Examenul obiectiv general

• Examenul obiectiv = metoda de explorare prin simturi pt a

evidentia modificarile produse de boala in organism.

• Metodele clasice sunt:

1. Inspectia
2. Palaparea
3. Percutia
4. Ascultatia
Inspecția

• Observare directa de semne manifestate la suprafata sau

modificarea mobilitatii unor segmente

• Bolnavul va fi dezbracat

• Inspectie cranio-caudala

• In lumina naturala

• Incepe cefalic, gat, torace, membre superioare, abdomen si membre

inferioare

• In pozitie statica, apoi in miscare

Palparea

• Simtul tactil al examinatorului pt aprecierea modificarii

superficiale sau profunde
 • Utilizarea pulpei degetelor sau intreaga suprafata
palmara cu o anumita presiune

5. Apreciem palpatoriu eventualele tumefieri, formatiuni sau

mase tumorale

6. Localizare: in raport cu regiunile topografice

7. Volum: mic, mijlociu, mare
8. Forma: rotunda, ovalara, neregulata (malign –
neregulata; benign – regulata)

9. Consistenta: flucuenta, moale, elastica, dura, pietroasa

10. Conturul: net sau difuz delimitat de margini ascutite

sau rotunjite

11. Sensibilitatea: formatiune sensibila sau

insensibila

12. Mobilitatea: masa tumorala libera sau aderenta de tesuturile invecinate.

Percuția

• Provocam in mod artificial vibratii in organe si tesuturi prin lovirea

repetata a suprafetei corpului pt a aprecia pe baza acustica starea
fizica a teritoriului

• Directă sau digito-digitală

• Superficiala pana la adancimi de 3-5 cm

• Profunda pana la adancimi de max. 7 cm

• Distingem urmatoarele sunete:

 • Sunetul mat: intensitate mica, prezenta tesut sau organ fara continut
aerian (masa musculara, ficat, inima) sau un proces patologic dens
(coletie de lichid, tumora) – percutia coapsei

• Sunetul timpanic: mai intens, mai muzical dat de continut aerian in

spatii inchise cu pereti regulati (stomac, intestine) sau in caverne
pulmonare – percutia abdomenului

• Sunetul sonor: sonoritate pulmonara evidentiat prin

percutia zonei plamanilor (continut aerian al alveolelor
pulmonare)

• Sunetul submat: intermediar intre sonor si mat dat de diminuarea

continutului aerian fata de normal (lichid pleural in cantitate mica)

Ascultația

• Perceperea zgomotelor care iau nastere in mod spontan fiziologic sau

patologic prin activitatea organelor interne

• Impune anumite conditii:

• Liniște

• Aplicarea corecta a stetoscopului pe suprafata pielii

• Putem asculta: raluri bronsice, fenomen de wheezing,

persitaltism gastric

Etapele examenului obiectiv

• Putem vedea starea psihica, tipul constitutional, modificarile statice

(atitudini si posturi), tulburari dinamice, faciesul si fizionomia, culoarea
tegumentelor, tulburari de pigmentatie, eruptii cutanate, hemoragii
cutanate, tulburari trofice, starea de nutriție, edemul, adenopatiile,
 sistemul osteo-articular, temperatura corporală

III. Modificările statice

• Atitudinea = pozitia pe care tinde sa o adopte spontan bolnavul

1. Atitudinea activă – posibilitatea pacientului de a se deplasa
2. Atitudinea pasivă – imposibilitatea de efectuare a
miscarilor

3. Atitudinea forțată – data de un simptom neplacut, contractura

musculara, modificari articulare care determina deformatii axiale
ale scheletului

4. Atitudinea antalgică – pozitii fortate de diverse dureri (pozitie

ghemuita in ulcer gastro-duodenal, decubit contralateral in pleurita sau
fracturi costale)

5. Atitudinea antidispneică – ortopnee (insuficienta ventriculara

stanga, stenoza mitrala, criza de astm bronsic) pozitie sezanda pe
scaun, la marginea patului sau semisezanda; pozitie de rugaciune
mahomedana in pericardita; decubit homolateral in pleurezie
exudativa; decubit contralateral in pleurita.

6. Atitudini forțate prin contractură musculară:

• In tetanos pozitia opistotonus (contractura musculara generalizata,
accentuata pe extensorii corpului)
• Contractura muschilor paravertebrali (hernii de disc
lombare) produce scolioza limitata
• Torticolisul este inclinarea laterala a capului data de contractura
muschilor laterali cervicali (traumatisme cervicale, discopatii
cervicale)
• Tetania (hiperexcitabilitate neuro-musculara data de
hipocalcemie, realizeaza contracturi musculare simetrice ale
 extremitatilor)

Tulburări în mers

• Mersul încet, obosit - in astenie si miastenie

• Opririle frecvente din cauza durerilor in gamba (claudicatie intermitenta)
caracterizeaza arteriopatiile obliterante ale picioarelor
• Mersul ebrios, nesigur – in intoxicatiile alcoolice
• Mersul cerebelos – indepartarea picioarelor pt a largi baza de
sustinere in afectiuni cerebeloase
• Mersul cosit - in hemiplegia spastică
• Mersul precipitat – corpul aplecat inainte (parkinson)
• Mersul stepat – atingerea solului cu varful piciorului
(paralizia muschilor gambei)
• Mersul senil – la varstnici cu pasi mici, tîrîiti si nesiguri

Mișcări involuntare

1. Fibrilațiile si fasciculațiile – contractii rapide, limitate la

suprafata muschilor date de intoxicatii endo sau exogene
(insuficiente de organ)
2. Tremurăturile – oscilații ale extremităților corpului; pot fi fine,
rapide la membrele superioare (alcolism, cafea, emotii, Parkinson)
3. Miçcările atetozice – lente, permanente (boli ale
nucleilor bazali ai creierului)
4. Miçcările coreice – ample, involuntare, rapide, aritmice
si de scurta durata (leziuni cerebrale, encefalite)
5. Convulsiile – contractii intermitente ale muschilor, durata variabila;
tonice (rigiditatea membrelor), clonice (miscari violente, ample,
dezordonate ale intregului corp); tonico-clonice (epilepsie,
hipertensiune intracraniana)
6. Contractura permanentă – tetanos, tetanie, turbare, afectiuni
cerebrale, isterie.
7. Miocloniile – secuse musculare rapide partiale care se
repeta la intervale variabile (coma hipoglicemica)
8. Spasmele – miscari involuntare cu valoare functionala pe un
grup musculare determinat (hemispasmul facial, torticolis
spasmodic)
9. Ticurile – reproduc brusc involuntar si treptat un gest sau act bine
definit si se disting de alte miscari involuntare prin caracterul lor
complex si nemodificat in timp.
 V. Faciesul si fizionomia

1. Faciesul in boli endocrine

• Facies basedowian: specific bolii, triada hipertiroidism cu gusa,
oftalmopatie cu exoftalmie, privire vie, clipire rara, anxietate cu aspect de
spaimă înghetată

• Facies mixedematos: ca o lună plină, față rotundă, palidă, inexpresiva,

voce aspra si groasa, macroglosie, specifica hipotiroidismului
• Facies acromegalic: hipersecretie hipofizara cu dezvoltare
accentuata a arcadelor orbitale, nasului, urechilor, buzelor si
mentonului
• Facies cushingoid: tipic in hipersecretia suprarenalelor, față rotundă
(lună plină), piele rosie-violacee, gura mică, acnee, gat gros (bizon); la
femei apare si musteata, barbă
3. Cianoza – coloratia albastruie a pielii si mucoaselor prin
hemoglobina redusa in capilare; apare la extremitati; de tip
central sau periferic
• De tip central este generalizată si intereseaza piele si mucoase,
temperatura este normala (cianoză caldă); cauze respiratorii
(bronhopneumonii, TBC, fibroze, pleurezii, pneumotorax, BPCO, astm,
tumori) si cauze cardiace (insuficienta cardiaca, infarct miocardic,
HTA, valvulopatii, cardiomiopatii, cardiopatii congenitale) si cauze
mixte ale celor doua
De tip periferic este determinata de o vasoconstrictie urmata de incetinirea vitezei
circulatiei sangelui la o zona periferica  consum crescut de O2 de tesuturi; cianoza
generalizată (expunere la frig, insuficienta cardiaca) prin vasoconstrictie cutanata si extremitati
reci si cianoza localizată (obstructia arteriala sau venoasa localizata la teritoriul corespunzator)

VII. Tulburări de pigmentație

• Melanina – pigment pt culoarea pielii, parului si ochilor

• Hipomelanozele – scaderea pigmentului melanic: albinismul (absenta
pigmentului in piele, păr, ochi) si vitiligo (pete deschise la culoare cu
contur hiperpigmentat)
• Hipermelanozele – frecvente, aspect circumscris (pistrui, melasma)
sau difuz
• Icterul – coloratie galbenă a tegumentelor, scleroticelor si
mucoaselor data de impregnarea cu bilirubină; devine vizibil cand
bilirubinemia depaseste 2mg/100ml (exces, preluare sau obstructie)

VIII. Erupțiile cutanate

 • Aparitia la suprafata pielii de formatiuni cu coloratii, forme si dimensiuni
variabile
1. Macula – pată – modificare neteda a culorii fara reliefare

2. Papula – proeminență deasupra pielii sub 0,5cm2

3. Placa – aspect similar papula, dimensiuni mai mari

4. Nodulul si tumoreta – formațiuni elevate, net

delimitate

5. Vezicula – are contiunut clar

6. Pustula – are continut tulbure sau purulent

7. Bula – mai mare ca vezicula, continut seros

8. Urticaria – compusa dintr-o papulă sau placă alb-galbuie inconjurata

de un halou roz-rosu
9. Xantomul – noduli variabili ce apar de-a lungul tendoanelor

de culoare rosie-stacojie pe tot corpul (aspect de rac fiert)

11. Rujeola – eruptie maculo-papuloasă, roz ce incepe cefalic si in

scurt timp la corp si membre

12. Varicela – eruptie cutanată raspandită pe toata pielea, accentuata

pe corp, extindere pe mucoase

13. Herpesul – eruptie care incepe ca o macula-papula sau placă

pruriginoasă la nivelul carora apar in scurt timp vezicule
14. Zona Zoster – initial seamana cu herpesul, elemente eruptive numeroase si
grupate unilateral, in teritoriul cutanat al unui nerv; insotite de dureri tip
nevralgic
15. Erizipelul – limfangită tegumentară difuză de origine streptococica, realizează
un placard intins de culoare rosie aprinsa cu margini net delimitate si usor
elevate; dureroasă, sensibilă si caldă
16. Ulcerația – pierdere de substanță mai profundă ce interesează si
dermul

17. Gangrena – necroză a țesutului si straturilor subiacente care se poate

suprainfecta devenind fetidă
18. Escara – gangrenă mai profunda circumscrisă, situată la nivelul
zonelor supuse presiunii externe (fese, sacru, calcaie)

https://paginadenursing.ro/project/leziuni-elementare-cutanate/

XII. Edemul

• Tumefierea tesuturilor ca urmare a cresterii lichidului interstitial

• Poate afecta viscerele, cavitatile seroase sau tesutul celular

subcutanat

• Evidentiat la inspectie si palpare

• Se modifica conturul anatomic al regiunii efectate, pielea devine

subtire lucios, semnul godeului prezent (compresiunea cu
degetul lasa o depresiune care va disparea)

• Mecanismul edemului:

1. Cresterea presiunii hidrostatice din capilare

hipervolemie

2. Scaderea presiunii coloid-osmotice a plasmei

hipoproteinemie

3. Obstructie limfatica

4. Actiuni directe care cresc permeabilitatea capilara prin

alterari ale peretelui

• DPDV clinic distingem edem generalizat (cardiac, renal, heptic,

endocrin) si edem localizat (venos, limfatic, inflamator, alergic)
X I V. Sistemul osteo-articular
 • Examenul obiectiv al oaselor:
1. fracturile – mobilitate anormala de segment osos si crepitatii osoase;
2. deformarile osoase – dezvoltare anormala, proliferare
tumorala, tulburari endocrine sau metabolice
• Examenul obiectiv al articulatiilor:
1. Congestia – coloratia rosiatică a tegumentelor din jur,
apare in artrite

2. Tumefacția – periarticular, duce la deformare articulara,

durere spontana la miscare, limitarea mobilitatii articulare

3. Tofii gutoçi – nodozități cutanate ce se formează prin depozite de urat de

sodiu in jurul articulatiilor (boala gută)

1. Durerea articulară – sensibilitatea se constată prin palparea

articulatiilor, miscarea lor activa sau pasiva de pacient
2. Deformările articulare – inspectia atentă, in artrite sau artroze
(procese degenerative articulare cu caracter cronic)
3. Mobilitatea articulară – prin mișcări active sau pasive ale
articulatiilor; bolile reduc mobilitatea sau blocheaza articulatia din
cauza durerilor sau anchilozei articulare
• Artroza – leziuni aparute: degenerescența cartilajului articular;
osteoscleroza subcondrală; osteofitoza marginală; simptome:
durere diurnă, accentuată de efort si ameliorată de repaus
• Artrita – apare la subiecti tineri, secundar unor procese inflamatorii
de cauze diverse cu plecare de la sinoviala

X V. Temperatura corporală

• Se face cu termometrul (mercur sau digital)

• In regiunea axilară se masoară temperatura
superficială a corpului
• Temperatura centrală se masoară intr-o cavitate (gură,
vagin, rect)

• Creșterea temperaturii peste 37C se numeste

febră

• Scăderea temperaturii sub 35,5c se numeste

 hipotermie

• https://paginadenursing.ro/project/febra/
• http://medicologia.info/2012/04/febra-cum-functioneaza/