1. Anatomia şi topografia unghiului ileocecal.

Variantele posibile de localizare a apendicelui

vermicular.

2. Apendicita acută. Etiologia şi patogenia. Clasificarea.

3. Apendicita acută: tabloul clinic. Semnele apendicitei acute (semnul „tusei”, Mendel-
Razdolsky, triada Dielafouy, Rovzing, Sitcovsky, Bartomier-Michelson, Cope, Obraztsov,
Crymov, Blumberg etc.).

4. Evoluţia clinică a apendicitei acute la copii şi bătrâni. Particularităţile de diagnosticare şi

tratament.

5. Evoluţia clinică a apendicitei acute la gravide. Tactica chirurgicală, pregătirea preoperatorie

şi particularităţile anesteziei.

6. Particularităţile evoluţiei clinice a apendicitei acute în funcţie de localizarea apendicelui

(retrocecală, mezoceliacă, pelvină şi subhepatică).

7. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute cu ulcerul perforat, pancreatita acută, colecistita

acută.

8. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute cu ocluzia intestinală, infecţia toxico-alimentară,

colica renală pe dreapta, boala Crohn.

9. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute cu afecţiunile acute ale organelor genitale

feminine (apoplexia ovariană, sarcina extrauterină întreruptă, anexita acută etc.).

10. Complicaţiile evolutive ale apendicitei acute. Abcesul paraapendicular: simptomatologia,

diagnosticul, tactica chirurgicală şi metodele de tratament.

11. Plastronul apendicular: etiologia, simptomatologia şi diagnosticul în funcţie de fazele

evolutive ale plastronului. Tactica de tratament, amploarea operaţiei.

12. Tratamentul apendicitei acute: pregătirea preoperatorie, anestezia. Apendicectomia: etapele

apendicectomiei anterograde şi retrograde. Complicaţiile intraoperatorii posibile în cadrul
apendicectomiei. Profilaxia şi metodele de corecţie.

13. Complicaţiile postoperatorii precoce după apendicectomie: supurarea plăgii, flegmonul

peretelui anterior abdominal, abcesul subaponevrotic. Etiologia, diagnosticul, metodele de
profilaxie şi tratament.

14. Complicaţiile postoperatorii precoce după apendicectomie: eventraţia, progresarea

peritonitei, insuficienţa suturilor bontului apendicular. Etiologia, diagnosticul, metodele de
profilaxie şi tratament.

15. Complicaţiile postoperatorii precoce după apendicectomie: abcesul intraabdominal,

hemoragia, ocluzia intestinală precoce. Etiologia, diagnosticul, metodele de profilaxie şi
tratament.
16. Apendicita cronică: noţiune, simptomatologia, diagnosticul. Diagnosticul diferenţial cu
colita cronică, pielonefrita cronică, anexita cronică. Tactica de tratament

1.Anatomia si topografia unghiului Ileocecal. Variantele posibile de localiare a

apendicelui vermicular.

Unghi ileocecal se afla intre intestin subtire si cel gros, fiind compus din segment terminal al
ileonului, cec, apendice si valvula ileocecala (valvula Bauhin). Vascularizarea de artera
ileocolica ( din artera ileocolica mezenterica sup.) din ea se desprinde artera apendiculara.
Venele ileocolice se revarsa in vena mezenterica sup. dupa in vena porta. Una din ramurile
venei ileocolice este vena apendiculara. Limfaticele se indreapta spre mezoul intestinului si se
varsa in ganglioni limfatici ileocolici.

Inervatia din plex mezenteric superior si cel celiac (simpatic),si fibre din nerv vag
(parasimpatic).

Se detaseaza de cec pe fata mediala a lui cu 2-3cm sub valvula ileocecala. Baza lui situata la
confluenta e celor trei tenii musculare a cecului.

Localizare – 2situatii – 1) unghi cecal in fosa iliaca dreapta:mezoceliac, ascendent si

descendent, retrocecal 2) unghi ileocecal: subhepatic, stinga ( dupa Revenco ) din
prelegere :descendent (pelvian), lateral,medial, ascendent, retrocecal.

2. Apendicita Acuta.Etiologie si patogenie. Clasificare

Este o afectiune inflamatorie nespecifica a apendicelui.

Etiologie :

1)Factorul mecanic. AA apare în urma obstrucţiei parţiale sau totale a lumenului apendicelui cu
fecaliţi, ce este întâlnit în aproximativ 30% din cazurile de apendicită acută la adulţi. Alte cauze
ale obstrucţiei lumenului apendicular includ hiperplazia foliculilor limfoizi din submucoasă,
helminţi, bride, tumori (carcinoid apendicular sau tumoare cecului). Toate acestea duc la
formarea unei cavităţi închise, şi ca urmare la dezvoltarea hipertensiei endoapendiculare şi a
edemului parietal;

2)Factorul microbian. Apendicita acută reprezintă un proces inflamator nespecific.

Microorganismele pot pătrunde în peretele apendicular pe cale enterogenă din colonul drept şi
pe cale hematogenă (amigdalitele, faringitele, gripa, reumatismul). Există un acord unanim de a
considera factorul obstructiv şi cel infecţios drept elemente determinante al procesului
inflamator apendicular

3)Factorul chimic. Dezvoltarea AA se datorează pătrunderei conţinutului intestinului subţire în

lumenul apendicular şi alterarea mucoasei apendicelui ca rezultat a antiperistaltismului
4)Factorul neurogen. Tulburările neuroreflexe corticale pot produce modificări neurotrofice în
apendice şi rezultă în proces inflamator.

Patogenia :

Teoria mecanica: obstacol complet sau partial ce opreste evacuarea continut apendicular
(bride ,coproliti, pozitia sa, aderente inflam.) ce duc la staza si infectie.

Teoria infectioasa: o infectie la distanta se apropie pe cale metastatica cu afectarea regiunii

ceco-apendiculare.

Teoria cavitatii inchise: in fund de sac (lumenul apendicelui) se produce o staza din cauza unui
corp strain intraapendicular ce obstrueaza lumenul la diferite nivele, formeaza ocav. Inchisa.

Teoria traumatica: inflamatia lui in urma unui traumatism la abdomen.

Actualmente se consideră că procesul patologic începe după  spasmul îndelungat al muşchilor

netezi şi a vaselor arteriale a apendicelui; contractarea musculară duce la stază în
apendice, spasmul arterial la ischemia mucoasei şi ca consecinţă se dezvoltă complexul primar
Aschoff. Concomitent, staza endoapendiculară exaltează virulenta microbiană care în prezenţa
complexului primar 
invadează peretele apendicular.
 Există un acord unanim a considera factorul infecţios şi cel obstructiv drept elemente
determinante al procesului inflamator apendicular.
Clasificare :

1) Apendicita Catarala(simpla) – prezenta in cavitate a lichidului seros transparent fara

miros. cuprinde mucoasa si submucoasa, mezou edematiat, congestionat, tumefiat si
hipervascularizare a seroasei. Pereti ingrosati, friabili, uneori cu focare de distructie
epiteliala.
2) Apendicita Flegmonoasa: inflamatia curpinde toate straturile, organul este marit in
volum, turgescent si friabil cu puroi in lumen. Mezoul friabil si infiltrat leucocitar.
Seroasa acoperita de firbina care duce la aderarea de alte organe invecinate(false
membrane). Cavitate fara luci.
3) Apendicita Gangrenoasa: are loc necroza segmentara sau completa a apendicelui, fiind o
consecinta a trombozei vaselor mezoapendiculare (lipsa circulatiei, creste ioni H, scade
pH, duce la acidoza). Culoarea este neagra-verzuie in zonele de necroza, tumefiat cu
abcese si zone de necroza in perete.In cavitatea abdominala este lichid tulbure, septic si
fetid.
4) Apendicita perforativa : continutul apendicular se revarsa in peritoneu, duce la peritonita.
3. Apendicita acuta: tablou clinic. Semnele ( tusei, Mendel-Razdolsky, triada Dieulafoy,
Rovzing, Sitkovsky, Bartomir-michelson, Cope, Obraztsov, Crynov, Blumberg)

Tablou Clinic: - Durere: ( in epigastru , paraombilical dupa in fosa iliaca dreapta – Semn
Kocher, spontana, continua, uneori cu paroxisme dureroase)

- Greata:
- Voma: una doua ori, apare dupa durere
 - Diaree sau constipatie
- Febra subfebrila + frisoane
- Puls accelerat
- Limba saburata
- Durerela palpare in reg iliaca dreapta
- Leucoticoza 12.000
Semn Mendel-R: clopotel

Semn Rovsing: palparea profunda in fosa iliaca stinga(FIS) duce la durere in partea
dreapta(FSD) prin propulsia continutului intestinal catre valva I-C si cresterea presiunii in jurul
apendicelui.

Semn Sitkovsky: intensificarea durerii in FID in decubit lateral sting

Semn Bartomir: intensificarea durerii in FID la palpare i decubit lateral sting.

Semn Cope: psoasului, extensia muschi psoas drept apar dureri in cvadrantul abdominal
inferior.

Semn Obraztsov: exacerbarea durerii lapalparea regiunii cecoapendiculare in pozitia Cope

Semn Bliumberg: apasarea lenta si profunda a peretelui abdominal, cu decompresia rapida a

palmei duce la durere vie

Semnul tusei : tusa duce la durere din fosa iliaca, insotita de reflexul de imobilizare a
abdomenului.

Semnul Crynov: la barbati , durere la introducerea aratatorului in canal inghinal

Triada Dieulafoy: durere FID, rezistenta musculara, hiperestezia cutanata

4. Evolutia clinica a apendicitei acute la copii si batrini. Particularitati de diagnosticare si

tratament.

La copii este mai frecventă localizarea pelvină şi cea subhepatică

La copii : evolueaza rapid (poate duce la perforatie si peritonita), durere violente cu

tipete( atipic, difuz, fara localizrae, periombilical), febra 39-40, voma persistenta, diaree,
hiperleucocitoza (15000-20000), intoxicati(olig=gurie sau anurie), agitat, pierde pofta de
mincare, abdomen sensibil in intregime,balonat

facem clisma cu clorhidrat.

–la copii cecul este foarte mobil, iar apendicelel lung.

Diagnostic: Date suplimentare preţioase pot fi căpătate examinând copilul în timpul somnului
natural sau medicamentos: o clismă cu soluţie caldă de 3% de cloralhidrat în doze: până la un
an – 10ml, până 1a doi ani - 15-20ml, până la trei ani 20-25ml. Sau injecţii i/m cu soluţii
calmante (relanium).
La batrini : Bolnavii peste 60 ani reprezintă 12% din cei apendicectomizaţi.

are o evolutie stearsa din cauzareactivitaii scazute a organismului. Durere slaba, temperatura
normala sau subfebrila, contractarea musculară slabă. Semnele de bază rămân - durerea
provocată de palpare în regiunea ileo-cecală şi meteorismul însoţit de dureri abdominale.
Leucocitoza este moderată, dar devierea formulei în stânga se păstrează. Este caracteristică
frecvenţa înaltă a formelor distructive (factorul vascular) pe fondul unui tablou clinic searbăd.
La vârsta de peste 70 de ani jumătate din apendicite sunt perforate.

La bătrâni sunt posibile 3 forme clinice:

 ocluzia intestinală febrilă;

 forma pseudotumorală şi

 apendicita cu peritonită în 2 timpi.

Se poate face examen ecografic si CT, irigografie pentru a confirma leziunea apendicelui ( sau
prezenta plastronului) . Sau laparoscopia de diagnostic.

5. Evolutia clinica a apendicitei acute la gravide. Tactica chirurgicala, pregatire

preoperatorie si particularitati de anestezie.

Se întâlneşte mai frecvent în prima jumătate a sarcinei, între luna a II şi a V, mai rar în
jumătatea a II-a şi cu totul rar în timpul naşterii. Dificultăţile diagnostice se întâlnesc în
jumătatea a doua gravidităţii, deoarece începând cu luna II-a a gravidităţii cecul şi apendicele
sunt treptat deplasate în sus şi posterior de către uterul în creştere.

-durerea este localizată atipic caracter continuu şi progresiv, sub rebordul costal. Din cauza
relaxării peretelui abdominal şi îndepărtării apendicelui contractarea musculară este slab
pronunţată, voma sunt confundate cu cele din cauza sarcinii (contracţii uterine). Însă este
cunoscut faptul că în apendicita acută durerile şi vărsăturile sunt însoţite de o stare febrilă şi
tahicardie, contractura musculara ( slaba si difuz pe dreapta ), simptome de iritatie peritoneala
la palpare in FID (maxim in punct MacBurney)

Leucocitoza crescută (15000-20000/mm3 cu o predominanţă a polimorfonuclearelor), semnele

Bartomie- Mihelson,0brazţov şi Coop sunt de mare valoare diagnostică. La gravide apendicita
acută îmbracă forme distructive, perforaţia şi peritonita sunt frecvente, deaceea în toate cazurile
când diagnosticul de apendicită acută nu poate fi suspendat se cere o operaţie de urgenţă, pentru
a salva atât mama, cât şi copilul. Pericolul avortului prin executarea apendicectomiei chiar şi la
sarcină înaintată nu este mare.

La examinarea lor- punem o perna sub burta pe dreapta pentru a elibera regiunea sau in decubit
lateral sting.
Apendicectomie laparoscopica este singura solutie terapeutica, prezinta riscul de avort, dar
intirzierea operatii poate duce la peritonita.postoperatorse administreaza medicamente fara risc
teratogen. Pentru pastrarea sarcinii se administreaza antispastice si progesteron.

6. Particularitati de evolutie clinice a apendicitei acute in functie de localizare apendicelui.

(retrocecal, mezoceliac, pelvian si subhepatic)

1) Retrocecal – debut si tablou clinic atenuat. Apendicele vine in contact cu peretele abdominal
posterior de aceea incordarea musculara este mai putin pronuntata (se poate gasi totusi in
regiunea lomboabd sau lombara dreapta), durerile sunt putin pronuntate deasupra FID chiar si
la palpare profunda insa la palpare in reg lombara se accentueaza, iradiaza spre coapsa, voma,
greata, hematurie. Semnul pasternatki pozitiv si obraztov.

2) Mezoceliac – el este indreptat spre linia mediana ori centrul cav abd avind o directie
transversala. Se afla in contact cu mezenterul si acoperit de ansele ilionului., dureri
paraombilicale sau subombilicale. Semnul kummel pozitiv (in treiunghi iacobovici),semnul
crasnobaev (incordare si durere muschiului drept abd mai jos de ombilic), diaree. Apar
simtpoate de ileus dinamic(antrenarea anselor in proces patologic )

3)Pelvian – durere in hipogastru, suprapubian, si in regiunea ovarelor, tulb vezicale si

rectale( diaree, retentie de urina, dizurie, polikilurie), contractura musculara suprapubian (de jos
in sus), șa femei- metroragii, hiperestezia fundului de sac douglas (poate duce la abcesul
douglas), prin tact rectal sau vaginal se simte bombarea fundului de sac peritoneal, Puncţia
Douglas-ului arată prezenţa puroiului şi stabileşte diagnosticul, hematurie. Durerea este mai
diminuata din cauza ca regiunea are mai putine terminatiuni nervoase

Semnul Cope pozitv

4)Subhepatic – cecul si apendicele este situat subhepatic. Durere sub rebord costal drept si se
confuza cu o colecistita acuta. Contractie musculara localizata regiunea subhepatica. Poate
apărea un subicter. Ea însă nu are caracterul bilioseptic din angiocolită. Se face laparoscopia si
sonografia

7. Diagnostic Diferential al apendicitei acute cu ulcer perforat, pancreatita

acuta,colecistita acuta

1) Ulcer perforat: triada – anamneza gastrica, durere pongitiva, contract musculara difuza.

2) Pancreatita acuta – durere in epigastru( iradiazaspre spate), voma cu bila, semn

Voskresensky (lipsa puls aortei abdominale), semn Cherte ( contract musculara mai sus de
ombilic), semn Mayo (durere in reg.vertebrocostala stinga), semn Mondor ( cianoza teg.perete
abdominal)

3) Colecistita acuta – durere violenta sub rebord costal drept care iradiaza in umar si sub
omoplat), voma, UZI si laparoscopia)
8. Diagnostic diferential al apendicitei acute cu ocluzia intestinala, infectia toxico-
alimentara, colica renala pe dreapta, boala Crohn.

1) Ocluzie intestinala – durere difuza pe tot abdomenul cu caracter paroxistic cu intervale

nedureroase la palpare,Triada Wahl -- balonarea asimetrica laterala, la percutie - timpanism,
auscultatie – peristaltism exagerat , tranzit oprit brusc si complet, vome frecvente cu alimente
dupa cu bila si pe urma fecaloide., radiografia – nivele hidroaerice sau cea cu contrast careva
depista locul obstacolului.

2) Infectia toxico-alimentara – crize de indigestie acutadupa o alimentatie abundenta si

exagerata, colice violente, voma, diaree, transpiratie rece si alte semne deintoxicatie. Lipsa
localizarii durerii (mai mult paraombilical ) ne spune ca e indigestie, la palpare – cec zgomotos.
(in infectie cu salmonela constatam eruptii cutanate, bradicardie necorespunzatoare si
insamintare pozitiva)

3) Colica renala pe dreapta – durere mult mai mare (poate duce la lipotimie) care apar dupa
efort sau zdruncinare, iradiaza spre organel genitale, voma, dizurie, micro- si macrohematurie,
nelinistea bolnavului, inceteaza brusc cu eliminarea calculului ( simptom Spasocucotki) .
Radiografia abdomenului, urografia, UZI renograma prin izotopi. (durerea dispare in
urma blocajului cordonului spermatic)

4) Boala Crohn – ( inflamatie nespecifica a ileonului terminal) intraoperator se va cerceta

ileonul pe o lungime de 1 metru pentru a exclude apendicita sau inflamatia diverticolului
Meckel.

9. Diagnostic diferential al apendicitei acute cu afectiunile acute ale organelor genitale

feminine (aplopexia ovariana, sarcina extrauterina intrerupta, anexita acuta)

1) Aplopexia ovariana – debut acut, durere hipogastru, semne de hemoragie interna, soc
hemoragic, colaps

2) Anexita acuta – dureri dupa menstruatie in partea de jos al abdomenului cu iradiere in

regiunea sacrala si lombara, febra, eliminari vaginale purulente (anamneza ne da info
despre dereglari de ciclu, anexite salpingo-ooforite) Tact vaginal – durere la deplasarea
uterului ( simptom Promptov), plastron in regiunea anexelor din dreapta. ( Semn Jendrinski –
in decubit dorsal cu miina chirurgului in punct Morris-Kuminel bolnava se aseaza- diminuarea
durerilor deoarece anexele aluneca in bazin)

3) Sarcina extrauterina intrerupta – in antecedente vedem ca avea intirziere de ciclu si

metroragii, durere mare la rupere in partea de jos al abdomenului cu iradiere spre umar si rect,
voma, contractura musculara, puls accelerat, TA scazuta – colaps, analiza sangelui – anemie,
punctia Douglas – extrage sange schimbat . ( unele cazuri laparoscopic)

10. Complicatii evolutive ale apendicitei acute. Abces paraapendicular, simptomatologia,

diagnosticul, tactica chirurgicala si metode de tratament.
Complicatii evolutive :plastron apendicular, peritonita, abcese regionale si la distanta,
pileflebita, septicemii

1)Plastron apendicular (Bloc) – un fel de peritonita -- este o evolutie favorabila din exudat se
depune fibrina, care contribuie la adeziunea anselor intestinale cu epiploonul si limiteaza astfel
procesul inflamator. Ea apare la 3-5 zi dupa debutul bolii, acuze de dureri surde in FID care se
opresc in timpul mersului. Evolutia lui are trei faze: infiltrativa, de abcedare, de fistularizare.

2) Pileflebita – tromboflebita septica a venei porta. HTPortala cu bacese miliare hepatice, febra
si frison, durere, subicter, circ venoasa colaterala, ascita si pleurezia.

3)Septicemia – o forma septicopioemii cu localizare supurativa pluriviscerale ( abces plamin,

gangrena plamin, carbuncul renal, abcesficat, abces intracranian et.)

4) abcese – periapendicular, retrocecal, peritiflita supurata, abces Douglas, hepatic, parieto-

colice, mezentericocolice si intermezenterice (drenaj chirurgical )

- Abces paraapendicular – colectie de puroi aparuta in rezultatul gangrenei si necrozei infectate

a apendicelui vermiform. El implica frecvent sp retroperitoneal cu constituirea flegmonului
retroperitoneal.

Semne clinice : febra hectică; creşterea, leucocitozei devierea formulei leucocitare; majorarea
dimensiunilor plastronului şi intensificarea sensibilităţii abdominale;

Localizare: lateral in fosei iliace drepte, dar poate avea și sediu pelvin. (În acest caz tuşeul
rectal este util pentru identificarea unei colecţii pelvine purulente)

Diagnostic: ultrasonografie transabdominală (sau transvaginală la femei) sau tomografie

computerizată;

Tratament chirurgical urgent: Calea de acces pentru deschiderea şi drenarea abcesului trebuie să
fie cât mai directă şi preferabil este cea extraperitoneală. De obicei, incizia este plasată mai
lateral de accesul McBurney, în apropierea nemijlocită de spina iliacă. Aceasta permite drenajul
abceselor retrocecale, mezoceliace şi pelvine. Dacă se determină prezenţa unui abces erupt se
recomandă să se limiteze intervenţia la evacuarea acestuia şi plasarea unui tub de dren în focar;

(În situaţii favorabile şi suficientă experienţă este posibilă drenarea ecoghidată a colecţiilor
purulente periapendiculare.)

11. Plastron apendicular: etiologie, simptomatologie si diagnostic in functie de fazele

evolutive ale plastronului. Tactica de tratament, amploarea operatiei.

Plastronul apendicular este o formă evolutivă rară a apendicitei acute, care se dezvoltă după 48-
72 ore de la debutul maladiei în cazul adresării tardive sau erorilor de diagnostic. Este
caracterizat prin formarea în fosa iliacă dreaptă a unei tumori inflamatorii cu sensibilitate
dureroasă la palpare şi contur şters.

Simptomatologia: febră 38-39C,frisoane, tahicardie, constipatie şi leucocitoză moderată,

La palpare – formatiune tumorala, ovala, imobila, dureroasa, marimi variabile. ( creste in
primele 6-7 zile)

Evolutie – incepe resorbtia si reducerea limiteiexterioare a impastarii, febra,leucocitoza scad cu

normalizarea tranzitului intestinal. ( sub tratament conservator- repleţii volemice adecvate şi
administrarea parenterală a antibioticelor cu spectrul larg de acţiune, repaus la pat, analgezie,
preparate antiinflamatorii;)

Daca Nu se reabsoarbe sub tratament conservativ se fac investigatii paraclinice: ecografia,CT

irigoscopia, fibrocolonoscopia.

Tactica de tratament: Când plastronul apendicular este diagnosticat intraoperator, intervenţia

chirurgicală trebuie oprită. Continuarea operaţiei poate duce la dezvoltarea complicaţiilor şi
poate necesita rezecţie intestinală. După externare pacienţilor li se recomandă apendicectomie
programată la distanţă, de obicei, peste 3 luni după resorbţia plastronului.

În majoritatea cazurilor plastronul apendicular va scădea în dimensiuni în zilele următoare,

când inflamaţia se rezolvă, deşi pacienţii necesită supraveghere prudentă pentru a detecta la
timp semnele precoce ale abcedării; ( daca nu se resoarbe (se supureaza) duce la formarea
abcesului apendicular cu instalarea semnelor locale si generale – durere, puls creste, temp de
tip septic(mare), frisoane transpiratie, leococitoza 15000-20000/mm3, alterarii starii generale.
Daca nu se intervine chirurgical se instaleaza peritonita.

12. Tratament apendicita acuta: pregatire preoperatorie, anestezie. Apendicectomie:

etapele apendicectomiei antergrad si retrograd. Complicatii intraoperatorii posibile in
cadrul apendicectomiei. Profilaxia si metode de corectie.

Operatie urgenta, în primele ore de la spitalizare, fără orice întârzierea inutilă

Operaţia programată indicată peste 3 luni de la episodul de AA, finisat cu formarea

plastronului apendicular, tratat conservativ şi resorbţia acestuia.

1) Preoperator -- stare gravă a pacientului - instalarea cateterului în vena periferică şi

cateterizarea vezicii urinare pentru controlul diurezei orare; echilibrului acido-bazic sanguin,
Determinarea accesului chirurgical optimal. Administrarea de calmante, AB cu spectru
larg,perfuzie, aspiratii gastrice

Schema-exemplu de tratament perfuzional:

o Sol. Dextranum – 400 ml + Sol. Pentoxiphyllini 5,0 ml,

o Sol. Natrii chloridum 0,9% – 400 ml + Sol. Drotaverină 2,0 ml,

o Sol. Glucosae 10% – 400 ml + Sol. KCl 4% – 30 ml,

o Sol. Natrii chloridum+Kalii chloridum+Calcii chloridum – 400 ml.

2) Anestezie -- locală, regională (spinală, epidurală) şi generală;

3) Calea de acces -- În majoritatea cazurilor abordul McBurney este optimal şi permite
efectuarea apendicectomiei,

- Incizia Lenander (verticală pe marginea laterală a muşchiului rect abdominal drept)

- incizia Jalaguier (verticală, prin teaca muşchiului rect abdominal drept) au avantajul
transformării sale

într-o laparotomie largă în cazurile dificile;

-Laparotomia mediană inferioară permite o toaletă perfectă prin lavajul întregii cavităţi

peritoneale şi instalarea unui drenaj corect în cazul AA complicate cu peritonită generalizată.

5)Anterograd –

După exteriorizarea apendicelui în plagă se realizează clamparea, transecţia şi suturarea şi/sau

ligaturarea mezoului apendicular cu ajutorul unui fir neresorbabil (capron nr. 3 şi 4 – după

sistemul vechi, sau 2-0 şi 3-0 – după sistemul metric);

+ Ligaturarea apendicelui la bază se efectuează cu fir resorbabil (în cazul când se presupune

înfundarea bontului apendicular în intestinul cec) sau neresorbabil (când nu se face sutura în

bursă);

+ Sutura în bursă se efectuează cu fir neresorbabil, sero-muscular nepenetrant, la 5-6 mm de la

baza

apendicelui, implicând teniile intestinului cec;

+ Secţionarea apendicelui se realizează după izolarea câmpului operator cu comprese.

Tracţionând

pensa, care fixează vârful apendicelui, se secţionează apendicele vermiform cu bisturiul;

+ După secţiune, bontul se badijonează cu iod, apoi se invaginează în cec cu penseta;

+ După invaginarea şi ligaturarea firului primei burse, poate fi aplicată a doua sutură cu fir

nerezorbabil în „Z”.

Retrograd –

Este rar indicată, deoarece are un risc crescut de contaminare a plăgii operatorii, fiind mai des
efectuată în AA retrocecală, cu cec imobil, când manevra de exteriorizare a vârfului apendicelui
vermiform este imposibil de efectuat;

+ Se mobilizează baza apendicelui, pe sub care se trece o pensă Pean şi se secţionează între
două
ligaturi;

+ Bontul apendicular se invaginează în cec cu sutură în bursă şi în „Z”. Ulterior apendicele

vermiform este mobilizat spre vârf, ligaturând fracţionat mezoapendicele.

Complicatii Intraoperatorii –

+ Hemoragia arterei apendiculare sau ceco-apendiculare. ( mezou fragil si inflamat)

+lezarea organelor vecine (cec, ileon, artera iliaca, ureter (cind e retroperitoneal apendicele),
vezica urinara)

+Contaminarea plagii sau cavitatii peritoneale cupuroi fetid din bont in bursa cecala, izolarea
incompleta a campului operator

Profilaxie si metode de corectie –

+ Pacientul începe alimentaţia lichidă în prima zi postoperator;

+ În cazul complicaţiilor poate fi necesară instalarea sondei nazogastrice pentru câteva zile;

+ Analgezice

+ Drenurile abdominale sunt înlăturate în prima zi a perioadei postoperatorii, sau peste câteva
zile, când debitul eliminărilor seroase nepatologice scade până la un volum minimal (mai puţin
de 50 ml / 24 ore);

13. Complicaţiile postoperatorii precoce după apendicectomie: supurarea plăgii,

flegmonul peretelui anterior abdominal, abcesul subaponevrotic. Etiologia, diagnosticul,
metodele de profilaxie şi tratament.

14. Complicaţiile postoperatorii precoce după apendicectomie: eventraţia, progresarea

peritonitei, insuficienţa suturilor bontului apendicular. Etiologia, diagnosticul, metodele
de profilaxie şi tratament.

15. Complicaţiile postoperatorii precoce după apendicectomie: abcesul intraabdominal,

hemoragia, ocluzia intestinală precoce. Etiologia, diagnosticul, metodele de profilaxie şi
tratament.
13-15:Cauza complicațiilor infectarea /greșeala chirurgului.
Etiologic:
supurarea plagii prin eradierea infecțieiperitonita,abces
diagnostic-radiografia pe gol(lichid in cav abdominală)
Tratament –chirurgical,lavaj abdominal,AB terapie

16. Apendicita cronică: noţiune, simptomatologia, diagnosticul. Diagnosticul diferenţial cu

colita cronică, pielonefrita cronică, anexita cronică. Tactica de tratament.

Apendicita cronică:un ansamblu de leziuni micro- și macroscopice ,rezultate în urma unui

proces inflamator apendicular acut.Procesul dominant e cel de atrofie și sclerozare tuturor
straturilor apendicelui .Deosebim Acr reziduală(după reabsorbția plastronului apendicular) și
Acr recidivanta (repetarea periodică a A acute într-o forma ștearsă).Macroscopic 2
forme :a)scleroatrofica; b)sclerohipertrofică.

*Nu exista o simptomatologie proprie apendicitei cronice.Bolnavii se pling de dureri cu

caracter intermitent la nivelul fosei iliace drepte ,cu iradiere în epigastru mai ales la palparea
profunda a cecului(Koher-inversat).Dureri se insoțesc de grețuri ,vome,tulburări tranzitului
intestinal.
*Ex.obiectiv:durere la palparea a fosei iliace drepte ; manevra psoasului (W. Jaworski, medic
polonez 1849-1924), în care palpăm fosa iliacă dreaptă în timp ce bolnavul, оn decubit dorsal,
ridică membrul inferior drept întins, determină durere în apendicita cronică;
• semnul Binet: la percuţia cecului se constată uneori un timpanism exagerat;
• manevra Rovsing pozitivă, (Rovsing Nils -chirurg danez din Copenhaga, 1862-1927);
• tuşeul rectal şi vaginal sunt utile pentru diagnostic.
*Examenul radiologic baritat prin procedeul Czepa(administrarea de sulfat de bariu şi sulfat de
magneziu) permite vizualizarea apendicelui. Nu furnizează însă date certe de suferinţă
apendiculară cronică. Lipsa de injectare, cudare, umplerea neomogenă,nlumenul neregulat,
filiform sau staza la nivelul apendicelui nu mai sunt considerate ca semne caracteristice
apendicitei cronice.
**Diagnosticul de apendicită cronică este de fapt rezultatul excluderii altor afecţiuni. Clinic,
radiologie, ecografic şi prin examene de laborator se pot diferenţia durerile abdominale de alte
etiologii:
• digestive: afecţiuni gastro-duodenale, stenoze şi tumori intestinale, ileita terminală, parazitoze,
colopatii, afecţiuni biliare, pancreatite
• extradigestive: afecţiuni urinare, ginecologice, nevralgii parietale, simptomatologie iliacă
dreaptă, nevroze, arteriopatii.
FEDS:ca sa excludem afectiuni digestive pină la lig Treitz.
Analiza de urina
Colonoscopia
Irigografia cu substanța barietata aposa per rect sub presiune –lipsa contrastării lumenului
/contrastarea partială/lumen neregulat ;dureri in timpul procedurii
****Tratamentul apendicitei cronice este exclusive chirurgical şi constă оn apendicectomie
efectuată la rece. Se recomandă atenţie la liza aderenţelor pericecale şi periapendiculare. De
obicei evoluţia postoperatorie este fără complicaţii.