Rolul si functiile glucidelor in organism

Tebeica Camelia,Clasa 2C

Glucidele se mai numesc și carbohidrați sau hidrați de carbon. Glucidele sunt

catalogate ca macronutrienți, alături de lipide și proteine. Carbohidrații sunt
definiți ca polihidroxialdehide sau polihidroxicetone reducătoare. De
asemenea, ei mai sunt descriși ca niște substanțe, care prin intermediul
hidrolizei eliberează polihidroxialdehide sau polihidroxicetone. În general,
glucidele sunt substanțe formate doar din carbon, hidrogen și oxigen.
Glucidele ne asigură un aport energetic cuprins între 50 și 55%, astfel
constituind baza sursei de energie pentru corpul nostru. Acestea se
descompun ușor, fiind acceptate de metabolismul nostru fără probleme.
Clasificarea glucidelor
Glucidele se divid în 3 clase:
– monozaharide sau oze;
– oligozaharide (dizaharidele sunt cele mai importante oligozaharide);
– polizaharide.
Oligozaharidele și polizaharidele fac parte din clasa ozidelor.
Monozaharidele
Monozaharidele sunt glucide reducătoare nehidrolizabile. Monozaharidele pot
fi numite aldoze, în cazul în care sunt polialcooli de aldehide, sau cetoze, dacă
sunt polialcooli de cetone.
În funcție de numărul atomilor de carbon, ozele se împart în:
– peptoze: riboza, xiloza (se găsește în rădăcinoase și fructe), arabinoza;
– hexoze: fructoza, glucoza, galactoza.
Glucoza este principala sursă de energie a celulelor. Ea este considerată cea
mai importantă deoarece se găsește în sânge în cantitate de aproximativ 1
gram pe litru.
Dizaridele
Dizaharidele apar în urma condensării a doua molecule monozaharidice;
Cele mai importante dizaharide sunt:
– zaharoza, rezultată în urma condensării unei molecule de glucoză cu o
moleculă de fructoză;
– lactoza, rezultată din condensarea glucozei cu galactoza;
– maltoza, rezultată din condensarea a două molecule de glucoză.
Zaharoza este cel mai cunoscut dizaharid. Zahărul din lapte se numește lactoză
și este singurul zaharid de origine animală.
Polizaharidele
Polizaharidele au în constituția lor peste zece unități monozaharidice.
Cele mai importante polizaharide sunt:
– amidonul;
– glicogenul;
– celuloza.
Amidonul se găsește în cartofi, cereale, rădăcinile unor plante și este compus
din amilază și amilopectină. Glicogenul este forma de stocare a glucidelor.
Celuloza este foarte rezistentă la hidroliza enzimatică sau acidă. Ea nu este
digerată de către organism și este eliminată ori dezintegrată prin fermentație
microbiană. Există celuloza moale, care poate fi descompusă parțial de către
organism. Aceasta se găsește în morcovi, piersici, sfeclă, caise, prune.
Pe lângă acestă clasificare, carbohidrații mai sunt grupați în glucide simple și
glucide complexe.
Glucidele simple (glucide rele) cuprind monozaharidele și dizaharidele, iar
restul de oligozaharide și polizaharidele fac parte din glucidele complexe
(glucide bune). Carbohidrații simpli sunt absorbiți de către organism, ulterior
fiind transformați în sursă de energie. Față de aceștia, carbohidrații complecși
sunt transformați în glucide simple prima dată și doar ulterior sunt absorbiți.
Carbohidrații complcși se absorb într-un timp mai îndelungat, astfel ei aduc o
serie de beneficii organismului: sațietate îndelungată, evitarea creșterii
glicemiei, iar pe o perioadă mai lungă, influențează pozitiv colesterolul HDL,
scăzând numărul bolilor cardiovasculare
Rolul glucidelor în organism
Glucidele reprezintă cea mai importantă sursă de energie, ele sunt vitale
funcționării celulelor și, în special, a creierului (glucoza este singurul substrat
energetic al creierului). De asemenea, glucidele participă la transportul,
solubilizarea și metabolizarea hormonilor. Pe lângă acestea, ele mai sunt
folosite la formarea lipidelor, iar sub formă de glicogen, asigură rezerva de
energie necesară organismului.
Sursele glucidelor
În mod normal, glucidele se găsesc predominant în alimentele dulci. Glucidele
nu se află în cantități semnificative în produsele de origine animală, excepție
fiind laptele (lactoza). Alimentele de origine vegetală conțin cea mai mare
cantitate de glucide, sursa cea mai importantă fiind cerealele. Cerealele conțin
70% glucide. Lând în calcul faptul că procentul de glucide scade pe măsură ce
crește cantitatea de apă, pâinea conține un procent de 50% glucide, la fel ca și
leguminoasele uscate. Un procent mai scăzut de glucide găsim în varză și
cartofi; acestea conțin 20% glucide. În general, fructele și legumele conțin în jur
de 10% glucide.
Având în vedere că glucidele poti fi simple sau complexe, cele simple sunt
considerate carbohidrați răi, iar cele complexe carbohidrați buni. În mod
normal, carbohidrații simpli, adică cei răi, se găsesc în preparate/alimente care
conțin făină albă și/sau zahăr.
CARBOHIDRAȚI BUNI:
Cereale integrale
Fructe
Legume
Orzul
Lintea
Orezul brun
Năutul
Fasolea
Biscuiții de ovăz
Pâine integrală
CARBOHIDRAȚI RĂI:
Cereale rafinate
Gogoși
Biscuiți
Chipsuri
Băuturi acidulate
Prăjituri
Siropuri extrase din dulceață
Pâine albă
Recomandări nutriționale
Cantitatea de glucide depinde de vârstă și de activitatea fizică desfășurată. Este
recomandat consumul unei cantități de 303-586 grame glucide pentru bărbați
și 257-462 grame pentru femei. Cantitatea de glucide consumată zilnic nu ar
trebui să depășească 57% din numărul de calorii consumate în ziua respectivă.
Ne putem da seama de procentul glucidic pe care trebuie să-l consumăm dacă
știm procentele de lipide și proteine ingerate în ziua respectivă.
La copii, necesarul de carbohidrați trebuie să fie asigurat în mare parte de
legume, fructe și cereale. Prin urmare, se recomandă evitarea dulciurilor
concentrate, precum ciocolata, bomboanele.
Aportul glucidic scăzut
Aportul glucidic scăzut duce la hipocalcemie, care se manifestă prin durere de
cap (cefalee), somnolență, scăderea memoriei. De asemenea, apare
dezechilibrul acido-bazic, iar organismul nu mai are capacitatea de a-și asigura
arderea grăsimilor și de a acoperi necesarul caloric zilnic.
Aportul glucidic crescut
Aportul exagerat de glucide poate duce la obezitate deoarece glucidele
consumate nu sunt folosite drept sursă de energie, astfel transformându-se în
țesut adipos subcutanat. De asemenea, nivelul crescut de carbohidrați
determină hiperlipemie, hiperglicemie, insulinism. În unele cazuri, zahărul în
cantități mari poate provoca diaree. Aportul glucidic crescut poate afecta
ficatul, rinichii, tubul digestiv și alte organe.
Bibliografie
- Glucidele – biochimie și nutriție – NewsMed.ro