate si tardive (retrombozarea, etc),
- limitarea extinderii necrozei,
- satisfacerea nevoilor fundamentale;
- recuperare socio-profesionala.
5. Intervenţiile asistentei medicale:
Ingrijirea acestor categorii de bolnavi constituie o urgenta medicala.
Conduita de urgenţă
In faza de prespitalizare (intervalul de la debutul infarctului miocardic si pana la
momentul sosirii bolnavului in spital):
1. Prevenirea morţii subite:
- aşezarea bolnavului în decubit dorsal;
- interzicerea oricărei mişcări;
- psihoterapie.
2. Preintampinarea altor complicaţii:
- administrarea medicatiei indicate de medic;
- monitorizarea functiilor vitale;
- menţinerea permeabilităţii căilor aeriene;
- oxigenoterapie.
3. Scurtarea timpului până la internarea în spital: transportul de urgenţă într-o
unitate spitalicească cu autosanitare (dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi
reanimare), obligatoriu cu targa si insotite de cadre medicale.
Bolnavii cu infarct miocardic sunt internaţi de urgenţă în secţia de terapie coronariană
a secţiei de cardiologie care este organizată pentru urgenţele cardio-vasculare şi
reanimare. Secţiile de terapie coronariană sunt dotate cu personal medical calificat în
asemenea urgenţe precum şi cu aparatura de specialitate.

Îngrijiri în unităţi spitaliceşti:

1.Instalarea bolnavului în pat:

→ Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau
medicină internă, cu targa, într-un timp cât mai scurt.
→ Mutarea bolnavului de pe targa in pat (de catre personalul sanitar) fara sa permita
bolnavului nici o miscare.
→ Asistenta va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit
(asigurarea conditiilor de confort si siguranta).
→ Pozitie cat mai comoda in pat. Paturile trebuie să aibă somiere reglabile pentru a se
evita pozitiile fortate.
2.Continuarea măsurilor de urgenţă şi prim ajutor:
La indicatia medicului:
→ sedarea durerii;
→ combaterea anxietatii prin psihoterapie si medicatie;
→ oxigenoterapie.
3.Supravegherea funcţiilor vitale:
→ Monitorizarea (supravegherea permanentă) în primele zile a electrocardiogramei,
TA, pulsului, respiraţiei, temperaturii.
4.Recoltare a probelor de laborator:
→ Se va recolta sânge pentru examene de laborator.
5.Prevenirea complicaţiilor tromboembolice:
- se administrează anticoagulante: Heparină → sub controlul timpului de coagulare;
apoi Trombostop sau alte anticoagulante pe cale orala – in funcţie de timpul Quick
(indice de protrombină).
6.Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardice.
7. Administrarea medicatiei prescrise de medic cu punctualitate pentru a evita
emotiile, la pat, in pozitie orizontala;
- abord venos periferic;
8. Alimentaţia bolnavului:
→ Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de
alimente la o masă.
→ La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă.
După mobilizarea bolnavului, se poate servi masa în sala de mese.
→ Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie
lichidă administrata lent cu lingurita, pireuri, ceaiuri, compot, supe, lapte, sucuri de
fructe, ouă moi, evitând alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.
→ Se interzice fumatul.
9. Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun:
→ Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu
necesita efort suplimentar.
→ Constipaţia se combate prin regim alimentar specific, lichide administrate fractionat,
laxative numai la indicatia medicului sau clisme uleioase.
→ Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
10. Igiena bolnavului:
→ Baie generală sau parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi
fără a-l ridica.
11. Mobilizarea bolnavului:
→ Repausul absolut la pat: in primele 48 de ore- repaus total, apoi se permit miscari
active a membrelor superioare si amplitudine redusa a membrelor inferioare, nefiind
permisa mobilizarea toracelui pentru schimbarea pozitiilor de decubit fara ajutor si
supraveghere medicala in acesta perioada; la sfarsitul primei saptamani miscarile active
cresc in intensitate in funcţie de evoluţia bolii.
→ Durata imobilizării este stabilită de medic.
→ Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele
zile se pot face mişcări pasive ale degetelor de la mâini şi de la picioare.
→ Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
→ Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu,
ridicarea în picioare – sub control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în
prezenţa medicului.
12. Crearea unui mediu psihologic favorabil:
→ Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.
→ Nu se va permite vizitarea în grup.
→ Se evită vizitele lungi.
→ Nu se comunică veşti neplăcute.
→ Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.
13. Educaţia sanitară:
→ Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele
supradozajului digitalic.
→ Se recomandă controlul periodic.
→ Se va incerca sa se restabileasca increderea in sine si capacitatea de munca
anterioara imbolnavirii.
→ Se interzice fumatul.
→ Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
→ Se insista asupra respectarii regimului alimentar.
Bibliografie:
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenti medicali, L Titirca, Editura Viata
Medicala Romanesca, pag 53-54);
Urgente medico-chirurgicale, L. Titirca, Editura medicala, pag 42-47).
Urgente medicale , F. Chiru, A Chiru, C. Marcian, E.Iancu, Editura RCR Editorial , 2012,
pag 102-112.
Borundel C., „Manual de medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti,
2011, pag. 387- 390.