Chirurgie III C. 1 18.02.

2014

Aparatul locomotor
- anim mari -

Examinarea și semiologia ap locomotor dpdv al localizării

Implică mai multe etape:
-examinarea dpdv funcţional
-examinare în repaus (poziţie patrupodală, picioare ţinute egal, schimbul
centrului de greutate, unghiuri ext ale iliumului egale, coada ţinută normal, pctele feselor
normale, dacă la schimbarea poziţiei există vreo jenă, pocniri de art, zgomote etc)
-examinare în mişcare – pas egal, şchiopătură, ridică mai mult sau mai puţin
spata sau un picior, cifoză, poziţia capului
-examinarea modului de trecere din repaus în mişcare – (În general vaca nu
suportă mirosul şi lătratul câinelui)
-examinarea dpdv morfologic - examen fizic
-inspecţie - plăgi, respiraţie, poziţii, facies, privire, receptivitate
-palparea – zgomote, tumefieri locale, temp locală, durere la presiune, consist
-percuţie – torace şi abdom (cal – dr (cecum), vacă – stg (rumen) - sonoritate
crescută, timpanism)
-metode speciale:
-ex hematol – biochimic şi hemogramă. În special la cal dar şi la vacă
biochimia sângelui dă multe informaţii.
Acidoza sangvină – continuare a acidozei ruminale – se observă
la ex hematologic.
Corpii cetonici prezenţi în urină dau indir o uremie peste limita
normală, coroborat cu transaminazele, bilirubina - dă multe inf.
-puncţia biopsică - la animalele mari are mai puţină imp decât la animalele
mici în boala tumorală
-puncţia art – mai imp – diferenţiere între tenosinovită şi artrită şi forma ei.
-puncţie tendinoasă
-ex radiologic – oblig în reparaţia osoasă
-ex ecografic – mai ales al articulaţiilor şi muşchilor la animale mari.
-laparascopia – rezultate semnificative doar la cal şi doar pt afecţiuni din cav
abd. (părere pers).
Puncţie – diagn în bolile ce deform zonele – abces, tum, colecţie purul, seroasă, etc

Necroza cornului bulbar – cauză: alim hiperacidă prelung.

Chirurgie III C. 2 25.02.2014

Puncţie – diagnostic în bolile ce deformează zonele – abces, tumori, colecţie purul,

seroasă, etc
Puncţia pe melanom – produce metastaze!!!!

Examinarea muşchilor:
Prin Inspecţie, Palpaţie, Percuţie, ecografie, radiologic şi eventual puncţie.
În general, puncţia biopsică se realizează pt precizarea diagn în boala tumorală
malignă sau în afecţ sinoviale şi articulare.
Dacă pt boala tumorală malignă specia cea mai afect este calul - peste 70% dezvoltă
melanom, puncţia trebuie făcută cu mult discernământ.
 Rumegătoarele sunt mai rezist la boala tumorală, vaca face abcese reci, care nu
necesită puncţie.
Puncţia biopsică dă informaţii pe care examenul clinic nu le poate oferi, dar este
justificată numai când este pt sinovie sau teci articulare.

Examinarea scheletului
Inspecţie, Palpaţie, Percuţie, radiografie.
DD – neoplasmă sau osteoperiostită se poate folosi puncţia.
La AM pt oase există 90% osteoperiostite şi 10% cancere osoase.

Examinarea articulaţiilor şi tendoanelor:

Inspecţie, Palpaţie, Percuţie, Rx, puncţie, ecografie.

Examinarea copitei şi ongloanelor:

Ar trebui să beneficieze de examen clinic, cu precizarea că pt percuţie şi sensibilitate
există ciocan de încercat copita şi cleşte de încercat copita.

Examinarea coloanei vertebrale:

Se apreciază prin Inpecţie, Palpaţie, mai ales Inpecţie – poziţia normală, specifică pt
fiecare regiune şi animal.
De la apofizele spinoase toracale până la occipital sau axis există ligamentul cervical,
format dintr-o porţiune funiculară şi una lamelară 🡪 acoladă concavă în regiunea cervicală în
poziţie normală cu capul uşor ridicat. Poziţiile anormale la niv gâtului - carte.
În zona toraco-lombară există un lumbago (spinare de crap) = exagerată convexitate
spre dorsal sau o lordoză = înşeuare, scolioză şi cifoză (răsucire într-o parte sau în cealaltă).

Toate aceste modificări sunt traduse printr-o şchiopăturăătură (sindrom).

Şchiopătura = ruperea armoniei dintre sprijin şi mişcare în timpul mersului. (de înv
mot a mot această definiţie!!!!!)
Şchiopătura se clasifică în mai multe forme:
- şchiopătură adevărată – afecţiune a scheletului şi musculaturii
- şchiopătură falsă – tulburarea mersului, ce poate apărea datorită unor cauze
nepatologice:
- oboseala
- pierderea unei potcoave
- hamuri neajustate corespunzător
- şchiopătură simptomatică - afecţiuni ale nervilor sau a altor org ce pot genera
şchiopătură.
- după momentul apariţiei:
- în faza de sprijin
- în faza de suspensie
- şchiopătură mixtă (când apar ambele)
- după durata sau manifestarea şchiopăturii:
- continuă – pe un timp îndelungat, prezentă în mişcare şi în repaus
- remitentă – apare în mers şi dispare în repaus
- intermitentă – apare şi dispare
- alte tipuri de şchiopătură
- şchiopătură la rece – se manifestă la începutul mişcării şi după un anumit
timp dispare
- şchiopătură la cald – la un interval de timp de la trecerea din starea de repaus
în stare de mişcare.
- şchiopătură eratică – apare şi dispare

2
 - după intensitate:
- şchiopătură gr I – puţin vizibilă, uşoară. Animalele ameninţă.
- şchiopătură gr II – intensitate medie. Se manifestă în sprijin şi în suspensie
(sprijin şi pas mai scurt).
- şchiopătură gr III – intensitate mare. Mers dificil, picior în pensă, refuză
mişcarea datorită durerii.
- şchiopătură gr IV – membrul este scos din funcţie. Sprijin nul. Foarte grave –
paralizia nervilor motori, fracturi, ruptură tendinoasă, luxaţie. Când apare o durere vie sau
când mişcarea nu se mai transmite de la nivelul focarului patologic.
Cauzele ce produc şchiopătură sunt:
- favorizante:
- defecte de aplomb,
- cahexia,
- obezitatea,
- exploatare excesivă,
- eforturi supralimitate
- determinante
- traumatisme (85-90%) – loviri, alunecări, căderi, defecte de potcovit,
cui de stradă (produce pododermatită aseptică acută),
- afecţiuni ale nervilor periferici,
- procese inflamaţii (reumatism, osteoperiostite, limfangite, sinovite,
artirte, miozite, osteita, osteoperiostita).
Alte cauze ce duc la şchiopătură sunt:
- esenţiale
- leziuni,
- procese inflamatorii sau de altă natură la nivelul aparatului locomotor
- simptomatice – procese patologice cu localizare în afara ap locomotor, de ex.
hernie ingvino-scrotală, tumoră metastatică la nivelul unui limfocentru.

Chirurgie III C. 3 04.03.2014

Afecţiuni podale şi chirurgicale la bovine.

Etiologie traumatică sau metabolică (acidoză metabolică - ulcer)

Stand scurt – picioare posterioare la marginea rigolei sau în rigolă.
Problemele podale apar mai rar la anim în stand lung
Contenţie în travaliu – atenţie la gl mamară

Clasificarea afecţiunilor acropodiale la rumeg:

1. Pododerm traum septică
2. Pododerm aseptică (furbura) – metabolică
3. Dermatita interdigitală – fic interdigital
4. Abcesul călcâiului
5. Pododerm necrotică cicumscrisă a tălpii
6. Necroza cornului bulbar
7. Ulcerul Rusterholz - metabolic
8. Onglonul de stabulaţie – nu prezintă inflamaţie. Creşterea excesivă a cornului. Poate
apărea fractura cornului sau apar defecte de aplomb

Axial – onglon medial – mai lat, mai scurt

Abaxial – onglon lateral – mai lung

3
 Ajustare cu cleştele – se îndepărtează unghia pe lat, se scobeşte talpa, scobitura fiind
mai adâncă între cele 2 ongloane (concavitate).
La călcâi – necroza şi abces ce se poate tranforma în flegmon coronarien
Talpă – ulcer Rusterholz, pododermatită traumatică
Dislocarea de talpă în jurul leziunii – formă de trunchi de con

Abces coronarian şi leziune ulcerativă a vfului tălpii şi a călcâiului

Membru în pensă sau sprijin nul.
Se curăţă, sus meşă cu dezinf, abterapie locală sub garou, se curăţă o dată/săpt,
unguent (spray-uri mai mult pt călcâi), badaj. Talonetă pe celălalt onglon pt ca onglonul
afectat să nu mai fie folosit pt sprijin.
Vindecare – 2-3 luni.
Complicaţie – dezongulare

Pododerm în fază avansată:

Anim scos din uz mult timp, chiar şi cu tratam.
Memebru tumef, dureros, infiltraţia şi edemul şi datorită greutăţii anim, pielea se rupe
– crevase. Apar tenosinovite.
Pododerm traum – complic cu flegmon. Curăţare până se ajunge la ţes sănătos
Pododerm – închisă, fără sol de continuitate - tratam – curăţare, ab injectabil sub
garou. Sau deschis chirurgical şi introd de meşe pt favoriz drenării.

Abcese reci – drenate în reg inferioraă. Se face dificil dator pielii dense a rumeg. DD –
artrită – dureros, nu ţine în sprijin.
Actinomicoza – ţes dure. Actinobaciloza – ţes moi (p poze scrie actinomicoză dar este
actinobaciloză).
Durere, discomfort, rumegare, nehrănire coresp, scade prod lapte.

Chirurgie III C. 4 11.03.2014

Diagnosticul şchiopăturii cuprinde:

Localizarea şchiopăturii – anamneză, inspecţia, palpare, percuţie. F imp pt stabilirea sediului
este ca anim să fie examinat în mişcare şi în repaus.
Stabilirea sediului constă în examinarea anatomo-morfologică directă cu metodele enumerate
anterior şi se completează cu examinarea prin metode speciale.
Examin cu metode speciale cuprinde operaţiuni sau manopere ce scot în evidenţă o anume
afecţiune.
Proba eparvenului/spavan – exostoză, os mort pe extremitatea proximală a metatarsului
rudimentar (jaret) = osteoperiostite cu sediu fix datorată unor microhemoragii ce apar în urma unor
eforturi supralimitante în care filete din tendon sau mănunchiuri de filete se rup la niv inserţiei
muşchiului sau tendonului respectiv pe os şi care sunt însoţite de hemoragii. Proba constă în flexarea
puternică a piciorului şi menţinerea în această poziţie 1-2 min. În momentul eliberării piciorului,
animalul trebuie să plece din poziţie de repaus în poziţie de trap. Spavan acut sau reacutizat – anim
pleacă în 3 picioare – nu face sprijin datorită durerii.
Proba planului înclinat – în momentul în care există o afecţiune, la forţarea anim să stea pe
un plan înclinat numai cu membrele ant sau post – se transmite greutatea diferit pe axul membrelor.
Acceptul sau refuzul poziţiei duce la localizarea şchiopăturii. (furbură la cal, reticulopericardita
traumatică la vacă).
În momentul suspicionării unei naviculartrie sau fractura osului navicular (sesamoid) – se
scoate potcoava de pe piciorul respectiv şi se pune o potcoavă cu punte = potcoavă cu platbandă între
cele 2 margini caudale. Se vindecă f greu deoarece se imobilizează greu.
Anestezia tronculară metamerică în care se începe distal cu anestezie pe traiectul nervilor şi
în momentul anestezierii corecte se va observa dispariţia şchiopăturii la un moment dat (dispare
durerea). Digitali posterior – afecţiuni în cutia de corn şi copită, digitali proximali mediali, şamd.

4
 Examen radiologic, examene de laborator.
Dpdv al etiologiei – şchiopătura poate fi falsă, este generată de cauze nepatologice – pierderea
potcoavei. În principal etiologia şchiopăturii este de natură traumatică. Din acest pdv, etiol traum
exprimată prin şchiopătură este peste 85%.
Mai există etiologie simptomatică. Aceasta exprimă apariţia sau manifestarea şchiopăturii la
un animal care este generată de alte afecţiuni care nu au nimic în comun cu ap locomotor – peritonita,
hernia, pneumotorax.
Stabilirea afecţiunii – incriminat sediul, localizarea, evoluţia, intensitatea, durata şchiopătură
este dată de afecţiune.
Natura afecţiunii – în stabilirea cauzei unei şchiopături, natura afecţiunii este importantă.
Acută – pronunţată, cronică – mai ştearsă, de poziţie – poziţia anormală al unui membru, de efort – din
anamneză.
În ceea ce privesc solipedele, ca sediu al şchiopăturii îfd afecţiunea incriminată în apariţia şi
manifestarea şchiopăturii, mai mult de 50% din subiecţi au afecţiuni chirurgicale. Din aceste peste
50% ele pot fi împărţite în următoarele localizări:
- 30-40% afecţiuni pe tendoane şi teci sinoviale
- 30-35% afecţiuni în articulaţie
- 15% afecţiuni la nivelul oaselor (oase moarte)
- 20-30% de la nivelul copitei
- 5% pe ţes moi – muşchi, fascii, piele

Prognosticul şchiopăturii:
În general este clasificat îfd leziunea respectivă:
- favorabil – şchiopătură de efort, de poziţie, falsă
- rezervat – afecţiuni mai grave – tendinită nodulară, proliferare pe tendon, oase
moarte
- grav – fractură de os navicular, furbură cronică cu modificarea poziţiei falangei a
III-a sau bombarea tălpii.

Tratamentul şchiopăturii:
În general este orientat îfd cauză, tip, grad de afectare al componentelor ce determină
şchiopătura şi de motivaţia ulterioară a anim.
Chirurgie III C. 5 18.03.2014

Tratamentul şchiopăturii:
În general este orientat îfd cauză, tip, grad de afectare al componentelor ce determină
şchiopătura şi de motivaţia ulterioară a anim.
De regulă, la cai, şchiopătura are origine traumatică.
Durerile renale la cabaline determină şchiopătură pt că durerile sunt atroce, orice mişcare şi
amplitudinea pasului amplifică durerea.
Afecţiunile care acompaniază simptomele de şchiopătură au şi componentă inflamatorie. Nu
se administrează dexametazonă sau alte antiinflamatoare deoarece trece durerea, dar nu se tratează
dpdv etiologic, iar durerea revine după încetarea acţiunii antiinflamatorii.
Dexametazona se administrează doar în alergii.
Cel mai bun antiinflamator, cu cele mai puţine reacţii adverse este diclofenacul şi derivaţii săi.
În şchiopătură trebuie să se trateze cauza – afecţiuni tendinoase, articulare, etc.
Orice antiinflamator trebuie contracarat prin medicaţia efectelor adverse.

Afecţiuni ale cutiei de corn:

Afecţiunile cutiei de corn şi ale anexelor = pododermatite

Pododermatita = inflamaţia exsudativă, sseroasă/fibrionoasă/sero-hemoragică a membranei
cheratogene.
Cutia de corn:
- porţiune insensibilă – avasculară – corn de acoperirer, protejează de mediul extern,
foarte dură
- porţiune sensibilă

5
 Dpdv etiologic:
- pododermatite septice
- pododermatite aseptice
Dpdv evolutiv
- acute
- cronice
Dpdv anatomopatologic:
- seroase
- serofibrinoase,
- sero-hemoragice
- hiperplastice
- purulente
- gangrenoase
Dpdv al localizării:
- circumscrise
- difuze
Toate aceste inflamaţii au localizare la membrana cheratogenă.
Între ţesutul insensibil, cornos, de acoperire al onglonului/copitei şi formaţiunile vascularizate
subiacente este o legătură strânsă dată de ţes cherafilos şi ţes velutos de la nivelul tălpii.
Aceste afecţiuni se întâlnesc atât la solipede cât şi la rumegătoare. Frecvenţa cea mai mare a
pododermatitelor se întâlneşte la rumegătoare.
Sunt şi situaţii în care sunt boli ale cutiei de corn şi ţes podofilos specifice pt fiecare specie.
La cal – necroza furcuţei (necroza fibrocartilajului complementar).
La rumegătoare aparatul de amortizare al copitei este mult simplificat, se rezumă numai la
zona cheratinizată şi ..... a călcâiului 🡪 necroza cornului bulbar.

Pododermatita septică difuză:

Etiologie – înţepătura în cu de stradă. Apare foarte frecvent la solipede dar nu este esxclusă la
rumegătoare mari , poate apărea şi la rumegătoare mici.

Furbura:
= pododermatita aseptică difuză.
Se manifestă la toate speciile, de la cabaline la câine şi pisică.
Cea mai gravă manifestare şi cel mai grav prognostic îl are cea de la solipede.
Este de natură metabolică în marea majoritate a cazurilor. Furaje bogate în histamină (cereale
proaspete, ingerate n cantitate mai mare sau mai mică îfd individ).
La cal, cutia de corn este cea mai bine structurată şi organizată.
La vacă, în momentul curăţării cutiei de corn, după ce se elimină stratul încjis, apare unghia
albă şi cu striuri hemoragice = puseu de furbură, mai ales dacă apoi unghia se curăţă şi apare cu totul
albă.
Porcul este mai puţin sensibil la furbură, nu se deplasează 3-4 zile, dar mănâncă.
Câinele face furbură datorită alergatului pe suprafeţe dure.
Calul face furbură de natură alimentară sau dacă merge pe suprafeţe dure, nepotcovit, fără
antrenament = furbură de efort.
La cal apare şi furbura de durere, post castrare.
În fătări distocice a fost descrisă furbura post-partum datorită durerii foarte mari.
Furbura de sprijin – pt osteosinteză, curăţat copita trebuie aparat de susţinere. Dacă stă
permanent într-un picior apare furbura de sprijin. Calul, pe trenul posterior nu are aparat pasiv, el
este suplinit de musculatură (schimbă greutate de pe un picior pe altul).

Pododermatita aseptică acută (furbura acută):

Simptome – în primul rând, şchiopătura datorată durerii.
Starea generală este modificată semnificativ, apetitul dispare, nu bea apă, decubit.
Toate simptomele apar brusc, cu manifestare exagerată. Simptomele apar la un membru sau la
bipedul anterior sau posterior sau la toate 4 membrele.
Diagnostic – semne clinice şi anamneză luată corect.
DD –miozita mioglobinurică (?)

6
 Se manifestă cel mai frecvent la cabaline, dar apare şi la bovine.
Prognostic – rezervat – în cea difuză, favorabil în cea circumscrisă.
Tratamentul – urmează 3 aspecte:
-etiologic – dacă are drept cauză un aliment se scoate dn alimentaţie şi se
administrează antihistaminice (nu corticosteroid. Face bine în prima fază, dar acetatul de
hidrocortizon, prednisolonul au efect vasodilatator capilar ducând la microhemoragii la cutia de corn a
tălpii). Hidrocortizonul se înlocuieşte cu AINS – Diclofenac.
-simptomatic – venisecţie largă (scoatem sânge din patul vascular, el se reface din
umori care dispar din ţesuturi). 1-2l/100kg o singură dată/zi în afecţiuni acute
-specific – solipede – nu se depotcoveşte. Se aplică din abundenţă unguente sau
emoliente pe cutia de corn. Anestezia tronculară pe nervii digitali posteriori combate durerea. Repaus
obligatoriu şi total. Se modifică alimentaţia – scad elementele proteice din raţie.
Tratament specific – hidroterapie sau crioterapie. 6-8 grade C apă curgătoare şi de munte, apă
din fântâni cu furtunul.
Pododrematită aseptică acută la porc se tratează cu indiferenţă, nu slăbeşte (nici nu se îngraşă),
se remediază singură în câteva zile.

Pododermatita aseptică cronică (furbura cronică)

Prima care este întâlnită este furbura la vacă şi cal.
Apare consecutiv unei posodermatite aseptice acute netratate corespunzător sau datorită
cauzelor etiologice mult prea pregnante şi intervine tardiv şi fără rezultate.
Poate evolua de la sine, în formă cronică. Poate apărea uneori cu caracter polimorf =
pododermatită hiperplastică 🡪 deformarea cutiei de corn.
O consecinţă a pododermatitei hiperplastice este neajustarea corespunzătoare sau în timp
optim a copitei sau onglonului 🡪 creşte excesiv 🡪 deformează cutia de corn şi unghiurile care trebuie
să fie normale (falanga III – articulaţia a II-a interfalangiană).
Chirurgie III C. 6 25.03.2014

Pododermatita aseptică cronică (furbura cronică) - continuare.

Este continuarea nefavorabilă a furburii acute.
Semnele clinice sunt şterse, mai puţin violente, animalul nu mai prezintă durere.
Datorită inflamației şi hemoragiei din cutia de corn între ţes lamelar şi angrenajul ţes
din profunzime se desprind una de celelalte, mai ales la nivelul peretelui cutiei de corn în zona
frontală 🡪 încep modificarile de poziţie ale falangei, cu tendința de orientare spre vertical 🡪
ajunge să împingă cu vârful falangei în talpă, bombând-o înaintea vârfului furcuţei.
Durerea este vie, animalul adoptă o poziţie sub el dinapoi şi campat dinainte, pt a
scoate presiunea de pe vf falangei şi a o trece pe călcâi.
La un moment dat revine apetitul, animalul merge ca pe ace, preferă decubitul. Cu
timpul talpa se bombează atât de puternic încât ajunge să perforeze suprafaţa cutiei de corn.
Atunci, animalul nu mai poate face faţă mersului, şi va fi compromis.
Nici antihistaminicele, nici venisecţia, nu mai au efect. Singurul remediu este o
potcoavă ortopedică tip Schneider (cu punte – o placă dintr-o parte în alta a marginii libere)
pt a scoate din funcţiune aparatul de sprijin al copitei.
La pericolul de perforare a tălpii se foloseşte o potcoavă în T (o bară perpendiculară
pe puntea potcoavei Schneider).
Se mai imaginează o operaţie – pe linia albă, la nivelul frunţii se face o renură adâncă
şi 2 renuri la limita dintre frunte şi ¼ anterioare ale cutie de corn, până la ţes vascularizat.
Operaţia este hemoragică, se face sub garou şi anestezie generală.
Lamboul se debridează la nivelul liniei albe, devine flotant. Se bandajează. Astfel se
degajă presiunea de pe falangă. Cutia de corn creşte cu cca 1 cm/lună 🡪 refacere în 5-6 luni.
Animalul şchioapătă, calcă greu, trebuie ţinut cu bandaj. Potcoava se modifică pt ca
fruntea să nu facă sprijin (bară în vf potcoavei în T).
Nu întotdeauna furbura se manifestă mai întâi în forma acută, apoi în cea cronică.
Există şi evoluţie direct cronică.

7
 Diagn - semne clinice.
DD – celelalte boli ce deformează cutia de corn: crapod, crapodină, care sunt boli ce
deformează cutia de corn, traduse prin şchiopătură, dar niciodată bombajul din furbura
cronică nu poate fi confundat cu crapodina, care este cancerul copitei şi se manifestă prin
macerarea cutiei de corn, mai ales a tălpii.
Evoluţie: Etiologie incertă, la bază sunt traumatismele repetate şi factorii genetici.

Crapodina
= demineralizare sfacelară şi lacunară a cutiei de corn a tălpii. În crevase se adună o
supuraţie maroniu-negricioasă, urât mirositoare care, dacă se îndepărtează cu un jet de apă, în
cazuri grave, apar în fundul crevaselor burjoni rozalii puternic hemoragici.
DD – putrezirea furcuţei.

Crapodul
= proliferare hiperplastică, cancerul benign al cutiei de corn, apare ca o îngroşare a
peretelui cutiei de corn, care deranjează prin compresiunea de la nivelul ţesutului sensibil al
copitei. Are o creştere spre exterior, dar mai ales spre interior.
Este o formaţiune benignă, se recunoaşte prin faptul că peretele cutiei de corn este
uşor bombat, sferic, nedureros la palpare şi percuţie, dar determină o şchiopătură permanentă,
dator compresiunii în timpul mersului. Cutia de corn este mai dură şi mai puţin el în acest loc
Prognostic – rezervat
Tratament – extirparea întregii porţiuni de copită bombată şi nu ajustarea ei prin
rabotaj. Operaţie hemoragică, dureroasă, sub garou, anestezie generală şi locală, decubit
lateral stg, bandaj până la refacerea cornului.
Se poate rezolva şi scoaterea de sub presiune a cutiei de corn. Se recomandă o renură
la nivelul tălpii în dreptul leziunii, bombată, până în linia albă şi aplicare de potcoavă, care va
evita sprijinul dreptul leziunii. Asemănător la seime şi bleime.

Seime:
Crevasele la nivelul cutiei de corn = seime.
Pot interesa peretele cutie pe o anumită lungime şi în profunzime, aproape matematic
pe toată grosimea cutiei de corn de acoperire.
Pt tratament se face în dreptul acesteia o renură la nivelul tălpii şi se pune o potcoavă
pt scoaterea din sprijin a zonei.
Se vindecă printr-o renură adâncă sub forma literei V care să degajeze mult la
suprafaţă cutia de corn şi în profunzime până la nivelul crăpăturii pt a se scoate în întregime.
Etiologie – sunt verticale, apar datorită neîntreţinerii corespunzătoare a copitei.
Prin uscarea excesivă a acesteia când animalul este supus mersului pe suprafeţe foarte
dure apar microleziuni pe cutia de corn ce se vor dezvolta şi apar seimele.
Diagnostic – semne clinice, se evidenţiază crăpătura, uneori apare hemoragie care se
accentuează în timpul mersului şi se opreşte sau reduce în repaus, şchiopătură permanentă,
accentuată la cald, de gr II-III, nu are tendinţă de vindecare.
Prognostic – favorabil, datorită tratamentului aplicat, chirurgical şi medicamentos, ce
duce la vindecarea în totalitate.
Tratam medicamentos – vitaminele A, E p.o sau parenteral.
Local – emoliente aplicate sistematic la nivelul cutiei de corn. Ulei de oase, ulei
special pt copită. Au origine animală şi foarte puţin vegetală. În niciun caz nu sunt uleiuri
minerale.
Vindecare grea. Până la vindecare se aplică mereu unguente. Creşte cca 1 cm/lună.

Bleima

8
 = pododermatită circumscrisă cu evol acută sau cronică de etiologie traumatică, cu
modificare de culoare.
Ea poate evolua uscat, umed, supurativ sau cronic, apărând sfacele.
Se manifestă mai ales pe peretele cutiei de corn dar poate apărea şi în talpă.
Apare circumscrisă şi uneori fără delimitare netă, cu o cutie de corn deschisă la
culoare, spre gălbui şi mai puţin dură.
Forma umedă este cea care subţiază mult cutia de corn şi apare o supuraţie, dar doar la
palpare.
Cea supurativă apare cu o sfacelă şi cu o supuraţie seroasă care se poate complica şi
poate deveni şi purulentă.
Cea cronică apare sfacelată.

Călcătura la coroană (contuziile coronariene)

Datorită defectelor de aplomb sau drumuri neregulate, animalul calcă la nivel
coronarian afectează bureletul perioplic şi cutidural şi o contuzie la nivelul cartilajului, ce se
poate necroza.
Etiologie - defecte de aplomb, suprafeţe anfarctuoase, surmenaj, oboseală.
Simptome – medial a membrelor, mai ales posterioare apare o leziune hemoragică,
şchiopătura apare brusc, uneori în timpul mersului, alteori după repaus. Şchiopătura are
tendinţa de a dispărea în prima fază a apariţiei lez în timpul mersului, dar revine după repaus.
Prognostic – favorabil
Tratament – se încearcă tratam ortopedic – ajustarea peretelui cutiei de corn pe faţa
medială prin pilire pt îndepărtarea picioarelor. Concomitent se ajustează şi potcoava.
Mai ales la caii de obstacole şi de trap – apărători din piele ce interesează regiunea pt
amortizarea loviturii.
Eliminarea de la reproducţie anim cu defecte de aplomb
Macerarea furcuţei (putrezirea furcuţei)
Etiologie – condiţii de microclimat, suprainfecţie cu germeni patogeni – spafilo,
strepto, fusarium.
Apare la un singur membru sau la un biped, f rar la toate 4. cel mai des la membrele
posterioare, deoarece, în repaus, în adăpost – umiditatea este mai crescută la nivelul
membrelor posterioare.
Dpdv clinic – întâi nu şchiopătă, dar apare miros respingător la apropiere. Cornul de
acoperire (negativul furcuţei) este macerat în proporţie mai mare sau mai mică, leziunea tinde
să uniformizeze crestele furcuţei cu lacunele mediale şi laterale, în interior se adună o magmă
urât mirositoare, de culoare închisă, care după îndepărtare lasă leziuni profunde.
Când leziunea depăşeşte cornul de acoperire al furcuţei apare şchiopătura, leziunea
este atât de profundă încât la îndepărtarea detritusului poate apărea porţiune hemoragică.
Diagnostic – semne clinice – miros
DD – crapodina
Tratament – exclusiv tratament local – toaletă mecanică, dezinfecţie chimică, aplicarea
ung cu conţinut din gudroane vegetale, aldehidă formică 5%, Lotagen – distruge doar ţes
necrozate, favorizând înmugurirea plăgilor şi cicatrizarea lor. Foarte caustic şi iritant. (pt a.m
lotagen diluat 20%). Creme cu aspirină şi ulei Jecoris

Javart carilaginos
= necroza, macerarea fibrocartilajului complementar
Fiind cartilaj hialin şi elastic nu are vascularizaţie proprie, leziunile traumatice
repetate la niv lui pot produce necroză. Odată apărută, în loc să se oprească, aceasta continuă
şi are o formă exsudativă ce maceraeză întreg fibrocart.
Javartul cart se vindecă prin ablaţia chirurg totală – hemoragică, dureroasă. Pansament
compresiv.

9
Exongulaţia
= accident, mai ales la caii de tracţiune
Când anim îşi prinde piciorul – trage şi smulge unghia
Durere vie, şchiopătură grad IV, hemoragie mare
Accident foarte rar.
Poate fi parţială sau totală
Diagnostic – clinic
Prognostic – rezerv-grav
Pericol imediat de infecţie şi hemoragie.
Tardiv 🡪 sprijin permanent pe membrul sănătos 🡪 furbură de sprijin
Tratament – chirurg – îndepărtarea totală a cornului desprins. Măsură urgentă –
calmarea durerii. Durere de şoc traumatic.
Unguente sau pudre sicative, bandaj de acoperire gros, compresiv pt oprirea
hemoragiei, terapie nespecifică.
Pt hemoragie se administrează antihemoragice – adenostazin (ef imediat şi scurt) şi
etamsilat (acţiune la nivelul coagulării din ciclului krebs, mai bun pt următoarele ore)
concomitent + vitamina K3.
Antibioterapie.
Pt toate afecţiunile care au ca tratam intervenţia chirurg sângeroasă – ser
antitetanic de prevenţie.
Curs #7 01.04.2014
Pododermatitele specifice bovinelor
= inflamatia membranei keratogene
Etiologic:
- Aseptica
o Laminita
- Septica: flora microbiana care se gaseseste este polimorfa (strepto, stafilo, diplococi,
gonococci, proteus, Fusobacterium necrophorus – nu lispeste niciodata!!!, hemolitici)
F. necrophorus nu lipseste din microflora pododermatitelor, dar nu este agent etiologic
principal, iar singur nu poate reproduce boala
- acuta: evolueaza insotite de febra
- cronica: semne generale estompate, in regresie; stare generala se imbunatateste
Anatomopatologic:
- Seroasa: exprima o serozitate, clara, limpede, rozalie
- Sero-fibrinoasa: serozitate imbogatita cu flocoane de fibrin, lactescente
- Sero-hemoragica: leziuna este insotita de exprimari de sange, leziunea a depasit
bariera capilara
- Hiperplastica (proliferative): se produce corn in exces, reactie a orgaismului pentru a
proteja si izola focarul
- Purulenta
- Gangrenoasa: infectata cu germeni anaerobi, formarea gangrenei, miros ihoros
Localizare
- Circumscrisa: = ulcerul podal al solei – faza incipienta
- Difuza: evolueaza intr-o leziune suprainfectata (intepatura, crevasa), iar infectia se
propaga in toata zona onglonului = intepatura in cui de strada (laminita septica difuza)
Laminita septica difuza = plaga prin intepare, care antreneaza de la suprafata diversi germeni,
care se dezvolta in profunzime, iar la exterior se poate cicatriza, poarta de intrare devenind
invizibila
** !! Plaga intepata este a 2-a cea mai periculoasa (cu evolutie grava) dupa plaga muscata – in
special cea de serpi veninosi)
Afectiunile acropodiale specifice rumegatoarelor sunt in general impartite in 3:

10
1. Panaritiu = inflamatia septica a pielii din regiunea periongulara si/sau interdigitala
Pentru zona interdigitala exista si fic interdigital, care se diferentiaza de panaritiul interdigital
prin faptul = modificarea hiperplastica si cornificarea pielii din regiunea interdigitala, fara
complicatii septice. Datorita deplasarii pe suprafete dure sau foarte moi, ligamentele
proximale incrucisate si distale drepte interdigitale au elasticitate mai mare decat a pielii de
acoperire, care la departarea exagerata a degetelor are de suferit in repetate randuri, ducand la
o proliferare si cheratinizare a ei, fara component infectioasa.
In functie de localizare, panaritiul poate fi:
a) Coronarien
b) Interdigital
Anatomoclinic:
a) Cutanat : forma incipienta
b) Subcutanat:
c) Tendinos: afectarea tecilor sinoviale si tendoanelor
d) Articular: determina artrite
e) Osos: aparitia oaselor moarte in panaritiul cronic osos prin proliferari fibrinoase la
acest nivel, care se calcifica.
Etiologie:
- Infectii plurifactoriale in care intotdeauna este prezent Fusobacterium care se dezvolta
la poarta de intrare traumatica (plaga, crevasa, intepatura…)
Clinic:
- Infectie locala in faza acuta, cu temperature locala crescuta
- Eritem, durere, chiar sensibilitate exagerata in prima faza
- Schiopatura gr I – II
- Daca panaritiul avanseaza, schiopatura se accentueaza, tumefactia creste in volum,
afectarea starii generale (intai scaderea prod lapte) 🡪 sciopatura III, decubit prelungit, apetit
capricios 🡪 stare generana proasta
- Netratarea corespunzatoare 🡪 evolutia bolii spre stadiul de panaritiu tendinos sau
articular in care starea generala a animalului este modificata, schiopatura III – IV sau chiar
sprijin nul, productie de lapte compromisa, durere accentuate
- Panaritiul osos in prima faza are semne locale in prima faza modificari osoase prin
proliferi de tesut osos, depus haotic 🡪 in partea a 2-a evolutiei durerea se remite, zona ramane
indurate, pielea pastreaza eritemul insotit de un edem pastos, leziuni ireversibile; schiopatura
se reduce in intesitate dar ramane permanent I – II
Dg:
- Clinic + anamneza
- !!! NU toate animalele tinute in aceleasi conditii pot dezvolta panaritiu sub diverse
forme, ci numai anumiti indivizi care sunt genetic si etiologic slabiti
Prognostic:
- Favorabil in stadiile incipiente
- Rezervat in forma tendinoasa
- Grav in formele articulare si osoase
Tratament:
- In general, la vaca se face tratament local conform directivelor UE
- Totusi, merita si tratament general cu AB
- Tratam local
o Asepsie mecanica: curatare mecanica, debridarea tesuturilor necrozate
o Asepsie chimica: aspersiuni (chiar si H2O2), OBLIGATORIU se usuca cu vata,
tincture de iod, eter iodoformat administrat in plaga, perifocal (bun si impotriva miazelor)
o Unguente keratoplastice/keratolitice, cu gudroane vegetale si nitrofuran sau alt
chimioterapic

11
o Spray cu sust siccative, cu albastru de metilen sau violet degentiana (dezinfectant +
antimicotic + astringent) associate de reguna cu tetraciclina
o AB iv sub garou (se tine max 35’) 1 data pe zi
o Pansamentul este de bun augur; de preferat hygroscopic
- In leziunile supurative administram pudre cu talc si ZnO2; dar se prefera totusi
unguentele
Curs #7
01.04.2014
Pododermatitele specifice bovinelor
= inflamatia membranei keratogene
Etiologic:
- Aseptica
o Laminita
- Septica: flora microbiana care se gaseseste este polimorfa (strepto, stafilo, diplococi,
gonococci, proteus, Fusobacterium necrophorus – nu lispeste niciodata!!!, hemolitici)

F. necrophorus nu lipseste din microflora pododermatitelor, dar nu este agent etiologic

principal, iar singur nu poate reproduce boala
- acuta: evolueaza insotite de febra
- cronica: semne generale estompate, in regresie; stare generala se imbunatateste
Anatomopatologic:
- Seroasa: exprima o serozitate, clara, limpede, rozalie
- Sero-fibrinoasa: serozitate imbogatita cu flocoane de fibrin, lactescente
- Sero-hemoragica: leziuna este insotita de exprimari de sange, leziunea a depasit bariera
capilara
- Hiperplastica (proliferative): se produce corn in exces, reactie a orgaismului pentru a proteja
si izola focarul
- Purulenta
- Gangrenoasa: infectata cu germeni anaerobi, formarea gangrenei, miros ihoros

Localizare
- Circumscrisa: = ulcerul podal al solei – faza incipienta
- Difuza: evolueaza intr-o leziune suprainfectata (intepatura, crevasa), iar infectia se propaga in
toata zona onglonului = intepatura in cui de strada (laminita septica difuza)

Laminita septica difuza = plaga prin intepare, care antreneaza de la suprafata diversi germeni,
care se dezvolta in profunzime, iar la exterior se poate cicatriza, poarta de intrare devenind
invizibila
** !! Plaga intepata este a 2-a cea mai periculoasa (cu evolutie grava) dupa plaga muscata – in
special cea de serpi veninosi)
Afectiunile acropodiale specifice rumegatoarelor sunt in general impartite in 3:
2. Panaritiu = inflamatia septica a pielii din regiunea periongulara si/sau interdigitala

Pentru zona interdigitala exista si fic interdigital, care se diferentiaza de panaritiul interdigital
prin faptul = modificarea hiperplastica si cornificarea pielii din regiunea interdigitala, fara
complicatii septice. Datorita deplasarii pe suprafete dure sau foarte moi, ligamentele
proximale incrucisate si distale drepte interdigitale au elasticitate mai mare decat a pielii de
acoperire, care la departarea exagerata a degetelor are de suferit in repetate randuri, ducand la
o proliferare si cheratinizare a ei, fara component infectioasa.
In functie de localizare, panaritiul poate fi:
c) Coronarien
d) Interdigital

12
Anatomoclinic:
f) Cutanat : forma incipienta
g) Subcutanat:
h) Tendinos: afectarea tecilor sinoviale si tendoanelor
i) Articular: determina artrite
j) Osos: aparitia oaselor moarte in panaritiul cronic osos prin proliferari fibrinoase la acest nivel,
care se calcifica.

Etiologie:
- Infectii plurifactoriale in care intotdeauna este prezent Fusobacterium care se dezvolta la
poarta de intrare traumatica (plaga, crevasa, intepatura…)

Clinic:
- Infectie locala in faza acuta, cu temperature locala crescuta
- Eritem, durere, chiar sensibilitate exagerata in prima faza
- Schiopatura gr I – II
- Daca panaritiul avanseaza, schiopatura se accentueaza, tumefactia creste in volum, afectarea
starii generale (intai scaderea prod lapte) 🡪 sciopatura III, decubit prelungit, apetit capricios
🡪 stare generana proasta
- Netratarea corespunzatoare 🡪 evolutia bolii spre stadiul de panaritiu tendinos sau articular in
care starea generala a animalului este modificata, schiopatura III – IV sau chiar sprijin nul,
productie de lapte compromisa, durere accentuate
- Panaritiul osos in prima faza are semne locale in prima faza modificari osoase prin proliferi de
tesut osos, depus haotic 🡪 in partea a 2-a evolutiei durerea se remite, zona ramane indurate,
pielea pastreaza eritemul insotit de un edem pastos, leziuni ireversibile; schiopatura se
reduce in intesitate dar ramane permanent I – II

Dg:
- Clinic + anamneza
- !!! NU toate animalele tinute in aceleasi conditii pot dezvolta panaritiu sub diverse forme, ci
numai anumiti indivizi care sunt genetic si etiologic slabiti

Prognostic:
- Favorabil in stadiile incipiente
- Rezervat in forma tendinoasa
- Grav in formele articulare si osoase

Tratament:
- In general, la vaca se face tratament local conform directivelor UE
- Totusi, merita si tratament general cu AB
- Tratam local
o Asepsie mecanica: curatare mecanica, debridarea tesuturilor necrozate
o Asepsie chimica: aspersiuni (chiar si H2O2), OBLIGATORIU se usuca cu vata, tincture
de iod, eter iodoformat administrat in plaga, perifocal (bun si impotriva miazelor)
o Unguente keratoplastice/keratolitice, cu gudroane vegetale si nitrofuran sau alt
chimioterapic
o Spray cu sust siccative, cu albastru de metilen sau violet degentiana (dezinfectant +
antimicotic + astringent) associate de reguna cu tetraciclina
o AB iv sub garou (se tine max 35’) 1 data pe zi
o Pansamentul este de bun augur; de preferat hygroscopic
- In leziunile supurative administram pudre cu talc si ZnO2; dar se prefera totusi unguentele

Chirurgie III C. 8 08.04.2014

13
Pododermatită:
Inflamaía septică sau aseptică a membranei cheratogene.
Furbura:
Rumegătoarele fac furbură (laminită, pododermatită aseptică difuză), dar, spre
deosebire de solipede, sunt mai puţin receptive la o asemenea formă de inflamaţie, cu
simptomatologie mai redusă şi aproape niciodată cu furbură cronică.
Etiologie – asemănătoare cu cea din furbura solipedelor – alimentară, de efort,
postpartum, niciodată post-castrare.
Cea mai frecventă cauză – alimentaţia.
Animalele produc timpanism ruminal acut sau spraacut, dar este descrisă în literatură
evoluţia concomitentă a timpanismului ruminal supraacut peste care se suprapune o formă
uşoară de laminită.
Simptomatologie:
Animalul îşi pierde voiciunea, apatic, producţia de lapte scade, este abolit apetitul
24-48h, şchiopătură.
La toaleta onglonului se observă un animal trecut prin boală, care, în zona învecinată,
prezintă o uşoară hemoragie în fază de rezoluţie a cutiei de corn a tălpii – zonă roşietică.
Insistând curăţatul se ajunge la o zonă albă.
Şi porcul face laminită, dar nu i se aboleşte nici apetitul, doar nu se mai scoală 2-3
zile.
Pododermatitele la vacă sunt ca etiologie în general traumatice. Traumatismele de
orice fel: cui de stradă, agăţarea cornului în rigole, merse pe suprafeţe dure sau pietre ascuţite.
În 90% din cazuri. Foarte puţine cazuri pot fi descrise prin raclatul prea mult şi apariţia unei
zone hemoragice, denudate ce poate duce la apariţia unei pododrematite
Pododermatita = soluţie de continuitate la nivelul cutiei de corn.
Poate fi:
- seroasă
- serofibrinoasă
- serohemoragică
- purulentă
- gangrenoasă
Forma seroasă:
Soluţie de continuitate la nivelul cornului. Apare o serozitate prin care se elimină
bacteriile, floră polimorfă cu germeni majoritar saprofiţi: Proteus, Stafilococi, Streptococi,
Gonococi.
Nu lipseşte Fusobacterium. Infecţia experimentală cu Fusobacterium nu a produs
pododermatită, dar nu a existat pododermatită controlată din care să lipsească Fusobacterium.
Germenul se găseşte în necrobaciloza oilor (glandă plantară a oilor, ocoleşte ligamentele
interdigitale şi are orificiul deschis în pielea interdigitală, glandă sebacee).
Serozitatea poate fi transformată în fibrină când leziunea este mai profundă şi mai
veche = forma serofibrinoasă.
Când ajunge serohemoragică şi hemoragică înseamnă distrugerea capilarelor şi există
hemoragie ce poate fi oprită datorită acumulării de dejecţii prin stază mecanică. La
îndepărtarea crustelor hemoragice reapare difuz. Deschiderea vaselor poate produce infecţii
ascendente
Forma purulentă – germeni supraadăugaţi cu virulenţă ce creşte în prezenţa leziunii
Forma gangrenoasă – condiţii de anaerobioză
Simptome – şchiopătură uşoară ce se accentuează îfd gradualitatea leziunii.
Apare o scădere a producţiei de lapte, animalul adoptă poziţia în decubit prelugit,
temperatura generală a animalului nefiind modificată sau eventual o stare de subfebrilitate.
(temperatura normală la câine 38,5-39 grade C, la tineret max 39,2 grade C)

14
 Diagnostic – semne clinice.
Pt pododrematita sero-hemoragică, în momentul toaletei mecanice apare hemoragie
semnificativă după îndepărtarea corpurilor străine din talpa onglonului. Apare şi pierderea de
substanţă din cornul de acoperire.
Cea purulentă – miros ihoros, vizibil, şchiopătură şi mai accentuată.
Prognostic – în pododermatita de la vacă – favorabil, numai uneori rezervat.
Tratament – toaletă mecanică prin îndepărtarea resturilor din adăpost, spălarea cu apă,
după care se îndepărtează apa din zona respectivă. Apoi se face o toaletă mecanică a cutiei de
corn prin îndepărtarea şi ovalizarea marginilor leziunii, urmată de o toaletă chimică prin
administarea de substanţe dezinfectante.
În plagă se folosesc – clorhexidina, betadina, tinctura de iod, mai puţin alcoolul
(precipită proteinele şi bacteriile – peliculă sub care nu există dezinfecţie).
Tratamentul se aplică după dezinfecţie – pudre, spray-uri sau unguente îfd supuraţia
plăgii.
Dacă este supurativă şi superficială – antibiotice şi cristal violet. Nu şi la anim mici.
Antibiotice ce nu sunt inactivate de pH acid – Neomicină, tetracicline, NU Ampiciline, NU
Gentamicine.
Pudrele – când tratamentul aplicat este pt cicatrizare per secundam – talc – sicativ,
astringent (oxid de Zn), nu pt cicatrizare per primam pt că sunt insolubile şi împiedică
cicatrizarea.
Când există cruste, cutie de corn ce necesită umectată – unguente cheratoplastice sau
cheratolitice, gudroane vegetale.
Nu lipsesc chimioterapicele de tip Nitrofuran – foarte rezistent în condiţii precare de
adăpost, infecţii supraadăugate sau ţinut timp îndelung fără a se inactiva.
Antibiotice generale – nu se practică 🡪 antibiotic în lapte. Doar în cazurile speciale,
când animalul trebuie izolat.
Ideal administrarea de antibiotice sub garou 30-45 min max. Tumefierea vaselor 🡪
extravazare cu substanţe medicamentoase 🡪 concentraţie mare în zona lezionată.
Tratament local, în afară de sprayuri sicative, se pune bandaj ce se va schimba la 42 h
apoi poate fi schimbat după 2 săpt.
Există bandaje hidrofobe. Ideal îmbibat în vaselină şi acoperit cu un nou bandaj. Din
textile (tifon).
Dacă evoluţia bolii în fază de rezoluţie – bandaj mai subţire şi lăsat să fie tocit de
animal.
Leziunile care nu sunt foarte grave se vindecă la 2-3 aplicări de bandaj.
Profilaxie – păşunat pt tocirea unghiilor sau curăţare de ongloane de 2 ori/an sau la
nevoie.
Creşterea în exces al cutiei de corn al onglonului = onglon de stabulaţie. Nu este o
entitate patologică propriu-zisă ci este o stare care poate duc la apariţia de entităţi patologice.

Ulcer podal, Ulcerul solei, Ulcer Rusterholtz

Leziune specifică bovinelor.
Etiologie - necunoscută.
Leziune a cutiei de corn a tălpii la limita dintre cutia de corn şi călcâi şi are ca un
corespondent în profunzime inserţia flexorului profund. Frecvent la degetul abaxial şi la
membrele posterioare.
Uneori poate fi o surpriză la curăţarea onglonului, este acoperit de corn, fără simptome
vizibile.
Flora microbiană este supraadăugată şi nu este factor determinant în apariţia leziunii.
Evoluţie clinică:

15
 - superficială/incipientă/acută – leziune crateriformă în cutia de corn puternic
hemoragică şi sensibilă, care interesează cutia de corn şi stratul podofilos subiacent. Colecţia
purulentă este redusă
- cronică/prof – necroza are aspect lezional difuz şi profund ce interesează
toate straturile până la tendonul flexorului profund.
Simptome:
Acut – şchiopătură de gradul I, uneori este o surpriză la curăţarea onglonului, care lasă
o ulceraţie purulentă sau hemoragică sensibilă.
Cronic – şchiopătură de gradul III, modificări la nivelul chişiţei – tumefiere, durere,
căldură locală.
Diagnostic – semne clinice
Prognostic – favorabil, în formele superficiale, foarte gravă în formele profunde
Tratament:
Toaletă mecanică, creând un crater cu vârful în interior pt înlăturarea în totalitate a
ţesuturilor necrozate, chiar dacă hemoragia este semnificativă. Dacă nu se îndepărtează toată
partea necrozată se întârzie sau aboleşte vindecare. Apoi se aplică în crater unguent
cheratoplastic – Nitrofuran, gudron vegetal
Bandaj 72 h apoi se schimbă.
Forma cronică – vezi medicină operatoare pt ex

Tendinite şi tenosinovite
Entităţi patologice ce au ca etiologie traumatică şi infecţie supraadăugată. Interesează
tecile sinoviale şi tendoanele ce trec prin ele. Se localizează în bursele tendinoase din
articulaţia carpo-metacarpiană, jaret şi acropodiul.
Simptome:
Zonă tumefiată, sură, uşoară temperatură locală, sensibilitate crescută, dar nu foarte
tare, durerea este estompată. Se constată deformare regională mai mult decât apariţia
şchiopăturii.
În cazurile grave – şchiopătură de gradul I, II, zonă indurată, aderentă, piele îngroşată,
funduri de sac destinse ce nu pot fi puse în evidenţă. Uneori apar fistule datorate frecării de
pardoseală a zonei proeminentă cu zonă de necroză centrală, exprimare de lichid sinovial întâi
limpede apoi purulent.
Diagnostic – semne clinice
Prognostic – favorabil
Tratament:
Regiunea trebuie protejată prin bandaj, unguente cu antibiotice local, în centrul
lezionat şi fricţiuni cu fenilbutazonă, ac salicilic perifocal. Nu se recomandă antibioterapie
generală la rumeg.
Diagnostic Diferenţial – tenosinovită şi artrită – inflamaţia articulaţiei care doare
foarte tare şi determină animalul să nu folosească articulaţia (imobilizată). La tenosinovite
durerea lipseşte, iar animalul se manifestă slab. Tumefiere mai mare la artrită decât la
tenosinovită..... Restul citit carte.

Necroza cornului bulbar (putrezirea călcâiului)

Manifestat prin necroză la nivelul pielii cornificate din regiunea călcâiului, care ţine
loc atât de perete posterior al tecii postsesamofalangiene şi ca aparat de amortizare al copitei.
Etiologie - Acidoza ruminală – în exploataţii de animale hrănite permanent cu
suculente acide - factori genetici, condiţii de microclimat, microleziuni (traumatisme).
Simptome - Şchiopătură, pielea din regiunea interdigitală la nivelul călcâiului este
modificată, peri aglutinaţi, serozitate, sfacelări pe suprafeţe întinse ale cornului bulbar.
Cuprinde defel ambele călcâie. Se poate întinde şi la nivelul chişiţei.

16
 Apare sub formă de crevase pline cu puroi, sensibile, schiopătură de gradul I, II,
hemoragie.
Tratament:
Toaletă mecanică, chimică, unguente sau substanţe astringente pt leziunile în fază
incipientă, fără bandaj, cele mai vechi cu bandaj 72h, schimbat apoi la 4 zile.
Etiologic se tratatează prin schimb alimentaţiei.

Chirurgie III C. 9 15.04.2014

După vacanţă chirurgie luni 8-10

Necroza cornului bulbar - continuare

Crevase dureroase.
Nu se întinde mai mult decât zona definită anatomic de acoperirea de corn.
La bovine, sub cornul bulbar nu se găseşte perete propriu al micii tecii
postsesamofalangiene – leziunile se propagă în profunzime mult mai uşor decât la solipede.
Leziunea îmbracă formă de sfacele foarte sensibile, supurative, acoperite uneori cu
corpuri străine de tip aşternut, secreţii, dejecţii, şamd, care creează mediu pt anaerobi,
streptococi, stafilococi, gonococi, enterococi (foarte periculoşi). Nu lipseşte niciodată
Fusobacterium.
Tratament etiologic – furaje alcaline – tamponate cu cretă furajeră sau carbonat de ca.
Tratament local – asepsie chimică, bandaj, primul 72h, schimbat o dată/săpt. Bandaj
impermeabil deasupra. Unguente peste bandaj, pt protecţie hidrofugă, nu uleiuri vegetale, pt
că sunt sicative (absorb apa).

Accidentele/bolile copitei la solipede / accidente de potcovit

Subţierea tălpii:
Cea mai des întâlnită, traumatică, specifică potcovitului. La bovine poate apărea la
curăţarea cutiei de corn excesiv.
Talpa devine elastică, lipsită de rezistentă – orice piatră produce o leziune (bătătură).
Dacă talpa este prea subţire, falangeta (falanga III) poate apăsa mai mult pe cutia de corn, o
poate leziona 🡪 crăpături 🡪 la vârful furcuţei, în centrul cutiei de corn, unde se termină
falanga. Accident la curăţarea copitei.
Simptome - cutia de corn a tălpii este moale, elastică la apăsare moderată, animalul
prezintă o sensibilitate accentuată. Uneori, când cutia este subţiată în exces, prin traversul ei
se văd vase de sânge sau apare o modificare de culoare de la alb la roz-roşietic.
Diagnostic – semne clinice
Prognostic şi tratament – rezervat pt o perioadă lungă, în final este favorabil dacă
potcoava va fi completată cu un capac. Se despotcoveşte, se pune un capac din tablă prins cu
o limbă sub fruntea copitei şi potcoavei. Colţii potcoave se înlocuiesc cu 2 şuruburi pt ca acest
capac să fie uşor de montat, sub el punându-se antiseptice şi cheratoplastice de tip gudroane
vegetale, emoliente pt copită şi chimioterapice de tip Nitrofuran (pulbere), care protejează
crevasele, împiedică bătăturile şi leziunile prin antrenarea pietrelor înspre cutia de corn.
Capacul trebuie să fie detaşabil, pt a putea fi controlat la cel târziu 2 zile. Se pot administra
între capac şi cutie de corn şi pansamente sau vată – pt amortizare.
Leziunea durează 3-5 săpt, până când cornul creşte în grosime 1-2 mm, copita în
lungime creşte 1 cm/ lună, în grosime 1-2mm/lună.

Strângerea potcoave în caiele:

Caiele = cuie pătrate din Fe, uşor îndoibile, cu care se prinde potcoava de unghie.
Trebuiesc bătute în afara liniei albe.
Tendinţa de strângere exagerată a copitei. La strângere – strânge piciorul.

17
 Simptome – după potcovit animalul şchiopătează la unul sau mai multe picioare.
Şchiopătura este la început de gr I, pe măsură ce animalul este mişcat mai mult, durerea se
amplifică, şchiopătura se accentuează, toată simptomatologia apare imediat după potcovit.
La controlul copitei nu se poate găsi cauza acestei şchiopătură, deoarece potcoava,
recent aplicată, este fixă. Se observă doar că la un moment dat (a 2-a zi) regiunea coronarienă
este uşor edemaţiată. Şchiopătura este accentuată, adoptă decubitul noaptea.
Diagnostic – semne clinice – şchiopătura imediat după potcovit, după scoaterea
potcoavei dispare şchiopătura.
Prognostic – favorabil – se bate din nou potcoava.

Atingerea/înţepătura cu caiaua:
Linia albă – între peretele de corn şi talpă cca 1-1 ½ cm. Ea face trecerea dintre ţes
vascular al peretelui cutiei de corn şi grosimea peretelui. Potcoava este mai lată, nu depăşeşte
marginea copitei la exterior dar depăşeşte puţin linia albă la interior. Caiele, 3 pe fiecare parte
cca la nivelul liniei albe, au vârful îndoit spre exterior pt ca să iasă în afara liniei albe,
prinzând numai în cutia de corn.
Dacă această caia depăşeşte linia albă, chiar puţin, atinge ţes sensibil – plagă prin
înţepare – evoluţia asemănătoare celei din cui de stradă: infecţie în ţes podofilos care,
netratată corespunzător, poate produce o pododermatită septică difuză.
Semne clinice – durere exagerată şi răspuns exagerat la durere la baterea caielei.
Diagnostic – semne clinice
Prognostic – rezervat
Tratament – extragerea caielei, despotcovire, crearea unui trunchi de con (excavaţie)
cu reneta în cutia de corn pe traiectul caiele până la ţesutul vasculariz afectat. Dezinfecţie
chimică cu dezinfectant, altele decât alcoolul (precipită stratul de suprafaţă şi nu pătrunde în
profunzime) – Iod, vircon, clorhexidină, betadină – oprirea hemoragiei cu un pansament
îmbibat în dezinfectant, aplicarea după aceea de chimioterapice în craterul format, peste care
se pune un bandaj compresiv, calul potcovindu-se pt posibilitatea schimbării pansamentului
fără despotcovire, eventual aplicarea unui capac pe copită.
Antibioterapie generală, ser antitetanic.
Repaus 5-7 zile
Inspecţia zonei timp de 30 zile
Chirurgie III C. 10 28.04.2014

Accident de potcovit (strangerea in caiele)

Tratam - dezinf şi cheratoplastice. Tratam 3-4 zile cu ab gen si urm evol.

Tromboflebita accidentală a venei jugulare:

Mai ales la cabaline. Greşeală de admin a subst iritante terapeutice i.v.
Vena jug – uşor accesibilă, la suprafaţă, fereşte calul şi medicul.
Jgheab jug – sternocleidomastoidian, omohioidian. V jug este separ de art carotidă în
1/3 mijl şi ant de omotransvers. În porţ dors aceasta lipseşte. Abordare preferabil în porţ
mijlocie. M. vag şi recurent.
Admin de subst iritante – formol neutru 10% (colică abdom numai la cal, scos din uz),
Ca perivenos, subst caustice (HCC – conţ subst alcalină care admin perivenos este iritantă).
Sol iritantă perivenos – iritaţie ce interesează şi peretele vascular.
Mijloc de tratament – imediat se face anestezie locală în zonă mare cu cant mare (pe
lângă anestezie ce opreşte răsp org la stimuli, diluează subst caustică, efect estompat) şi conc
mică (1%) la interval de 4 h. nu este suficientă o singură admin.
De multe ori nu se observă, după 5-7 zile – abces, mai întâi purulent urmat de
emisiune sangv inct. Hemoragia din abcedarea sau deschiderea abcesului poate fi semnif,
fatală. De obicei, peretele venei afectat este lezionat şi friabil pe toată circumferinţa. De aceea

18
nu se recomandă sutura longitudinală a vanei deoarece va ceda. Se recurge la rezecţia venei
jugulare. Anestezie, decubit lateral, contenţie prin aparat de trântire franţuzesc. Dacă vena
jugulară se află pe partea stg, oper rapidă. Incizie pe vena jug la mijlocul jghebului care
interesează zona cranială faţă de abces şi cea caud. Se evidenţ în plagă venă jug şi prox şi
siatal, se izolează şi se ligaturrează. Ligatură cu fir de nylon (nu PDS sau Vycril, cedează),
sutură dublă şi ancorată de ţes conj sau musc din zonă atât prox şi distal. Dacă nu se poate se
vor pexa cele 2 extremităţi ale venei afectate şi numai după aceea se ligaturează. Altfel,
hemoragie abundentă. Sutura pielii după excizarea ţes necrozat în pcte separate şi uneori
obligatoriu dren, alteori doar un pct nu foarte închis în zona declivă.
Postop – abterapie de prevenţie. Repaus total. Orice mişcare a gâtului – desprinderea
unui fir.
24-48 h după operaţie, dureri de cap – edem vizibil şi semnif, moale şi păstos pe
partea cu vena rezecată şi dă congestie pe meninge = durere de cap.
După o săpt, circulaţia se remodelează şi trece pe segmentul de venă rămasă
(congeneră).
Anim poate fi folosit la servicii după 14 zile.

Flegmonul grebănului:
Foarte periculos, cu repercusiuni grave, apare de obicei la solipede.
Este o celulită septică difuză cu localizare în reg apofizelor spinoase ale grebănului,
cele mai proeminente apofize spinoase ale coloanei şi acelela în care se prind fascicole din
ligam cervical. Este periculos şi este greu de tratat datorită poziţiei şi considerentelor
anatomice. În rest evoluează ca orice flegmon.
Etiol – o leziune superficială = poarta de ontrare a germenilor, multiplicarea lor fără
tend de circumscriere ci de difuzibilitate şi tendinţă la abcedare multiplă.
Cauzele sunt – mecanice (rosături de harnaşamente, lovituri accidentale în zonă), lipsa
igienei corespunzătoare a regiunii coamei (sebum în cant excesivă, miaze).
Infecţia are tendinţa să coboare prin ţes conj, fascii, interosoase, ajungând în cazuri f
grave să formeze fistule în cav toracică. Pot apărea afecţiuni resp grave, chiar cu jetaj
purulent, acţionează cu modif în prof şi nu la supraf pielii, care apar tardiv şi reduse ca
amplitudine. Inf poate pătrunde subfascial, subaponevrotic, subscapular, ajunfgând să se
dreneze în partea ventrală pe faţa medială a membrului ant sau în reg mm pectorali dar afect
ţes conj subscapular şi plexul brahial, det o nevrită ce nu poate fi tratată, anim fiind
compromis. Apare limfadenită, limfangită, durere, edem, şchiop.
Este împărţit în 3 faze de evoluţie:
-fază superficială – piele şi ţes conj – edem local, temp şi durere locală, jenă în
locomoţie bilaterală pe trenul anterior şi o poziţie a capului anormală, în prelungirea
trunchiului – sprijinire cu barba de o supraf dură.
-fază în care ţes afectate sunt mai întinse, cupr apofizele spinoase ale
grebănului pe supraf de inserţie a ligam, musc din zonă cu tend fistuliz, cu simpt locală
semnif – temp locală (40-41), durere, edem exagerate, şchiop tinde spre gr II-III, durere la
orice mişcare a capului. Tend de fistuliz multiplă, stare gen modif, lipseşte apetitul
-fază generaliz, fază terminală - .....
Diagn pe baza semnelor clinice şi anamneză bine condusă.
Progn – fav în primă fază, f grav în celelalte, datorită declivităţii gravitaţionale şi
pătrunderea puroiului interfasciale, interaponevrotice, chiar drenarea în cav toracică.
Tratam – se începe cu stimulare nespecifică (autohemoterapie, protterapie, extracte
isulare), urm de toaletă mecanică, deschiderea şi curăţarea şi eliminarea ţes necrozate sau
purulente.
Postop în fază incipientă se face deschis. Nu se suturează. Avem în vedere faptul că
acolo se află inserţia ligam cerv ce poate ascunde între foiţele lamelare o colecţie purul ce

19
poate duce la recidivă. Se fac aspersiuni cu subst dezinf, H2O2, mai ales că apar auprainf cu
germ anaerobi, care pot duce în final la gangrene, tetanos.
În fază avansată se recurge la rezecţia capetelor apofizelor spinoase ale grebănului ce
prez lez de osteomielită cu riscul de a desprinde şi o poeţiunie din ligam funicular sau lamelar
cerv.dacă inf este propag pe părţile lat ale grebănului se fac incizii verticale la 8-10 cm una de
cealaltă, 2-4 pe o parte şi pe alta îfd zona afectată pt drenaj. În incizii se fac aspersiuni cu
subst dezinf – eter iodoformat, clorhexidină, betadină – se face abterapie semnif, chiar
sulfamidoterap general. Aplicarea în plagă de pulberi sicative care să conţ un chimioterapic şi
un monozaharid.
În cazul în care apare drenaj – eutanasie. Cal cu pneumonie purul, pleuropneumonie.
Chirurgie III C. 11 06.05.2014
În plus pt ex:
Patol urechii
Patol abdom şi recto-anală – afecţ ombilic şi cele recto-anale congenitale şi
dobândite
Afecţiunile vezicii urinare şi uretrei – mai ales calculi urinari,
Bolile aparatului sesamoidian

Flegm grebănului – f imp la cal. El se manif şi la alte sp precum rumeg mare sau
câine. Indif de specie, el este f greu de trata şi are o evol „ciudată” sau gravă prin aceea că
dator gravit şi anatomiei specif zonei din fascii şi aponevroze, puroiul produce osteomielită,
declivit trece pe sub spată şi ajunge în torace. Greşit implantarea microcipului în zona cefei -
părere.

Bătătura de jug/ Escară la nivelul pielii din regiunea coamei

Afecţ la niv gâtului. Escara este dator frecăturii perm sau de lungă dur cu corpuri dure
(jug, lanţ de contenţie, zgardă groasă pt rezistenţă). Aproape de supraf pielii, unde este mai
puţin ţes conj se găseşte ligam cerv care este afectat. Cele mai mari probleme acum – tineret
taurin la îngrăşat în condiţii de exploatare precare, gospodăreşti, care se ţin legaţi. Legătura
intră în piele, prod escară, apoi plagă ce ajunge la ligam cerv şi prod o infecţie. Apar
probleme de vascularizaţie, leziunea se amplifică. Ajunge de aceeaşi gravitate ca flegm greb
Etiol – traumatică în toate cazurile.
Diagn – semne clin – cruste, supuraţie, jenă (cap în jos, nu mănâncă, se mişcă greu, îl
deranjează).
La desfacerea lanţului – îngropat în leziune.
Progn – fav sau rezerv îfd adâncime. Fav – piele şi ţes conj neinf ligam cerv. Rezerv –
inf ligam
Tratam – îndepărt corp străin, toal mech locală prin tundere, radere, îndepărt fire de
păr din prof şi corpuri străine in plagă, îndepărt necrozei, aspersiuni cu dezinfectante (H2O2 –
uscată cu vată), apoi se aplică pudre, spray-uri sau ung îfd supuraţia plăgii.
Indif de supuraţie de jur împrejur piele se unge cu un ung, preferabil cu ab, mai ales
ptz a prod înmuierea pielii şi ţes conj sc indurat şi inflamat.
General – nu se admin ab sau sulfamide decât în cazuri f grave.
Rumeg are „2 vene jug pe fiecare parte” – afluenţii jug pot veni pe şanţul h’jug până în
1/3 mijlocie, de aceea, consider anomalii sau fiziol, de ayceea, tromboza sau tromboflebita v
jug etse mai puţin imp pt că vasul din prof poate relua circ din zona resp iar flegm v jug,.
Chiar dacă se prod nu trebuie tratat mereu ca la cal. Depinde de zona în care se formează.
Dacă este aproape de apertura toracală – tratament.

Patol toracelui

20
Contuzii
În special la tineret, atunci când, din joacă sau alte motive, anim se lovesc.
Sunt superf şi prof, cele superf pot duce la apar de chişti sero-sangv şi uneori, din
întâmplare la hematoame la contuzii de gr II sau repetată în acelaşi loc pe partea ventr a
latissimus dorsi care este însoţit de vena pintenului (subcutanata toracică), v epifascială, poate
apărea hematom.
Contuziile prof interesează suportul osos toracal = coaste şi este reprez de fisuri sau
fract ale coastelor dator agresiunii şi lovituri cu capul de la un anim la altul.
Simpt – chistul serosangv, o cav incompl umplută, senz de val, tend de declivitate ce
apre imediat. Hematomul – cav nou form plină cu un lich unde se poate vedea o temp locală
cresc, uneori poate apărea puls, după câteva zile apare crepitaţie de amidon.
Contuziile prof ce interesează per osos se traduc prin jenă în deplas, scolioză pe partea
afectată, durere accentuată în primele 48h, sensibilit locală cresc, jenă în resp – resp
abdominală. Nu de puţine ori există şi sizuaţii în care se deschide hemitoracele – emfizem sc
gazos, care dă senz unui balon cu crepit gazoasă. La cal şi câine hemitor dr comunică cu cel
stg iar la comunicarea cu ext – colabare pulm incomp cu viaţa. La câine se poate obstrua cu
grăs la anim bine întreţ. La cal nu se astupă.
Simpt este completată cu unedem în regiunea resp, durere,
Diagn – semne clin – apare brusc, apare edem, chist sero-sangv sau hematom, poziţie
încovoiată a anim, red mişc în deplas, resp abdom, toate apărute brusc.
Progn – fav în toate cazurile, chiat şi fract de coastă
Rezervarea progn poate fi atribuită în cazul fract sau fisurii unei coaste dator timpului
de la producere la vindecare.
Tratam – combaterea durerii, edemului, repaus, alim uşoară, supravegheat. La apariţia
fistulei – breşă şi închiderea fistulei. Sau 4-5 suturi „u” în prof pt că prindem şi ţes conj sc.
Abterapie gen – prin breşa creată poarte apărea inf pleurală sau pulm. Abterapie
imediat şi dur 5-7 zile.
Drenarea chistului, hematom se umblă după 14 zile. Coasta se vindecă în 6 săpt.

Răni ale toracelui:

Unele nepenetrante, alteel penetrante. Cele nepenetr – perete torace până la niv
coastelor, inclusiv musculatura.
Etiol – traum
Simpt – plagă apărută brusc. De obicei simopt unei plgăi agăţată, muşcată. Se tratează
ca atare – toal mech îndepărtr necrozei, corpuri străine, refacerea straturilor anatomice prin
sutură.
Dacă plaga este hemorag se poate aplica şi un tub de dren. La vacă se ţine 48h.
Cele penetrante sunt periculoase. Ele pot fi plăgi ce comunică cu ext sau plăgi care
sunt generate în cutia tor de fragm de os din coastele rupte = plagă penetrantă pt cutia tor şi
abdom dar care nu comunică cu ext. Cea mai periculoasă este cea penetrantă ce comunică cu
ext.
Se pot împărţi în:
-cu torace închis -
-cu tor deschis – comunicare pulm cu ext
Mereu emfizem sc şi trebuie tratată în sensul prevenirii inf dator leziunilor ce
comunică cu ext prin pulm. Se îmbracă cu un pansam elastic toracele la ext pt a micşora
comunicarea între pulm şi ţes peretelui şi ab generală.

Chirurgie III C. 12 13.05.2014

Bolile grebănului şi ale spinării

21
Edemul traumatic difuz:
Frecv la animalele de muncă, mai ales cabaline, dar şi la animalele mari de tip
rumegătoare.
Apare în urma frecăturilor d harnaşament care sunt modreate dar permanente iar
harnaşamentul este neadecvat.
La apariţia lui contribuie şi transpiraţia animalului – condiţii de zooigienă necoresp în
explatare.
Simptomatologie – eritem în zona contactului harnaşam cu pielea cu o sensibilitate
exagerată, urmată de un edem cald, difuz, ce modifică topografic regiunea, cu sensibilitate
exagerată, tradus prin refuzul animalului de a fi supus aplicării harnaşamentului. Zona este
caldă, edemaţiată, păstrează amprenta, fără o delimitare netă între zona edemaţiată şi
sănătoasă cu tend la difuzibilitate. Uneori poate să apară o secreţie galben-citrin în cant red la
nivelul pielii din zona afectată, care aglutinează perii. Sensibilitate crescută semnificativ.
Diagn – semne clinice coroborat cu faptul că zona de contact a harnaşam cu piele este
pctul de plecare.
Progn – fav în fază incipientă şi uneori rezervat, când leziunile sunt grave.
Dacă nu se iau măsuri de tratam la primele semne de boală, edemul traumatic difuz
creşte în amplitudune, apar pungi de lichid în ţes conj sc decliv, uneori cu infiltrat seros, chiar
sero-purul în ţes conj sc care se poate întinde în apertura toracală cranială.
Temp loc şi gen sunt cresc, starea gen în prima etapă este nemodif, ult se modif.
Tratament – diferenţiat îfd stadiul afecţiunii.
În fază incipientă, tratam local cu aspersiuni cu dezinfectant neiritant şi repausul pt
câteva zile duc la o vindecare rapidă. Refolosirea la muncă după ajustarea harnaşamentului şi
exploatarea moderată în primele 10 zile după reluarea muncii.
Poate apărea şi sub şa, la caii de obstacole sau agrement cu şa neajustată corect.
În cazurile grave se fac badijonări cu iod cu 10% glicerină t reacutizarea procesului,
aplicarea locală de ung cu anestezină şi hidrocortizon. Pot fi aplicate şi ung cu ab, pt că, odată
cu apar edemului apar şi crevase, dilatare de pori, prin care se pot antrena germeni.
Eterul iodoformat poate fi folosit cu succes sub formă de aspersiuni pe toată suprafaţa
edemaţiată.
În marea majoritate a cazurilor evoluează aseptic.

Bursita aseptică:
Apare la toate speciile de animale, cu excepţia câinelui la care apare f rar.
Este o afecţiune ce interesează inserţia ligamentului nucal sau cervical (porţ funiculară
dorsal, porţ lamelară la niv apofizei. La câine doar porţ funiculară. La câine nu se prinde pe
occipital ci pe proc odontoid al axisului. Mm cefei suplinesc legătura cu craniul. De aceea inj
să se facă în mm cefei. Nerecomandat.), de obicei la inserţia pe occipital.
Apare datorită efortului, când anim este forţat. Coroborat cu harnaşamentele. Apare
edem cald, circumscris la inserţia cranială pe occipital, dureros, care atrage o poziţie anormală
a capului în prelungirea gâtului. Masticaţie dureroasă. Refuză hrana.
Temp locală cresc, edem ce păstrează amprenta, fără aglutinare de păr sau supuraţie în
zonă, fără eritem.
Diagn – clinic şi localiz lez
Progn – fav
Tratam – antiinfl şi ab local, repaus. Evtl comprese cu apă rece.
Aceeaşi simpt în inserţia caud a ligam nucal – DD clar între flegm al grebănuli în fază
incipientă şi bursită. Flegm greb mereu inf, bursită numai cu edem. Felgm greb tend la
abcedare multimplă, stare gen f modif, în bursită edemul este local, circumscris fără abcedare,
stare gen nemodif semnif.
Acelaşi tratam.
Bursita aseptică poate evolua cu o formă acută, incipientă,

22
 -superf – piele şi puţin ţes conj sc.
-Prof – ţes conj sc cu edem dur, mai ales la rumeg mare care nu poate fi tratat
ca atare. La observarea formei prof dure trebuie reacutizat procesul
Se reacutizează la solipede prin aplic ung vezicant cu biiodură de Hg iar la rumeg
mare se poate face rubefacţie cu iod ci 10% gaiacol şi 10% glicerină sau prin inj intrafocal a
1-2ml tinctură de I, care reacutizează procesul, înmoaie edemul, tratamentul uletrior fiind ca
la forma suerficială.
Cel mai bun antiinflam local – Diclofenac inj.

Patol coloanei vertebrale (carte?)

Chirurgie III C. 13 20.05.2014

Patologia coloanei vertebrale

Afecţiuni congenitale, sechele apărute în urma rahitismului sau traumatologie.

Entorsa cervicală:
Torticolis. Frecv la păsări în div afecţ, chiar neurol sau septicemia: pesta, PPa, coccidioza
Răsucire a capului pe axul să sau cranio-caudal, datorate la AM de traum, mişc bruşte, lovituri
puternice cu contractibilitate musculară.
Simpt – durere, tumef, poziţie anorm.
Diagn – semen clin, anamneză, care încearcă să det împrejurările apariţiei şi timpul în care s-a
instalat. Brusc – traum, lent – altă natură.
Diagn poate fi pus şi în cond în care persistă această poziţie anorm a gâtului.
Progn – rezerv – răsucirea gâtului este semnif, grav când este cu o amplitudine mare şi de dur
lungă şi când tratam cu miorelaxante, antiinflam infiltrate cu HCC sau prednison nu dă rezult.
Tratam – comb inflam – ung şi infiltraţii cu antiinflam altele decât dexametazona (modif fcţia
suprarenalei, timp de acţ scurt).
Poate apărea şi dator luxaţiilor – remedierea acestora.

Entorsa lombară
Mai puţin întâlnită. Generată de tulb locomotorii ce apar ca o consecinţă a traum în reg
lombară, mai ales la solipede şi la câine. Măgar şi catâr, pisica – rezistenţi. Mai ales caii de munte
(samarul).
Simpt – mers oscilant, legănat de trenul post, durere la apăsare, evidenţierea şanţului median
în reg lombară, proeminenţa musc lombare (încordare permanentă).
Diagn – semne clin şi anamneza.
DD – spondiloza, fract. În spondiloză mersul nu este oscilant ci cu pas red şi durere la mişcare,
refuză mişcarea. Fractura de coloană – simpt gravă
Progn rezervat – nu se mai folos la muncă, repaus prelungit, serviciu redus.
Tratam – infiltr locale, anestezie, antiinflam gen.

Spondilartroza:
În urma unei entorse lombare, a unei spondiloze, este o osteoperiostită prolif ce prod
compresiune pe nervii spinali şi pe ţes musc adiacent. Este caract printr-o proliferare degenerativă a
supraf osoase ale art corpului vertebrelor şi a proceselor acestora.
Etiol – ţine de individ – genetic, rasă, vârstă, anomalii de dezv.
Cauzele det – modif anormale ale coloanei vert – cifoză, lordoză, scolioză. Cauzele care duc la
apariţia spondilozei sunt cond de întreţ şi adăp nefav, exploat excesivă, lovituri în zona lomb,
discopatii.
Simpt –
-fază d debut – încep prolif, simpt şterse, uşoară durere care trece după o per de încălz,
anim supus la muncă specif (urcat în pantă cu greutate) face pauze mai dese şi ocoleşte toate
denivelările terenului.

23
 -fază de prolif osoasă – la niv de câteva săpt sau luni îfd exploatare apar tulb fcţ –
durere, pareze, paralizii, incontinenţă urinară, mers oscilant, lipsa forţei, uneori inct pe unul sau
ambele membre, apariţia pasului de cocoş (vrabie).
Diagn – semne clin, completat de radiogr care poate exprima cu certitudine diagn.
Progn – rezerv, f grav.
Tratam - AM nu are rezult – anim compromise.
Anim mici – infiltr locale cu anestezice locale 0,5% cu antiinflam (prednison, diclofenac – nu
amestecat cu ser fiziol sau xilina sau alte subst pt că ppt. Infiltr locală în pcte separate). Cazuri grave -
corticoterapie retard – cortrosin – infiltr sau parenteral.
Laminectomiile nu sunt de aplicat deoarece ele sunt cauzele spondilozei dar au apărut cu mult
înainte iar compres pe măduvă sunt imediate, nu la mare dist.
Arcoxia, onsior, rymadil (aulin), trocoxil – gastroragie la animale, atenţie la doză, pansam
gastr, hiposecretor.

La nivelul cozii apar fract, smulgeri sau deşirări, plăgi.

Plăgile cu pierdere mare de subst – recom cu vindecare per secundam, fără sutură, bandaj. La
AM este salutară această procedură.
La pis – coada f imp – echilibru
La AM, mai ales la cai, coada se poate necroza – amputare – găsind locul intervertebral cu un
lambou ce depăş sp intervertebral al leziunii pt acoperirea bontului. La fel la vacă. Nu se mai apără de
muşte.
Codotomie – hemostază perfectă NU prin cauterizare. Ligatură. 5 vase imp – art aproape de os
– 2 dorsolat, 2 ventrolat, 1 subsacrată. Nerecom sutură circulară - necroză.
La câine pt op estetice se intră prin spaţiul intervert (găsit cu un ac), incizie în felie de pepene
cu convexiattea spre vf cozii, lambou dorsal mai lung decât cel dors.

Calul nu are safenă laterală

Patol abdomenului şi rectoanală

Afecţ ombilicului:
Ombilicul apare la nou-născ dator inf pe canalul urac. Trebuie lig prev cât mai aproape de
abdom, tăiat şi dezinf. Mai ales la purcei.
Omfalurie
Urin prin ombilic. Neînchiderea canalului urac.-
Simpt – urină în reg ombilicală, iritaţie
Diagn – semne
Progn – fav – lig canalului urac închide orif cu urinare fiziol. (poate să rămână sub forma unui
ligam). Lig se poate face la niv pielii sau în int cav abdom, îfd zona unde se pune în evidenţă canalul.
Tratam – chirurg

Ulcer ombilical:
Inf la niv ombilicului – fistuliz – ulcer – crater + secr cu resturi de urină
Simpt – tumef, inflkam, edemaţierea zonei, cu conţ purul, uneori cremos cu o cant apreciabilă
uneori care poate fistuliza multiplu. Temp cresc, stare gen modif.
Inflam poate cupr zoen întinse, pot fi afect şi struct profunde – peritoneu
Diagn – semne clin
Progn – fav
Tratam – chirurg
Constă în deschiderea focarului şi îndepărt tuturor ţes necrozate, colecţiilor purul, controlul
închiderii perfecte a canalului urac, în cazul în care acesta nu este îănchis şi fistuliz se lig. Se reface
per abdom de la peritoneu. La anim comp – sutură în bloc, piele pcte sep.
Postop ung, ab

Omfalita:
Inflam septică a cord ombilical. Defel la AM, cele mai peric la mânz – complic cu peritonită.
Inflam asc a .......

24
 Omfalită = inflam cord ombilical care ajung e şi la niv per muscular
Etiol – cond de microclim, neîngrij şi nedezinf coresp a cord ombilical.
Simpt – poate evol sub f flegmonoasă, gangrenoasă, vasculară. Toate cele 3 – pericol eminent
de septicemie. Cea mai legată formă de omfalofleb de septicem este cea vasc. Inflam septică a vaselor
cord ombilical rămase tumef poate duce la septicem sau piemie.
Diagn – greu de sesuizat, pt că, dpdv al simpt, omfalita apare ca o inflam mascată de piele. (sc
sau intraabdom). Semne clin - eritem în jurul cond ombilic, sensibilit, zonă indur, stare gen modif,
febră, inapetenţă, durere exager = decub, gemete, autoascultaţie.
Progn – f grav, din cauza septicem şi piemiei.
Tratam – ab gen, susţinerea marilor fcţii, rehidr animalului, metronidazol/sulfamidă ptenţată
i.v, deschiderea focarului de inf, curăţarea acesteia, refacerea straturilor anatomice. Postop susţ marilor
fcţii, abterap min 5 zile, susţinută cu ab cu spectru larg – spectam, lincomicină, sulfamide potenţate (+
trimetoprim).

Afecţ recto-anale – carte.

25