Patologie articulară

1
 I. Interliniul articular:
 Lărgirea ; presupune lichid intraarticular la articulaţiile
fixe şi rezorbţie osoasă la semimobile.
 Îngustarea- se face pe seama cartilajului articular
 Dispariţia – cele două epifize vin în contact, interliniul
articular fiind încă trasat sau dispărut , sau anchiloză.
II. Epifizele :lama osoasă subcondrală poate fi
 subţiată parţial sau total, ori chiar să se lase
descoperit ţesutul spongios subiacent
 denivelată prin eroziuni
 îngroşată parţial sau global
III. Axul articular care suferă abateri de la
normal , fiind modificări consecutive modificărilor
articulare şi periarticulare.

2
Afecţiuni articulare congenitale
 Luxaţia congenitală de şold poate fi
teratologică – asociată cu alte
malformaţii sau displazie congenitală.
Pe radiografia de faţă se delimitează
linii şi puncte anatomice, măsurarea
unor unghiuri. Se constată hipoplazia
plafonului acetabular, deplasarea
capului femural în sus şi lateral,
hipoplazia nucleului femural. Luxaţia
poate fi un sau bilaterală.
3
4
 Luxaţiile multiple congenitale; şolduri,
genunchi, coate se asociază şi cu alte
anomalii osteo-articulare.
 Redorile articulare congenitale- cea
mai obişnuită, „ piciorul strâmb
congenital”.

5
 Radiodiagnosticul luxaţiilor
Radiodiagnosticul stabileşte:
1. tipul de luxaţie
 luxaţie propriu- zisă ; pierderea totală a
contactului celor două oase,
 subluxaţie – păstrarea unui punct de contact
între oase,
 luxaţii simultane- păstrarea contactului a două
oase faţă de al treilea- ex. luxaţia de cot .
2. starea epifizelor- fracturi, deslipiri epifizare.
3. factorii favorizanţi anatomici se vor căuta
în luxaţiile recidivante.

6
 Radiodiagnosticul afecţiunilor
infecţioase
 Osteoartrita T.B.C imaginile incipiente
constau în îngustarea interliniului articular,
neregularitatea capetelor osoase, ancoşe
pericondrale, demineralizarea şi leziuni
distructive osoase subcondrale. Prin evoluţie
capetele osoase sunt denudate de cartilaj, vin
în contact unul cu altul, procesul eroziv
continuă cu distrucţii osoase importante, dacă
intervine sterilizarea se instalează o anchiloză
completă sau parţială, în raport cu întinderea
leziunilor ulcerative.

7
8
 Lcalizări cele mai
frecvente ale osteoartritei
T.B.C sunt:
 rahis (Morb
Pott);particular este
modificarea de poziţie –
prin distrucţia
hemicorpurilor vertebrale
apare cifoza angulară.
 osteoartrita şoldului
 osteo-artrita genunchiului
 pot fi situate şi la pumn,
sacro-iliac, cot etc

9
 Osteoartrita stafilococică – produce
puroi în articulaţie cu demineralizarea
epifizelor, pensare articulară, distrucţia
rapidă a capetelor, osoase urmate de
subluxaţii. După vindecare, distrucţiile
articulare pot duce la anchiloză cu
deformare articulară.

10
 Artropatiile inflamatorii
 Poliartrita reumatoidă – semnele de debut
apar la articulaţiile interfalangiene proximale,
intercarpo- falangiene şi pumn. Se constată
tumefiere de părţi moi articulare, demineralizare
epifizară cu distrugerea cartilajului, eroziuni de
suprafaţă ale corticalei care apar la stiloida
cubitală, capetele metacarpiene şi epifizele
falangiene; mici lacune punctate, mai frecvent
pe scafoid, pensări articulare. În fazele
avansate,se ajunge la anchiloza carpului, mâna
este dezaxată faţă de antebraţ, mâinile sunt
dezaxate faţă de metacarpiene.
11
12
 . Spondilita anchilopoietică - afectează frecvent bărbaţii 5/1, de
20-40 ani , debutează la articulaţia sacro-iliacă şi apoi coloana
vertebrală.
La articulaţia sacro-iliacă sunt 3 stadii;
 ştergerea interliniului şi falsa lărgire a lui;
 osteoscleroza subcondrală cu benzi de condensare osoasă;
 anchiloza sacro-iliacă.
La coloana vertebrală;
 sindesmofitele sunt linii fine ce dedublează marginea externă a
discului intervertebral ca apoi să devină punţi osoaase între cele
două corpuri vertebrale dă aspect de băţ de bambus;
 de profil corpurile vertebrale suferă o aliniere a conturului anterior;
 spondilodiscita apar eroziuni în partea anterioară a unui disc şi se
termină cu bloc parţial, celelalte discuri suferă atrofii, calcificări şi
deformări;
 articulaţiile interapofizare posterioare cu osificare capsulo-
ligamentară şi condensare a suprafeţelor articulare urmat de
anchiloză, sumaţia imaginilor de anchiloză a articulaţiilor posterioare
dau aspctul de „ colonrte posterioare”;
 osificările ligamentare dau aspect de „şină de linie ferată”. In
evoluţie caracteristic este aspectul de „bambus”, cifoză cu rigiditatea
coloanei.;
13
14
 Artropatiile metabolice
 Guta – poliartrită cronică ce apare la
picioare şi/sau mâini, genunchi,
caracteristic este tophul gutos- depozit de
acid uric, lacună pe os şi opacitate
în părţile moi.

15
 Artropatiile trofice
 Tabesul se manifestă prin
îndepărtarea rotulei de
femur şi pensarea
spaţiului tibio- femural,
osteocondroză
subcondrală, osteofitoză
marginală,
osteocondromatoză.
Vertebrele sunt lărgite,
spaţiile pensate, platourile
uzate, osteofite mici.

16
 Siringomielia cu
modificări litice cu
ascuţire a capeteor
epifizare în”baton de
zahăr supt”.

17
 Artrozele
 Sunt procese degenerative cu uzuri ale
cartilajului articular prin microtraumatisme,
tulburări statice, malnutriţie locală.
 Caracteristica; îngustarea spaţiului articular,
osteofitoză marginală şi geode subcondrale.
Artroza rahidiană, spondilozele ; pensarea
discurilor, osteofitoză marginală „cioc de
papagal’ condensări ale platourilor, luxaţii
posterioare ale nucleului pulpos. Localizarea
frecventa este lombar , cervical.

18
19
 artroza şoldului cu
formele
 Incapsulată- osteofite
ce înconjoară capul
femural, pe
sprânceana cotilului şi
sub cotil.
 Subluxantă - înafara
osteofitozei externe
apare şi intern cu
dublarea fundului
cotilului, capul femural
are tendinţa de a fi
expulzat.
20
 artroza
genunchiului –
osteofitoza
rotuliană,
pensarea
spaţiului
articular,
osteofite
marginale
femurale şi ale
spinei tibiale.

21
 Periartritele
 Scapulo humerală este cea mai frecventă- apar
calcificări periarticulare, spaţiul se micşorează,
apar geode supero- extern în capul humeral şi
tardiv osteofitoza inferioară a capsulei. Se mai
poate descrie la cot, şold, genunchi.
Tumorile articulare
Pot fi : sinovioame, lipoame, xantoame,
hemangioame, tumori maligne articulare,
hamartoame.

22
 DIAGNOSTIC IMAGISTIC ÎN
SPECIALITĂŢI MEDICO-
CHIRURGICALE
 Diagnosticul imagistic în neurologie ;
craniu/rachis

23
 Metode imagistice:
 Radiografia simplă
 C.T- evidenţiază elementele anatomice şi
imagini patologice – tumori, hematoame, fără a
folosi substanţe de contrast.
 I.R.M
 Examinare Doppler transcranian / extracranian-
pentru studiul vascularizaţiei intra/extracraniană
 Angiografia carotidiană, vertebrală - se practică
mai ales prin puncţie directă la nivelul gâtului, a
arterei carotide comune cu injectare de
substanţă triiodată, preferabil nonionică.

24
 Metode imagistice
 Radiografia simplă
 C.T- evidenţiază elementele anatomice şi imagini
patologice – tumori, hematoame, fără a folosi
substanţe de contrast.
 I.R.M
 Examinare Doppler transcranian / extracranian-
pentru studiul vascularizaţiei intra/extracraniană
 Angiografia carotidiană, vertebrală - se practică mai
ales prin puncţie directă la nivelul gâtului, a arterei
carotide comune cu injectare de substanţă triiodată,
preferabil nonionică.

 Mielografia- se injectează în canalul spinal cervical

substanţă de contrast care migrează în lungul
întregului canal. 25
Arteriografie carotidiană

26
Mielografia

27
 Antomie radiologică normală
craniană
 se poate studia pe radiografia de profil :
 bolta craniană are la periferie diploia cu tăblia
internă şi externă între care este ţesut spongios,
între oasele boltii sunt imagini fine opace –
suturile între oasele: fronto-parietală,parieto-
occipitală.
 baza craniului are trei etaje cel anterior cu
plafoanele orbitare, mijlociu dominat de şaua
turcică, etajul posterior cu imaginile stâncilor
temporalului cu orificiul canalului auditiv extern şi
intern. O porţiune importantă o constituie
regiunea celulelor mastoidiene pneumatizate.

28
 masivul facial – mandibulă, articulaţia temporo-
mandibulară, piramida nazală

29
 cavităţile orbitare, fosele nazale, sinusurile
frontale, maxilare, mandibulele.

30
 Malformatiile craniului:
 Macrocefalia şi
microcefalia –
examenul
radiologic
standard nu
aduce
informaţii
suplimentare
faţă de clinică,
se poate face
C.T.

Microcefalie 31
 Craniostenoza
prematură,
clinic şi
radiologic –
dismorfism
cranio-facial.

32
 Tumorile
 Examenul începe cu radiografia standard ce poate
evidenţia semne indirecte disjuncţia suturilor, impresiuni
digitale pe calotă deformaţii ale şeii turceşti, eroziuni ale
dorsumului selar,etc.
 Prin angiografie se evidenţiază modificările vaselor
produse de tumoră, sugerând topografia şi
dimensiunile tumorii. Vascularizaţia anormală
intratumorală poate fi dependentă de artera
carotidă internă sau artera vertebrală şi uneori
sugestivă pentru un tip de tumoră – exemplu
meningiomul are o hipevascularizaţie moderată, în
timp ce glioblastomul are o vascularizaţie anarhică.

33
34
35
 Encefalografia gazoasă
păstrează o serie de indicaţii
în special în tumorile
ventriculare şi ale fosei
posterioare, sistemul
ventricular şi cisternele suferă
deplasări şi deformaţii.
 Scintigrafia pune în evidenţă
tueorile hiperfixatoare sau
afixatoare, cu precizarea
topografiei şi dimensiunile lor.
 C.T şi R.M.N – se indică în
diagnosticul tumorilor
neurogene.

36
 Traumatismele
 Fracturile craniene,
hematoamele epi sau
subdurale, hemoragiile
cerebrale prin contuzii – se
decelează prin radiografii
de ansamblu şi incidenţe
speciale. Angiografia este
necesară pentru depistarea
hematoamelor şi a
efectelor hemoragiei
asupra encefalului. Pentru
inventarierea rapidă a
leziunilor se preferă C.T.
Aspectul fracturii poate fi
liniar, înfundări mari sau
fracturi de bază de craniu.
37
Accidentele hemoragice meningiale
Pot fi cauzate de anevrisme , angioame, sau
tromboze şi trebuie explorate complet prin
angiografie/C.T.
Hidrocefalie precoce
Se urmăreşte prin ecografie ; lărgirea
suturilor, amprente discale pe calotă, turtirea
şi atrofia dorsumului selar. Prin C.T se pun în
evidenţă ventriculii cerebrali măriţi.

38
39
Herniile discale
 Pe radiografia simplă
se observă pensări
ale spaţiilor
intervertebrale.
Mielografia arată
îngustările canalului
rahidian.

40
 Spina bifida
 Reprezintă un defect de sutură a lamelor
apofizei spinoase la nivel lombar sau sacrat.
Este însoţit de meningomielocel.

41
 Diagnosicul imagistic în O.R.L
 Otita medie acută, este asimptomatică radiologic la
începutul evoluţiei. Infecţia rămâne localizată la casa
timpanului sau otice, sau difuzează la mastoidă,
labirint sau meninge.În această formă, atingerea
mastoidiană este cea care conferă tabloul radiologic,
marcând participarea sistemului pneumatic la
inflamaţia otico-antrală. Radiografic, celulele din
vecinătatea conductului auditiv extern sunt
opacefiate, celelalte celule fiind doar voalate sau
chiar normale - atunci când mastoida a fost anterior
sănătoasă şi o totală opacefiere în unghiul lui Citelli,
când inflamaţia evoluiază pe o mastoidită veche
osteita mastoidiană se manifestă prin lipsa pereţilor
celulari.
42
43
 Otita medie cronică, se
rezumă la inflamaţia
mucoasei şi/sau la un
proces osteitic. Afară de
eburnarea osoasă
mastoidiană, se pot
constata osteolize parţiale
sau totale a osicioarelor
urechii medii şi eroziuni
vizibile pe tomografii.
 Oteita cronică
colesteatomatoasă -
colesteatomul este un fel
de chist epidermoid ce
distruge la periferie
structurile osoase întâlnite.
Radiografic se manifestă ca
o lacună rotundă cu
densificare la periferie, cu
distrucţia osului din jur.
44
 Traumatismele urechii
 Fracturile temporale se evidenţiază
radiografic, se fac incidenţe diverse
ghidate de simptomstologie.
Microfracturile cohleare şi vestibulare
necesită tomografii speciale. Pentru
evidenţierea luxaţiilor şi fracturilor
oscioarelor urechii medii sunt necesare
tomografii speciale sau C.T.

45
 Tumorile benigne
 Neurinomul de acustic este o tumoră benignă cu punct de plecare teaca
lui Schwann a ramului vestibular a perchii a VIII-a .modifecările radiologice
ţin de sediul său : interiorul conductului auditiv intern (C.A.I), călare pe
C.A.I. şi unghiul ponto-cerebelos sau la exteriorul C.A.I..Examenul
radiologic se face în mai multe incidenţe comparativ . se constată lărgirea
C.A.I cu subţierea contururilor sale. Examenul C.T este de preferat .
 Tumora glomică timpano- jugulară- prezinto simptomatologie otalgică
pură sau este asociat cu un sindrom de gaură ruptă posterioară perechii
IX-XII.Radiografic se constată lărgirea golfului jugular şi extensia
ulterioară la recesul hipotalamic. Radiografia de bază de craniu
evidenţiază lărgirea şi distrugerea marginilor găurii rupte posterioare.
 Alte tumori ale unghiului ponto- cerebelos.
 Neurinomul de trigemen (V ) produce o pierdere de substanţă osoasă la
nivelul fosei ganglionului lui Gasser.
 Neurinomul de facial (VII) produce o lacună deasupra găurii stilo- mastoidiene
sau pe prima porţiune a canalului lui Fallope.
 Meningiomul distruge vârful şi marginea superioară a stâncii.

46
 Tumorile maligne
 Tumorile maligne – epitelioamele urechii
externe beneficiază de examen radiologic în
cazul tumorilor invazive de conduct.
Epitelioamele urechii medii produc leziuni
distructive, cu contururi neregulate,
diagnosticul diferenţial este dificil de făcut cu
supuraţiile cronice.

47
 Patologie rino-sinusală
 Semeiologie radiologică - pe radiografii se urmăresc :
 - anomalii de formă şi volum ;
 atrofii ale mucoasei foselor nazale, cornetului, septului;
 opacităţi ale părţilor moi ;
 îngroşări în lungul pereţilor osoşi ,
 îngroşări localizate sau difuze,
 hipertrofii de cornete,
 polipi în fosele nazale sau sinusul maxilar,
 formaţiuni pseudochistice,
 opacităţi parţiale sau totale ale sinusurilor,
 imagini mixte hidro-aerice.
 modificări ale scheletului;
 deformări ,
 îngroşări sau îngustări,
 decalcificări sau distrucţii ,
 condensări.
48
 Infamaţiile :
 Sinuzita acută – poate fi examinată radiologic
în faza catarală sau supurată.În faza catarală
nu sunt modificări radiologice.În faza de
secreţie seroasă sau purulentă apare un voal
ce se intensifică, opacitatea devenind densă.
La sinusurile frontale şi maxilare radiografiile în
ortostatism pot evidenţia nivele hidro-aerice.
Structurile osoase învecinate pot suferi
eroziuni şi demineralizări.

49
50
 Sinuzita cronică - dă imagine de
îngroşare în chenar a conturului sinusal
cu reducerea ariei de transparenţă ; în
special la sinusurile maxilare se constată
imagini polipoide datorate procesului
inflamator cronicizat.La sinusurile
maxilare se pot dezvolta chisturi
mucoase rezultate după retenţia secreţiei
glandelor mucoasei după obstrucţia
inflamatoare a canalelor glandulare.
51
 Fracturile
 Fracturile sinusurilor – pentru evidenţierea
traiectului de fractură este necesar a se practica
incidenţe adaptate fiecărei regiuni.Semnele
indirecte sunt date de colecţii hematice,
revărsatul sinusal sanguin determină un voal, o
opacitate sau nivel hidro- aeric.
 Fracturile nasului interesează atât oasele
proprii cât şi septul. Evidenţierea lor se face pe
radiografiile de profil care pot deplasările.

52
 Corpii străini
 Când sunt radioopaci se pot evidenţia la
nivelul foselor nazale, sinusurilor maxilare
(dinţi după extrcţii) sau oricare sinus
posttraumatic, se însoţesc de supuraţii
sinusale.

53
 Tumorile
 Fosele nazale – sunt sediul tumorilor benigne –
papiloame, adenoame, osteoame, şi maligne în spacial
epitelioame. Radiografic tumorile produc opacefieri în
locul transparenţelor normale şi pot fi diferenţiate
numai pe baza distrucţiei osoase de vecinătate.
 Tumorile sinusurilor :
 Tumorile benigne – în special osteomul şi mucocelul şi alte
tumori de o varitate în funcţie de structura histologică mai rare.
Osteomul este o formaţiune osoasă cu structură
histologică de tip adult ce se întâlneşte mai mult în
sinusul frontal, celulele etmoidale şi sinusul maxilar.
Radiografic apare ca o stuctură densă, fiind de tip
cortical sau trabecular.

54
Osteom sinus frontal

55
 Mucocelul – colecţie muco-epitelială organizată
cu aspect de chist ce erodează pereţii osoşi cu
care vine în contact, având ca sediu sinusul
frontal, celulele etmoide şi sinusul maxilar.
 Tumorile maligne –ele se dezvoltă cu punct de
plecare mucoasa sinusală , se manifestă
radiologic prin opacefierea sinusului, distrucţia
pereţilor osoşi şi extensia la stucturile anatomice
din jur.
 Tumorile cavumului – benigne ( lipoame,
adenoame) care produc opacităţi mamelonate
înaintea arcului anterior al atlasului, maligne
(epiteliomul şi sarcomul ) produc leziuni
distructive ce şterg orificiile de la baza craniului.

56
 C. Patologia laringelui
Tumorile hipofarigo- laringelui
 Tumorile benigne produc opacităţi suprapuse
structurilor normale .
 Tumorle maligne produc vegetaţii ,infiltraţii şi
ulceraţii a părţilor moi.
Examenul radiologic urmăreşte:
 completarea examenului laringoscopic, în
special pentru urmărirea extensiei inferioare,
 precizarea topografiei şi extensiei tumorii,
 cointeresarea osteo- cartilaginoasă,
 gradul stenozei.
57
 Diagnosticul imagistic în
oftalmologie
Metode imagistice:
 Radiografia craniană,
 Ultrasonografia
 C.T
 I.R.M.

58
 Fracturile
 Traiectele de fractură sunt evidenţiate prin radiografii,
unele traiecte de fractură ale orbitei sau bazei craniului
difuzează la canalul optic şi fanta sfenoidă.
Tumorile
 Produc leziuni ale pereţilor orbitari, canalului optic sau
fantei sfenoidale cu punct de plecare orbita sau fiind
penetrante din endocraniu sau sinusurile feţei.
Patologia globului ocular:
 Informaţii semnificative se obţin ultrasonografic asupra
componentelor globului ocular.
 Radiografia îşi păstrează importanţa în depistarea
corpurilor străine.
Patologia căilor lacriale
 Se studiază folosind o substanţă de contrast iodată
hidrosolubilă ; C.T dă informaţii anatomo- funcţionale.

59
 Diagnostic imagistic în
obstetrică- ginecologie
 Metode imagistice:
 radiografia simplă pune în evidenţă calcificările
aparatului genital - fibroame calcificate, leziuni T.B.C,
chisturi calcificate, etc.
 ultrasonografia transabdominală, transabdominal,
doppler;
 histerosalpingografia H.S.G - determină conturul
organelor genitale interne cu ajutorul substanţei de
contrast.
 I.R.M
 mamografia
 galactografia injectarea de substanţă de contrast în
canalele galactofore.
 imagistică intervenţională ecoghidată a sterilităţii. 60
61
 Tumorile uterine:
 Polipii uterini dau lacune sesile sau pediculate,
 Fibromiomul - cu dezvoltare submucoasă dau
imagini lacunare la H.S.G. în dezvoltarea
subseroasă se obţin informaţii U.S. La H.S.G
trompele încojoară exteriorul unui fibrom, iar
după 24 de ore (proba Cotte) lipiodolul pătruns
în peritoneu mulează tumora.
 Histerosalpingografie, imagine lacunară la
nivelul uterului, fibroleiomiom.
 Cancerele- la H.S.G apar imagini lacunare de
dimensiuni variabile, neregulate, mergand până
la amputarea unei părţi din cavitatea uterină.
Informaţii complementare sunt date de C.T. şi
I.R.M.
62
Fibroleiomiom

63
 Tumorile ovariene
 Pe radiografia
abdominală simplă
pun în evidenţă
prezenţa
calcificărilor
ovariene, formaţiuni
dentare din
chisturile
dermoide.ecografia
a înlocuit explorările
invazive.

64
 Diagnosticul sterilităţii prin
H.S.G
 Lipsa permeabilităţii căilor genitale
feminine, de cauze multiple ( anomalii,
inflamaţii şi sechele ale acestora, tumori)
se caracterizează prin H.S.G.
Permeabilitatea trompelor este atestată de
revărsarea substanţei de contrast după 24
de ore în peritoneu (proba Cotte).

65
 Radiodiagnosticul în obstetrică
 Ecografia permite
urmărirea evoluţiei
sarcinii – sarcina unică,
multiplă, prezentaţie,
poziţie, inserarea
placentei, morfologia
fetală cu diagnosticul
antenatal al
malformaţiilor, cu
indicaţia de întrerupere a
sarcinii la malformaţiile
neviabile.

66
 Patologia netumorală a glandei
mamare
 Maladia fibro-chistică-  Mastita - imagini ce
proliferarea benignă a merg de la o creştere
stromei sânului se
difuză a opacităţii
manifestă prin opacităţi
rotunde sau lobulate . până la imaginea unui
abces.

67
 Patologia tumorală
 Patologia tumorală

 lipomul

68
 fibro- adenomul

 chistul
69
 Toate dau imagini opace unice sau
multiple, bine delimitate rotunde sau
policiclice înconjurată de o imagine netă
periferică semn de benignitate, la
mamografie, ecografia aduce informaţii
despre consistenţa tumorii.

70
 Tumorile maligne
 Semne directe: -
opacitate neregulată,
stelată în ţesuturile
vecinate cu prelungiri
în ţesuturile vecine;
opacitate rotundă sau
ovară cu contururi
neregulate fără
prelungiri; pseudochist;
opacitate difuză a
întregii glande cu
îngroşare cutanată şi
subcutanată .

71
 Semne indirecte – îngroşarea
tegumentului, retracţiile pielii, ombilicarea
mamelonului; calcificările extrem de fine,
pulverulente sau sub formă de bastonaşe
în opacitate.
Tumorile intracanaliculare benigne
sau maligne se evidenţiază prin
galactografie se traduc prin lacună, dilataţii
canaliculare şi stop a substanţei de
contrast.

72
 Diagnosticul imagistic în
endocrinologie
 Metode imagistice:
 U.S
 I.R.M
 Angiografie.
 Glandele care beneficiază de
investigaţie imagistică sunt : hipofiza,
tiroida, suprarenala.

73
74
75