ORTOPEDIE

I. Noțiuni de anatomia și fiziologia ap locomotor

 vezi anul I anatomie

II. Educația pac privind prevenirea afectiunilor locomotorii

a. alimentația echilibrata:
 unii factori nutritionali au efect asupra troficitatii cartilajului (acizii grași nesaturați)
 alimentație hiperglucidica duce la creșterea greutății corporale, constituind un factor
determinant și agravant al afectării articulațiilor portante (mari)
b. evitarea sedentarismului
 inactivitatea duce la scăderea amplitudinii mișcării și la scăderea forței musculare
c. evitarea efortului fizic excesiv:
 duce la apariția tendinitelor și a durerilor musculare
d. evitarea frigului
 expunerea prelungita poate exarcerba focare de infecție latenta
e. respectarea unor reguli înaintea efortului fizic
 antrenament progresiv,
 incălzire înainte de efortul propiu zis
 oprire periodica a efortului pentru recuperare
f. poziționarea corecta in timpul unor activități
 ridicarea unor greutăți de jos cu ambele mâini și cu genunchii întinși constituie un
factor agresiv pentru coloana vertebrala
g. menținerea posturii și a aliniamentului corect al corpului prevenind astfel deviațiile coloanei
vertebrale (cifoză, scolioza)
h. tratarea deviaților coloanei vertebrale și a altor deficiente din copilărie
i. tratarea infecțiilor microbiene și virale
j. evitarea mersului prelungit pe un teren accidentat deoarece se agravează suferințele soldului
k. evitarea ortostatismului prelungit protejându-se articulatiile portante, oasele si m uschii
scheletici
l. purtarea de încălțăminte adecvată
m. menținerea capacității de efort prin mers pe jos,
 activități sportive
 exercitii fizice cu regularitate
n. evitarea traumatismelor:
 montarea de bare pe pereții laterali si îndepărtarea obstacolelor pentru pacientii cu
tulburări de vedere, vârstnici, cu tulburări de echilibru
 folosirea covoarelor antiderapante in baie la intrare etc
 purtarea echipamentului de protecție adecvat
 evitarea accidentelor rutiere, casnice
o. evitarea factorilor care contribuie la apariția osteoporozei

III. Evaluarea morfo-functionala a aparatului locomotor

 evaluarea integrității sistemului osteo-muscular
 evaluarea poziției corpului și a membrelor
 evaluarea mobilității articulațiilor :
 o se face pentru fiecare articulatie in parte notandu-se orice disconfort acuzat de pacient
o se va nota siguranța de execuție
 evaluarea tolerantei la efort prin măsurarea functiilor vitale înainte și după efectuarea
efortului
 prelevarea unor produse biologice și patologice prin: punctie osoasa, punctie articulara,
punctie rahidiana, biopsii,
 examinări de la laborator: sânge, urina,
 examinări radiologice : radiografie simpla, mielografie, tomografie computerizata, artrografie,
 examinari cu izotopi radioactivi: scintigrafia osoasa
 explorari funcționale: electromiograma
 examinări endoscopice: artroscopia

IV. Particularități de îngrijire a pacientului cu afectiuni ale aparatului locomotor

1.Circumstanțe de apariție a afectiunilor aparatului locomotor:
 procese inflamatorii (Bursita, tendinită)
 focare de infecție: amigdalita, infecții dentare, bronșice care determina afectiuni reumatismale
care după vindecare pot lasa leziuni sinoviale, cartilaginoase, poliarticulare
 infecții amigdaliene, panaritii, furunculi, infectii tegumentare superficiale care pot determina
infectii spre sistemul osos (osteomielita)
 infectii bacilare (bacilul Koch)- produc tuberculoza osoasa și osteoarticulara
 tulburări hormonale:
o in menopauza apare osteoporoza
o excesul sau lipsa hormonului de creștere duce la leziuni proliferative respectiv
distructive ale osului și cartilajului
 afectiuni metabolice:
o diabetul perturba metabolismul țesutului conjunctiv și articular
 accidente rutiere, casnice, la locul de munca -au consecințe :
o fracturi
o luxații,
o entorse
o rupturi musculare,de tendoane, ligamente

2.Factori de risc declanșatori sau agravanti:

a. vârsta
 la nastere copii pot prezenta, malformații congenitale, la nivelul aparatului locomotor: picior
strâmb, luxație de sold,
 la copii sunt frecvente fracturile și deformarile după rahitism
 in perioada pubertății pot apărea deformări datorită tuberculozei, osteomielitei, tumori osoase,
tulburări de creștere, deformări ale coloanei vertebrale ( cifoză, scolioze)
 la adult sunt frecvente luxațiile, fracturile, afectiunile osteoarticulare de natura infecțioasă,
afectiunile degenerative
 vârstnicii datorită proceselor fiziologice de resorbție prezintă frecvente fracturi și afectiuni
osteoarticulare cu evoluție severa
b.sexul:
 luxația conxofemurala congenitala, se întâlnește frecvent la fetițe
  la femei in perioada de menopauza sunt mai frecvente afectiunile cu caracter degenerativ:
osteomalacia, spondiloza
 la bărbați este mai frecventa osteopatia deformata
c.condițiile de habitat:
 frigul accentuează durerile articulare și musculare
d. ocupația:
 la jucătorii de tenis apare epicondilita
 la fotbaliști și balerini apar rupturi de menisc
 la pianiști - tenosinovite
e. alimentația excesivă
 obezitatea afecteaza articulatiile importante și coloana și îngreunează procesul de recuperare
f. Imobilizarea unui segment
 atrage după sine atrofii musculare
g. malformații congenitale
 la un pacient cu picior strâmb congenital aplecarea spre spate in timpul mersului accentuează
lordoza lombara

3. Manifestari de dependenta:
a) bursita=inflamatia bursei seroase
-sindrom inflamator :
o durere locală
o tumefactie
o căldură locală
o roseata
o febră
o limitarea mișcării
b) epicondilita și tendinita
 durere locală de obicei la cot, accentuată la apăsarea sau la mișcarea de supinatie și pronatie a
mâinii
 edem al cotului
c) osteomielita=infectie osteo-articulara produsa cu ocazia unor traumatisme deschise, intervenții
articulare, plăgi prin arme de foc
 durere la nivelul articulației, exacerbata la apasare sau mișcare și care obliga pacientul sa
adopte o poziție antalgica
 febra ridicata, frison, puls accelerat, tumefactie, la început în zona articulației apoi spre
mijlocul segmentului lezat, impotență funcțională, oboseală, slăbiciune
 in osteomielita coloanei vertebrale, starea generala a pacientului este grav alterată, VSH este
crescut, leucocitele sunt crescute,
d) osteoporoza=scăderea masei osoase
 fragilitate osoasă, fracturi frecvente , deformari osoase (cifoza, scolioza) prin tasarea sau
deformarea vertebrelor
 calcemie scăzută, fosfatemie scăzută, hipercalciurie
e) Osteopatia deformanta = boala Paget = deformarea progresiva a oaselor cu etiologie neclarificata
 dureri osoase frecvent la oasele gambei, coloana vertebrala, bazin, de intensitate redusa
 deformări osoase prin îngustarea spatiilor medulare și deformarea osului în exterior sau sub
acțiunea greutății datorita scăderii rezistentei oasele
  caldura locala
f) Tuberculoză osoasa și osteoarticulara = infecție cu bacilul Koch la nivelul unui os sau a unei
articulatii
 fenomenele apar insidios
 fenomenele generale sunt: debilitate, scădere ponderala, oboseală, inapetenta, transpirații
nocturne, subfebrilitati
f1) Osteoartrita tuberculosa a coloanei vertebrale =morbul lui Pott
 durere locala în regiunea dorso-lombara intensificata și permanenta după apariția deformarii
osoase, frecvent noaptea
 contractura musculară pe părțile laterale ale vertebrelor afectate care duce la imobilizarea
zonei în timpul miscarilor active și pasive
 deformarii osoase la nivelul coloanei vertebrale
 deformarii ale conformație toracelui
 odată cu tasarea corpului vertebral procesul tuberculos se extinde pe vertebra vecina și pe
țesutul paravertebral sub forma unui infiltrat și abces rece
 impotenta funcțională
 paralizia membrelor afectate
f2) Osteoartrita tuberculosa coxofemurala
 durere intensa localizata în regiunea șoldului care iradiază uneori spre genunchi
 mers cu dificultate, șchioapătat prin evitarea antrenarii depline a articulației
 atrofii musculare la nivelul fesei
 abces rece în zona fesiera
g) Ruptura musculara
 durere intensa apărută brusc
 impotenta funcțională
 hematom între capetele muschiului ca urmare a lezării vaselor sanguine
 deformare la nivelul rupturii cu o depresiune în dreptul hematomului
 echimoza
Observatii!!!
Culegerea datelor va include și informații referitoare la :
 modul de instalare a problemelor
 masuri luate pentru atenuare
 eficienta acestor masuri
 efectul asupra familiei și societatii

4. Problemele pacientului:
a) Durerea
 este prezenta în majoritatea afectiunilor aparatului locomotor
 indiferent de intensitatea ei durerea atenuează dorința pacientului de a desfășura o activitate și
predispune astfel la complicații ale imobilitatii
b) Disconfort
 din cauza durerii, imobilizării în aparat gipsat, a unor poziții terapeutice (extensie, tracțiune)
sau deformarii osoase
c) Diminuarea mobilității fizice
 poate fi rezultatul durerii neameliorate, a neutilizarii unor segmente anatomice, a rigidității
articulare
d) Deficit de autoingrijire
 este consecința imobilizării segmentelor corpului, a deformarilor și rigidității articulare care
împiedică efectuarea unor mișcări
e) Potențial de accidentare
 la pacienții cu un segment anatomic imobilizat, la cei care nu utilizează mijloacele auxiliare în
timpul deplasării sau efectuării unor activității
f) Perturbarea imaginii de sine
 diminuarea funcției locomotorii, consecința unor tulburării osteomusculare atrage după sine
scăderea capacității de a efectua unele activități
 in aceasta situație la mulți pacienți scade motivația de a face ceva, de a-și satisface nevoile
fiziologice fundamentale, de a accepta modificarea dinamicii familiare, schimbarea locului de
munca
g) Perturbarea imagini corporale
 la pacienții cu deformarii vizibile, cu amputatii ale unui segment de corp
 pierderea unui membru constituie o drama psihologica, pacientul fiind în situația de a înfrunta
pierderea locomotorie, invaliditatea pe viata, schimbarea în activitatea socială
 reacția pacientului la amputatie depinde de varsta, ocupație, circumstanțele în urma cărora
suferă amputatia, starea emotionala și mentală, suport psihic
h) Potențial de complicatii
 la pacienții imobilizati la pat exista riscul apariției complicatiilor tegumentare,
gastrointestinale, cardiorespiratorii, renale
i) Anxietate
 este prezenta la mulți pacienți și este legata de iminenta intervenției chirurgicale, accentuarea
deformarilor, pierderea unui segment corporal, intensificarea durerii, scăderea capacității de
efectuare a activităților cotidiene

5. Obiectivele vor viza în general:

 imbunatatirea poziționării corpului
 minimalizarea efectelor imobilizarii
 mentinerea tonusului muscular
 cresterea toleratiei la efort
 obținerea independenței în satisfacerea nevoilor și îndeplinirea rolului social
 prevenirea diminuării conceptului de sine

V. Ingrijiriea pacientului cu traumatisme:

a) La locului accidentului:
 asigurarea unui mediu securizat pentru pacient
 anamneza de la pacient dacă este conștient sau de la anturaj pentru a afla circumstanțele
traumatismului, ora, starea pacientului în momentul producerii traumatismului
 efectuarea bilanțului lezional :
o examinarea segmentului anatomic afectat
o examinarea celorlalte regiuni în vederea decelarii leziunilor asociate
o aprecierea starii de constienta
o aprecierea functiilor vitale
 acordarea primului ajutor ținând cont de elementele de claritate care pun în pericol viata
pacientului
  in cazul unei părți amputate aceasta va fi recuperata imediat și introdusa într-un recipient cu
gheata
b) Pe timpul transportului:
 poziționare corecta a pacientului în mijlocul de transport
 continuarea masurilor de prim ajutor
 prevenirea și combaterea unor complicații
 supravegherea pacientului :
o starea de constienta
o functiile vitale
o culoarea tegumentelor
o modificării apărute în starea pacientului
 suport fizic și psihic al pacientului și familiei
c) În spital:
 interventiile sunt diferențiate în funcție de tipul traumatismului și de starea pacientului

VI. Îngrijirea pacientului imobilizat în aparat ghipsat:

 urmărirea miscarilor și segmentelor distale
 observarea culorii tegumentelor din jurul aparatului ghipsat
 sesizarea medicului în cazul în care pacientul acuzat furnicături, amorțeli, presiune la nivelul
membrul afectat
 sesizarea oricărui miros emanat de la nivelul aparatului ghipsat, mirosul fetid indicat prezenta
escarei de decubit sau infectia plăgii
 observarea schimbării culorii aparatului ghipsat la nivelul plăgii (sange, secreții purulente)
 așezarea obiectelor de stricata necesitate lângă patul bolnavul și înlăturarea obiectelor inutile
și a obstacolelor
 ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale
 aplicarea masurilor de combatere a efectelor imobilizarii la pat
 educatia pacientului privind :
o modul de folosire a mijloacelor auxiliare pentru schimbarea poziției și deplasare
o verificarea înțelegerii recomandărilor
o necesitatea folosirii mecanismelor auxiliare (carja, baston) în deplasare pentru
protejarea membrului lezat în timpul consolidării
o modul de efectuare a unor miscari fără a impiedica procesul de vindecare
o consecintele sprijinirii precoce pe membrul afectat
o necesitatea respectării repausului la pat și a indicațiilor medicului
o exerciții în perioada de recuperare

VII. Ingrijiriea pacientilor cu extensie, tractiune:

 verificarea frecventa a dispozitivului de tractiune(cablurile sa treacă prin mijlocul rolelor
scripetelui, greutățile sa atârne libere, cadrul și barele patului sa nu stanjeneasca aparatul)
 verificarea poziției membrelor în funcție de tranctiune
 plasarea unor paturi făcute sul sub membrul afectat
 urmărirea culorii și temperaturii membrelor și oricăror modificări apărute
 aplicarea masurilor de prevenire a complicatiilor imobilizarii
 ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
  suport psihic:
o incurajarea pacientului
o îndepărtarea sentimentului de neputință
 educatia pacientului privind:
o necesitatea tracțiunii pentru vindecarea membrului afectat
o modul de realizare a amplitudinii miscarilor permise
o poziționarea corecta a corpului în timpul tracțiunii

VIII. Îngrijirea pacientului cu amputatie:

 suport psihic al pacientul și familiei :
o incurajarea pacientul sa își privească bontul
o modul de abordare a implicațiilor psihosociale a amputatiei
o existenta posibilității de protezare
o existenta fenomenului de membru fantomă care poate fi ignorat în cazul protezarii
 educarea pacientului privind :
o modul de pansare a bontului
o prevenirea contracturilor prin poziționarea corecta a segmentului

IX. Îngrijirea pacientului cu ruptura musculara:

 imobilizarea regiunii în poziție relaxanta pentru rupturile incomplete
 îngrijiri pre- și post-oeratorii la pacienții cu ruptura completa care necesită tratament
chirurgical
 administrarea tratamentul simptomatic prescris de medic

X. Îngrijirea pacientului cu osteoporoza:

 administrea tratamentului prescris de medic
 educatia pacientului privind :
o sa efectueze zilnic mișcare
o sa doarmă pe un plan dur cu o perna subțire sub cap
o alimentatie echilibrată bogata în calciu și vitamine

XI. Îngrijirea pacientului cu TBC osteoarticular :

 ingrijiri pre- și post-operatori la pacienții care necesită interventie chirurgicală (se practica de
obicei la tineri în cazul abceselor reci)
 ingrijiri specifice la pacientul imobilizat în aparat ghipsat
 administrea tratamentul medicamentos (tuberculostatice)
 alimentatie bogata în vitamine, echilibrată
 îngrijirea pacientului și în special a tegumentelor
 efectuarea miscarilor pasive pentru prevenirea atrofiilor musculare
 poziționare corecta în pat
 aplicarea masurilor de prevenire a complicaților

XII. Îngrijirea pacientului cu osteopatie deformanta :

 tratament simptomatic în vederea alinarii suferințelor și a tulburărilor organice care apar în
cursul evoluției bolilor (tulburări respiratorii, cardiace, renale)
  incurajarea pacientului privind efectuarea exercițiilor pentru prevenirea atrofiilor musculare și
a rigidității articulare
 educarea pacientului privind :
o precauții în timpul miscarii pentru evitarea fracturilor
o necesitatea menținerii independenței și a rolului social

XIII. Îngrijirea pacientului cu tendinita:

 repausul regiunii
 infiltratii locale
 tratament simptomatic pentru ameliorarea durerii și a inflamației
 observarea apariției unor semne legate de limitarea miscarii
 educatia pacientului privind:
o evitarea activităților care cauzează exacerbarea procesului inflamator timp de 4-6
saptamanii