lOMoARcPSD|5894272

35. TUMORILE BENIGNE

- tumori benigne :
 leziuni fibroase : defectul cortical fibros (fibromul nonosifiant), desmoidul
cortical, displazia fibroasă, displazia osteofibroasă, fibromul desmoplastic,
granulomul reparator
 leziuni chistice : chistul osos, chistul osos anevrismal, chistul
juxtaarticular, chistul epidermoid
 leziuni osteogenice : osteom osteoid, osteomul
 leziuni cartilaginoase : exostoza unică sau boala exostozantă, condrom,
encondromatoză
 alte tumori benigne : nervoase, vasculare, adipoase
- tumori benigne borderline : tumora cu celule gigante, condroblastomul, fibromul
condromixoid, osteoblastom, histiocitoza X

LEZIUNI CHISTICE
CHISTUL OSOS ESENȚIAL / SOLITAR

CHISTUL OSOS ANEVRISMAL

- leziune benignă activă ce determină o balonizare a osului cu lichid sanguinolent (provine
din vasele arteriolare)
- frecvent la copii mari și adulți tineri
- se poate asocia 30% cu TCG, displazia fibroasă, osteoblastom,condroblastom ect
- localizarea frecventă : coloana vertebrală (elementele posterioare –pediculii), diafiza
oaselor lungi, oasele plate
- macroscopic : aspect de fagure, perete exterior subțire, conținut sanguin
- complicații : prăbușirea vertebrei cu compresiune medulară, rar fracturi patologice
- tratament : chiuretaj + crioterapie + plombaj cu grefă; la nivel vertebral – se poate face
stabilizare profilactică; cele neoperabile – radioterapie; fracturi pe os patologic – OS

CHISTUL SINOVIAL OSOS (chistul osos subcondral / chist mucoid)

- nu comunică direct cu cavitatea articulară, fiind localizate epifizar / epifizometafizar
(excepțional diafizar)
- localizări de elecție : tibie (maleola internă) 35%, șold 20%, tarsiene, carpiene
- extensie osoasă a celor de părți moi; frecvent la bărbați de vârstă medie; tratamentul e
necesar doar dacă sunt dureroase – chiuretaj + pombaj

CHISTUL EPIDERMOID
- conține material keratinos, spiteliu scuamos (conținut alb-gălbui, cazeos)
- frecvent la nivelul falangelor distale ale mâinii în special și în calota craniană
- determină osteoliză circumscrisă de osteoscleroză variabilă = fragilizarea corticalei cu
posibilitatea apariției de fracturi)
- tratament : chiuretaj

1
 lOMoARcPSD|5894272

LEZIUNI FIBROASE
FIBROMUL OSOS NEOSIFIANT (defectul cortical fibros sau lacuna corticală metafizară)
- distrofie osoasă benignă formată din insule de țesut conjunctiv localizată metafizar,
intra sau sub-cortical
- afectează copiii și adolescenții (9-15ani), în special de sex masculin
- frecvent în metafiza oaselor lungi ale mb pelvin : 40% - extremitatea inferioară a
femurului; 20% - tibie inferior; 20% - tibie superior
- clinic – simptomatologie săracă; de obicei descoperire radiologică : lacună clară cu o
bandă de scleroză periferică situată metafizar, în apropierea cartilajului de conjugare; se
mărește odată cu creșterea osoasă (alungire în axul lung paralel cu diafiza); poate fi
multilocular, cu diamterul sub 5 cm. Nu are reacție periostală
- biopsia rar necesară deoarece de obicei evoluția e spre remaniere completă (vindecare
spontană); dacă se practică – se asociază și chiuretajul; chirurgical se intervine doar când
diagnosticul e incert, dacă e volominos și prezintă tendință la agresiune (e dureros),
fractură pe os patologic; tratament = chiuretaj + plombaj cu spongie

FIBROMIXOMUL
- extrem de rar; origine la nivelul măduvei osoase sau periostală
- se întâlnește în special la adulți; localizarea de elecție – oasele bazinului, maxilar, rar pe
oasele lungi sau scurte; poate fi situat central sau periferic
- leziune osteolitică cu scleroză periferică variabilă ca intensitate
- dacă se malignizează semnele radiologice se modifică – având caracter distructiv cu
ștergerea conturului și întreruperea corticalei
- tratament : chirurgical – chiuretaj cu plombaj sau rezecție marginală : dacă sunt
executate incorect pot da recidive; malignizare – chirurgie oncologică

XANTOMUL
- contituit din celule xantomatoase (histiocite), uneori celule gigante într-o masă de țesut
conjunctiv; se asociază cu creșterea colesterolului și lipidelor serice
- pot fi subperiostale sau osoase = leziuni pseudotumorale cu eroziuni corticale sau
osteolitice bine delimitate, uneori simetrice la nivelul extremităților
- tratament : chiuretaj + plombaj spongios în scop diagnostic și terapeutic

FIBROMUL PERIOSTAL (desmoidul periostal)

- foarte rară; apare între 4-10ani;
- masă tumorală circumscrisă, de dimensiuni mici situată pe corticală, constituită dintr-o
rețea de fibre colagenice
- localizare frecventă : femurul distal, tibie proximală, mai rar femur proximal; excepțional
– claviculă sau membru superior; inițial localizarea e metafizară; cu creșterea devine
diafizară;
- radiologic : osteoliză alungită, policiclică cu creste osoase cu lizereu de osteoscleroză
- tratament : cele asimptomatice nu se tratează; chirurgical în caz de fractură pe os
patologic, cazurile dureroase : chiuretaj + plombaj

2
 lOMoARcPSD|5894272

FIBROMUL DESMOPLASTIC /desmoid

- rară; creștere lentă; macroscopic – formațiune albicioasă dens colagenă, greu de
enucleat
- apare la toate grupele de vârstă; mai frecvent pe oasele tubulare la nivelul diafizei /
metafizei;
- radiologic : osteoliză cu margini uneori imprecis delimitate;
- dă recidive locale; radioterapia o transformă malign
- chiuretaj + crioterapie + plombaj sau rezecție marginală

DISPLAZIA FIBROASĂ

DISPLAZIA OSTEO-FIBROASĂ / fibromul osifiant

- frecvent localizată la nivelul tibiei; apare înainte de 10 ani
- tibia e lărgită și curbată A-P; nedureroasă
- Rx : osteoliză intracorticală excentricăvcu balonizarea cortexului și osificare densă peri și
intra-lezională
- dacă diagnosticul e sigur : fără biopsie / tratament
- diagnostic diferențial cu adamatinomul, displazia fibroasă monoostică;
- tratament : fracturi, diagnostic incert, deformări; chiuretaj + plombaj sau rezecție
marginală; osteotomii pt deformări; conservator pt fracturi

GRANULOMUL REPARATOR CU CELULE GIGANTE

- frecvent afectează oasele mici ale mâinii; bărbații de 20-30 ani sunt afectați mai frecvent
- aspect de osteoliză benignă; tratament – chiuretaj; fără recidive

LEZIUNI OSTEOGENICE / TUMORI FORMATOARE DE OS

OSTEOMUL
- e întâlnit aproape în exclusivitate la nivelul oaselor de origine membranoasă (oasele
feței și ale craniului – sinusuri frontale, maxilare, maxilar superior, mandibulă), foarte
rar la nivelul oaselor encondrale (oasele lungi, coloană, omoplat)
- de obicei la bărbați între 18-25 ani
- simptomatologie săracă, de obicei când se complică apar fenomene de compresiune sau
sinuzită
- are potențial de creștere important; nu malignizează niciodată
- Rx : masă tumorală lobulată cu baza largă de implantare pe corticală – aspect de os
matur cu densitate osoasă uniformă pe baza de implantare (opacitate densă bine
delimitată)
- după structură : osteom spongios (endosteom) sau compact
- diagnosticul e ușor de stabilit dacă se localizează cranio-facial; dificil când e localizat în
alte zone – se confundă cu osteosarcomul juxtacortical, osificările periostale
juxtacorticale (exostoze) sau miozita osifiantă circumscrisă
- tratament : asimptomatice nu necesită tratament; complicații = tratament chirurgical –
dificil în unele localizări (osteom etmosfenoidal – cel mai dificil)

3
 lOMoARcPSD|5894272

OSTEOMUL OSTEOID
- tumoare benignă solitară caracterizată prin producerea de țesut osos dens în structura
căruia se identifică o entitate specială = nidusul
- este de 3 ori mai frecvent decât osteoblastomul; reprezintă 10% din toate tumorile
benigne; raportul pe sexe e de 4/1 în favoarea bărbaților
- apare frecvent în primele 3 decade de viață : 80% dintre pacienți au sub 30 ani, 50% sub
20 ani
- frecvent la nivelul oaselor lungi 75% (2/3 diafiză femur, tibie, restul metaepifizar), 15% -
extremități, 10% - coloană
- clinic :
o durere inițial intermitentă, ulterior permanentă, necalmată de repaus (nelegată
de mișcare), calmată inițial de aspirină, cu paroxisme nocturne
o tumefacție – rar, numai în localizările superficiale, dureroasă la palpare (degete –
aspect fusiform, aspect fusiform al crestei tibiale)
o semne în funcție de localizare : șold – poate simula o artrită, cu durere la
mobilizare, poziție antalgică + semne clinice de inflamație; coloană – atitudine
scoliotică antalgică, eventual lombosciatalgii, nevralgii cervico-brahiale sau chiar
paraplegie; dacă e localizată lângă cartilajul de conjugare, poate excita creșterea
= hipertrofia regiunii cu inegalitate de lungime, deviații în var / valg a axului
membrului inferior
- radiologic : semnele clinice le preced cu câteva luni; OO poate avea 3 sedii posibile în
localizarea extravertebrală : corticală, spongioasă, periostală :
o OO cortical e situat în principal pe diafiza oaselor lungi; nidusul = tipic apare ca o
lacună mică înconjurată de o reacție corticală condensantă; uneori nidusul e
dificil de vizualizat, fiind mascat de condensarea osoasă sau are imagine de
cocardă, cu calcificări în centrul lui
o OO intraspongios – cu localizare preponderentă la nivelul colului femural, oasele
mâinii / piciorului; reacția de condensare din jurul nidusului e mult mai redusă,
uneori inexistentă; poate lua aspectul unei hipertrofii globale a segmentului
scheletic (col femural, falangă)
o OO periostal – imagine rotunjită cu îngroșarea zonei pe care e implnatat
o Localizarea vertebrală – imagine litică circumscrisă sau condensată situată între
arcul posterior și pediculi
- CT –pentru vizualizarea nidusului mai ales în localizările vertebrale / intraarticulare; sau
scintigrafia – zonă de hipercaptare mică într-o zonă mare cu hipercaptare mai redusă;
sau arteriografie – zona hipervascularizată de la nivelul nidusului
- Examenul AP :
o Macroscopic
 identificarea nidusului e o condiție esențială pentru diagnostic; are aspect
rotund / ovalar cu textură / culoare în funcție de importanța
osteogenezei și vascularizația intralezională : roșu-brun în leziunile
evolutive; galben-brun în cele involutive cu calcificări; limitele nidusului
sunt nete separate de un lizereu fibros de 1mm; rar e peste 1cm

4
 lOMoARcPSD|5894272

 osteogeneză reacțională în funcție de localizare (corticală, subperiostală,

spongioasă) – zonă reactivă perifocală
o microscopic : țesut conjunctiv tânăr, foarte vascularizat cu numeroase
osteoblaste și celule gigante, osteoclaste, subtanță osteoidă
o calcificarea poate fi centrală realizând o coroană la periferie nidusului sau
centrifugă (mai activă) și se îndepărtează de nidus:
o nidusul evoluează natural cu următoarele posibilități :
 nidusul prezintă o creștere limitată cu o fază de stabilizare
 dispariția nidusului cu persistența osteosclerozei reacționale
 nidusul crește în volum evoluând spre un osteoblastom
 persistența nidusului cu evoluție lungă peste 10-15 ani
 au fost descrise și OO cu nidusuri duble
- diagnostic diferențial : osteomielita sclerozantă sau abces Brodie, hemangiom,
osteosarcom intracortical
- de obicei biopsia ca gest singular nu e necesară (diagnostic radio-clinic); chiuretajul e
posibil dar nu e recomandat deoarece predispune la recidive; se preferă rezecția în bloc
(piesa e fotografiată pentru a vizualiza nidusul) urmată de grefare +/- OS; tehnici mai noi
– extirparea nidusului prin foraj cub control CT sau percutan prin radiofrecvență (se
introduce electrodul prin acul de biopsie)
- evoluție : tumoare benignă dominată de sdr dureros; nu malignizează; riscul evolutiv
principal – recidivă în caz de chiuretaj (20%), nul – rezecție.

OSTEOBLASTOMUL
- prezintă similitudini histologice cu OO
- reprezintă 3% din tumorile benigne
- vârsta : la fel ca OO
- localizare : 40% pe coloană (arc posterior sau pedicul), 20% - oase lungi (mai ales
metafizar)
- clinic : la fel ca OO
- radiologic : osteoblastomul se localizează predilect spongios; nidus mai voluminos peste
1 cm până la 2-3 cm, înconjurat de osteoscleroză, mult mai redusă comparativ cu OO; se
poate localiza și periostal = imagine circumscrisă pe corticală, cu extindere în părțile moi,
dar rămâne separat de acestea printr-un fin lizereu; vertebral – la fel ca OO; la fel CT /
scintigrafie / angiografie
- examen anatomo-patologic :
o macroscopic : similar cu OO dar dimensiuni mai mari (peste 1cm) și absența
formării reacționale osoase în jurul leziunii; OB e o leziune osteoformatoare
circumscrisă, dar expansivă predominând la niv coloanei dorsolombare;
dimensiuni între 8-10 cm cu contur polilobat
o microscopic similar cu OO cu abundența țesutului conjunctiv lax și osteoblaste
abundente, uneori cu aspect pagetoid
- diagnostic diferențial : chist anevrismal al coloanei, b. Paget localizată, miozita osifiantă,
osteosarcom
- tratament : la fel ca OO; în cele inoperabile din cauza localizării – RT (foarte sensibil)

5
 lOMoARcPSD|5894272

- evoluție : rarisim se transformă malign

TUMORI BENIGNE CARTILAGINOASE

EXOSTOZA
- poate fi solitară sau multiplă; 50% se transmit autozomal dominant
- sinonime : osteocondromul, exostoza ereditară sau boala exostozantă, formele multiple
cel mai corect exostoza osteo-cartilaginoasă
- tumoare benignă osteocartilaginoasă dezvolată în zona metafizară a oaselor encondrale
- cea mai frecventă tumoră benignă : 45% dintre tumorile benigne, 12% din tumorile
osului; mai frecvent la copii; se oprește odată cu maturarea scheletului
- localizarea cea mai frecventă : metafiza oaselor lungi; forma solitară se localizează în
peste 50% din cazuri la nivelul extremității inferioare a femurului, superioară a tibiei și
humerusului, rar vertebral, sacru, claviculă, oasele mici ale mâinii/piciorului; forma
multiplă are aceeași localizare, volumul și numărul leziunilor fiind variabile (simetrice,
bilaterale)
- clinic :
o forma solitară : de obicei descoperită după vârsta de 20 ani; frecvent
asimptomatică, uneori – jenă la mobilizarea articulară, foarte rar : compresiuni
vasculare / nervoase
o forma multiplă : descoperită în prima decadă de viață; de obicei apar alte
anomalii care atrag atenția – statură mică + inegalitate de membre, încurbări ale
oaselor antebrațului cu jenă la prono-supinație, genu valgum esențial tibial,
sinostoză tibioperonieră
- radiologic : exostoza solitară – masă tumorală de densitate osoasă bine delimitată cu
contur neregulat; fixarea pe os se face printr-o bază de implantare pediculată / sesilă
metafizară ce se continuă cu os spongios fără a fi separată de corticala osului gazdă; au
aspect uneori de stalactite / stalagmite (pedicul) ; forma multiplă – se depistează printr-
un examen radiologic complet
- anatomo-patologic :
o macroscopic : aspectul sesil / pediculat al tumorii, forma variabilă de aspect
coraliform; tumora e acoperită de țesut cartilaginos cu capsulă fibroasă
periostală; pe secțiune – țesut cartilaginos hialin albicios (grosime 1-10mm) care
se continuă cu corpul exostozei cu structură osoasă spongioasă și baza de
implantare care se continuă cu corticala
o microscopic : condrocite + țesut osos spongios (corp) + os compact (baza)
- evoluție : rar regresează spontan; recidive rare la cele pediculate, mai frecvente la cele
sesile; transformare malignă – 1% pentru forma solitară, 20% pentru forma multiplă;
prognosticul e în general favorabil; există totuși riscul de degenerare malignă; e
suspicionată când tumora crește rapid în volum (devine rapid evolutivă) și își modifică
caracterele Rx : apar lacune la nivelul bazei de implantare, calcificări în stratul
cartilaginos (biopsia confirmă diagnosticul – de obicei condrosarcom)
- tratament :
o se operează numai exostozele rău tolerate (inestetice, cu complicații locale)
o pe cât posibil se operează la sfârșitul creșterii osoase

6
 lOMoARcPSD|5894272

o se face ablația tumorii cu baza de implantare

o forma multiplă : antebraț – osteotomie de corecție + ablația exostozei; genunchi
–osteotomii de axare; gleznă – se preferă artrodeza; inegalitate de membre :
alungire sau epifiodeză
- exostoza subunghială (frecvent haluce) nu e o exostoză adevărată; de obicei are istoric
traumatic

CONDROMUL
- tumoare cartilaginoasă care are drept punct de plecare cartilajul de conjugare a oaselor
cu osificare encondrală;
- tumoare benignă, potențial de malignizare axp 15%
- după localizare poate fi central (encondrom) când se dezvoltă intraosos sau periferic
(condrom periostal / juxtacortical / eccondrom)
- boala condroamelor multiple = encondromatoză sau boala Ollier
- reprezintă 10% din tumorile benigne osoase; forma solitară la adult, Ollier la copii și
adolescenți
- condromul solitar se dezvoltă pe oasele lungi ale membrelor metafizar / metadiafizar;
peste 50% sunt situate pe oasele mari (femur, tibie, humerus, radius,peroneu); 85% sunt
encondroame și numai 15% eccondroame
- encondromatoza se caracterizează prin asimetrie în apariția leziunilor metafizare (de
obicei o jumătate a corpului mai afectată), e neereditară; boala Ollier + hemangioame =
sdr Maffucci
- clinic :
o forma solitară : asimptomatică de obicei, rar durere + tumefacție; de obicei e
descoperităcu ocazia unei fracturi spontane (1 din 3 cazuri) sau unei Rx
întâmplătoare
o Ollier : deformări ale mâinii, antebrațului, încurbări ale genunchilor, tumefacții
multiple ale degetelor + grilaj costal, atitudine scoliotică prin inegalitate de
membru inferior
- radiologic : localizare metafizară sau metadiafizară
o encondromul : geodă clară, omogenă (osteoliză rotundă sau alungită) cu limite
nete, margini neregulate, uneori trabeculată cu mici opacități (calcificări)
o eccondromul : excrescență opacă, neomogenă cu bază largă de implantare pe
corticală cu o zonă centrală clară sau calficări neomogene; corticala formează un
sept care îl separă de spongioasa metafizară (diag dif cu exostoza osteogenică)
o anatomo-patologic : macroscopic - aspect de țesut condromixoid alb-albăstrui cu
zone granulare gălbui (calcificate / osificate)
- evoluție și prognostic : recidive posibile după tratament incorect; dacă nu există semne
de degenerare malignă = tratament conservator; deformări – Ollier
- tratament : forma solitară impune tratament chirurgical de obicei – chiuretaj +
plombare +/- OS de securitate în encondrom, exereză pentru eccondrom; Ollier – numai
cele cu manifestări clinice sau deformări;

CONDROBLASTOMUL BENIGN (tumora Codman)

7
 lOMoARcPSD|5894272

- rară, sub 2,5% din tumorile osoase benigne

- e caracterizată de prezența celulelor tipice : condroblaști care secretă substanța
condroidă; sediu epifizo-metafizar în vecinătatea cartilajului
- apare la tineri între 10-25 ani, 2/3 cazuri la bărbat
- localizare frecventă : oase lungi 80% (în ordinea frecvenței – humerus proximal, femur
proximal/distal, tibie proximală)
- clinic : fără particularități; durere, tumefacție palpabilă în localizările superficiale, redori
articulare, șchiopătare sau fractura pe os patologic; nu alterează starea generală
- Rx : liză osoasă bine delimitată ca o geodă ovalară/rotundă cu lizereu de condensare
periferic, diametru=2-4cm; geoda e situată excentric în epifiză, mai aproape de metafiză
sau cartilajul articular; conținut omogen, rar calcificări; uneori reacție periostală
- Macroscopic : consistență granuloasă, roz sau gri-roșiatic eventual cu pseudochiste;
microscopic = condroblaste
- evoluție și prognostic : evoluție imprevizibilă lentă sau în pusee, alteori explozivă;
prezintă 2 riscuri : recidiva locală și transformare malignă (condrosarcom nediferențiat
sau cu celule clare)
- tratament : chirurgical în formele superficiale – chiuretaj+crioterapie/cauterizare
chimică + plombaj; rezecții în anumite localizări (coaste, peroneu, arc vertebral
posterior) sau dacă are volum mare; RT – pentru cele inabordabile chirurgical

FIBROMUL CONDROMIXOID
- apare la tineri în decada a doua / a treia de viață, distribuție egală pe sexe
- localizare : 65-70% extremitățile oaselor lungi ale membrului inferior (predilecție – tibia
proximală) – metafizar sau epifizo-metafizar
- clinic : creștere lentă, durere moderată, tumefacție cu sau fără redoarea articulațiilor
adiacente, șchiopătare; uneori fractură patologică
- radiologic : lacună metafizară excentrică de 1-8 cm (osteoliză bine delimitată) cu
osteoscleroză periferică reacțională; corticala e subțiată cu periostul intact; fără reacție
periostală; uneori calcificări intratumorale
- macroscopic : consistență elastică / fermă, alb-gălbuie; microscopic – zone mixoide +
zone condroide
- evoluție lentă cu creștere progresivă; risc de recidivă locală; transformarea malignă e
excepțională
- tratament : chiuretaj + plombaj; rezecție în anumite localizări (coaste, peroneu, aripă
iliacă) sau în cazul celor voluminoase

TUMORI BENIGNE OSOASE CE PROVIN DIN ALTE ȚESUTURI

- acest grup divers de tumori benigne nu prezintă particularități radio-clinice, diagnosticul
bazându-se pe examenul anatomopatologic după biopsie; descoperirea în urma unei Rx
pentru un traumatism

HEMANGIOMUL
- tumori benigne vasculare care apar în urma hiperplaziei capilarelor măduvei sau
periostale;

8
 lOMoARcPSD|5894272

- frecvent între 30-60 ani la femei; incidența crește cu vârsta

- sediul de elecție e vertebral (2/3) cu precădere dorsolombar la nivelul corpului
vertebral, mai rar pe pediculi; rar în metafiza oaselor lungi și calota craniană
- macroscopic : hemangioame capilare / cavernoase / venoase / mixte /
hemangioendoteliom; consistență moale, sângerândă, culoare roșie / roș-albăstruie
- tratament : de obicei nu e necesar în cele asimptomatice; cele vertebrale cu fenomene
dureroase sau compresiune –chirurgical; în prealabil embolizare; de preferat rezecție
largă pentru evitarea recidivelor; RT- formele inaccesibile

LIMFANGIOM
- tumoare benignă constituită din vase limfatice
- frecvent la nou-născut, copilul mic
- leziuni osoase diseminate cu aspect de osteoliză areolară
- tratament : rezecție cu sau fără grefare
TUMORA GLOMICĂ - frecvent la nivelul falangelor distale subunghial; mai rar la nivelul
coloanei, coccisului, diafizei femurale, cotilului = leziuni nodulare albăstrui
LIPOMUL – țesut adipos; lipom intraosos, periosteal, lipomatoză congenitală sau insule
adipoase; frecvent lipoame intraosoase la nivelul metafizelor oaselor lungi; tratament –
chirurgical și se face în scop bioptic
TUMORI NEURALE : neurinoame / schwanoame sau neurofibroame (Recklinghausen

TUMORA BRUNĂ DIN HIPERPARATIROIDISM

- leziune pseudotumorală cauzată de creșterea excreției de Ca și P
- hiperparatiroidismul poate fi primar sau secundar
- clinic : semnele anemiei, litiazei renale, gastrointestinale
- Rx : decalcifiere și fibroză la nivelul maxilarelor, pubelui; eroziuni subperiostale, leziuni
litice ale falangelor; demineralizare difuză craniană

TUMORA CU CELULE GIGANTE (osteoclastom, tumora cu mieloplaxe)

- tumoră primitivă, bogat vascularizată, osteolitică, formată din 2 tipuri de celule : eclule
gigante multinucleate de tip osteoclastic și celule mononucleate stromale (aspectul lor
citologic reflectă gradul de agresivitate)
- tumoare border-line
- reprezintă 5-10% din tumorile primitive osoase; TCG benigne reprezintă 13-15% din
tumorile benigne osoase; TCG maligne – 2-5% dintre tumorile maligne osoase
- majoritatea apar la tineri între 20-40 ani; foarte rar înainte de 20 ani sau peste 60 ani
- 55-60% la femei
- localizare : 90% extremitățile oaselor lungi ale membrelor de regulă epifizar, uneori
epifizo-metafizar și foarte rar metafizar / diafizar; sediul predilect – genunchiul (50-60%)
: femur distal și tibie proximală; urmează ca frecvență EDR și tibia distală, femur
proximal și humerus distal, mai rar cubitus, peroneu, falange, MTC, MTS; rar coloană,
bazin, craniu; 1% - localizări multiple simultane / succesive
- clinic : tablou dominat de durerea locală moderată la început care crește progresiv ăn
intensitate; în localizările vertebrale sau pelvine pot apărea sciatalgii / cruralgii cu sau

9
 lOMoARcPSD|5894272

fără deficit motor; tumefacția apare tardiv în localizările superficiale în special după
invadarea părților moi; la nivelul genunchiului poate determina epanșament articular
care limitează mobilitatea; în 10% semnul revelator e fractura patologică; fără
adenopatie satelită; starea generală e păstrată mult timp cu excepția formelor
malignizate sau maligne de la început;
- paraclinic : fără modificări; e necesar bilanțul P-Ca pt a elimina tumora brună
Recklinghausen
- radiologic : aspect osteolitic cu sediu epifizar / epifizo-metafizar, bine delimitat, deseori
excentric, subțiază și suflă corticala; uneori rupe corticala fără să construiască os (fără
scleroză marginală, limitată de periost), fără apoziții periostale sau triunghi Codman;
formele calme sunt puțin distructive, nu erodează corticala, sunt multiareolare și
lobulate; formele agresive distrug rapid osul cu invazia și ruperea corticalei – aspect
exploziv; CT/RMN pentru aprecierea extensiei locale / la distanță
- biopsia : obligatorie; se preferă biopsia incizională
- anatomo-patologic :
o macroscopic : brun-roșiatică, moale, friabilă, uneori cu zone hemoragice, zone de
fibroză (gălbui-gri), zone de necroză; osteoliză periferică cu subțierea corticalei,
uneori cu spargerea periostului; adesea erodează placa terminală dar nu
depășește cartilajul articular; nu prezintă scleroză
o microscopic : celule gigante multinucleate și celule uninucleate monocitoide
stromale; în funcție de caracterul celulelor stromale se poate aprecia caracterul
tumorii – clasificarea Jaffe / Lichtenstein:
 gradul I – tumoare latentă sau inactivă : celule stromale fără atipii
nucleare, mitoze rare; creștere lentă / nulă; erodează corticala, dar nu o
sparge
 gradul II – tumoare activă; atipii și mitoze moderate
 gradul III – tumoare agresivă : creștere rapidă, depășește corticala și es
extinde în părțile moi; tumora prezintă morofologie tipică de TCG, dar
celulele stromale prezintă atipii și mitoze frecvente; franc maligne
 nu e foarte utilă pentru prognostic
- diagnostic diferențial : tumora brună din hiperparatiroidism, chist anevrismal, sarcomul
osteogenic cu celule gigante, condroblastom, fibrom oso neosifiant
- evoluție : recidivă locală 50-60% după tratament insuficient; 10-15% malignizează
(sarcom cu celule gigante)
- TCG benigne : clasificarea Enneking :
o Stadiul I : 10-15%; asimptomatice; descoperite accidental; imagine radiologică
netă; inactive scintigrafic; histologic benigne
o Stadiul II : 70%; asimptomatice, descoperite accidental; cortex balonizat dar
integru; scintigrafic active; histologic – benigne
o Stadiul III : 10-15%; simptomatice; creștere rapidă; perforează corticala; extensie
în părți moi; histologic benigne, hipervasculare
- TCG maligne : primar maligne sau secundar
- Tratament :

10
 lOMoARcPSD|5894272

o Chiuretaj + cauterizare termică / chimică + plombaj cu grefă (unii autori preferă

cimentul – deoarece grefa face greu de reccunoscut recidiva) / ciment acrilic;
dacă fragilizează articulația se pot folosi și implanturi pentru armare; recidive
frecvente
o Rezecția marginală / lărgită cu reconstrucție dacă e necesar (reconstrucție
osteoplastică cu OS, reconstrucție cu ciment acrilic de așteptare sau
reconstrucție-artrodeză
o Amputația / dezarticulația – rar, în tumori nerezecabile / extensie mare în părți
moi; sau în recidive sarcomatoase
o în principiu – chiuretaj+plombaj în TCG grad I-II la prima manifestare dacă
respectă articulația sau după recidivă tardivă la care examenul AP nu evidențiază
semne de agresivitate; recidive precoce, agresive histologic și TCG grad III care
nu au invadat părțile moi – rezecția;
o RT – doar în localizări greu abordabile chirurgical (sacru, corp vertebral); poate
induce malignizare; rar chimioterapie
o Control anual indefinit (pot apărea recidive și la 20 ani); Rx pulmonară – pt
metastaze; recidivile apar de obicei în primii 3 ani

HISTIOCITOZA X
- complex de sindroame produs pri proliferarea neoplazică a histiocitelor, acompaniate de
eozinofile și celule inflamatorii cronice
- evoluția leziunilor :
o faza de proliferare și diferențiere histiocitară
o faza de transformare granulomatoasă (apar și eozinofilele)
o faza xantomatoasă
o faza de vindecare prin fibroză
- granulomul eozinofil : e leziunea cu care se confruntă ortopedul
o frecvent sub 20 ani; afectează oasele capului, oasele lungi, coloana
o Rx : osteoliză clară mică sau mare cu contur rotund / policiclic (geografică) de
obicei fără scleroză (dacă există = semn de vindecare)
o uneori eozinofilie
o biopsia e esențială
o tratament : leziunile mici și solitare nu necesită tratament; leziuni mari –
chiuretaj, RT sau corticoterapie
- forma cronică a histiocitozei X = boala Hand-Schuller-Christian :
o apare la 2-6 ani
o clinic tetrada : lacune osoase craniene + diabet insipid + exoftalmie + deficit
staturo-ponderal
o tratament – RT, chimio, corticoterapie cu rezultate variabile

11