Biletul nr.

1. Stenoza hipertrofica de pilor:

Definitia: Pilorostenoza reprezintă o malformaţie congenitală, determinată genetic, a regiunii

pilorice a stomacului cu îngustarea vădită a canalului piloric, ca rezultat dezvoltându-se voma
permanentă şi modificări metabolice. Frecvenţa 3:1000, predominant la băieţi (4:1-7:1).
Etiopatogenia: Nu este cunoscuta, dar se presupune ca intirziere maturizarii plexului nervos
mienteric ar sta la baza acestei patologii. Morfopatologic: se constată îngroşarea peretelui
piloric până la 3 - 7 mm (în normă - 1 - 2 mm). Histologie: se constată hipertrofia fibrelor
musculare (mai pronunţat în stratul circular), îngroşarea septurilor conjunctive, edem, ulterior
dezvoltându-se fenomene sclerotice în tunica mucoasă şi submucoasă cu dereglarea diferenţierii
structurilor de ţesut conjunctiv.
Tabloul Clinic:a)forma precoce - este caracteristic voma alimentara “alba` in jet e la naştere,
fară interval liber; b)forma cronică - debutul bolii începe de la a 3-a lună de la naştere şi este
caracterizată de vome rare apărute în criză cu perioade “luminoase” între ele; c) forma
hemoragică - se întâlneşte mai des la prematuri şi se explică prin hipovitaminoza K; d)
sindromul freno-piloric Rovilarta - se caracterizează prin asocierea pilorostenozei cu o
malpoziţie cardiotuberozitară, cel mai frecvent cu o hernie hiatală; e) forma prematurului.Diagn.
se bazează pe datele anamnestice, clinice si Ro-cu sustanta de contrast. DD - erori de alimentaţie,
pilorospasm, hernie hiatală, stenoză esofagiană ,achalazia esofagului, ahalazia esofagului.
Tratament: pilorotomie extramucoasă după Fredet-Ramştedt-Weber

2. Plastronul apendicular la copii

Piastronul (blocul) apendicular reprezintă o formă evolutivă particulară a apendicitei acute,

caracterizată p:intr-o peritonită plastică sau fibrinoasă localizată. Poate fi considerat ca un proces
evolutiv al apendicitei acute flegmonoase blocat prin aglutinarea anselor intestinale, cecului,
peritoneului parietal şi epiplonului în jurul apendicelui. Toate aceste formaţiuni sunt unite prin
aderenţe la început laxe, apoi solide, greu de desecat. Tabloul clinic: dureri abdominale, vome,
febră (38 - 39 С 0 ), tahicardie. La palpare se determină o masă tumorală dureroasă. Evolutiv
piastronul apendicular se poate reabsorbi sau se poate abceda (1. febra devine oscilantă,
2.însoţită de frisoane, 3.hiperleucocitoza creşte, se decelează remolierea centrală a
formaţiunii.Diagn.Tuseu rectal, USG .Tratamentul chirurgical în plastronul apendicular se
temporizează, (antibioticoterapia), operaţia fiind posibilă după 3*4 luni, când fenomenele de
peritonită plastică s-au resorbit. în plastronul abcedat, operaţia se limitează la incizia,
drenajul colecţiei peritoneale şi continuarea tratamentului medical, apendicele rămânând pe loc
(operaţia - apendicectomia se va efectua după 2-4 luni.

3. Malformatiile rinichilor la copii.

1.Anomalii de forma si volum: 1. Hipoplazia renala 2. Rinichi miniatural (redus in volum,dar

functional) 3. R. Hipertrofic ( mare cu calicele si bazinetul marit , dar cu forma normal) 4. R.
lobulat(persistententa lobulatiilor fetale) 5. R.cu forme particuare(alungiti, scurtati, sferici)
2. Anomalii de numar: 1. Agenezie renala bilateral(incompatibila cu viata) 2. Agenezie renala
unilateral (asymptomatic, marit in volum) 3. Rinichi multipli (separate complet) 4. R. dedublati
3.Anomalii de rotatie si sediu: 1.Rinichi malrotat (cu calicele -posterior si bazinetul in anterior)
2. Rinichi ectopic(lombar, iliac, pelvin,thoracic, pe partea opusa)
4. Fuziunea renala: -R.discoid ,situate lombo-sacral, -r.in S sau L, -r. in potcoava(fuziunea
polilor inferiori) Diagnostic: Urografic , Arteriografia evidentiaza anomaliile vasculare.
Tratament: Chirurgical cu rezolvarea complicatiilor (plastia pielo-ureterala, descrucisarea
uretero-vasculara), Nefrectomia. Calea de abord : lombotomia clasica, transperitoneala,
transversal.

4. Picior congenital strimb .

Atitudine vicioasa si permanenta a piciorului pe gamba in timp ce planta nu calca pe sol prin
punctele sale normale de sprijin.Componente: echinus(flexia plantara), adductia(varus),
supinatia, rotatia externa distala a gambei. Diagnostic clinic. forma tipica – este prezenta unicei
malformatii a locomotorului la copil. forma atipica – cind deformitatea de echino-varus este pe
fundalul altor malformatii(artrogripoza, sdr. Larsen.).Principii de tratament1Tratament imediat
prin miscari de corectie contra componentelor piciorului(7-10 zile)2.tratament cu aparate
ghipsate pe etape (metoda Fonseti) de la varsta de 7-10 zile a copilului. Se aplica de la varful
degetelor pina la 1/3 medie a coapsei cu genunchiul in flexie. Se corecteaza la inceput
componentele de adductie si supinatie, iar apoi echisnusul. Schimbarea aparatului ghipsat se face
o data la 3 zile. Corectia maxim posibila se obtine la varsta de 3 luni dupa care aparatele ghipsate
vor fi schimbate o data la 2 saptamani.La 5 luni se face radiografia piciorului in 2 incidente
pentru a exclude corectia falsa.Tratamentul chirurgical se face dupa varsta de 5
luni:Ligamentocapsulotomia peitalara:alungirea tendoanelor in forma de Z;pozitionarea corecta a
oaselor: astragal,calcaneu, navicular si fixarea lor cu o brosa;aparat ghipsat circular; partea
anterioara este taiata complet.Aparatele se schimba lunar, timp de 6-8 luni.

Biletul nr. 2
1. Corpi straini bronhopulmonari.

Pătrunderea corpilor străini în căile aeriene reprezintă o urgenţă majoră, chiar şi în cazurile
asimptomatice. Spre deosebire de adult, la sugar şi copilul mic, explorarea oarbă, cu degetul, în
vederea depistării unui corp străin este interzisă, datorită riscului crescut de împingere în
adâncime a acestuia. Corpul străin se va extrage numai dacă poate fi văzut cu ochiul liber. La
sugarul 1) Poziţionarea sugarului cu faţa în jos, cu capul mai jos decât trunchiul şi imobilizarea
mandibulei şi gâtului.2) Aplicarea a 5 lovituri cu podul palmei, în regiunea interscapulară .3) Cu
o mână se susţine capul, gâtul, maxilarul şi toracele, iar cealaltă mână se plasează pe spate, încât
sugarul va fi făcut ca un „sandwiched” între cele două mâini şi braţe ale reanimatorului.4) Se
întoarce sugarul cu faţa în sus, capul şi gâtul fiind susţinute cu grijă, capul fiind mai jos decât
trunchiul.5) Se aplică 5 compresiuni toracice rapide, la două degete de marginea inferioară a
sternului (aproximativ un lat de deget sub mamelon). La copilul 1) Copilul fiind în picioare sau
în şezut, reanimatorul se plasează în spatele lui şi cu braţele îi înconjoară trunchiul.2) Manevra
HEIMLICH4) Se continuă compresiunile abdominale până ce corpul străin este îndepărtat sau
până când copilul îşi pierde starea de conştienţă..
Terapie intensivă: extracţia corpului străin, combaterea tulburărilor provocate de prezenţa lui
La copilul în iminenţă de asfixie, deci cu fenomene de insuficienţă respiratorie severă, se va
practica traheostomia sau laringotomia intercricotiroidiană din primul moment.
 2. Atreziile si stenozele duodenale neonatal. Anomalii congenitale

Cauzele Obstructiile pot fi intrinseci : complete (atrezii) sau incomplete (stenoze) şi extrinseci
(care exercită compresiune pe peretele duodenului ex. Brida Ladd, pancreasul inelar,
pseudochistul de coledoc).Sediul anatomic: 1. sub ampula lui Vater , 2. deasupra deschiderii
ampulare. Există diverse forme anatomopatologice: – tipul I, atrezia membranoasa. Lumenul este
blocat de un diafragm format din mucoasă intestinală. – tipul II, atrezia cordonală în care
segmentul proximal dilatat şi hipertrofiat se continuă printr-un cordon fibros fără lumen cu
duodenul subatrezic îngustat. – tipul III, agenezia duodenală, când între segmentele închise ale
duodenului nu există nici o legătură.-tipul IV, stenoza intrinsecă apare când un diafragm mucos
închide incomplet lumenul Simptomul dominant este vărsătura bilioasă ce se repetă des din
primele 24 de ore ale vieţii. În caz de obstrucţie supravaterian, din lichidul vărsat lipseşte
culoarea bilioasa. Vărsăturile sunt frecvente şi reduse cantitativ.Vărsăturile duc rapid la
deshidratare, alcaloză şi pierdere în greutate. Starea generală se alterează rapid si grav (în 2-3
zile).Constipaţia este un semn important, scaunul meconial lipseşte. Sarcina evoluează cu
hidramnios.Examenul radiologic. Radiografia toraco-abdominală simplă în poziţie ortostatică
apar două imagini hidroaerice în etajul abdominal superior de o parte şi de alta a coloanei
vertebrale. Restul abdomenului rămâne opac. Diagnostic diferenţial:hernia hiatalăTratamentul.
Intervenţia cirurgicală se efectueazăîn anestezie generală cu intubaţie orotraheală. După
deschiderea abdomenului trebuie căutate sediul şi natura obstacolului (atrezie, agenezie, stenoză
prin diafragm saucordonală, bridă Ladd, pancreas inelar, etc.). În funcţie de natura obstacolului
există mai multe posibilităţi de restabilire a tranzitului duodenal. Stenoza duodenală extrinsecă
prin bridă Ladd care comprimă duodenul se rezolvă relativ simplu prin secţiunea bridei. Atrezia
de tip II şi III cu întrerupere anatomică a intestinului beneficiază de anastomoză prin derivaţie.
Atrezia de tip I membranoasă, ca şi stenoza intrinsecă se pretează la rezecţia diafragmei prin
duodenotomie longitudinal . În cazul obstrucţiei prin pancreas inelar soluţia optimă este o
anastomoză prin derivaţie.

3. Traumatismele organelor abdominal cavitare.

Traumatisme gastrice in cadrul traumatismelor abdominale difera in functie de gradul de
plenitudine al stomacului. Daca stomacul este plin, apar dilacerari gastrice, daca stomacul este
gol, se produce lezarea prin compresie pe coloana vertebrala si evolutie posibila spre ruptura a
peretilor gastrici cu peritonita chimica imediata sau spre contuzie gastrica cu evolutie spre
necroza si rupere ulterioara.
Traumatismele duodenului sunt destul de rar intalnite, 25% din leziuni se produc in conditiile
unor accidente rutiere, la soferi, prin izbirea de volan, in impactul anterior. Contuziile
duodenului pot duce la formarea unor hematoame parietale, care au expresie clinica relativ
modesta, nu se insotesc de reactie peritoneala, rareori pot avea ca simptomatologie varsaturi
alimentare si bilioase. In unele cazuri, aparitia unui hematom la nivelul ampulei Vater se poate
traduce prin icter mecanic si ocluzie ampulara. Diagnostic.Radiografia abdominala cu substanta
de contrast poate evidentia, intr-o anumita zona, o ingustare a lumenului (stenoza cauzata de
hematom). Plagile penetrante, pot fi intraperitoneale, sau pot fi retroperitoneale cu dificultati in
diagnosticarea imediata. Diagnosticul este dificil ,se pune prin radiografie cu substanta de
contrast.
Traumatismele intestinului subtire Se traduc prin durere şi contractură. Necesita laparotomia
exploratorie de urgenţă, deoarece peritonita consecutivă neglijată are un prognostic grav.
Tratamentul constă în intervenţie chirurgicală de urgenţă, când există semne de hemoragie
internă sau semne peritoneale ce sugerează afectarea peretelui intestinal. Leziunile intestinului
sunt frecvent asociate cu leziuni mezenterice. O dezinserţie mezenterică mai mare de 4-5 cm
induce devitalizare şi necroză intestinală cu peritonită consecutivă. Alte forme clinice se
caracterizează prin predominenţa hemoragiei interne. Tratament: Chirurgical de urgenţă.
 Leziunile colonului şi rectului sunt rare, dar grave dat fiind conţinutul septic al acestui
segment. Cel mai afectat este colonul transvers. Dilacerarile se produc mai ales in accidentele
rutiere in timp ce contuziile hemoragice se produc mai des in agresiuni. Diagnostic:
(sigmoidoscopie, proctoscopie, clisma baritata). Daca se intervine la mai putin de 6 ore, socul
este absent, contaminarea peritoneala este minima si nu exista leziuni asociate. Leziunile de
colon sint asociate cu o frecventa foarte mare a complicatiilor infectioase grave (peritonita
fecaloida), Interventia chirurgicala efectuata la mai putin de 2 ore de la traumatism precum si
administrarea de antibiotice preoperator

4.Sindromul scrotal acut.

Sindromul include o paleta larga de afectiuni ale testiculelor ce se manifestă prin inflamaţie
apărută brusc, dureri, care se intensifică în dinamică, tumefiere, hiperemie, căldură locală.Acest
sindrom cuprinde urmatoarele patologii: 1. Torsiunea hidatidei Morgagni,2. Torsiunea
testicolului, 3. Orhioepididimită acută, 4. Trauma scrotului şi testicolului, 5. Edem scrotal
idiopatic.
1.Torsiunea hidatideitesticulareMorgagni :Hidatida testiculară este un rest
embrionar din perioada de diferentiere a sexului fetal, in structura sa găsindu-se receptori atât
pentru hormonii estrogeni cât și pentru testosteron Apare în general la băieții cu varste intre 7-10
ani. Tabloul clinic: 1.Durerea insidiousa sau brusc, 2.greață,3. vărsături, 4.dificultate la mers
sau la efort. La examinare, se observă tumefacție hemiscrotală și hiperemie tegumentară.
Palparea este dureroasă, exacerbatăla polul superior testicular, unde se poate pune înevidență
semnul ”blue dot”.Diagn. Examenul clinic ,datele anamnestice si examenul ecografic
Tratamentul este chirurgical .Acesta presupune o incizie mediană, de-a lungul rafeului scrotal,
cu explorarea ambilor testiculi și excizia hidatidei necrozate .
2. Torsiunea funiculului spermatic (torsiunea testiculară) Reprezintă o urgent datorită
posibilitătii de a pierdetesticululimplicat. Leziunileireversibileaparîn general după 6-12 ore
(uneorichiarmai rapid - 3-4 ore!). Clinic: 1.Durerea inghino-scrotală și iradiată înabdomenul
inferior; 2.greață, vărsături.3. Dupa 6 ore cu durere şi induraţie a funicului spermatic, edemul şi
hyperemia scrotului, 4.Mărirea dimensiunilor testiculare este condiţionată de edem în rezultatul
limfo- şi hemostazei.Tratament :Necesită explorare chirurgicală imediată, scopul fiind acela de
a restabili fluxul sangvin cât mai rapid. Odată detorsionat testiculul, se așteaptă "recolorarea"
acestuia – dovada că este incăviabil; in caz contrar se practică orhiectomia. Este obligatorie
explorarea și fixarea testiculului contralateral.
3. Traumatismeletesticulare Patologia traumatic este una destul de frecventă la copii.Clinic, se
descoperă escoriații și eroziuni testiculare, echimoze, hematoame ce însoțesc edemul, congestia ș
itumefacția locală.Diagnosticul este Ecografia Doppler color.Tratamentul poate fi conservator
in cazul unor trauma minoresau impune explorare cu lavaj sinecrectomii, reconstrucția cu
controlulcanalului deferent, a vaselor, a epididimuluiși a țesutului testicular, drenaj etc.