Tipurile lezionale ale macro-traumatismelor mainii sut cele mai obisnuite :plagi, contuzii,

luxatii ,entorse,fracturi; care pot interesa articulatiile , oasele, vasele, nervii.

Fractura este o intrerupere a continuitatii osului: uneori acesta intrerupere poate fi

incomplete (fisura, fractura in "lemn verde" la copii infundari ale oaselor craniului) sau
completa cu traiect (transversal, oblic, spiroid, longitudinal).De asemenea , fracturile pot fi :
deschise cu distrugerea tegumentului si inchise cu pastrarea integritatii tegumentulu

Etiologie

In etiologia traumatismelor se intalnesc factori mecanici , fizici, chimici si biologici.

Factorii mecanici produc traumatisme prin obiecte taioase sau ascutite , prin caderi sau
loviri.

Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse: arsuri , degeraturi, iradieri, electrocutari.

Fatorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni.

Factorii biologici produc leziuni traumatice prin intepaturi, striviri, muscaturi, etc.

Fracturile sunt produse de traumatisme prin actiune directa sau indirecta:

- fracturile directe sunt cele produse cand agentul traumatic fractureaza osul, chiar
la nivelul de aplicare a socului violent.
Sunt mai frecvent intalnite la oasele neacoperite de muschi: clavicula, tibia :

- fracturile indirecte sunt cele in care traiectul de fractura se afla la distanta de punctul de
aplicare al traumatismului .

Ele se produc prin flexie , rasucire , tractiune, presiune ,etc

Anatomie patologica

 Fracturile mainii sunt: ale bazei metacarpului (capatul distal) ale diafizei
falangelor , ale colului metacarpienelor (capatul proximal) si in al patrulea rand fractura
policelui.
 Fracturile metacrpienelor difizare sau de col , sunt imobilizate cu atela pe
fata dorsala pe o durata de trei saptamani.
 Doar fracturile colului si capului distal metacarpian pot da uneori(daca apar deplasari)
redori in articulatiile metacarpofalangiene.

 Fracturile falangelor cele mai obisnuite sunt ale falangei proximale si

mijlocii .
Capul proximal al fracturii falangei proximale deviaza dorsal(tras de extensori), iar al
falangei mijlocii poate devia dorsal sau volal in functie de sediul fracturii , in raport cu
insertia flexorului superficial al degetelor.

 Fracturile care intereseaza articulatiile interfalangiene, interesarea capetelor

articulare ale interfalangienelor, cu lezarea consecutiva a capsulei articulare duce in marea
majoritate a cazurilor la redoare articulara.
 Fractura poilicelui cunoscuta ca fractura Bennett, este o fractura a
metacarpului - capatul distal - cu dizlocare carpometacarpiana.
 Fractura scafoidului este cea mai frecventa fractura a oaselor carpului
Simtomatologie

Organismul raspunde la actiunea agentului traumatic prin manifestari locale si generale, in

care este implicat in primul rand sistemul nervos.

Manifestarea generala cea mai importanta este socul traumatic care se instaleaza in
traumatisme de o anumita intensitate .

Pe plan local , prin acelas mechanism complex se produc modificari neuro-vasculare in

general manifestarea locala comuna esta necroza tisulara ,care este rezultatul actiunii directe
a agentului traumatic asupra celulelor si rezultatul ischemiei tisulare prin distrugerea
capilarelor intercelulare. Necroza tisulara este urmata de hiperemie, locala , edem , exudat si
infiltrate celular.

Indiferent de amplasarea leziunilor locale , fracturile neglijate sau iuncorect tratate lasa
deseori o serie de sechele suparatoare, uneori foarte grave.

Din interogatoriu e necesar sa rezulte data , ora , conditiile accidentului (trafic rutier,
caderi, sport ) si modul debutului brusc in accidente , sau lent in complicatiile tardive ale
fracturilor.Se mai inregistreaza dureri subiective si caracterul lor, intensitatea ,traiect
,importanta functionala , deformare loco-regionala , evolutie.
 Se precizeza tratamentele efectuate pana la internare(primul ajutor)si modul
transportului(salvare, trecatori).

Anamneza ne furnnizeaza date importante privind etiologia afectiunii iar in cazuri de

traumatism deseori mecanismul de producere al acestuia .

 Sexul : la cel feminin pot predomina luxatia congenitala a soldului , poliartrita

reumatoida , fractura soldului , entorsele;
la cel masculine hemofilia este exclusive , predomina traumatismele.

 Varsta : la copii pot fi gasite frecvent boli congenitale , infectii osoase , rahitism ,
distrofii osoase ;
la adolescenti , dezlipiri epifizale , cifoscolioze ,tumori osoase;

la adulti predomina fracturile, luxatiile entorsele si complicatiile lor;

la varstnici se intalnesc fracturile soldului si sechelele lor; necroza de cap femoral ,

coxartroza, fracturile epifizei radiale distale, fracturi patologice , osteoporoza generalizata.

 Profesia : cei ce fac eforturi fizice pot prezenta frecvent leziuni meniscoligamentare ,
osteoporoze , discartroze
In fracturi bolnavul , acuza dureri vii intr-un punct fix,impotenta functionala , prezinta
deformarea si scurtarea segmentului respectiv,

echimoze locale , mobilitate anormala a unui segment , iar la palpari si imobilizari se percep
erepitatii osoase si intreruperea reliefului osos.

Sechelele fracturilor mainii nu sunt altele decat descrise in partea generala a acestei
monografii si anume :

- durerea
- edemul
- redoarea articulara
- scaderea fortei musculare
- pierderea abilitatii miscarilor .
Adugam alegoneurodistrofia care este discutata separat .

Dintre toate insa ,redoarea articulara reprezinta elementul sechelelor central motiv pentru
care sechelele fracturii mainii intra in sindromul "mainii rigide".
 Semnele clinice in cazul unei fracturi:

prin comparatie cu membrul sanatos ,cel fracturat apare rasucit in afara sau inauntru.In caz de
incalecari ale fragmentelor de fractura,membrul traumatizat poate sa prezinte si o scurtare.

La incercarile de mobilizare a fracturilor se constata o senzatie rugoasa (aspra) sau eruptie

osoasa.

Fracturile pot fi:

-inchise

-deschise

-fracturi unice sau multiple

-fracturi cu sau fara deplasari ale fragmentelor osoase.

La examenul clinic al traumatismelor trebuie avut in vedere urmatoarele

elemente:localizarea,forma,dimensiunea,directia,aspectul,culoare,relief,profunzime,prezenta
si tipul hemoragiei,alte particularitati in raport cu felul traumatismului eventual prezenta
corpurilor straine.

Criterii de sustinere a diagnosticului

Examen clinic

Examinarea mainii bolnave se bazeaza pe culegerea de date in numar cat mai

mare,necesare pentru stabilirea diagnosticului si conditia tratamentului.

Examenul va cuprinde pe de o parte investigatiile

anamnezice,clinice,neurologice,vasculare si examene paraclinice.

Se va acorda atentie miscarilor posibile pe care le poate efectua bolnavul si felul cum
reactioneaza la comenzi.

Vor fi notate modificarile tisulare din imediata apropiere a leziunii traumatice:

 echimoze
 edem
 hemartroza sau hidrartroza.
Examen radiologic

Semnele radiologice completeaza examenul clinic si orienteaza conduita de

tratament.Se pot produce tulburari functionale trcatoare,solutii de continuitate in diverse
structuri anatomice pana la distrugeri locale.

In fracturi examenul radiologic precizeaza diagnosticul,evidentiaza felul fracturi si

constituie un ajutor pretios in stabilirea conduitei de tratament.

Examen de labortor

Testele biologice de inflamatie sunt intotdeauna negatve: V.S.H.-ul, fibrinogenul sunt

normale. A.S.L.O. este normal testul Whaler-Rese si testul fixari latexului sunt negative, iar
anticorpii antinucleari lipsesc.

Testele de studii ale metabolismului fosfo-calcic sunt normale. Lichidul sinovial

extras din articulatie, are caracterle unul transudat: clar, vascos, sarac in celule (nu depaseste
cifra de 1500-2000 de mm2 ), cu predominanta mononucleara, adesea contine fibre de cartilaj.

Dianosticul pozitiv al fracturii post traumatice este relativ usor si are la baza
anamneza evocatoare,semnele functionale,semnele clinice obiective si semnele radiologice
edificatoare.

Diagnosticul diferential are in vedere entorsa,contuzia,fractura.

In majoritatea cazurilor erorile de diagnostic sunt legate de examenul clinic superficial si

interpretarea eroanta a imaginilor radiologice.

Evolutie si prognostic

Evolutia fracturilor simple este favorabila si vindecarea se produce in 4-5 saptamini,

atunci cind tratamentul este corect.In fractura complicata, neglijata sau incorect tratata,
evolutia este dificila, uneori defavorabila, impune un tratament indelungat, prognosticul fiind
rezervat.

Beneficiind de tratament ortopedic,chirurgical si medicamentos de urgenta, fracturile

cunosc in general o evolutie favorabila, in cazul in care fragmentele osoase isi restabilesc
continuitatea, ligamentele, tesuturile conjunctive cutanate, isi refac integritatea anatomica si
isi reiau functiil
 Tratamentul profilactic

a) Tratamentul igieno dietetic

Regimul igieno-dietetic al bolnavului in perioada post traumatica vizeaza repausul zonei

afectate.

Regimul dietetic va avea in vedere ca aportul caloric sa evite supraincarcarea

supraponderala.

Se recomanda alimente bogate in calciu , dar si in vitamine si minerale .

b) Corelatia starii psihice

In urma traumatismului pot aparea stari depresive manifestate prin dezinteres , indiferenta
sau neincredere in posibilitatea de recuperare.

Aceasta stare este un handicap pentru recuperator deoarece bolnavul refuza sa participe la
procesul recuperator.Aceasta stare este mai accentuata la varstnici.Ca remediu se foloseste
psihoterapia.

c) Tratamentul medicamntos

Mdicatia dupa traumatisme se face in general in directia combaterii durerii si reducerii

proceselor inflamatorii.

Pentru aceste obiective folosim :

- medicatia antialgica
- medicatia antiiflamatorie
 Medicatia antialgica se foloseste frecvent in durerile cu intesitati mai mari .
Sunt folosite : infiltratiile de xilina 1% cu sau fara hidrocortizon in zone limitate :
termoleptice (antideprin , teperin) ;

- neuoleptice (taridozin)in cazurile de durere articulara.

 Medicatia antiinflamatorie sunt utilizate mai frecvent : fenilbutazona , indometacin ,
piramidon , brufen , percluson , precum si diferiti unguenti ca : hidrocortizon , fenilbutazona
sau silina .
Tratamentul medicamentos atialgic sau atiinflamator trebuie insotit neaparat de un regim
desodat
d) Tratamentul ortopedic

Se face imobilizarea prin aparat gipsat care trebuie executata corect fara sa stanjeneasca
circulatia .

e) Tratamentul B.F.T.

In recuperarea manii propriu-zise un rol important il are tratamentul balneo-

fizeoterapic Tratamentul are cele mai largi recomandari cu cele mai eficiente rezultate .

Tratamentul fizio-terapic care foloseste agenti fizici are o influenta favorabila asupra
fracturilor.

a ) Hidrotermotrapia

Aplicarea de caldura locala amelioreaza circulatia de aport si de întoarcere şi scade

tonusul muscular crescut, ameliorând mobilitatea articulară. În stadiu de activare acută
aplicaţiile reci pot fi mai utile.

 Împachetarea cu nămol- constă în aplicarea pe o regiune limitată (în cazul nostru

regiunea mâinii propriu-zise) sau pe întreg corpul a nămolului încălzit la o anumită
temperatură. Materialele necesare: un pat sau o canapea, o pătură, o pânză impermeabilă,
un cearsaf, o compresă, un duş, un termometru şi un ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare - se aşează pătura pe pat pe această pânză impermeabilă iar apoi
deasupra cearsaful. Nămolul pregătit la temperatura precisă prin încălzire electrică cu aburi
sau cu amestec cu apă fierbinte.Se pune pe cearşaf într-un strat de 2-3cm

Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe care vrem so împachetam peste acest
strat .Se aplica repede namolul si pe fata anterioara si pe partile laterale ale regiunii.Se
înveleste cu cearsaf apoi cu material impermeabil si apoi cu patura .Se aplica o compresa
rece la cap pentru evitarea congestiei cerebrale . Temperatura la care se poate aplica namolul
oscileaza între 38-48 grade

Durata împachetarii este între 20-40 minute .

După terminarea procedurii , bolnavului i se aplica dus cald .

 Baia kinetoterapeutica
 Baia cu miscari este o baie calda la care se asociaza miscari în toate articulatiile
bolnavului.

Se efectuiaza într-o cada mai mare ca cele obisnuite care se umple trei sferturi de apa la
temperatura 36-37 grade si mai rar38 grade ,

Bolnavul este invitat sa se urce in cada, timp de 5 minute este lasat linistit.

Dupa aceasta, tehnicianul executa ( sub apa ) la toate articulatiile, toate miscarile posibile.
Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.

Toate aceste miscari se executa intr -o perioada de timp, de 5 minute. Dupa aceia bolnavul
sta in repaus, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician. Durata
baii este de 20 - 30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca.

 Baia de soare
Prin baia de soare se intelege expunerea totala sau partiala a corpului la actiunea
razelor solare directe si a aerului.
necesare : un spatiu special amenajat, acoperit cu nisip, o umbrela de protectie sau
dispozitive speciale pentru acest scop, palarie de panza sau de paie, galeata cu apa, prosop,
compresa pentru frunte.

Tehnica de aplicare : expunerea corpului la soare se face luand in considerare varsta

bolnavului, starea fiziologica, afectiunea si stadiul ei. Este bine ca inainte de a indica baia de
soare sa cunoastem sensibilitatea bolnavului la ultraviolete.

In functie de aceasta vom indica timpul de expunere. Acesta variaza in functie de

anotimp si de ceilalti factori meteorologici. Expunerea se face atat ca suprafata expusa cat si
ca durata.

Orientativ se incepe cu expuneri la trei sau cinci minute, intercalata de pauze la 15

minute la umbra. Durata creste progresiv cu 2 -3 minute pana in ziua a treia. In zilele
urmatoarev se creste cu cateva minute nedepasindu - se in total 120 minute pe zi. Timpul cel
mai indicat penru expuneri este iuntre 7 si 10 dimineata.

Pozitia in timpul bailor de soare este bine sa fie in decubit. Iradierile se fac uniform,
pe toata suprafata corpului
 Bolnavul va purta o palarie de protectie pentru a se evita insolatia si in timpul
expunerilor prelungite, o compresa rece la frunte.

Baia de soare se incheie cu o procedura de racire, care in functie de starea bolnavului

va putea fi o baie de mare sau lac, un dus sau o spalare cu apa incalzita la soare.

 Baile radioactive
Sunt proceduri generale sau partiale al caror efect se bazeaza pe prezenta in apa a unor
izotopi radioactivi.

Cel mai frecvent se foloseste radiul cu produsul rezultat din dezintegrarea lui,
radomul.

Materiale necesare : o cada de dimensiuni obisnute, dispozitiv pentru pregatirea

solutiilor de radom necesate pentru baie, sticla speciala cu sifon pentru introducerea
radomului in baie.

Mod de pregatire : se pregateste intr -un laborator special, solutia de concentratia mare
de radom, rezultat din dezintegrarea radiului.

Din aceasta solutie, o data pe saptamana se pregateste o concentratie mai mica

necesara bailor din care se ia zilnic o anumita cantitate. Aceasta cantitate este introdusa cu
ajutorul unui dispozitiv special sub apa din baie.

Baia se pregateste la temperatura de 35 - 36 grade durata variind intre 10 - 30 minute.

Concentratia radomului din baie poate fi cuprinsa intre 50 - 400 de unitati Mache.

b ) Eletroterapia

Electroterapia reprezinta folosirea curentului electric in scop terapeutic.

Terapia cu agenti fizici urmareste cresterea de putere a rezistentei orgasnismului. Ea

trebuie administrata simultan sau succesiv dupa terapia medicamentoasa.

Tratamentul balneo - fizioterapic este un tratament simptomatic, deci vom aplica

tratamentul in functie de simtomele fracturii mainii propiu - zise.

 Galvanizarea foloseste curentul continuu )

 Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni, in functie de
regiunea anatomica de tratat si de efectele de polaritate. La nivelul mainii propiu - zise se
folosesc electrozi sub forma dreptunghiulara cu marimi mai mici.

In functie de efectele terapeutice pentru efectul analgezic este electrodul pozitiv cel
activ si de regula de dimensiuni mici comparativ cu cel negativ.

Aplicarea electrozilor la pacient se face transeversal cand electrozii sunt situati de o

parte si de alta a mainii. In mod obligatoriu trebuie sa folosim un strat hidrofil intre electrod
si tegument, ce trebuie spalata dupa fiecare utilizare.

Intensitatea curentului e strans legata de sensibilitatea si de toleranta pacientului.

Durata unei galvanizari simple este aproximativ de trei minute. Numarul si ritmul sedintelor
este de 18 - 20 sedinte in ritm zilnic pentru fracturi.

 Ionoforeza
 Ionizarea reprezinta acea procedura prin care introducem in organism cu ajutorul
curentului continuu, diferite substante medicamentoase cu actiune farmacologica.
Pentru fractura mainii propiu - zise se fac ionizari cu fenibutazona si calciu.
 Solutia continand ionul medicamentos se inbiba stratul hidrofil de sub electrodul
activ. De aici aceasta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile glandelor
sudoripare si catre polul opus ajungand astfel in interiorul organismului, de unde ionii
medicamentosi sunt preluati de reteaua limfatica si circulatia sanguina locala
ajungand in circulatia generala. Dovada patrunderii in organism a ionilor terapeutici
( calciu sau fenibutazona ) este regasirea in urina a unor elemente chimice
medicamentoase utilizate.
 Tehnica de aplicare a ionoforezei este diferita de galvanizarea simpla prin faptul ca se
imbiba stratul hidrofil cu o solutie medicamentoasa in loc de apa.
 Polul activ este dependent de incarcarea electrica a solutiei medicamentoase.
 Substantele incarcate pozitiv, numite cationi se vor pune intotdeauna la polul pozitiv
adica anod, ies substantele incarcate negativ adica anioni, se vor pune la catod adica
polul negativ.
 Aceste solutii folosite la ionoforeza se fac preferential cu apa distilata, apa fiind cel
mai bun electrolit.
 Concentratia in ioni trebuie sa fie cat mai mica incat disocierea electrolitica este cu
atat mai puternica, incat solutia este mai diluata.
c ) Tehnica prin masaj

Masajul consta in efectuarea unor miscari manuale sau mecanice care mobilizeaza
tegumentele ,fasciile ,muschii si tendoanele actionind si asupra circulatiiei locale ,nervilor
periferici si receptorilor.

 Efectele fiziologice ale masajului.

Actiunile locale :

 actiune sedativa asupra durerilor de tip neurologic, musculare sau articulare;

 actiune hiperemianta locala de inbunatatire a circulatiei locale care se manifesta prin
incalzirea si inrosirea tegumentului asupra caruia se executa masajul
 inlaturarea lichidelor interstitiale de staza cu accelerarea procesului de resorbtie.
De asemenea masajul are si o serie de efecte generalale asupra organismului.

 stimularea aparatului circulator si respirator

 cresterea metabolismului bazal
 inbunatatirea somnului si indepartarea oboselii musculare ale pacientului.
Masajul stimuleaza prin aceasta procesul circulatiei sanguine si limfatice, combaterea
lichidului de staza si a edemului, activeaza secretia diferitelor glande, stimuleaza elasticitatea
tesuturilor subcutanate, impiedicand depunerea grasimilor, indeparteaza senzatia de oboseala
si ajuta la refacerea organismului.
Masajul actioneaza indeosebi in actiunea reflexa. Pielea este un organ bogat
vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase terminatii nervoase
(exterioceptori) punct de plecare a unor serii de reflexe. La acestea trebuie adaugat si efectele
excitante pe care le exercita masajul asupra trminatiilor nervoase din muschi, ligamente si
tendoane (proprioceptori). Toate aceste actiuni ale masajului sunt necesare intr-o serie de
afectiuni precum si utilizarea lui in scop igienic, cat si in viata sportiva.

 Masajul mainii propriu-zise. Masajul se face intotdeauna in sensul circulatiei

venoase .
Masajul mainii se incepe cu neteziri usoare pe articulatia radio-carpiana cu policele
ambelor maini ale maseurului pe partea anterioara si posterioara a articulatiei. Se continua
apoi cu netezirea pieptene pe partea palmara de cinci-sase ori pe partea dorsala cu netezirea
cu palma inchisa degetele fiind indepartate executandu-se de cinci-sase ori.
 Se framanta apoi regiunea palmara si (pe muschii tenari si hipotenari), se executa cu
policele si trei degete.Apoi se continua cu geluirea pe spatiile interfalangiene si metacarpiene
tot de cinci-sase ori. Frictiunea se executa pe regiunea palmara cu cotul degetelor prin
miscari circulare apoi pe regiunea dorsala in spatiile metacarpiene cu doua degete departate.

Ultima forma de masaj este vibratia care este mai greu de executat deoarece zona
masata este mai mica. Intr manevrele enumerate mai sus se intercaleaza si netezire de
intrerupere.

Masajul degetelor se face incepand cu netezirea cu doua degete intre police si indexul
maseurului, apoi continuam cu presiuni, framantari, eventual sub forma de mangaluire.
Frictiuni pe articulatiile metacarpiene, falangiene, si interfalangiene.

d ) Kinetoterapia.

Exercitiile kinetice urmaresc:viteza, cresterea amplitudinii in articulatiile respective

afectate si tonifierea musculaturii.

In fracturile mainilor exercitiile libere au la baza miscarile de prehensiune, stimulii

senzoriali din palma in momentul miscarii au un rol important in recuperarea functionala a
mainii.

Absenta unor fenomene inflamatorii permite o gama variata de exercitii. In cazurile in

care prezinta durri articulare foarte exprimate cum este uneori cazul in rizartroza policelui,
imobilizarea articulatiei in atela (paralel cu medicatia antiinflamatorie) ameliorarea situatiei
locale permitand ulterior exercitiile propuse.