STUDIU DE CAZ

Date personale:

Numele şi prenumele: B. G. I.
Data naşterii: 27.februarie 2013.
Clasa: a II-a B
Instituţia: Liceul Teoretic “Ion Luca Caragiale” București
Prenumele tatălui: D.
Vârsta tatălui: 45
Profesia tatălui: profesor Matematică
Prenumele mamei: A. M.
Vârsta mamei: 42
Profesia mamei: Asistent medical generalist
Fraţi: 1 Matei Cristian 14 ani

Condiţii de locuit:
Copilul locuieşte împreună cu familia într-o casă care este compusă din 3 dormitoare, 1 linving, 2 băi,
o bucătărie și o cămară.

Relaţiile dintre părinţi:

Relaţia familială este bună, familie organizată, bazate pe dragoste şi înţelegere, sunt favorabile creşterii
şi dezvoltării echilibrate a copilului, există o atmosferă destinsă şi o preocupare deosebită a părinţilor
pentru dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere. Condiţiile materiale sunt normale. Condițiile
igienico-sanitare sunt normale.

Atitudinea părinţilor faţă de problemele de educaţie a copilului:

Părinţii se interesează în mod deosebit de instruirea şi educarea copilului. Cunoscând şi acceptând starea
de fapt, la intrarea în clasa I, mama a renunţat la serviciu tocmai pentru a-l putea ajuta pe copil la
integrarea cât mai bună în şcoală. Între familie și școală există o permanentă legătură încercând să obţină
și să realizeze cât mai multe posibil cu acest copil.

Date medicale:

Starea generală a sănătăţii copilului:

Dezvoltarea fizică:
- înălţimea: 1, 53 m
- greutatea: 54 kg
Diagnostic medical:
- clinic sănătos
Diagnostic psihologic:
- deficit de atenţie grav
Deficienţe asociate:
- atitudine cifo-scoliotică
- stern înfundat
- probleme de coordonare
- tulburări instrumentale
- tahilalie, pararotacism, sialoree
1
- hiperactivitate
- obezitate
Diagnostic educaţional:
- prezintă C.E..S.
Evaluarea a fost făcută de o comisie a I.S.J. București la şi este semnată de psiholog Oprea Anca.

Date cu privire la evoluţia copilului:

Memoria. Copilul are o capacitate bună de stocare a informaţiilor. Memoria bună de lungă durată.
Procesul de reactualizare este afectat de cantitatea de informaţii redate într-un timp scurt. Are nevoie de
un timp mai îndelungat pentru a răspunde corect la o întrebare chiar daca are informaţia necesară din
cauza deficienţelor de limbaj şi a lipsei capacităţii de concentrare. Conţinutul redării informaţiei este unul
particular şi de tip narativ. Are o memorie vizuală bună. A reuşit să înveţe toate literele alfabetului şi
citeşte silabisind.
Gândirea – Are un I.Q. (BS) = 65 şi RC = DMV. Nivelul operaţiilor gândirii se află la nivelul concret. A
reuşit să înveţe scăderea și adunarea numerelor în concentrul 0 – 100, făra trecere peste ordin, dar
operează numai în prezenţa materialului concret, în special a degetelor. Analiza şi sinteza informaţiilor
este deficitară. Procesarea informaţiilor este greoaie şi datorită deficitului de atenţie.
Limbajul şi comunicarea – Vocabularul este bogat dar se exprimă greoi uneori datorită deficienţelor de
limbaj ( tahilalie, pararotacism, sialoree). Comunică prin propoziţii dezvoltate, rar agramate. Foloseşte
cuvinet în exces şi povestiri neconcludente. Redă personajele din textele auzite sau citite, repetitiv,
îmbinând realul cu imaginaţia sa. La întrebări răspunde doar dacă este interesat, iar dacă nu, întrebarea
trebuie repetată de mai multe ori pentru a obţine răspunsul aşteptat. Manifestă o mare dorinţă de
conversaţie chiar şi atunci când nu i se cere acest lucru, deseori sunt chiar enervanți.
Atenţia – Deficitul de atenţie grav se manifestă atât la nivelul concentrării atenţiei cât şi la menţinerea
atenţiei voluntare. Este atent la primle ore de curspentru un timp mai îndelungat când este capabil să
rezolve sarcini destul de dificile. Atenţia voluntară scade după primele două ore de curs. Se concentrează
mai bine atunci când trebuie să rezolve o sarcină care îi place şi care îl interesează sau dacă este apreciat
într-un fel sau altul. Câmpul atenţional este redus. Este distras foarte uşor de cel mai mic zgomot, mişcare
sau altceva. Are mai mult o atenţie involuntară. Am încercat să-l aşez în clasă, în bancă, astfel ca să aibă
în jurul său cât mai puţine surse care s-ar putea să-i distragă atenţia.
Afectivitatea – Este un copil echilibrat, un își manifestă în mod exagerat afectivitatea. Este puţin rezistent
la frustrări, dar nu se manifestă impulsiv și nici agresiv, nu are manifestări exagerate. Trece relativ uşor
de la o stare la alta.
Motivaţia – Are o motivaţie mai mult extrinsecă decât intrinsecă. Prin aprecieri şi unele recompense se
poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu-i prea sunt pe plac. Manifestă o dorinţă deosebită de
a realiza lucrurile bine, de a fi apreciat de cei din jur. Îi place să fie solicitat pentru a îndeplini anumite
sarcini în clasă.
Temperament – Este un copil sociabil, comunicativ, extrovertit.
Comportament – Comportamentul copilului este tipic persoanelor afectate de ADHD. Se mişcă mereu,
aleargă şi se caţără foarte mult, întâmpină dificultăţi în a sta liniştit, nu se concentrează doar la o singură
activitate, întrerupe o conversţie şi vorbeşte fără să-i fie rândul, îi învinuie pe alţii pentru propriile greşeli
sau comportament, adesea acţionează înainte de a gândi, scrisul de mână variază de la o zi la alta, este
foarte uşor frustrat, renunţă uşor la sarcinile mai dificile, nu umează sugestiile care i se oferă. Cu toate
acestea s-a integrat bine în clasa de elevi. I-a acceptat şi este acceptat de ceilalţi. Este atent cu ceilalţi,
manifestă dorinţă de a face tot ce fac ceilalţi şi încearca sa fie la fel, îi imită atât în lucrurile bune cât şi în
cele rele. Chiar dacă accepta greu frustrările nu se manifestă agresiv fizic şi nici verbal.

Câteva modalităţi de reabilitare, integrare a copiilor cu ADHD:

2
 Susţinerea cea mai eficientă presupune un efort de colaborare între părinţi şi educatori. Părintele care
se comportă insistent, cu tact şi respectuos în comunicarea informaţiilor şi solicitarea de servicii este mai
probabil a progresa, în comparaţie cu cel care manifestă o atitudine agresivă sau combatantă. Colaborarea
cu educatorul în contracararea simptomelor afecţiunii este foarte importantă deoarece un cadru didactic
bine informat poate fi un sprijin extrem de benefic pentru copil.
Am covenit cu părinţii la implementare, urmărirea şi respectarea unor modalităţi concrete. Iată câteva
dintre ele:

1. În disciplinarea copilului, prima regulă este ... consecvenţa!

Atitudinea educatorului și a părinţilor trebuie să fie constantă: dacă şi-a lăsat lucrurile în dezordine sau s-
a bătut cu alţi copii şi este certat, nu trebuie să fie ignorat dacă acest comportament se va repeta. De câte
ori repetă un comportament greşit trebuie să i se atragă atenţia asupra lui, să i se explice şi să i se arate
comportamentul corect. Altfel va profita de inconsecvenţă şi va încerca manipularea părintelui sau a
educatorului. Dacă a sesizat o slăbiciune, va fi mult mai greu apoi să se exercite un control asupra lui .

2. Folosirea recompensei
Copiilor cu ADHD le este foarte greu, de fapt este peste puterile lor să-şi inhibe tipurile de
comportamente care atrag după ele efecte negative. Ei nu pot să-şi regleze uşor nici dispoziţia nici
acţiunile pentru că ei nu sunt conştienţi de ele. Atunci când aceşti copii realizeză o sarcină cerută sau
învaţă ceva trebuie să fim foarte atenţi cu recompensele pe care le oferim deoarece copilul depune un
efort pentru a realiza o activitate. Satisfacţia resimţită de copil la aprecierile laudative ale părintelui sau
educatorului devine o motivaţie pentru repetarea acelui comportament.
a) Lauda să nu fie generală ci specifică. Exemplu: « Ai răspuns corect la 5 din 8 întrebări. Foarte
bine ! » “Felul în care ţi-ai a aşteptat rândul a fost formidabil ! »
b) Prin laudă trebuie să se evidenţieze efortul şi nu rezultatul. Exemplu : « Eu sunt convinsă că ai lucrat
din greu pentru tema asta ».
c) Lauda trebuie să sublinieze sentimentele elevului şi nu pe cele ale adultului. Exemplu: “Ai lucrat de
nota zece. Cred că te simţi minunat”.
d) Să se evite laudele de felul: Exemplu: “Vezi că ştii să te comporţi când vrei?”
Tipuri de recompense: să fie primul la rând, să părăsească sala de clasă înainte de a suna, să poată şterge
tabla atunci când este scrisă, să ducă mesaje altor învăţători, să cheme elevii în clasă, să aducă cornul şi
laptele, etc.

3. Ignorarea şi redirecţionarea
De câte ori este posibil, este bine să se ignore mişcarea permanenă a copilului, aruncarea cu un creion sau
cu alte obiecte pe care le are în mână. În acest moment este cel mai indicat să i se permită copilului să se
mişte cu sens. De exemplu, dacă un copil loveşte în permanenţă cu creionul în masă, un fel de răspuns
poate fi: Vrei să mă ajuți să ștergem tabla, dar prima dată trebuie să te duci să uzi buretele. Este indicat
de asemenea să i se permită copilului să ţină ceva în mână. S-a observat că aceşti copii se concentrează
mai bine dacă au ceva în mână pe care pot să-l manipuleze.

4. Trebuie ajutat să se concentreze. Atenţia copiilor cu ADHD este distrasă foarte uşor de sunete,
zgomote, alte obiecte din jur. Așezarea în clasă trebuie să țină cont ca în jurul lui să fie cât mai puţine
lucruri care pot să-i distragă atenţia. Trebuie aşezat în prima bancă, dar un lângă geam, trebuie să existe o
distanţă destul de mare de un alt coleg, dar nu separat de restul clasei. Pe masa de lucru trebuie să aibă
doar materialele de care are nevoie pentru o singură activitate. E nu se va putea concentra la rezolvarea
unor exerciţii de matematică dacă pe masa de lucru vor fi acuarele, cărţi cu poze etc.

5. Practicarea sportului. Sunt câteva sporturi care ar trebui practicate constant de către copilul
hiperactiv, cu deficit de atenţie (înotul, artele marţiale), deoarece au ca rezultat creşterea capacităţii de
3
concentrare a atenţiei, determină un mai bun control al mişcărilor, au un efect relaxant, radica nivelul
respectului de sine, atât de fragil la aceşti copii.
Concluzii
S-a observat clar atitudinea pozitivă de câte ori a fost recompensat, și dorința de a îndeplini mai des
sarcinile care îi sunt date pentru a fi recompensat, se simte motivat.
De fiecare dată când i s-a cerut să steargă tabla, sau să ude buretele, pentru a se distrage de la gesturile
care îi deranjau pe colegi, era foarte încântat că poate fi de ajutor.
Am remarcat că B. G. I se contrează mai mult dacă este lăsat să se joace cu acei magneți, de care nu se
deslipește.
Așezându-l în prima bancă am putut păstra contactul vizual cu el mai des, lucru care l-a ajutat în a-și
păstra concentrarea și a nu se distrage foarte ușor.
Părinții au ascultat că sunt anumite sporturi care ajută la creșterea capacității de concentrare are un control
al mişcărilor mai bun, și au început orele de înot, în urma acestor ore se vede că B. G. I este foarte relaxat
și a crescut respectul de sine starea lui s-a imbunătățit foarte mult.