Îngrijirea pacienților cu

infarct miocardic acut

• Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit frecvent și
atac de cord reprezintă întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a
cordului, ce determină moartea celulelor miocardice.
• Cel mai frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare în urma rupturii
unei plăci de aterom, care este un depozit de lipide și celule albe la nivelul
peretelui arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin) și hipoxia rezultate,
netratate în timp util, duc la necroza miocardului.
 Cauze
Etiologie: ateroscleroză coronariană (în 90%-95% din cazuri)
Factorii de risc care favorizează apariția infarctului miocardic acut sunt:
• sedentarismul; • diabetul zaharat;
• obezitatatea; • efortul fizic intens;
• fumatul; • stresul;
• consumul de alcool în exces; • șocul hipovolemic;
• dislipidemiile;
• vârsta;
• leziunile valvulare;
• factorul genetic;
• stenozele congenitale;
• hipercolesterolemia; • intervențiile chirurgicale.
• hipertensiune arterială;

Factori declanșatori: efort, mese copiose, stres, infecții acute ale tractului
respirator, factori meteorologici etc.
 Semnele și simptomele infarctului miocardic acut sunt:

Femeile pot avea mai puține simptome tipice față de bărbați, cele
mai comune fiind dispneea, slăbiciunea, o stare de discomfort abdominal
și astenie fizică. Aproximativ un sfert din toate infarcturile miocardice
sunt „silențioase”, fără durere în piept sau alte simptome.
 Debutul simptomelor infarctului
miocardic este, de obicei, gradual, pe
parcursul câtorva minute, rareori fiind brusc.
Durerea toracică anterioară este cel mai
frecvent simptom al infarctului miocardic acut
și este descrisă frecvent ca o gheară,
constricție sau ca o senzație de presiune.
Durerea toracică datorată ischemiei
miocardului (aport insuficient de sânge și, prin
urmare, de oxigen) se numește angină
pectorală. Durerea iradiază cel mai frecvent în
brațul stâng, dar poate iradia și în mandibulă,
brațul drept, interscapular și în epigastru, unde
poate mima un pirozis.
 Probleme de dependență ale pacientului cu infarct miocardic acut
• disconfort legat de durere
• anxietate legată de senzația morții iminente
• scăderea debitului cardiac legată de obstrucția
coronariană
• alterarea perfuziei tisulare legată de prezența
zonelor de necroză
• deficit de autoîngrijire legat de intoleranța la efort
• potențial de alterare al nutriției prin deficit legat de
grețuri, vărsături
• potențial de complicații (aritmii, insuficiență
cardiacă, stop cardiac brusc) .
 Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu infarct
miocardic acut vizează:
• calmarea durerii;
• combaterea anxietătii;
• prevenirea complicațiilor imediate si tardive;
• limitarea extinderii necrozei;
• recuperare socio-profesională.
 Intervenţiile asistentului medical pentru pacientul cu infarct
miocardic acut
Conduita de urgenţă în faza de prespitalizare (intervalul de la debutul
infarctului miocardic și până la momentul sosirii bolnavului în spital):
• Aşezarea bolnavului în decubit dorsal;
• Interzicerea oricărei mişcări;
• Urmărirea TA și puls;
• Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene;
• Transportul de urgenţă într-o unitate
spitalicească cu autosanitare (dotate cu
aparatură de monitorizare, defibrilare şi
reanimare), obligatoriu cu targă și însoțite
de cadre medicale.
 La spital:
• Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau
medicină internă, cu targa, într-un timp cât mai scurt.
• Mutarea bolnavului de pe targă în pat (de către personalul sanitar) fără să permită
bolnavului nici o mișcare.
• Asistentul medical va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit.
• La indicatia medicului: se va face sedarea durerii, se va combate anxietatea. Se va evia
administrarea concomitentă a sedativelor cu opiaceele. Oxigenoterapie.
• Monitorizarea (supravegherea permanentă) în primele zile a
electrocardiogramei, TA, pulsului, respiraţiei, temperaturii.
• Recoltarea probelor de laborator. Se va recolta sânge pentru dozări
enzimatice, fibrinogen, glicemie, determinarea leucocitozei, VSH, colesterol,
acid uric.
• Pentru prevenirea complicaţiilor tromboembolice, la indicația medicului se
administrează anticoagulante (heparină – sub controlul timpului de
coagulare; trombostop).
• Administrarea medicației se va face cu punctualitate;
• Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari
de alimente la o masă;
• La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie
activă. După mobilizarea bolnavului, se poate servi masa în sala de mese;
• Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o
alimentaţie lichidă administrată lent cu lingurița, ceaiuri, compot, supe, lapte,
sucuri de fructe, ouă moi, evitând alimentele care produc gaze sau întârzie
tranzitul intestinal;
• Se interzice fumatul;
• Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun. Bolnavului imobilizat i se va da la pat
bazinetul la nivelul lui – pentru a nu necesita efort suplimentar. Constipaţia se
combate prin laxative uşoare sau clisme uleioase.
• Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
• Igiena presupune baie parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l
obosi şi fără a-l ridica;
• Crearea unui mediu psihologic favorabil: se vor evita discuţiile cu voce tare, nu
se va permite vizitarea în grup, se evită vizitele lungi, nu se comunică veşti
neplăcute, se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.
 Mobilizarea bolnavului:
• Repausul absolut la pat este în prima săptămână în funcţie de
evoluţia bolii.
• Durata imobilizării este stabilită de medic.
• Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând
chiar din primele zile se pot face mişcări pasive ale degetelor de
la mâini şi de la picioare, la indicația medicului.
• Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale
membrelor.
• Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului,
aşezarea în fotoliu, ridicarea în picioare – sub controlul pulsului
şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în prezenţa medicului.
 Educaţia sanitară
• Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a
medicamentelor, semnele supradozajului digitalic.
• Se recomandă controlul periodic.
• Se va încerca să se restabilească încrederea în sine și
capacitatea de muncă anterioară îmbolnăvirii.
• Se interzice fumatul.
• Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.
• Se insistă asupra respectării regimului alimentar.
Mulțumesc pentru atenție!