Glucoza- sursă de energie pentru om

Glucoza este principala sursă de energie pentru organismul uman, iar insulina este hormonul care
ajută organismul să folosească glucoza. Insulina este produsă de pancreas și eliberată în sânge atunci când
cantitatea de glucoză din sânge începe să crească. Dacă nivelul de glucoză din sânge rămâne prea mult
timp crescut, atunci acesta poate duce la complicații, afectând în special ochii, rinichii, nervii și vasele de
sânge. De aceea, este importantă testarea glucozei serice (glicemiei).
Glucoza mai este cunoscuta si sub numele de dextroza si este un indulcitor natural ce este continut
de fructe sau in anumite procariote. Ca atare, sucul dulce din fructe sau plante este extras de cei ce fabrica
astfel de indulcitori naturali si apoi totul este transformat in produsul finit. De asemenea, mierea contine
glucoza si fructoza, astfel ca am putea spune ca acest indulcitor poate fi extras chiar si din acest produs.
Atunci cand iti dorești sa inlocuiesti zaharul obisnuit cu un indulcitor natural ar trebui sa stii ca
oferta este destul de variata, dar mai ales sanatoasa. Sirop de agave, zahar de cocos, xylitol, dar
si dextroxa sunt cativa dintre indulcitorii naturali, buni pentru sanatate. Cu toate acestea, glucoza are un
indice glicemic mare, dar si un numar mai mare de calorii. Pentru cei ce vor sa slabeasca si totuși nu se
pot desparte de gustul dulce, pot alege astfel de variante dulci, insa consumul glucozei trebuie facut cu
multa grija și doar cu scopul de a atrage mai multa energie necesara pentru ca dieta sa fie dusa pana la
capat.

Ce este glucoza?
Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor, care are formula chimică C6H12O6.
Deși are aceeași formulă chimică, fructoza este diferită față de glucoză prin modul de legare a atomilor.
Astfel, glucoza are o singură grupare de alcool primar (în imagine, la carbonul cu numărul 6), pe când
fructoza are două grupări de alcool primar.
Am putea spune despre aceasta ca este baza carbohidratilor, astfel ca majoritatea lor contin
cantitati uriase de glucoza. In plante, aceasta este stocata sub forma de amidon, iar in organismul uman
este un produs al glicogenului. Atunci cand organismul are nevoie de glucoza, va putea sa isi produca
necesarul prin glucogeneza.
Completarea necesarului de glucoza se va face mai ales de sportivii de performanta, in timpul
antrenamentelor acestia pierzand cantitati uriase de energie ce trebuie refacuta printr-un astfel de aport.

Structură
Glucoza conține șase atomi de carbon și o grupă carbonil (specifică aldehidelor) și este numită
uneori aldohexoză. În natură, în unele plante, glucoza există sub formă de structură aciclică; în altele, ea
poate fi găsită sub formă ciclică. Teoretic, structura ciclică a glucozei apare în urma interacțiunii dintre
grupa carbonil și grupele hidroxil de la carbonii cu cifrele 4 și 5. Aceste interacțiuni sunt reacții de
adiție a grupelor hidroxil amintite la grupa carbonil. În soluție apoasă, cele două forme se află în
echilibru, și la un pH 7, forma ciclică este predominantă.
La formarea structurii ciclice a glucozei, apare la fosta grupă carbonil o nouă grupare hidroxil,
care se numește hidroxil glicozidic și care are o reactivitate mai mare decât celelalte grupe hidroxil din
moleculă. În acest caz, numerotarea carbonilor începe de la primul carbon de după oxigenul din ciclu, în
sens orar.
Izomeri
Glucoza are patru centre optice, deci teoretic glucoza poate avea 16 stereoizomeri optici. Doar
șapte dintre aceștia sunt găsiți în natură, iar dintre ei, cei mai importanți sunt galactoza (Gal)
și manoza (Man). Acești opt izomeri (incluzând și glucoza) sunt toți diastereoizomeri unul față de celălalt
și aparțin seriei-D.
În cazul glucozei (dar și al fructozei, în mod echivalent), un alt centru asimetric la carbonul 1
(numit carbonul anomeric) este creat când glucoza trece în forma ciclică și se formează două structuri
inelare, numite anomeri (un caz particular de izomeri) — α-glucoza și β-glucoza. α glucoza este acea
structură a glucozei în care grupele hidroxil de la carbonii cu numerele 1 și 4 se află de aceeași parte a
planului ciclului hexagonal, iar β glucoza este structura în care cei doi hidroxili se află de părți diferite ale
planului. Formele α și β pot trece dintr-una în alta în soluție apoasă pe o perioadă de câteva ore,
stabilizându-se la un raport α:β 36:64.
Transformarea glucozei din structura aciclică (D-glucoză) în structura ciclică (β-glucoză)

Proprietăți fizice
Glucoza este o substanță solidă, cristalizată, incoloră și solubilă în apă. Are un gust dulce. Punctul
său de topire este foarte ridicat, deoarece între numeroasele sale grupări hidroxil (-OH) se formează
multe legături de hidrogen. Când sunt încălzite, toate monozaharidele (nu numai glucoza) se descompun
înainte de a se topi, în carbon și apă, reacție numită carbonizare. Glucoza are 75% din puterea de
îndulcire a fructozei (care este luată ca unitate).

Proprietăți chimice
Reacții la grupa carbonil
Reacții comune aldehidelor și cetonelor
În această reacție se adiționează o moleculă de hidrogen diatomică la o moleculă de glucoză, adiția
având loc la dubla legătură dintre oxigen și carbon. Legătura π dintre cei doi atomi se rupe, iar câte un
atom de hidrogen se leagă la fiecare dintre ei și astfel se produce hexitolul (sorbitol).

Reacții caracteristice aldehidelor

Reacții la grupa hidroxil
Reacția de esterificare
Glucoza, în reacție cu clorura acidului acetic, produce esterul pentacilat al glucozei și acid
clorhidric.

Reacția de eterificare
Reacția de esterificare are loc doar cu un ester anorganic, precum sulfatul acid de metil.

Reacția de fermentație
Această reacție are loc în prezență de enzime, care au rol de biocatalizator. Astfel, din glucoză
rezultă alcool etilic și dioxid de carbon.

Obținere
Naturală

1. Glucoza este unul dintre produșii de fotosinteză a plantelor și a unor procariote. Se găsește
îndeosebi în sucul fructelor dulci ale plantelor.
2. La animale și ciuperci, glucoza este rezultatul descompunerii glicogenului, proces
numit glicogenoliză. La plante, se descompune amidonul.
3. La animale, glucoza este sintetizată în ficat și rinichi din intermediari care nu sunt carbohidrați,
precum piruvat și glicerol, proces numit gluconeogeneză.
Industrială
La scară industrială, glucoza se obține prin hidroliza amidonului în mediu acid.
O altă metodă este hidroliza enzimatică a amidonului. Multe culturi pot fi folosite ca sursă pentru
amidon: porumbul, orezul, grâul, cartofii sunt utilizați la scară largă în toată lumea.
Procesul enzimatic are două etape. Pe durata a 1-2 ore, la aproximativ 100 °C, enzimele
descompun amidonul în carbohidrați mai mici, cu o moleculă formată din 5-10 unități de glucoză. Unele
variațiuni ale acestui proces încălzesc amidonul la aproximativ 130 °C sau mai mult de câteva ori. Astfel
se îmbunătățește solubilitatea amidonului în apă, dar se dezactivează enzimele, așa că enzime noi trebuie
adăugate în amestec după fiecare încălzire.
În a doua etapă, numită zaharificare, amidonul parțial hidrolizat este hidrolizat complet până la
glucoză folosind enzima glucoamilază provenită de la ciuperca Aspergillus niger. Condițiile de reacție
specifice sunt la un pH de 4,0–4,5, o temperatură de 60 °C și o cantitate de carbohidrați de 30–35%. În
aceste condiții, amidonul poate fi convertit în glucoză în proporție de 96% după 1–4 zile. Totuși, se pot
obține reacții cu randamente mai mari folosind soluții mai diluate, dar în acest fel sunt necesare reactoare
mai mari și cantități mai mari de apă, și de aceea această modalitate nu este considerată economică.
Soluția de glucoză rezultată este apoi purificată prin filtrare și concentrată prin evaporarea apei. D-
glucoza solidă este produsă apoi prin cristalizări repetate.

Rol biologic

Flacoane cu soluție de glucoză 5%, pentru folosință medicală

Se poate specula asupra cărui fapt se datorează răspândirea atât de mare a glucozei, și nu a altor
monozaharide, precum fructoza. Glucoza se poate forma din formaldehidă în condiții abiotice, deci se
poate ca ea să fie fost disponibilă pentru sistemele biochimice primitive. Glucoza este foarte răspândită în
regnul animal și vegetal, și este principala oză din organismul uman.
Sursă de energie
Glucoza este un combustibil esențial în biologie. Carbohidrații reprezintă sursa principală de
energie pentru corpul uman, producând 4 kilocalorii (17 kilojouli) pe gram. Descompunerea
carbohidraților (amidonul, de exemplu) produce mono și dizaharide, iar o mare parte dintre produși este
glucoză. Prin glicoliză și prin reacțiile ciclului acidului citric, glucoza este oxidată pentru a forma dioxid
de carbon și apă, rezultând și energie, în principal sub formă de ATP.
Este distribuită în toate celulele și fluidele organismului, cu excepția urinei. În ser, concentrația de
glucoză (glicemie) normală este de 80–110 mg/dl. Menținerea glicemiei în limite constante este asigurată
prin acțiunea antagonistă a doi hormoni ai pancreasului endocrin: insulină (hipoglicemiant)
și glucagon (hiperglicemiant). Creșterea cantității de glucoză în sânge este specifică diabetului zaharat, iar
în urină (glicozurie) apare numai când glicemia depășește 160–180 mg/dl. Măsurarea concentrației
sanguine se poate realiza cu glucometrul.
Precursor
Glucoza este esențială în producerea proteinelor și în metabolismul lipidelor. De asemenea, la cele
mai multe plante și animale, este un precursor pentru vitamina C (acid ascorbic).
Glucoza este folosită ca precursor la sinteza unor substanțe
importante. Amidonul, celuloza și glicogenul sunt polimeri (polizaharide) comuni ai săi. Lactoza -
zahărul din lapte, este o dizaharidă compusă din glucoză și galactoză. În zaharoză, o altă dizaharidă
importantă, glucoza este legată de fructoză.
Glucoza intră în structura diglucidelor și poliglucidelor. Prin oxidare în ficat se transformă în acid
glucuronic, care are un rol important în glucuronoconjugare.

Forme si mod de utilizare

Dextroxa poate fi gasita in forma finita sub mai multe feluri. Siropul de glucoza, glucoza tehnica,
dar si glucoza sub forma de tablete, cu o concentratie foarte mare, sunt variantele in care poate fi
cumparata spre a fi utilizata de cei ce iubesc gustul sau isi doresc sa indulceasca anumite alimente cu
ajutorul său.

Tablete de glucoză
Există mai multe forme de comercializare și folosire a glucozei, dintre care cele mai importante sunt:

 sirop de glucoză - conține glucoză în concentrație de 32,40%;

 glucoza tehnică - cu o concentrație de 75%;
 glucoza cristalizată (tablete) - concentrație de 99%.
În medicină este folosită mai ales sub formă de soluții apoase perfuzabile. În funcție de concentrațiile
lor, acestea au acțiuni și indicații diferite. Soluțiile sub 5 % sunt utilizate pentru diluarea unor
medicamente, pentru hidratare sau ca substituent energetic. Soluția de glucoză 5 % este izotonă și are
aceleași utilizări, fiind folosită cel mai adesea. Soluțiile de concentrații mai mari de 5 % (10, 20, 33,
40 %) sunt hipertonice și își găsesc utilitatea ca diuretice osmotice (realizează deshidratare tisulară, foarte
utilă în edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale hiperglicemiei, de obicei oricărei perfuzii cu glucoză i
se adaugă insulină.
Glucoza poate fi folosita fie pentru diluarea unor medicamente, dar si pentru o buna hidratare,
avand aceasta proprietate. De asemenea, am putea spune ca glucoza este un bun diuretic osmotic, astfel
incat este folosita adesea pentru tratarea edemelor.
Un consum exagerat de glucoza ar putea conduce la cateva reactii și efecte nedorite, precum
aparitia cariilor dentare, boli cardiovasculare, dar si reactii alergice la gluten, aceasta putand avea cateva
urme al acestui compus.
Dextroza se regaseste in farmacii, dar chiar si în magazinele de profil. Am putea spune despre ea
ca este un bun supliment nutritiv, astfel ca ar putea ajuta organismul sa se refaca usor, fiind principala
sursa de energie a acestuia. In ultima perioada, sportivii de performanta consuma acest indulcitor natural,
tocmai datorita acestui efect pentru organism.
 Strugurii si merele sunt fructele care contin dextroza si care ne pot oferi o cantitate in plus de
energie si tocmai de aceea trebuiesc introdusi frecvent in alimentatie.
In timpul unor cure de slabire, organismul are nevoie de energie. Ca atare, pentru sustinerea dietei
va fi nevoie de consumul a circa 2 grame/kilogram/corp/zi, insa totul difera in functie de tipul dietei, dar
si de efortul fizic facut in timpul acesteia. Recomandarea medicului nutritionist este hotaratoare cu privire
la administrarea dextrozei in acest caz.
Tinand cont de indicele glicemic ridicat, dar si de numarul mare de calorii este recomandata
consumarea sa cu precautie, crescand repede nivelul de insulina din corp.
Cu toate ca indicele glicemic este mai mare, iar aportul caloric este si el ridicat, glucoza
influentează pozitiv dietele de slabire, oferind energie organismului slabit. Asa ca, nu este de mirare daca
nutritionistii vor recomanda celor ce vor sa scape de kilogramele in plus cateva grame de glucoza la un
anumit interval.