Teorii privind originea vieții pe Pământ

Dumitrașcu AndreiMihai
Clasa a VIII-a C

Pamantul s-a format in urma cu 4,6 miliarde de ani. Era in intregime lichid datorita temperaturilor
foarte mari. Inainte sa se raceasca probabil ca a avut loc o coliziune cu o alta planeta de mariimea lui
Marte. Din nucleele celor doua planete s-a format Pamantul iar din resturile lor s-a format Luna. Luna a
avut o mare importanta in viata Pamantului. Ea stabilizeaza inclinatia axei Pamantului, in prezent de 23
de grade si care nu variaza cu mai mult de 1 grad. Daca Luna nu ar fi existat inclinatia ar fi variat si clima
ar fi fost foarte diferita. Marte are doi sateliti mici Phobos is Deimos care nu stabilizeaza inclinatia axi
planetei.Inclinatia axei lui Marte variaza de la 11 la 35 de grade in 100.000 de ani. Evolutia vietii depinde
de stabilitatea climei pe termen lung. Luna produce mareele , care produc incetinirea rotatiei Pamantului
si cresterea distantei Pamant Luna cu 4 cm pe an Si Pamantul a produs incetinirea rotatiei Lunii care a
devenit sincrona. perioada de rotatie a devenit egala cu perioada orbitala. Luna ne arata tot timpul aceiasi
fata.
Pamantul s-a racit treptat in 500 de milioane de ani si a format un invelis solid. Atmosfera s-
aformat datorita vulcanilor extrem de activi si violenti care au aruncat cantitati mari de gaze, care au
format atmosfera. Dupa racirea atmosferei au urmat perioada marii ploi. Apa ainceput sa se condenseze si
s-au format primele oceane.
Viata a aparut mult mai devreme decat s-a crezut in urma cu 4,3 miliarde de ani. Dovada aparitiei
vietii este cresterea cantitatii de oxigen din atmosfera. Cea mai veche dovada a vietii dateaza de acyum
3,8 miliarde de ani si a fost gasita in insula Akilia din Groenlanda de Vest.
Nu se cunoaste exact procesul prin care a aparut viata. Teoria (nedovedita experimental) sustine ca
energia unor surse ca fulgerele si radiatiile au declansat reactii chimice care au dus la aparitia unor
molecule complexe capabile sa se reproduca. Reproducerea nu era perfecta. In fiecare generatie exista
posibilitatea unor mutatii aleatoare (erori in procesul de copiere). Unele din aceste mutatii erau mai
reusitesi aveau sanse mai mari sa formeze generatia urmatoare. Concurent aintre aceste forme de viata
putin diferite se numeste evolutie.
Viata este extrem de adaptabila. Unele forme de viata pot sa supravietuiasca in locuri neasteptate,
de exemplu in zona supapelor hidrotermale. Acestea sunt fisuri pe fundul oceanelor unde iese din adanc
apa fierbinte bogata in acizi. Aceste fisuri abunda in forme de viata cum sunt viermii tubularicreveti si
chiar moluste care nu primesc lumina de la Soaresiu supravietuiesc intr-un mediu acidcomparabil cu
otetul.
Putem privi evolutia vietii studiind fosilele pe care le gasim peste tot in lume. Viata s-a dezvoltat
incet la inceput dor in mari si oceane. Cu aprox 400 de milioane de ani s-a raspandit pe uscat sub forma
de plante, apoi artropode si in final vertebrate. Plantele au pordus oxigenul care a schimbat compozitia
atmosferei. Subiectul acesta, de o deosebită complexitate, continuă să provoace discuţii aprinse şi
contradictorii, ridicând multe semne de întrebare, datorită existenţei şi susţinerii de către adepţii lor, a 2
MARI TEORII, şi anume una CREAŢIONISTĂ, ce susţine că viaţa a apărut pe Terra în urma unui Act de
Creaţie Divin, iar cealaltă, numită şi EVOLUŢIONISTĂ sau DARWINISTĂ, ce susţine că ciaţa a apărut
şi s-a dezvoltat pe căi naturale.
În realitate există însă, mult mai multe teorii, majoritatea fiind susţinute de diferite culte religioase,
ca urmare sunt prezentate cele cu cei mai mulţi adepţi, şi sunt aproximativ 5.
Prima se referă la Creaţionismul Pământului Tânăr, ai cărei adepţi pornesc de la Geneza Biblică ce
spune că Dumnezeu a creat Universul în 6 zile, în a 7-a odihnindu-se, toate formele de viaţă fiind create
atunci, iar vârsta Pământului, din calculul generaţiilor şi evenimentelor biblice, este undeva între 4.000 şi
10.000 de ani.
A doua teorie se referă tot la Geneza Biblică, dar într-un sens mai larg al perioadelor de timp, astfel "o
zi" putând avea şi 1.000.000 de ani, vechimea Pământului putând fi chiar de miliarde de ani, întervalele
de timp biblice neavând o valoare absolută, iar formele de viaţă au fost create de Dumnezeu şi se regăsesc
în prezent, mai puţin cele dispărute, precum animalele preistorice.
A treia teorie se referă la Evoluţionismul de tip Teist, şi spune că Universul ar avea aproximativ 10
miliarde de ani, iar Pământul cam 4.5 miliarde de ani, cum dealtfel indică şi ştiinţa modernă, Dumnezeu
creând Universul şi prima celulă vie din care ulterior s-au dezvoltat forme de viaţă din ce în ce mai
complexe, sub dirijarea şi supravegherea Lui, având şi un rol corector atunci când a fost cazul, dar în
general, lăsând natura să-şi urmeze cursul.
A patra teorie este cea de tip Natural sau Darwinist, ce spune că Universul şi Pământul au vârstele
estimate de metodele de datare moderne (miliarde de ani), iar viaţa a apărut şi s-a dezvoltat pe Terra
numai prin procese naturale fizico-chimice, ulterior conform legilor bilogiei şi geneticii, fără nici o
intervenţie Divină.
A cincea teorie se referă la faptul că Terra este un experiment al unei sau unor civilizaţii extraterestre,
viaţa fiind adusă în scop experimental, unele variante ale acestei teorii considerând oamenii ca fiind
descendenţii acelei civilizaţii după ce şi-au uitat vechile cunoştinţe.
Referindu-ne la Teoria Evoluţionistă sau Darwinistă, teorie care este abordată ştiinţific, se poate spune
că în primele 600 de milioane de ani ale Terrei, n-a existat viaţă, dar întâmplându-se alte lucruri
interesante precum ploile abundente, pentru milioane de ani, în urma cărora s-au format mările şi
oceanele Planetei.
Acum 4 miliarde de ani Terra era extrem de diferită faţă de cea de astăzi, pe atunci atmosfera
neconţinând oxigen (O2), iar în urma erupţiilor vulcanice puternice, lava se scurgea în apele şi aşa toxice
ale planetei.
Cu tot acest mediu ostil vieţii însă, a avut loc un adevărat miracol, ploile aducând din atmosferă în
mările şi oceanele planetei, elemente necesare producerii acestui miracol al chimiei, iar fulgerele şi
radiaţiile ultraviolete au contribuit la apariţia unei veritabile "Supe Primordiale" de materii organice, la
finalul acestor procese, rămânând ceva nou.
Ceea ce a rămas în urma acestor procese, este o moleculă extraordinară, cu o formă spiralată, foarte
"elegantă", cunoscută sub numele de Molecula de AND, aceasta posedând câteva proprietăţi deosebite,
putând, de exemplu, să dea naştere unor copii (clone) ale sale, mult mai repede decât putea fi distrusă,
acesta reprezentând Momentul Apariţiei Vieţii pe Terra, ulterior când această moleculă a reuşit să se
protejeze în interiorul pereţilor unei celule, viaţa, care la momentul acela era în stadiul de evoluţie, a
început să transforme planeta.
Acum 3 - 3,5 de miliarde de ani, celulele dezvoltau mecanisme interne, cu ajutorul cărora puteau
folosi energia solară prin intermediul procesului numit fotosinteză, urmarea fiind că viaţa a început să se
dezvolte exponenţial, imediat oceanele fiind populate masiv de cianobacterii sau algele albastre—verzi,
straturile formate de acestea împreună cu sedimentele de pe fundul apelor dând naştere primelor structuri
vii ce au existat pe Terra, şi anume stromatoliţii.
Timp de aproximativ 1 miliard de ani, stromatoliţii au reprezentat limitele progresului formelor de
viaţă, mult mai importante însă, decât formaţiunile însele, au fost deşeurile generate de acestea sub formă
de molecule de oxigen, acest gaz, toxic pe atunci pentru toate formele de viaţă existente, dând naştere
stratului de ozon, strat ce a protejat viaţa şi evoluţia ei, de efectul nociv al radiaţiilor ultraviolete venite
din spaţiu.
Teoria cu cei mai multi sustinetatori este cea care afirma ca ARN-ul este molecula care a stat la
baza primelor organisme, ca ulterior sa apara ADN-ul si proteinele.Oamenii de stiinta afirma ca aceasta
teorie nu este doar posibila cat si cea mai probabila. ARN-ul este similar ADN-ului si in ziua de azi el
indeplineste multe functii in toate celule, face legatura dintre ADN si sinteza proteinelor si are un rol
major declansarea anumitor gene. Teoria este logica si plauzibila, insa nu explica cum a aparut molecula
de ARN. Ca si ADN-ul, Si ARN-ul este o molecula complexa alcatuita dintr-o insiruire de mii de
molecule mai mici numite nucleotide.Unii afirma ca ARN-ul ar fi aparut spontan in anumite conditii, in
timp ce altii sunt de parere ca probabilitatea ca acest lucru sa se intample este infima. Daca o astfel de
scanteie a vietii s-a imtamplat, atunci suntem incredibil de norocosi.
Richard Dawkins emite ipoteza ca la inceput, Pamantul a avut o atmosfera compusa din bioxid de
carbon, metan, amoniac si apa. Datorita energiei solare si probabil si datorita descarcarilor electrice si
eruptiilor vulcanice, acesti compusi simpli s-au descompus, pentru ca apoi sa se recombine, formand
aminoacizi. O serie de astfel de aminoacizi s-au acumulat treptat in ocean, combinandu-se si formand
compusi proteici. In final, oceanul a devenit o supa organica, dar fara viata. In anumite imprejurari apare
prima molecula care avea capacitatea de a se reproduce.
Aceaste teorii au fost verificate in laborator de catre Stanley Miller, in 1953. Acesta a provocat
descarcari electrice in laborator, in conditii presupuse similare atmosferei primordiale. Rezultatul a fost
obtinerea a patru aminoacizi-din cei douazeci necesari vietii, dar acestia au trebuit fi separati imediat de
catre cercetator, pentru a nu se descompune instantaneu, sub influenta mediului. Aminoacizii obtinuti prin
sinteza chimica nu sunt identici cu cei din organismele vii, intrucat cei obtinuti prin sinteza chimica pot
avea doua forme: levogira si dextrogira, in timp ce aceia vii sunt toti levogiri. Aminoacizii nu inseamna
viata, ci ei formeaza proteinele. Inca nu stim exact toate conditiile necesare pentru crearea vietii din
diversi compusi organici.
Sansele ca viata sa apara in urma a sute daca nu chiar mii de conditii indeplinite simultan sunt
intradevar extrem de mici, dar daca raportam aceste probabilitati la numarul enorm de planete din
Univers, atunci sansele ca viata sa apara devin din infime, in mari. Frank Drake a elaborat in 1961 o
ecuatie prin care sa estimeze numarul de civilizatii din galaxia noastra care este posibil sa fi ajuns la un
grad de inteligenta pentru a efectua o comunicare prin unde radio: N = Ns x fp x ne x fl x fi x fc x L
În 2010, astronomul Italian Claudio Maccone a elaborat Ecuația Drake Statistică(EDS).Ecuatia se
bazează pe Teorema Limitei Centrale, potrivit căreia având un număr suficient de variabile aleatorii
independente cu valoare medie și dispersie finite, acele variabile vor fi, în mod normal, distribuite potrivit
curbei, sau clopotului lui Gauss, într-un context. Astfel, toți cei șapte factori ai ecuației Drake devin
variabile aleatorii pozitive independente.Maccone și-a testat versiunea EDS folosind valorile acceptate în
mod normal de comunitatea SETI, iar rezultatul estimeaza că in galaxia noastră ar putea exista 4.590 de
civilizații extraterestre.
Dar poate ca nu este nevoie de un calcul atat de elaborat pentru a determina sansele ca viata sa
apara si sa evolueze.Poate ca viata apare si in momentul de fata pe Pamant fara sa ne dam noi seama.
Aparitia vietii ramane in continuare un mister ce asteapta sa fie deslusit.