MODIFICĂRI OBSERVATE LA INSPECȚIA GENERALĂ A PACIENTULUI

1. ATITUDINEA
Reprezintă poziția/ postura corpului unui pacient, pe care acesta o adoptă fie în pat fie în
ortostatism.
atitudinea activă : pacientul se mobilizează fără dificultate, se poate alimenta , deplasa și este
prezentă la omul sănătos și la pacienții cu boil ușoare
atitudinea pasivă: bolnavul este imobilizat la pat, fără tonus muscular, incapabil să-și schimbe
pozția ; se constată în bolile grave sau stări comatoase
atitudinea fortată : se datorează unor nevoi imediate ce impun adoptarea unor poziții specifice fie
pentru a reduce/ calma anumite simptome sau pentru ușurarea efectuării unor funcții
 durere ( postură antalgică)
ex: în lombosciatică, corpul este aplecat spre partea afectată; în fracura costală pacientul stă pe
partea sănătoasă; în colica biliară si renală pacientul își schimbă poziția des, caută o pozitie care să
amelioreze durerea )
 dispneea ( postură antidispneică)
ex: ortopneea, poziție verticală adoptată de pacienții în criză de astm bronșic, pentru a-și ușura
respirația
 tusea (postură antitusivă), etc.
Posturile forțate datorate contracturilor musculare se întâlnesc mai ales in afectiuni neurologice
și musculare.
Exemple:
 redoarea cefei ( rezistența opusă la încercarea examinatorului de a efectua flexia
capului pe trunchi) apare în sindromul meningeal
 torticolisul ( înclinarea laterală a capului însotită de limitarea efectuării unei miscări
“gât de lup”) apare în boli neurologice, otice, musculare ) ;
 opistotonus (sprijin pe cap și călcâie, poziție în arc) apare în tetanosul generalizat

2. MERSUL constituie un indiciu important pentru diagnostic, mai ales în bolile neurologice și în
afecțiunile aparatului locomotor.
Se apreciază atât mersul cât și echilibrul.
Pacientul este solicitat să meargă pe o anumită distanță șă se întorcă brusc; se observă pozitia
trunchiului, lungimea pasului, balansarea brațelor.
Pentru testarea echilibrului se cere pacientulului să stea în picioare, cu picioarele apropiate si cu
ochii deschisi, apoi cu ochii închisi ; se observă modul în care îsi mentine echilibrul în ambele
cazuri.

1
 3. MIȘCĂRILE INVOLUNTARE
Mișcările involuntare și incontrolabile ale corpului, apar pe fondul unei anomalii a activității
musculare
- în cadrul unor boli neurologice ( boala Parkinson) , metabolice ( insuficiența hepatică),
degenerative (scleroza multiplă)
- în urma consumului unor substanțe stimulente
- după efort
- pe fondul oboselii sau anxietății
- ca un efect secundar al administrării medicamentelor antipsihotice
Apar în stare de veghe, se accentuează la emoțiii și dispar în timpul somnului.
Exemple de mișcări involuntare
 mișcările coreice - mișcări involuntare neregulate, rapide, care implică de obicei capul, fața
și membrele
 mișcările atetozice - mișcările sunt lente și involuntare și afectează preponderent degetele
mâinii, cât și degetele de la picioare
 mișcările mioclonice - mișcări involuntare rapide, asemănătoare șocului, ce apar cel mai
frecvent în timpul somnului și care nu pot fi suprimate
 tremurul - oscilații ritmice neintenționate și incontrolabile ce apar în una sau mai multe părți
ale corpului
 ticurile - mișcări bruște, repetitive, inițiate voluntar sau involuntar, care pot fi suprimate
intenționat pentru perioade scurte de timp

4. FACIESUL
Faciesul este termenul folosit de medici pentru a caracteriza aspectul feţei specific în anumite boli.
Fizionomia reprezintă totalitatea trăsăturilor feţei unui individ şi expresia ce rezultă din acestea –
expresii psiho-emoţionale: mânie, mirare, zâmbet, etc
Putem vorbi despre facies doar la persoanele bolnave.
Exemple:
 în boala Basedow Graves ( hipertiroidism)
- aspectul general este de spaimă îngheţată
- tegumentele feţei sunt subţiri, suple, de culoare roşie, umede - acoperite de transpiraţie
- ochii au privirea vie, exoftalmici (accentuarea globilor oculari în afara orbitelor), strălucitori,
pupilele dilatate
- pleoapele edematiate, hiperpigmentate periorbitar , lagoftalmie (retracţia pleoapelor
superioare, distanţate de limbul sclerocornean) clipitul rar

2
- părul capului este lucios, subţire şi există tendinţa de încărunţire precoce

 în hipotiroidism ( facies mixedematos)

- aspectul este de „lună plină”, pacientul pare somnolent, adormit, lipsit de energie
- edemaţierea pielii, privirea rătăcită
- nasul prezintă îngroşare la rădăcină, nările sunt etalate
- buzele sunt groase, răsfrânte (macrocheilie), cu arcul lui Cupidon şters
- sprâncenele sunt rărite sau lipsesc în jumătatea externă
- părul capului este aspru, fără luciu, aparent prăfuit, creşte lent, cade şi albeşte precoce
- gâtul este scurt

 facies hipocratic
- tegument teros, acoperit de transpiraţii reci
- înfundarea ochilor în orbite, cearcăne
- nas ascuţit, buze uscate - privire anxioasă
- urechi reci şi cianotice
- întâlnit în stadiile tardive ale peritonitelor acute, cancerelor, forme grave de boală

 facies în sindromul Down (trisomia 21)

- aspect mongoloid al feţei,
- epicantus (repliu semilunar al pielii, aproape vertical şi de obicei simetric, care acoperă
unghiul intern al ochiului, fără să adere la el)
- fante palpebrale dispuse oblic
- hipertelorism (alungirea distanţei dintre globii oculari)

 facies în acromegalie
- craniu cu dimensiuni crescute, faţă alungită
- nas lărgit şi fleşcăit
- pielea îngroşată, cutată, ochii înfundaţi în orbite
- pronunţarea caracterelor osoase ale viscero-craniului: arcade sprancenare reliefate,
piramida nazală şi nasul bine dezvoltate, la fel oasele malare şi arcada zigomatică,
prognatism (mandibulă proeminentă anterior - cunoscută ca mandibulă în „sabot”)
- buzele sunt mari, groase, prezenţa macroglosiei - limba în acromegalie este groasă, lungă şi
îşi pierde forma triunghiulară