Bilet nr.

1.Procesele.pseudotumorale ale oaselor.Clasificarea.Simptomatica.Diagnostic.Principii de tratament.

Clasificarea proceselor pseudotumorale:Chist osos solitar(simplu sau unilocular).chist osos

anevrizmal.Chist juxtarticular(ganglion intraosos).Lacuna fibroasa metafizara(fibrom
neosificat).Granulom eozinofil.Displazie fibroasa.Miozita osificanta.Tumoare bruna din hiper
paratiroidism..Chistul osos solitar Este o formaţiune pseudotumorală benignă. Atacă frecvent copiii în
vârstă de 5-15 ani. Sediul de elecţie este metafiza proximală a humerusu-lui, mai rar a femurului, tibiei,
fibulei, cubitusului, radiusului.Cartilajul de conjugare rămâne intact. Procesul de distrucţie evoluează
spre diafiză şi în diametru, se subţiază corticala osului, apare o diformitate şi tumefacţie fusiformă, care
se confirmă radiologie. Durerile apar târziu. Fractura patologică de multe ori este unica manifestare
clinică. Conţinutul chistului este un lichid gelatinos sau scrosangvinolcnt, ţesut fibros. în stadiile avansate
şi finale ale acestui proces în cavitate rămâne numai lichidul, ţesuturile moi dispar, pereţii chistului sunt
în întregime polizaţi. Vindecarea spontană a chistului osos solitar este confirmată în 15% din cazuri,
îndeosebi după fractura patologică. în etapa actuală tratamentul de baza este considerat cel
conservator. Intervenţia chirurgicală se indică numai în cazurile ce continuă să avanseze: rezecţie
marginală sau parietală intracavitară cu aloplastie osoasă a defectului. Displazia fibroasă. Este o
afecţiune tumorală benignă depistată mai frecvent la persoane tinere. Atacă femurul, tibia, humerusul,
peroneul, coastele şi se manifestă printr-o invazie a osului cu ţesut fibros, în componenţa căruia se
evidenţiază elemente osoase, cartilaginoase, pseudochisti-ce. Se identifică sub trei forme: monostotică,
poliostotică, Sindromul Al-bright (displazie fibroasă generalizată, hiperpigmentare de culoare „cafea cu
lapte" a tegumentelor, pubertate precoce). Pe parcursul evoluţiei bolii apar fracturi patologice,
diformităţi; poate avea loc procesul de maligni-zare. Radiologie se constată subţierea regiunii corticale a
osului afectat, lărgirea lui în diametru, formaţiuni pseudochistice cu aspect multilocular. Tratamentul
este chirurgical - extirparea radicală prin rezecţie a focarului patologic cu aloplastie osoasă a defectului
restant. în cazurile poliostotice intervenţia chirurgicală se indică individual în mod selectiv.

Discondroplazia (boala Ollicr) este un proces pseudotumoral, se manifestă printr-o anomalie de

dezvoltare a scheletului, când ţesutul cartila-ginos nu se osifică normal. Aceste focare cartilaginoase în
os pot provoacă diformităţi, conducând chiar la malignizare. Afecţiunea se depistează mai des la oasele
metacarpului, falangelor (fig. 311), bazinului, la femur, hume-rus etc. Tratamentul este ortopedic şi,
dacă e necesar, include intervenţie chirurgicală - cxtiiparca nodurilor cartilaginoase din osul atacat şi
substituirea defectului restant cu grefe osoase alogene.

2. fracturile paletei humerale.

Fracturile supracondiliene ale humerusului. Se intilnesc mai frecvent la copii. Sunt fracture metafizare..
linia trece transversal sau oblic intre epicondilii hymerusului. Deplasarea fragmentelor poate fi: in flexie,
in extensie, medial, lateral. Fracturile prin extensie: plica cotului este adincita, echimoza liniara,
olecranul este deplasat si proeminet posterior. Cotul tumefiat,bratul este scurtat. Raportul dintre
reperele osease nu se modifica. In deplasarile mediale sau laterale ale fragmentului distal se produc
leziuni sau compresiuni de nervi si vase sanguine. Tratamentul este orthopedic in fr fara deplasare cu
imobilizare in atela ghipsata brat-atenbrat-mina, pe 4-5 sapt. In fr cu deplasare reducerea sub anestezie
generala, bolnavul culcat pe masa cu mina in abductee. Un asistent fixeaza bratul, iar alt asistent apuca
bratul si il trage in extensie. Antebratul flectat la 60-70 grade se imobilizeaza in bandaj ghipsat pe 4-5
sapt. Fracturile supracondiliene in flexie: deplasarea fragmentului distal este in anterior, manipulatiile
sunt inverse celor in extensie. Dupa reducere se sefectuieaza osteosinteza cu placa, brose, hobane.

Fracturile supraintercodiliene cu deplasarea frag in T, V,Y: mecanismul fr este direct. Tumefierea art
cotului, echimoze, hemartroza, impotenta functionala. Trata. Imobilizare ghipsata (fara deplasare) si a
celor cu deplasare trat chirurgical cu reducerea si osteosinteza cu placa premulata sau suruburi si
hobane.

Fracturile condilului si trohleei humerale: indirect, orin cadere cu antebratul in flexie si pronatie. Sunt
urmatoarele forme: fr condiliene fara deplasare, fr a cotilului si trohleei cu deplasare dar fara rasucire a
fra, fr ale condilului si trohleei cu rasucire si deplasare in diferite directii. Simpt: antebratul flectat in art
cotului, hemartroza, contururi sterse, miscari dureroase si limitate. Trat: fr fara deplasare imobilizare pe
3-4 sapt, sau reducerea deschisa si osteosinteza cu suruburi, placi hobane, apparat Ilizarov.

3fracturile oaselor metatarsiene. Se produc rar. Prin mechanism direct, d/ce sunt legate de ap
capsuloliganetar deplasarile sunt minire si de regula nu necesita reducere. Simp: asemenatoare
entorselor si doar ex radiologic in 2 incidente pune diag cu certitudine. Trat: de baza este orthopedic, 4-
6sapt. Ft rar se face o reducere deschisa cind persista deplasare, si fizare cu material de osteosinteza.
Coplicatii: picior plat traumatic dureros, deformatii ale antepiciorului.

4. socul traumatic. Calsificare, frecventa si manif clinice: Socul- o reactie generala a organismului la
leziunea mecanica grava , manifestata prin dereglarea organelor functiilor vitale: SN, circulator,
respirator, endocrin, cu dereglarea metabolismului, ca factori initiatori fiind trauma si hemoragia.

Factori predispozanti – supraincalzirea sau supraracirea organismului, surmenaj fizic , foame,

hipovitaminoza, iradiatia, imobilizarea insuficienta in fracturi, transportare indelungata, trauma
suplimentara ( inclusiv operatia )

Treptat s/renalele se epuizeaza, in tesuturile periferice lipsite de circulatie se dezvolta hipoxie, acidoza,
se acumuleaza produse toxice ( histamina, serotonina, acid lactic ) atonia venulelor, arteriolelor,
precapilarelor decentralizarea circulatiei scade volumul de singe circulant hipotensiune.

Clinic-Faza erectila-euforie, hiperdinamie, bolnavii nu pierd cunostinta, dar nu se orienteaza in

spatiu.Tegumentele- palide, reci, umede,; pupilele moderta dilatate, TA- norma/crescuta, respiratia,
pulsul- acceleratFaza torpida- deprimarea functiilor vitale ale organismului, depresie cu pastrarea
cunostintei, paliditatea tegumentelor, hipotrnsiune, scade temperatura corpului,

Soc primar- imediat / primele 2 h dupa trauma

Soc secundar- dupa 4- 24 h.

Clasificarea ( faza torpida )

Usor- TA sistolica- 90-100, Ps-100 , resp.-18-20

Mediu- TA sistolica-80- 90 , Ps-110-120 , resp. 22-28, paliditate

Grav- TA sistolica-75-60 , Ps-> 130 , resp.30-36 superficiala , paliditate, cianoza

Foarte gravTA nu se determina, puls filiform , pe artera carotida, respiratie aritmica , pierderea
cunostintei.
Bilet nr.9

1.luxatiile claviculei. Clasificare,simptomatologie. diag, tratament,

Lux. acromioclaviculară:Mecanismul:-la căderea pe umăr sau lovitura în reg. umărului- se produce

ruptura lig.coraco-clavicular=luxaţie.

Simptome:Durere+deformare în formă de scăriţă la nivelul artic.La apăsare pe extremit clav.,

deformitatea dispare,la încetare-reapare=”semnul clapei de pian”

Diagnostic:anamneza+obiectiv+radiologic.

Tratament:urgenţa-infiltrare periartic cu novocain 2%-10ml.+bandaj Desault.

Chirurgical:osteosinteza transosoasă cu broşe+plastia aparat. capsulo-ligamentar.Imobilizare-3sapt.+trat

fizioterap+funcţional.Restabilirea cap.de muncă în 4-5săpt.

Lux.sternoclaviculară:(rar)

Mecanism: direct-lovitura puternică în manubriul sternal sau în extremitatea sternală a claviculei.Mai

des luxaţia retro sau suprasternală.

Simptome:Durere acută,continuă+deformitate în reg.sternoclaviculară.P/u lux.retrosternală-mai

evidentă este deformarea stern, extremitatea claviculei fiind prăbuşită, prin palpare se apreciază numai
marginea sternului. P/u lux.suprasternală, este caracteristică deformarea în formă de scăriţă a
extremităţii claviculare cu sternul lăsat in jos.Sunt şi tulb.cardiopulm.:iradierea durerii în reg. inimii,
excitaţii pleurale cu tuse şi dispnee.

D-stic:anamneza+obiectiv+radiologic.

Tratament:urgenţa:suprimarea durerii+imobilizare provizorie+internare

Chirurgical:reducerea lux.prin procedeu Marxer(inlăturarea discului strivit şi rămăşiţele rupturii

capsulare+fixarealuxaţiei reduse cu 2 broşe+plastia capsulei). Imobilizare cu atela ghips pe pernuţa
triunghiulară-3sapt.+trat fizioterap+funcţional.Restabilirea cap.de muncă în 4-6săpt

2. Fracturile diafizare de femur. Simptomatica. Diagnostic. Principii de tratament.

Fracturile diafizei femurale sînt cele mai frecvente,mecanismul fracturii atît direct, cît şi indirect. Sînt
însoţite deseori de şoc şi hemoragie intramusculară. Traiectul de fractură poate avea localizare de la
regiunea subtrohanteriana pînă la cea supracondiliană. Fracturile pot fi transversale, oblice, spiroide,
aşchiate duble şi multiple.

Simptome: durere vie, tumefiere la nivelul fracturii, deformitate, scurtarea membrului, mişcare
anormală, impotenţă funcţională. Uneori se pot palpa crepitaţii osoase. Leziunea vaselor se constată
prin absenţa pulsului la periferie, hipotermia şi anemia piciorului. Leziunile nervoase-dereglările
corespunzătoare de sensibilitate şi motilitate.

D-stic:anamneza+obiectiv+Radiografia în două proiecţii

Tratamentul. combaterea durerii cupantopon, promedol, tramadol şi imobilizarea pe atelă de transport.

în staţionar, în caz de şoc traumatic tratament antisoc şi profilaxia lui.

Tratamentul fracturilor diafizare ale femurului conform indicaţiilor individuale (caracterul şi gradul de
dislocare a fragmentelor osoase, starea accidentatului ş. a.) poate fi conservator sau prin intervenţie
chirurgicală. Fracturile fără mari deplasări si complicaţii vor fi tratate conservator. La nivelul fracturii în
hematon se va injecta soluţie de novocaină 2% (30—40 ml) şi se va aplica tracţiunea continuă trans-
osoasă din regiunea supracondiliană, cu greutăţi de 7—9 kg. Peste l—2 zile, radiografie, se controlează
poziţia fragmentelor şi după necesitate se adaugă sau se scade greutatea de tracţiune. După 3—4
săptămîni în cazuri pozitive de tratament se va aplica aparat ghipsat pînă la consolidarea definitivă a
fracturii (2 1/2—3 1/2 luni). Paralel-trata-ment funcţional, fizioterapeutic, masaj, gimnastică
curativă.Restabilirea capacităţii de muncă peste 5—6 luni. Fracturile ireductibile, cu interpoziţie a
ţesuturilor moi, transversale cu complicaţii ne urovasculare trebuie tratate cît mai precoce, chirurgical.
Dintre procedeele de osteosinteză mai răspîndite sînt cele intramedulare cu folosirea tijelor metalice.
Fracturile diafizare în treimea superioară a femurului sînt stabil fixate cu tija-şurub Sivaş, cele în treimea
inferioară--cu tijă cu secţiune pătrată (ŢITO), plăci metalice şi şuruburi. In indicaţii individuale-tratament
cu folosirea aparatelor Ilizarov, Kalnberz,Volkov—Oganesean ş.a.

3. fracturile rotulei. Rotula este un os sesamoid, cel mai expus traumatismelor indifferent de vrista.
Mecanismul de producer este direct prin carede pe genunchi, indirect de produce rar.

Clasificare: dupa planul fracturii: transversal, vertical, stelata sau cominutiva, polara(inferioara sau
superioar). Mai sunt fracture cu deplasare si fara. Simptome: probabile: durere, tumefiere, limitarea
miscarilor active, echimoza. De certitudine: fragmente fracturate, depresiune interfragmentara,
crepitatie osoasa, mobilitate patologica, hemartoza. Tratamentul: fr fara deplasare: punctia art cu
evacuarea singelui, anestezie intraarticulara, bandaj ghipsat in forma de atela dupa cedarea edumului se
pune badaj ghipsat circular. In fr cu deplasare: reducerea fr si osteosinteza rotulei cu brose cu haban din
fir metallic, suruburi pentru os spongios . complicatii: redori, atroza, osteite.

4. consecintele poliomielitei. Membrul inferior poliomielitic: Deformare in flexie, abductie si rotatie

externa a membrului (retractia tensorului fasciei lata si datorita greutatii membrului)

Genu valgum si genu flexum – prin cresterea osoasa si retractia tensorului; tractul iliotibial actioneaza ca
o coarda – abductie si flexie a tibiei

Rotatia externa a tibiei cu sau fara subluxatia genunchiului – RE este accentuata de retractia capatului
scurt al bicepsului

Torsiunea externa a femurului – cand retractia in F si ABD a coapsei dureaza de mult – anteversia
femurala este mult accentuata/ luxatia soldului

Inclinarea bazinului – datorita F si Abd coapsei

Accentuare lordozei lombare – retractia in F bilaterala a soldului impinge partea superioara a bazinului
inainte

Soldul balant – atrofia marcata a musculaturii din jurul articulatiei – luxatii sau subluxatii ale capului
femoral
Genunchiul poliomielitic: Dezechilibru muscular

Genu flexum – in paraliziile de cvadriceps cand ischiogambierii sunt normali sau partial afectati

Genu valgum – prin retractia bicepsului si a tensorului fasciei lata

Piciorul equinus: Produs prin paralizia si retractia tricepsului sural

La copii mici – ghete ortopedice cu redresarea echinului

Dupa 8 ani - transplantarea musculara a gambierului posterior

Dupa 10-12 ani – dubla artrodeza stabilizatoare

Piciorul valgus echin si plat valgus: Produs prin paralizia gambierilor si a supinatorilor piciorului

Paralizia gambierul posterior – picior plat valgus

Paralizia gambierul anterior – picior valgus echin