INFARCT MIOCARDIC ACUT

= este provocat de necroza ischemică a unei porțiuni din miocard determinată

de obstrucția bruscă a unei artere coronare. Infarctul miocardic acut (IMA) este
întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a cordului, ce determină
moartea celulelor miocardice.

Etiologie:

o Cel mai frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare în urma
rupturii unei plăci de aterom la nivelul peretelui arterial.
o sedentarismul; obezitatea; fumatul;

Debut:

Debutul infarctului miocardic acut poate varia de la persoană la

persoană. Simptomele comune includ durere sau disconfort în piept, care poate
radia în brațul stâng sau în maxilar, dificultăți de respirație, transpirație excesivă
și greață. Este important să cauți ajutor medical de urgență în cazul în care ai
aceste simptome sau suspectezi un infarct miocardic acut.

Semne și simptome în I.M.A:

 Durerea
 Hipotensiunea arterială
 Durerea este însoțită de:
- dispnee, transpirații reci;
- agitație, teamă de moarte iminentă, anxietate extremă;
- stare de șoc;
- debutul poate fi asimptomatic sau atipic ( durere epigastrică) în special la
vârstnici.
- febră, absentă la început și moderată la 24-48 ore după debut (38 grade
C)
- greață, vărsături, distensie abdominală.

Diagnostic

 Electrocardiogramă (ECG/EKG);
  Angiografie;
 Coronarografie;
 RX toracică;
 Ecocardiogramă;
 Examene laborator (VSH, fibrinogen, proteina C reactivă, enzime de
necroză miocardică).

În context clinic infarctul miocardic pe baza modificărilor ECG poate fi

subclasificat în:

o IMA cu supradenivelare de segment ST (STEMI)

o IMA fără supradenivelare de segment ST (non-STEMI).

Tratament:

1. Repaus ABSOLUT la pat (3-4 săptămâni), sedative

2. Oxigen
3. Combaterea durerii (mialgin, morfină)
4. Tratament anticoagulant, trombolitice.

Problemele pacientului cu I.M.A:

 disconfort legat de durere;

 anxietate legata de senzația morții iminente;
 scăderea debitului cardiac legată de obstrucția coronariană;
 alterarea perfuziei tisulare legata de prezența zonelor de necroză;
 deficit de autoîngrijire legat de intoleranța la efort;
 potențial de alterare a nutriției prin deficit legat de grețuri, vărsături;
 potențial de complicații.

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu I.M.A:

 calmarea durerii;
 combaterea anxietății;
 prevenirea complicațiilor imediate si tardive;
 limitarea extinderii necrozei;
 recuperare socio-profesională.

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu I.M.A:

 Conduita de urgenţă în faza de prespitalizare (intervalul de la debutul
infarctului miocardic și până la momentul sosirii bolnavului în spital):

 Așezarea bolnavului în decubit dorsal;

 Interzicerea oricărei mişcări;
 Psihoterapie;
 Urmărirea TA și puls;
 Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene;
 Transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitare
(dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare),
obligatoriu cu targă și însoțite de cadre medicale.

La spital

o Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie

intensivă sau medicină internă, cu targa, într-un timp cât mai scurt.
o Mutarea bolnavului de pe targă în pat (de către personalul sanitar) fără să
permită bolnavului nici o mișcare.
o Asistentul medical va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine
încălzit, aerisit.
o La indicatia medicului: sedarea durerii se va face cu opiacee (Morfină,
Mialgin), Fortral sau amestecuri litice, anxietatea se combate cu sedative
(Fenobarbital, Diazepam). Se evita administrarea concomitenta a
sedativelor cu opiaceele. Oxigenoterapie.
o Monitorizarea (supravegherea permanentă) în primele zile a
electrocardiogramei, TA, pulsului, respiraţiei, temperaturii.
o Recoltarea probelor de laborator. Se va recolta sânge pentru dozări
enzimatice, fibrinogen, glicemie, determinarea leucocitozei, VSH,
colesterol, acid uric.
o Pentru prevenirea complicaţiilor tromboembolice, la indicația medicului
se administrează anticoagulante (heparină – sub controlul timpului de
coagulare; trombostop).
o Administrarea medicației se va face cu punctualitate;
o Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi
mari de alimente la o masă;
o La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie
activă. După mobilizarea bolnavului, se poate servi masa în sala de mese;
o Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o
alimentaţie lichidă administrata lent cu lingurița, pireuri, ceaiuri, compot,
supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, evitând alimentele care produc
gaze sau întârzie tranzitul intestinal;
o Se interzice fumatul;
o Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun. Bolnavul imobilizat va fi servit la
pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu necesita efort
suplimentar. Constipaţia se combate prin laxative uşoare sau clisme
uleioase.
o Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.
o Igiena presupune baie parţială la pat până la mobilizarea bolnavului –
fără a-l obosi şi fără a-l ridica;
o Crearea unui mediu psihologic favorabil: se vor evita discuţiile cu voce
tare, nu se va permite vizitarea în grup, se evită vizitele lungi, nu se
comunică veşti neplăcute, se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu
efect psihic bun.