Glucidele

Structura

• Compozita elementala a glucidelor: C, H si O

• Formula generala: Cx(H2O)y → carbohidrat

Clasificare

Se clasifică în funcţie de compoziţia chimică în:

• Monozaharide (glucoză, fructoza, galactoza).

• Dizaharide (lactoza, maltoza, zaharoza),

• Polizaharide (amidon, glicogen, substanţe de balast).

Rol biochimic

 calorigen: 1g glucide = 4,1 kcal

Glucidele reprezintă sursa principală de energie datorită capacităţii lor de a se oxida atât pe cale
anaerobă, cât şi aerobă. Glucidele sunt vitale funcționării celulelor și, în special, a creierului
(glucoza este singurul substrat energetic al creierului). De asemenea, glucidele participă la
transportul, solubilizarea și metabolizarea hormonilor. Pe lângă acestea, ele mai sunt folosite la
formarea lipidelor, iar sub formă de glicogen, asigură rezerva de energie necesară organismului.

 plastic sau structural: intră în compoziţia celulelor şi ţesuturilor.

Deşi glucidele din corp se descompun permanent, nivelul glucidelor rămâne constant la un aport
suficient de glucide în alimentaţie.

Alimente bogate in glucide

Surse alimentare bogate în glucide metabolizabile:

 Zahărul şi produsele zaharoase, produsele de patiserie-cofetărie (alimente procesate,

bogate în zaharoză, dar şi în amidon);
 Leguminoasele uscate, cerealele, legumele (bogate, mai ales, în amidon) şi fructele
(bogate, mai ales, în glucide simple).
 Ouăle, peştele, brânzeturile, carnea de pasăre, porc, vită conţin cantităţi mici de glucide.
 Grăsimile animale şi uleiurile vegetale nu conţin deloc glucide.
Surse alimentare bogate în glucide nemetabolizabile (fibre alimentare):

 Pâinea integrală şi cea îmbogăţită cu produse tărâţoase, cerealele integrale, morcovii,

merele, varza etc.

Digestia

1. Toate glucidele (cu exceptia celulozei) sunt descompuse de catre sucurile digestive in
componentele lor mai simple.

2. Procesul incepe in cavitatea bucala unde enzima numita amilaza salivara incepe sa
fragmenteze lanturile lungi de amidon in lanturi mai scurte de glucoza. Amidonul prelucrat
termic este mai usor digerabil decat cel neprelucrat termic, deoarece caldura distruge peretii
celulei si enzimele pot ajunge mai usor in interiorul ei.

3. Stomacul regleaza viteza de eliberare a glucidelor in intestin. Amilaza salivara continua sa

actioneze asupra amidonului din stomac, pana ce acesta este amestecat cu acidul clorhidric.
Aceasta dureaza cca 20 de minute.

4. In intestinul subtire, care este principalul loc de digestie a hidrocarbonatelor, se desavarseste

ruperea completa a lanturilor de amidon in molecule de dizaharide sau monozaharide. Trei
enzime din peretele intestinal convertesc dizaharidele in monozaharide. Acestea sunt: sucraza
(descompune sucroza), maltaza (descompune maltoza) si lactaza (descompune lactoza).

5. Monozaharidele (glucoza, fructoza, galactoza) sunt ajutate sa strabata peretele intestinal si sa

patrunda in fluxul sanguin de catre niste 'carausi'. Aceasta se numeste difuziune activa sau
facilitata.

Nota: Intoleranta la lactoza este rezultatul unei insuficiente a enzimei numita lactaza. De aceea,
organismul nu este capabil sa descompuna lactoza in galactoza si glucoza. Intoleranta la lactoza
da doua reactii comune: a) are efect osmotic - atrage apa din sange in lumenul intestinal pentru a
diminua concentratia de glucid si ca rezultat apare diareea; b) bacteriile intestinale transforma
lactoza in acid lactic producand gaze, durere abdominala si un colon iritabil.

6. Sunt unele grupuri etnice care au o intoleranta ridicata la lactoza: americanii de culoare,
indienii asiatici, evreii si asiaticii.

Absorbtia

Monozaharidele se absorb ca atare in totalitate la nivelul intestinului subtire. Aici, absorbtia

glucidelor se face prin doua mecanisme:

1.ABSORBTIA NESPECIFICA = DIFUZIUNE

Absorbtia glucidelor prin difuziune se face datorita fortelor osmotice. In mod normal
concentratia de glucide din intestin este mai mic. In acest caz absorbtialor se face diferit.

Absorbtia diferita a acestor glucide se datoreaza transformarilor chimice la care acestea sunt
supuse in endoteliul intestinal. In peretele intestinal, glucidele se combina cu acidul fosforic,
proces denumit fosforilare.

2. ABSORBTIA SPECIFICA = FOSFORILARE

Se produce sub actiunea fosfatazelor intestinale, proces reglat de hormonii glucocorticoizi; Sursa
de fosfor o constituie fosfatii liberi din intestin si ATP care cedeaza o molecula de fosfor
transfomandu-se in ADP. Dupa absorbtie ele se defosforileaza refacandu-se ATP;Glucoza si
fructoza se absorb prin ambele mecanisme. Absorbtia glucidelor prin intestin este influentata de
cantitatea de glucide, de natura substantelor alimentare din intestin, de starea mucoasei
intestinale, de starea glandelor endocrine, de aportul de vitamine din complexul B.

Metabolismul glucidelor

Dupa absorbtie, glucidele trec in vena porta, in cea mai mare parte sub formade glucoza. De aici,
ele ajung in ficat. Aici se petrec o serie de procese:

GLICOGENEZA

Glucoza sangvina la nivelul ficatului sub actiunea unor enzime este transformata in glicogen;
Aceasta transformare nu este directa si are loc in mai multe faze.

GLICOGENOIZA

Ori de cate ori organismul solicita glucoza, aceasta se obtine prin scindarea glicogenului si
trasmiterea lui in circulatia sangvina sub forma de glucoza. Procesul se realizeaza pe cale
enzimatica, urmand procesul invers al glicogenezei.

NEOGLICOGENEZA

In cazul aportului de glucide scazut, ficatul poate sintetiza glucidele necesare prin trasformarea
substantelor de rezerva si a unor proteine in glucide.

GLICOLIZA=CATABOLISMUL GLUCOZEI

Glucoza din sange este utilizata la nivelul celulelor pentru furnizarea energiei necesare efectuarii
contractiilor musculaturii si a altor procese biologice. Scindarea glucozei se face pe cale
enzimatica, ce are loc in doua faze:

FAZA ANAEROBA - glucoza este transformata in acid piruic si apoiin acid lactic;
 FAZA AEROBA - acidul piruvic in prezenta oxigenului se transformain acid lactic;
acidul lactic se descompune in CO2 si H2O cu eliberare de energie ce poate fi folosita
pentru resintetizarea glucidelor sau a lipidelor.

Acidul piruvic reprezinta granite dintre cele doua faze.

SCINDAREA GLUCOZEI PRIN FERMENTATIE ALCOOLICA

Se petrece in lipsa aerului, ca si in glicoliza. Fermentatia alcoolica este un process biologic prin
care se obtine alcool etilic si dioxidul de carbon; Fermentatia se realizeaza cu ajutorul unei
enzime denumita zimaza care se gaseste in drojdia de bere.