36.

TUMORILE MALIGNE OSOASE PRIMITIVE

Diagnosticul se stabilește radiologic / clinic etc și se confirmă prin biopsie

OSTEOSARCOMUL
- cea mai frecventă tumoră malignă primitivă a osului : 30%
- în peste 80% din cazuri afectează copilul și adolescentul de sex masculin în prima și a
doua decadă de viață
- localizare : tumoră a oaselor lungi cu debut aproape întotdeauna în regiunea metafizară
– cel mai frecvent afectat e genunchiul 70% (50% femur distal, tibie proximală 20%); al
3-lea ca frecvență e humerusul (15%) în special proximal; extrem de rar la nivelul
trunchiului / craniului; niciodată oasele mâinii / piciorului
- clinic :
o debut : durere localizată în vecinătatea unei articulații periodică la început, apoi
permanentă cu exacerbare nocturnă – caracter osteoscop; uneori se poate
percepe la palpare o discretă tumefacție a conturului osos; mobilitatea articulară
nu e afectată, nu există revărsat; stare generală bună, fără adenopatii
o stadiu avansat – tumoare voluminoasă, tegumente calde, în tensiune, cu
circulație colaterală evidentă; pot apărea poziții vicioase (genu flexum); fractura
poate surveni în cursul evoluției sau la debut în formele osteolitice
- paraclinic : sărac; VSH crescut; PAL crescută în formele fibroblastice sau osteolitice
- radiologic :
o există 4 semne caracteristice în formele avansate :
 zone de osteoliză metafizară
 reacție perisoatală lamelară (triunghi Codman)
 efracția corticalei
 aspectul de foc de iarbă cu osificări în părțile moi
o formele surprinse la debut – semne discrete de osteoliză sau osteocondensare
metafizară cu ușoară reacție periostală
o în funcție de aspectul leziunii :
 OS osteolitic – evoluție rapidă și prognostic sever (nediferențiat)
 OS osteogenic / osteocondensant – debut spre a 2-a decadă, evoluție
lentă, prognostic mai bun
 OS mixt
o după localizare :
 OS forma centrală – debut în cavitatea medulară
 OS periferică / periostală – debut la nivelul periostului cu dezvoltare în
părțile moi
- examenul anatomopatologic :
o biopsia confirmă diagnosicul; se efectuează în zilele imediat următoare depistării
Rx fără a aștepta alte rezultate; de obicei incizională
o macroscopic : tumoră voluminoasă mai mare de 5 cm; sediu metafizar și punct
de plecare medular; efracția corticalei e constantă; cartilajul articular rămâne

1
 integru, în timp ce cel epifizar poate fi distrus (evoluția e spre epifiză); pot exista
3 variante :
 forme de aspect cărnos, cenușiu, encefaloid
 forme mixte cu insule osoase reziduale și calcificări
 forme dense, marmorate, cu margini neregulate dar nete
o microscopic – 7 tipuri de OS : osteoblastic / fibroblastic / condroblastic /
miofibroblastic / nediferențiat / histiocitar / cu celule gigante; examenul
microscopic permite aprecierea extensiei loco-regionale și stabilire marginilor de
rezecție, stabilirea gradului de atipie / diferențiere celulară, identificarea unei
leziuni preexistente (Paget, displazie fibroasă, tumoare iradiată), aprecierea
efectului chimioterapiei (Rosen) – la 80-90% necroză tumorală se păstrează
schema, sub 80% de preferat se modifică
- extensia locală se obiectivează pe baza : examenului clinic, Rx standard, CT, RMN
- extensia generală : Rx / CT pulmonar, scintigrafie
- diagnostic diferențial : la debut cu osteomielita, tumori benigne / borderline, maligne ce
apar în primele 2 decade de viață
- prognostic : supraviețuire 40-50% la 5 ani; e influențat de prezența metastazelor,
localizarea tumorii, volumul tumoral, stadiul în care e descoperită tumora, gradingul
histologic, vârstă (tânără – prost), forma radiologică, degenerarea malignă după Paget –
5% la 5 ani, sarcoamele RT induse
- tratament :
o complex – chirurg+oncolog+radioterapeut+anatomopatolog
o chimioterapie pre, intra și postoperatorie, eventual intraarterială după biopsie
o radioterapia nu se mai utilizează în prezent
o chirurgical :
 rezecții largi / radicale de tip oncologic urmate de reconstrucții cu grefe
osoase masive sau proteze tumorale (în tumori mari ale femurului distal –
rezecția în bloc a genunchiului + fixarea tibiei la femur după o răsucire de
180° - rezecție artrodeză de genunchi Cotidivilla?);
 contraindicațiile intervențiilor reconstructive :
 absolute – tumori gigante ce prind axul vasculo-nervos (rezecția ar
duce la membru paralitic), infecții preexistente, probleme
tegumentare, tumori operate ca urmare a unui diagnostic greșit
sau biopsii neconcludente
 relative – tumori iradiate, fractură pe os patologic, vârsta,
prezența metastazelor pulmonare
 amputația / dezarticulația – tumori gigante, suprainfectate, tumori
postiradiere când nu se poate face o intervenție reconstructivă
o postoperator – control periodic la 3 luni primii 2 ani, apoi la 6 luni 2 ani, apoi
anual

OSTEOSARCOMUL JUXTACORTICAL

2
- tip particular de OS caracterizat prin localizarea la suprafața osului și o diferențiere
structurală foarte accentuată; invadează secundar osul
- evoluție lentă și prognostic mai bun ca OS
- rară, 1-5% din tumorile maligne primitive ale osului
- apare la adultul tânăr cu vârstă medie 28 ani (11-64ani); repartiția pe sexe egală
- sediu metafizar sau diafizo-metafizar : sediul de elecție e femurul distal (54%), apoi tibia
proximalp și humerusul proximal
- clinic : tumefacție juxtaarticulară rar dureroasă spontan și la palpare; consistență fermă,
bine delimitată, aderentă la os; niciodată adenopatii sau semne de compresiune; stare
generală bună
- radiologic : masă tumorală densă radioopacă cu bază de implantare sesilă; e separată de
corticală printr-un șanț tipic care se vizualizează pe CT sau Rx incidențe speciale
- anatomopatologic :
o macroscopic : tumoră dură, lobulată, mai mult / puțin osificată cu bază de
implantare sesilă pe corticală
o microscopic : os desmal cu celule fusiforme
- diagnostic diferențial : miozita osifiantă, osificări postraumatice, exostoze osteogenice,
condrom, OS, codrosarcom juxtacortical
- evoluție și prognostic : lentă; supraviețuire la 10 ani 80%; recidive locale frecvente
(40%); un factor important în prognostic e localizarea – în cele proximale unde
conservarea membrului e imposibilă într-o intervenție oncologică – pronostic rezervat;
factorul major de pronostic – gradingul
- tratament : chirurgical
o rezecția marginală e contraindicată – procentul de recidive locale peste 80%
o rezecție lărgită doar pentru formele limitate fără invazie medulară
o rezecția radicală cu reconstrucție dacă e posibilă
o amputație / dezarticulație – cazurile cu extensie largă care nu permit intervenții
oncologice
o RT și chimioterapie puțin eficace

CONDROSARCOMUL
- tumoră malignă a osului care are capacitatea de a produce cartilaj tumoral
- poate fi primitiv sau secundar unei tumori benigne (10%); poate apărea în 15% din
cazurile cu boală exostozantă și 25% în boala Ollier
- 12-25% din totalul tumorilor maligne primitive
- vârsta medie de apariție 45ani (10-70ani); 2/3 la bărbați
- afectează trunchiul și oasele lungi ale membrelor; 48% la nivelul centurilor; e de regulă o
tumoare metafizară pură care se poate extinde epifizar sau diafizar;
- poate fi central (30-60ani), periferic (în relație cu o exostoză, persoane mai tinere),
juxtacortical și de părți moi
- clinic : durere și tumefacție; rar fractură pe os patologic; tumora e fermă, puțin
dureroasă și mult mai voluminoasă clinic decât radiologic; e aderentă la os; pot apărea
semne de compresiune vasculo-nervoasă; fără alterarea stării generale; fără adenpatie

3
- radiologic : există 3 forme
o central – geode cu contur policiclic, lobulat cu debut în interiorul osului și ulterior
perforarea corticalei – aspect ronțăit; rar reacție periostală
o periferic – greu de evidențiat dacă e pur cartilaginos; apare ca o creștere a
densității părților moi; de obicei mici calcificări (aspect de vază de flori)
o CS cu celule clare – osteoliză epifizară fără întreruperea corticalei; poate simula o
TCG / condroblastom
o CT/RMN/scintigrafie
- suspiciune de CS : localizare la trunchi / rădăcina membrelor, adult de sex masculin,
manifestare clinică / Rx de evoluție recentă, subiect cu multiple condroame / exostoze
- anatomo-patologic :
o macroscopic – cea mai mare tumoare observată; punct de plecare metafizar;
lobuli fațetați de cartilaj gri-albăstrui
o microscopic – grading :
 grad I – malignitate scăzută; celule cu nucleu voluminos, frevent
binucleate; calcificări fracvente
 grad II – malignitate moderată; creșterea taliei nucleilor; ocazional
calcificări
 grad III – malignitate crescută; atipii numeroase; absența calcificărilor
- forme anatomice particulare de CS :
o juxtacortical :
 punct de plecare – suprafața osului
 afectează adultul; frecvent femur, humerus, peroneu, tibie, cubitus
 evoluție favorabilă după rezecție oncologică
o dediferențiat – tumoare voluminoasă cu sediu predilect la nivelul femurului /
bazinului care poate apărea pe o b. Ollier sau o maladie exostozantă; pronostic
prost (supraviețuire 18% la 5 ani)
o CS mezenchimatos – tumoră rară ce apare frecvent în decadele 2-3 de viață cu
localizare la nivelul părților moi, mandibulei, masivului cranio-facial, meninge;
metastazează precoce (chiar ganglionare); pronostic prost – 35% supraviețuire la
5 ani
o CS cu celule clare – localizare epifizară la nivelul oaselor lungi; rară; decadele 3-5
la bărbat; evoluție lentă; poate da metastaze pulmonare, cerebrale, osoase
- biopsia de preferat incizională
- diagnostic diferențial : infarct osos (aspect de fum nu erodează corticala), exostoze
osteogenice, condroame periferice, condroblastom, OS juxtaxortical, OS forma
condroblastică
- evoluție și prognostic : caracteristică pentru evoluție e apariția recidivelor locale (92%
după chiuretaj sau rezecție marginală; 15% - rezecție lărgită); gradingul nu influențează
apariția recidivelor; metastaze tardive pulmonare; 69% supraviețuire la 10 ani după
tratament corect efectuat; 18% - tratament incorect
- tratament : de elecție chirurgical – singurele tehnici capabile să ofere o evoluție bună
sunt rezecția lărgită sau amputația de primă intenție; dificultăți tehnice la reconstrucție

4
 (din cauza localizării); metastazele pulmonare – toracotomie + excizie (lobectomii,
pneumectomii); RT și chimioterapia sunt ineficace

FIBROSARCOMUL
- tumoră osoasă malignă cu punt de plecare fibroblastele; nu produce țesut osos sau
cartilaginos
- 3-8 % din tumorile primitive maligne ale osului
- tumoră a adultului; afectează ambele sexe între 35-45 ani; poate fi primitivă sau
secundară (25% - pe leziuni preexistente : Paget, displazie fibroasă, TCG, condrom,
osteomielită)
- sediul preferențial : oasele lungi (75%) cu predilecție netă pentru genunchi (50%); debut
metafizar cu extensie epifizară și diafizară; urmează ca frecvență humerusul proximal,
aripa iliacă, tibia distală, coloană, scapulă; excepțional mandibulă / tarsiene / carpiene
- clinic : durere continuă cu caracter mecanic, continuă, exacerbată de mișcare și nocturn;
tumefacție strâns aderentă la os; fără adenopatii / semne de compresiune; 30% fractură
patologică
- radiologic : nu există o imagine tipică; osteoliză masivă mono/poligeodică cu caractere
de malignitate (margini difuze, aspect mâncat de molii); reacție periostală absentă sau
redusă
- anatomopatologic :
o macroscopic : tumoare metafizară / metafizodiafizară cu osteoliză importantă;
distruge un întreg segment osos; consistență fermă/elastică; gri-albicioase
o microscopic : proliferare de celule fusiforme (fibroblaste); aspect de os de pește
- diagnostic diferențial : fibrom neosifiant (clinic diferit), TCG (sediu epifizar), OS
fibroblastic, histiocitofibrom malign
- forme particulare : periostal / multicentric / congenital / secundar (25%)
- evoluție și prognostic : metastazează 25-50% din cazuri în primii 2 ani (pe lângă cele
pulmonare și ggl, subcutanate, cerebrale, osoase); prognosticul e sever – durata medie
de supraviețuire 2 ani; 30-40% la 5 ani
- tratament : de elecție chirurgical
o rezecții lărgită cu reconstrucție (prin grefă, proteză, artrodeză) în formele
localizate la nivelul membrelor și cu extensie moderată în părțile moi
o amputația / dezarticulația – în cazul extensiei loco-regionale importante sau
fractură pe os patologic
o radiorezistent, chimioterapie – ineficientă

SARCOMUL EWING
- tumoră osoasă malignă care nu produce țesut osteoid sau cartilaginos cu origine în
elementele reticulo-endoteliale ale vaselor sanguine; face parte din sarcoamele cu
celule mici (ca și limfoamele non-Hodgkin, rabdomiosarcoamele etc)
- a 2-a tumoare ca frecvență după OS la copil și tânăr; raport pe sexe B:F 1,6/1; 80% din
cazuri apar până la 30 ani, frecvența maximă – decada 2; excepțional la rasa neagră

5
- oasele lungi și late, frecvent membrele inferioare : centura pelviană 25%, femur 25%,
tibie / peroneu 20%, coaste 7,5%, humerus 7,5%
- la nivelul oaselor lungi sediu metafizar sau diafizar uneori cu extindere către epifiză
- clinic : principalul simptom e durerea apărută recent sau cu evoluție de câteva luni;
tumefacția părților moi; 10% din cazuri – tablou febril sau inflamator care sugerează de
obicei metastaze; localizarea costală – manifestări pleuro-pulmonare; pelvin –
manifestări urinare; vertebral – semne de compresiune
- radiologic : frecvent leziune osteolitică cu caracter malign; distrugerea corticalei și
invazia părților moi, fără calcificări; rar reacție periostală plurilamelară (bulb de ceapă);
uneori leziune radioopacă, sclerotică (diagnostic diferențial cu OS)
- CT / RMN / scintigrafie pentru aprecierea extensiei
- anatomopatologic : biopsie atât din părțile moi, cât și fragment osos diafizar fără
fragilizarea suplimentară a osului
o macroscopic : tumoră litică, moale, gri-cenușie (encefaloidă), limite imprecise
atât în canal cât și în părțile moi, zone importante de necroză
o microscopic : proliferare de celule rotunde dispuse în grămezi precum caviarul
- diagnostic diferențial : osteomielita, granulomul eozinofil, sarcoame cu celule mici
- evoluție și prognostic : metastazează rapid hematogen pulmonar și osos; supraviețuire
la 5 ani în formele cu metastaze 60-65% (40% în localizările la nivelul trunchiului și
extremității proximale a membrelor, 80% - localizări distale
- tratament :
o răspunde bine la chimioterapie și RT
o chimioterapia adjuvantă preoperatorie determină reducerea volumului tumoral
și eradicarea metastazelor
o chirurgical : rezecții marginale (localizări iliace) sau rezecții lărgite cu
reconstrucție în localizările la nivelul membrelor

ADAMANTINOMUL
- extrem de rar; histogeneză discutabilă – vasculară / epitelială / embrionară
- 300 de cazuri în literatură
- frecvent între 15-35 ani
- sediul predilect : 80% diafiza tibială; rar metafizară; niciodată epifizară
- clinic – nespecific; de obicei descoperit accidental – traumatism, hematom, fractură
- radiologic : aspect poligeodic – lacune intramedulare diafizare rotunde, bine delimitate
și cu discretă condensare marginală; fără reacție periostală
- anatomopatologic :
o macroscopic : tumoare cărnoasă gri-albicioasă / galbenă cu mici chite mucoide
o microscopic – foarte variat / pleiomorfism : aspect adamantin / bazaloid /
malpighian / fusiform / tubular
- evoluția tumorii se face în principal local; tardiv metastazează limfatic – metastaze ggl,
pulmonare, osoase; evoluția e lentă; recidive frecvente; supraviețuire la 5 ani – 50%
- tratament :

6
 o evoluția lentă face ca tratamentul să fie de multe ori chiuretaj+plombaj =
GREȘIT; recidive 85% care se însoțesc și de metastaze
o corect – rezecție largă cu reconstrucție (autogrefă peronieră pediculată sau
alogrefă + OS de securitate cu tijă sau FE)
o chimioterapia și RT ineficiente

MIELOMUL
- hemopatie malignă cu localizare osoasă caracterizată printr-o proliferare monoclonală
de plasmocite care secretă o Ig ce se regăsește în sângele periferic
- rară; 3% din tumorile osoase maligne
- frecvent între 40-70 ani, foarte rar sub 30 și peste 70
- poate fi solitar sau multiplu
- localizare : cutia craniană, coloană, coaste, bazin; mai rar femur, humerus, scapulă, stern
- clinic : 80% debutul e marcat de dureri difuze / localizate rebele la antialgice și atipice,
exclusiv diurne sau asociate cu mobilizarea; rar tumefacții osoase (stern, coaste, craniu);
rar la debut fractură patologică; în fazele avansate – alterarea stării generale, febrilitate,
complicații infecțioase (deficit imunitar), neurologice (periferice prin compresie
mono/poliradiculară sau centrale prin hiperCa sau hipervâscozitate sanguină), renale
(sindrom nefrotic)
- paraclinic : VSH peste 100 mm/h; electroforeza și imunelectroforeza arată o creștere a
IgG în special și a IgA (hipoalbuminemie cu hiperglobulinemie), excepțional IgD sau IgE;
proteinurie Bence-Jones; mielograma – proliferare predominant plasmocitară; PAL
normală.
- radiologic – tipic geodă fără lizereu de condensare periferic de dimensiuni reduse și
multiple localizări la nivelul craniului, voluminoasă la nivelul bazinului / oaselor lungi
- biopsie doar dacă mielograma nu e concludentă
- diagnostic diferențial : boala Waldenstrom, gamapatii monoclonale benigne, limfom
malign imunoblastic, tumori maligne care apar după 30 ani, metastaze
- anatomopatologic :
o macroscopic – tumoare moale, gri-roșiatică, friabilă, aspect limfomatos
o microscopic – proliferare plasmocitară cu plasmocite anormale (nucleu în spiță
de roată)
- extensie : mielomul malign e o boală generalizată lucur confirmat de puncția sternală și
biopsia crestei iliace
- evoluție : în puseuri; după faza de remisiune completă / parțială proliferarea cuprinde
întregul țesut medular, iar în fazele terminale splina, ficatul, meningele; apar frecvent
complicații mecanice – fracturi / tasări vertebrale; în fazele avansate – IRC prin
amiloidoză, hiperCa, hipervâscozitate sanguină; forma solitară are un pronostic mai bun;
supraviețuire – în funcție de grading; formele agresive – 9 luni de la prima biopsie; grad
scăzut de malignitate – 40 luni media
- tratament : de bază e chimioterapia asociată cu RT; chirurgical doar pentru complicații –
fracturi patologice – OS, fracturi vertebrale – OS sau corset; în mielomul solitar are

7
 prioritate tratamentul chirurgical – rezecție lărgită urmată de RT 4-6s, eventual și
chimioterapie dacă apare o Ig monoclonalp secretorie.

LIMFOAMELE OSOASE
- afectarea osului poate fi primară sau secundară
- limfoamele primitive osoase (40%) au fost denumite reticulosarcoame; actual limfoame
osoase non-Hodgkin sau mai rar Hodgkin; denumirea de reticulosarcom Parker-Jackson
nu mai e valabilă
- limfoamele secundar osoase = limfosarcoame
- limfoamele primitive afectează predominant bărbații între 15-70 ani, cu 2 vârfuri : 15-20
ani și decadele 5-6
- teoretic pot afecta orice os, există totuși o predominență pentru oasele lungi (40% -
membrul inferior – femur distal și tibie proximală, 18% cel superior - humerus); mai rar
coaste, pelvis, maxilar; sediul predilect e metafizar / metafizodiafizar
- clinic : durere cronică care din cauza vârstei trece ca durere reumatismală; tumefacție
palpabilă la nivelul coastelor, fractura patologică sau adenopatia evidențiază deja o
boală diseminată
- radiologic : osteoliză nespecifică tip os mâncat de molii; extensie – CT/RMN/ biopsia
medulară, scintigrafie, limfografie pentru sistemul ganglionar, ecografie de splină/ficat
- biopsia e foarte importantă pentru stabilirea tipului de limfom (eventual și ggl dacă
avem adenopatie); puncția osoasă exclude leucemia
- diagnostic diferențial : osteomielita, Ewing, metastaze osoase, neuroblastom
- evoluție : metastaze în splină, ggl, ficat, măduvă; rar pleură, mediastin, SNC;
prognosticul depinde foarte mult de gradul de extensie; formele localizate stadiul I și II –
40-50% supraviețuire la 5 ani; dacă se adaugă chimioterapie și RT – poate ajunge la 90%;
în formele diseminate de la început stadiul III-IV prognosticul depinde de
chimiosensibilitatea tumorii
- tratament : chimioterapie + radioterapie + chirurgie; tratamentul chirurgical constă în
OS de securitate – leziuni mari cu scăderea rezistenței osului, în caz de fracturi / tasări
vertebrale – OS, laminectomii; rar rezecție-reconstrucție cu proteze modulare la tineri
cu tumori mari la care starea biologică permite acest lucru; foarte rar indicată amputația
– sechele trofice importante, postiradiere sau tumori ulcerate suprainfectate

CORDOMUL
- se dezvoltă din resturile notocordului embrionar
- rară, 3-7% dintre tumorile osoase primitive
- tumoră a adultului (40ani), frecventă la bărbați
- sediu de elecție – coloana, formele majoritare fiind sacro-coccigiene; urmează ca
frecvență regiunea sfeno-occipitală, cervicală, dorsolombară; excepțional – sinusuri,
orbite, maxilar, scapulă
- clinic : în funcție de localizare :
o sacro-coccigiană – dureri, contracturi musculare, poziții antalgice; în evoluție
semne de compresiune neurologice (sciatalgii/radiculalgii, deficite senzitiv
motor, sdr cozii de cal), digestive (tenesme rectale, constipații frecvente fără

8
 rectoragii), urinare (poliurie/disurie/incontinență); tușeul rectal evidențiază
masa tumorală
o sfeno-occipital – semne de hipertensiune intracraniană (cefalee/grețuri/vărsături
, tulburări vizuale), semne neurologice (paralizii de nervi cranieni, diplopie,
cecitate, îngustarea câmpului vizual), tulburări endocrine hipotalamo-hipofizare
(scădere ponderală, sterilitate, scădere libidou)
o cervical – anterior : disfagie/dispnee; extensie posterioară : tulburări neurologice
până la tetraplegie
o dorso-lombar : dorsalgii/lombalgii și contracturi musculare; semnele de
compresiune pot merge până la paraplegie
- radiologic : osteoliză nespecifică
- biopsie de obicei prin trocar din cauza localizării vertebrale
- anatomopatologic :
o macroscopic : tumoare gelatinoasă/mucoidă
o microscopic : celule physalifore
- extensie : CT, RMN, scintigrafie, mielografie, CT pulmonar (1/3 au metastaze pulmonare)
- evoluție lentă, distructivă și infiltrativă local; sunt depistate tardiv; metastaze tardive
pulmonare, osoase, hepatice; recidive frecvente (imposibil de făcut o rezecție
oncologică); supraviețuire 50% la 5 ani, 5% la 20 ani; depinde și de localizare (18 luni
pentru cele cranio-cervicale)
- tratament : doar chirurgical e eficace; chiuretaj în cazul vârstnicilor sau tumori
voluminoase; rezecția greu de realizat, de obicei pentru tumori mici; radio și
chimioterapia nu sunt eficiente

HISTIOCITOFIBROMUL MALIGN
- tumoră rară, cu origine incertă din cauza anaplaziei marcate
- apare la adult între 40-70 ani; poate fi primitivă (80%) sau secundară (Paget, infarct
osos, iradiere)
- localizare : frecvent metafizar la femur, tibie, humerus
- clinic – nespecific; 20% fracturi patologice; radiologic : osteoliză cu caracter malign
- biopsie obligatorie
- metastaze pe cale hemtaogenă sau limfatică (mai frecvent decât restul sarcoamelor) în
plămân, ggl, ficat
- evoluție : extensie locală importantă cu metastazare precoce; prognostic infaust
(supraviețuire 30-50% la 5 ani)
- tratament : chimioterapie + chirurgie; chirurgical : rezecție largă +/i reconstrucție;
uneori amputația / dezarticulația e singura soluție; totdeauna se face chimioterapie
adjuvantă (doar chirurgical e ineficient pentru metastaze)

TUMORI MALIGNE OSOASE RARE

- pot apărea la orice vârstă de obicei între 50-70 ani (liposarcomul între 30-40,
mezenchinomul malign 15-25 ani)
- de obicei metafizar pe oase lungi

9
- clinic nespecific; + semne de compresiune / atrofii musculare / inflamatorii în funcție de
localizare
- radiologic : osteoliză nespecifică cu caracter malign; mai rar la debut osteocondesare
peritumorală
- tratament : rezecție largă sau amputație / dezarticulație; RT și chimio puțin eficace
- vasculare : hemangio-endoteliom, hemangiopericitom (amin2 sunt angiosarcoame)
- țesut adipos : liposarcom
- țesut muscular : leiosarcoame și rhabdomiosarcoame
- structură variată : mezenchinom malign

10