56.

FIZIOPATOLOGIA BONTULUI DE AMPUTAȚIE

Clasificarea bonturilor :
- cilindrice / conice
- mobilitate normală / limitată / imobile
- cicatrizate / necicatrizate
- dureroase / nedureroase
- mature / în curs de maturare

Consecințele amputației
- hipertrofia membrului controlateral și picior plat valg în amputația membrului inferior
prin supraîncărcare
- genu valgum
- artroze : șold, genunchi, sacroiliacă
- durere lombară, bascularea anterioară a sacrului și uneori tasare L5
- agravarea herniilor, nevroze
- afecțiuni mielo-radiculare : arahnoidită, paralizie de plexuri

Maturarea bontului se grăbește prin aplicații calde, masaj imediat deasupra bontului,
mobilizarea tegumentului prin fricționarea cicatricii (lizează aderențele), gimnastică activă /
pasivă, sprijin progresiv pe bont.

Bontul vicios
- poate fi primar – consecința tehnicii chirurgicale deficitare sau secundar – protezare
defectuoasă sau bolnav necompliant
- după Bombart în această categorie intră bontul defectuos și cel dureros
- bontul defectuos :
o cauze tegumentare :
 cicatrice necorespunzătoare : invaginația, macerația cicatricii, aderența ei
la planurile profunde, sediul necorespunzător al cicatricii
 iritația progresivă produsă prin frecarea dintre tegumente și manșonul
protezei poate genera hiperkeratoze și calozități, sau bursite de bont și
chiar ulcerații care se pot infecta = piodermite sau bursite supurate
 tot la nivel tegumentar pot exista fistule care traduc prezența unei osteite
a extremității osoase
 tulburări trofice – de la simpla cianoză asociată cu edem până la dermita
verucoasă, foliculită / ulcerație = cauzate de staza venoasă de la nivelul
bontului
o cauze musculare :
 musculatura se atrofiază și se fibrozează, se retractă, și lasă extremitatea
osoasă uneori direct sub piele (conicizarea bontului); conicizarea bontului
apare la copii din cauza creșterii osoase care e mai rapidă decât a părților
moi;

1
  planul muscular poate fi responsabil uneori de poziția vicioasă a bontului
– explicația e un dezechilibru muscular în jurul articulației superioare care
poate împiedica purtarea unei proteze (ex equinul după amputație
Chopart)
o cauze osoase :
 resorbție exagerată cu atrofia osului, ascuțirea extremității care poate
înțepa părțile moi – tendință de exteriorizare, sau se poate fractura
 calcifiere excesivă – osteofitoză sau sinostoză distală (gambă/antebraț)
 cea mai frecventă leziune – osteita bontului; forma cronică adesea
fistulizată face imposibilă protezarea
o alte cauze :
 anevrismul arteriovenos – apare când vena e ligaturată odată cu artera
(nu separat)
 articulația superioară – atitudinea ei vicioasă conduce la o poziție a
bontului care împiedică protezarea : ex – flexia-AB șoldului, flexia
genunchiului sau equinul articulației tibiotarsiene
- bontul dureros : chiar dacă durerea face parte din tabloul clinic al tuturor bonturilor
vicioase, bontul dureros e o entitate aparte caracterizată prin faptul că singurul
impediment în purtarea protezei e reprezentat de durere; există 4 forme clinice
o nevromul simplu dureros – 50% : durere provocată de mișcare / presiune cu
iradiere ascendentă; apare prin prinderea axonilor în cicatrice
o membrul fantomă dureros 20% - falsă percepție a segmentului care lipsește;
apare mai frecvent la nivelul membrului superior din cauza inervației mai bogate;
senzații diverse : mișcări involuntare, parestezii, unii afirmă că își pot mobiliza
degetele lipsă; senzațiile devin patologice când se adaugă și durerea care e
spontană și exagerată de stimuli psihici localizată la nivelul extremităților; de
obicei senzația de membru fantomă apare imediat postoperator sau în primele
luni (rar apare după 6 luni); nu apare la copii sub 9 ani
o durerea ascendentă – spontană și provocată cu iradiere proximală cauzată de un
nevrom al unui nerv periferic; se diferențiază de celelalte prin faptul că nu
difuzează la alți nervi și nu e modificată de excitația psihică
o cauzalgia – durere spontană sau provocată permanentă și de intensitate mare;
difuzează în teritoriul altor nervi, e agravată de stimuli psihici / fizici (zgomot,
lumină), e însoțită de tulburări vasomotorii – cianoză, hipersudorație

TRATAMENT
- bontul defectuos :
o macerații / ulcerații mici = conservator cu toaletă locală
o bursitele sunt bine tolerate dacă nu se infectează – conservator de obicei,
supurate – chirurgical
o tulburări trofice – schimbarea protezei; dacă nu e posibil – reamputație
osteomioplastică

2
 o defecte musculare : bontul conic – chirurgical : scurtarea osului cu acoperire
corectă
o osoase : tratamentul osteitei similar cu cel al osteomielitei cronice –
fistulectomie + chiretaj și curățire a osului + umplerea cavității cu părți moi bine
vascularizate; în caz de exces de părți moi și os scurt = alungire cu grefă fixată
prin OS
o articulația supraiacentă – masaj, kinetoterapie sau chirurgical (capsulotomii,
alungiri tendinoase)
- bontul dureros :
o inițial conservator : anxiolitice / simpaticolitice, vitamine din grupul B, injecții
locale cu xilină+HHC
o chirurgical – neurotomia sau simpatectomia