Sunteți pe pagina 1din 11

In viata de stat a Romei senatul a jucat un rol foarte mare.

Nici un proiect de lege nu era prezentat spre


examinare adunarii poporului daca el nu fusese discutat in prealabil de senat. Mai mult decit atit, legea
adoptata de catre adunarea poporului intra in vigoare numai dupa aprobarea ei de catre senat. Astfel senatul
controla si dirija activitatea adunarii poporului in directia in care avea el nevoie. Magistratii alesi in functie
prezentau dari de seama despre actiunile lor in fata senatului, depinzind in intregime de vointa lui. Din secolul
al 4 i.e.n componenta senatului a inceput sa fie completata din rindurile magistratilor, al caror termen expirase
si care dupa depunerea imputernicirilor lor, erau inclusi automat in lista senatorilor. Aceasta lista era intocmita
de un magistru-censor special, intro ordine strict ierarhica . La inceput erau incluse in lista numele fostilor
censori, apoi urmau consolii, pretorii etc. Senatul putea fi convocat in sedinta numai de magistratii supremi:
dictor, consuli, pretori. In timpul discutarii chestiunior si in timpul votarii parerile si voturile erau prezentate
strict dupa lista. Hotarirea adoptata se numea consult senatorial sau decret. Senatul fiind sprijinul oligarhiei
romane.
Consulatul: doi membri (alei anual de ctre Senat).
Aveau rolul de:
a convoca adunrile;
a conduce n politica intern i extern;
conductori supremi ai armatei
2. Senatul: era format din conductorii
clanurilor: patricieni (patres) i foti consuli.
Rolul acestuia era de a-i sftui pe magistrai i de a autoriza deciziile populare.
Tribunatul plebei: era alctuit, la nceput, din doi magistrai ce aveau funcia de a-i proteja pe ceteni de
aciunile arbitrare ale celorlalte instituii de conducere. Aveau drept de veto fa de orice msur a unui
magistrat sau a Senatului.
Persoanele lor erau sacrosante.
Magistraturile:
LA Roma nu exista un aparat functionaresc permanent, intreaga putere executiva apartinea persoanelor
oficiale elective-magistratilor. Asemenea magistrati erau consulii, pretorii, edilii, questorii, alesi pentru un an.
Alegerea avea loc cu 3-4 luni inainte ca noii magistrati sa intre in exercitiu functiunii. Sistemul de magistraturi
republicane romane s-a constituit nu indata dupa izgonirea ultimului rege , ci a fost creat treptat. Se
presupune ca in primii ani ai Republicii in fruntea puterii executive se afla un magistrat suprem (persoana
oficiala)- pretorul (cel ce merge inainte ), care era ajutat de loctiitorul sau-questor. Dupa prima secesiune a
plebeilor pe Muntele Sacru au fost create functiile de tribuni ai poporului si de edili ai plebeilor, de ajutori ai
sai.Existenta unui singur sef al puterii executive in persoana pretorului sa dovedit a fi insa periculoasa,
deoarece crea posibilitatea ca el sa acapareze intreaga putere si sa revina la monarhia odioasa.De aceea de la
mijlocul secolului al 5 in locul unui singur magistru suprem au inceput sa fie alesi 2, care dispuneau de aceeasi
putere si conduceau impreuna.Ei trebuiau sa se consulte unul cu altul si au fost denumiti consuli(de la cuvintul
consulo-ma consult).Mai tirziu au fost creeate noi functii- cele de censori, in cae erau alesi cite 2 persoane o
data in 5 ani pentru 18 luni.Censorii erau alesi din rindurile fostilor consuli. Ei trebuiau sai imparte pe cetatenii
romani, dupa clasele avute si verificind sa intocmeascao noua lista a senatorilor. Pretorilor le-a fost insa
transmisa puterea judecatoreasca.
Conform constitutiei romane toate magistraturile erau colegiale (2 consuli, 2 pretori, 4 edili,10 tribuni ai
poporului, 4 questorii, care erau realesi in fiecare an si nu erau retribuiti.Indeplinirea functiei de magistrate era
considerate nu o munca ci o onoare i de aceea nu era pltit.Lipsa remunerrii facea imposibil ocuparea
funciilor de magistrate pentru cetenii romani simpli.In timpul exercitrii funciei magistratul nu putea fi tras
la rspundere judectoreasc sau destituit. Magistratii supreme erau considerati censorii,consuli i pretorii.
Consulii comandau armata,exercitau puterea civil, n timp ce pretorii exercitau puterea judectoreasc.

Tribunii poporului dispuneau de dreptul de veto fa de hotririle magistrailor, puteau s prezinte proiecte de
legi, s convoace comiiile tribute, aveau dreptul chiar s-l aresteze pe magistrate i s atace hotrirea
senatului.Persoana tribunului poporului era considerate sacra i inviolabil. Orcine care l insult ape tribun-
mcar prin cuvinte era condamnat la moarte.Tribunul poporului avea o putere foarte mare , dar erau 10
tribuni ai poporului, i ei puteau s foloseasc puterea lor unul contra altuia, de exemplu recurgnd la dreptul
de veto, i n felul acesta s neutraizeze aciunile colegului.n afar de aceasta, puterea tribunului era limitat
doar de raza oraului Roma.
n atribuiile edililor intrau supravegherea ordinii n ora, amenajarea oraului, grija pentru asigurarea cu
produse alimentare , organizarea jocurilor obteti.Questorii administrau vistieria, aveau n grij registrele de
finane, ei i nsoeau pe consuli n campaniile militare, rspundeau de vnzarea prizonierilor i de captura de
rzboi.
Magistraii i senatul deineau de fapt ntreaga putere de stat n Republica ROman, care a cptat un caracter
vdit aristrocratic.
Organul de stat supreme era considerat adunarea poporului. Ea adopta sau aproba legi,declara rzboi sau
ncheia pace, era instant judectoreasc, care examina apelurile i protestele mpotriva hotrrilor organelor
judiciare.Adunarea poporului alegea toate persoanele oficiale supreme, care ntreineau ntreaga putere
executive.
La Roma se ntruneau trei tipuri de adunri a poporului- comitia (de la cuvntul latin comitia-ntrunire). Dup
reforma lui Tullius se cristalizeaz o nou adunare numit comiiile centuriate, care era convocat de ctre
persoanele oficiale supreme-consuli, dat fiind faptul c prima ptur social dispunea de 98 de centurii din 193,
ea dirija n mare msur mersul acestei adunri.
n procesul luptei plebeilor mpotriva patricienilor au cptat o mare importan de stat adunrile plebeilor
dup circumscripiile teritoriale- triburi-adunare ce se distingea printr-un caracter democratic.

Reformele fratilor Gracchus si caderea Republicii
Succesele militare i diplomatice romane n jurul Mediteranei au avut ca rezultat noi i neobinuite presiuni
asupra structurilor vechiului ora-stat. n timp ce conflictele dintre faciuni deveniser o parte tradiional a
vieii romane, mizele erau acum mult mai ridicate; un guvernator provincial corupt se putea mbogi peste
orice i-ar fi putut imagina strmoii si, iar un comandant militar victorios avea nevoie doar de sprijinul
legiunilor sale pentru a putea conduce vaste teritorii.
ncepnd cu rzboaiele punice, economia roman a nceput s alunece n alt direcie, dovedindu-se mai trziu
auto-distructiv. Familii puternice din Roma i-au nsuit teritorii ce odat aparinuser oraelor italiene la care
s-au renunat n favoarea lui Hannibal n timpul rzboiului. Aceasta a dat startul unui proces care pn la final
va dezbina nsi Republica.
Perioada relativ calma pe care a traversat-o politica interna a Romei,dupa ce a luat sfarsit conflictul ordinelor,s-
a incheiat odata cu tribunatul lui Tiberius Gracchus care a atacat privilegiile nobililor.
Ca descendent al unei familii care se remarcase in fapte marete,fiind fiul lui Sempronius Gracchus(care a fost
censor si de 2 ori consul)si al Corneliei(fiica lui Scipio Africanus),Tiberius ar fi trebuit sa respecte codul de
conduita al nobilimii romane si ar fi avut cariera asigurata.
Ales tribun pentru anul133,Tiberius a propus o lege pentru crearea de loturi de pamant in cea mi mare parte
din ager publicus pe care republica l-a dobandit dupa al 2 lea razboi punic.In urma reimpartirii,pamantul ramas
trebuia sa fie distribuit micilor proprietari in parcele de dimensiuni diferite.Totodata stabilea ca noii detinatori
sa plateasca un mic impozit si sa se angajeze sa nu instraineze terenul o anumita peroiada de timp.
Pentru aceasta reforma a intampinat opozitie din partea proprietarilor de pamant,dar s-a bucurat de sprijinul
principalilor reprezentanti ai nobilimii.Acest sprijin demonstreaza faptul ca nu era singurul reformator.Daca T.
Ar fi respectat practica existenta de a supune legile atentiei Senatului(care era singurul cu dreptul de a dezbate

si de a modifica detaliile legii) inainte de a o prezenta in fata Adunarii Populare,nu exista nici un dubiu ca legea
lui agrara ar fi fost respinsa de nobili.Astfel ca acesta a preferat insa de precedentul singular si indepartat in
cazul lui C.Flaminus a carui lege agrara a fost adoptata in 232 fara consultarea in prealabil a Senatului.referand
ac. Scurtatura,T.este pos. Sa nu fi avut in vedere altceva decat sa scuteasca timp pretios intr-o sit. Pe care el o
considera urgenta.Nerabdarea sa insa a contribuit la crearea unei crize constitutionaleIn acest caz,Senatul a pus
pe un alt tribun,M.Octavius sa isi foloseasca dreptul de veto cand T.isi va sustine legea.Acesta a facut intocmai
si a reusit sa amane temporar promulgarea legii.Pana la urma Octavius a fost inlocuit,fara ca Senatul sa mai
protesteze,cu un tribun mai docil,iar proiectul agrar a capatat statutul de lege.Pentru a se asigura ca legea va fi
aplicata,a fost creata o comisie din care facea parte,la inceput,Tiberiusinsusi,fratele sau mai mic,Caius si
Claudius Pulcher.
Senatul a incercat apoi sa ii dejoace planurile lui Tiberius refuzand sa acorde ajutor financiar nominal
membrilor comiieei,care solicitau ac.ajutor pt a-i ajuta pe noii colonisti sa-si amenajeze loturile.Din fericire,in
acest moment s-a primit vestea ca Attalos a murit si a lasat tot ce avea poporului roman.Tiberius a introdus
imediat o lege prin o parte din averea lui Attalos sa revina oamenilor sai si a amenintat ca va evita din nou
Senatul.Atat faptul ca Tiberius a desconsiderat prerogativele senatorilor,cat si incalcarea legii care preconiza ca
poate fi ales tribun doar de doua ori consecutiv au determinat un razboi civil cu care Roma nu se mai
confruntase in ultimii 400 de ani.
Desi Senatul a luat masuri severe impotriva partizanilor lui T. la Roma,nu a incercat sa impiedice actiunile
comisiei sale care se ocupa de problema agrara.Dupa ce socrul sau l-a inlocuit,cele doua institutii au
colaborat,fapt ce demonstreaza ca nobilimea senatoriala nu era indreptata impotriva legii agrare,ci era
impotriva metodelor prin care a fost fortata sa suporte efectele acestei legi.
Gaius avea doar 21 de ani atunci cand fratele sau a devenit tribun.El a fost insa membu al comisiei agrare inca
de la infiintarea acesteia,a fost questor in Sardiniain 126 si a sustinut reformele lui Carbo si Flaccus cu un talent
oratoric demn de un adevarat viitor politician.Presimtind pericolul care-i ameninta din partea acestui om,nobilii
au incercat sa ii curme cariera acuzandu-l pe nedrept de tot felul de ineptii.A reusit sa scape din toate aceste
manevre si s-a intors la Roma ca tribun in 123.
Inca de la inceputurile mandatului sau ca tribun s-a dedicat cu deosebit devotament audientelor sale publice si
a obligat Senatul sa se resemneze.A fost reales tribun in 122 fara nici o opozitie,astfel ca timp de 1 an si
jumatate a ramas regele neincoronat al Romei,profitand de acest timp pt a impune un program de legi mult
mai amplu decat orice alt tribun de pana atunci.
Gaius era mai mult un reformator politic.Prima dintre masurile sale a fost un atac impotriva practicii ilegale,dar
pana atunci necontestate,prin care Senatul l-a autorizat in 132 pe consulul Pompilius sa constituie un tribunal
special care avea autoritatea sa pronunte condamnarea la moarte,trimitandu-l astfel pe Pompilius in exil dupa
ce a fost pus sub acuzare in fata Adunarii tribale..Aceasta a fost dublata de o lege care ii impiedica pe senatori
sa isi foloseasca in mod defectuos autoritatea impotriva poporului.
Principala lege juridica a lui Gaius era indreptata impotriva abuzurilor care se petreceau in curtea juratilor
pentru judecarea guvernatorilor provinciilor pentru stoarcere de bani.
A acordat recunoastere politica ordinului Equites dandu-le putere juridica spunand ca lui i se cuvine sa
beneficieze in mai mare masura de puterea politica.Daca in locul acestei masuri juridice ar fi impus o legislatie
care sa permita accesul la magistraturi si pe cel al cavalerilor din Senat ar fi reimprospatat modul de abordare a
problemelor..Efectul real al legii sale a fost acela ca a dat cavalerilor putere dar nu si responsablitate.
Pentru trimiterea guvernatorilor in cele 2 provincii,Gaius a legiferat ca aceasta selectie sa fie facuta inainte de
alegerea propriu-zisa a celor doi consuli in sarcina carora urma sa cada aceste provincii.
Dupa esecul legii acordarii cetateniei,popularii si nobilii s-au aliat pentru a scapa de Gaius care era plecat sa
delimiteze teritoriul noii sale colonii din Africa.Intors la Roma,Gaius s-a confruntat cu o mare schimbare de
atitudine iar cand a sustinatorii reformelor au ocupat Aventinul atat Gaius cat si Flaccus au fost ucisi impreuna
cu sustinatorii lor,fara judecata.
Fratii Gracchi se numara printre figurile cele mai tragice ale istoriei romane.Masurile lor au fost in cea mai mare
parte excelente care,daca se faceau la timp,mentineau o constitutie adaptata,intinerita.Insa,in pofida

caracterului lor moderat fundamental,amandoi s-au lasat antrenati de agitatia luptei politicesi au comis erori
tatice care au starnit pasiuni si i-au expus la represalii numeroase.La prima vedere poate parea intr-adevar ca
eforturile lor au fost zadarnice iar carierele lor transmit mesajul ca nici un reformator din perioada tarzie a
republicii nu putea reusi pe termen lung folosindu-se de Adunarea populara impotriva Senatului.Si totusi
Gracchii au lasat o amprenta durabila asupra istoriei romane.Pentru o scurta vreme au scos complet Senatul
din joc,iar succesul lor a impresionat mult mai mult decat esecul lor final.Exemplul lor i-a incurajat pe multi
Populares sa infrunte Senatul,pentru ca in cele din urma sa isi impuna punctul de vedere.
Marius a aparut ca o salvare pentru Roma,el reusind sa il invinga pe Iugurta si dupa ce s-a intors la Roma a
reusit sa respinga atacul germanic executand o reform major asupra legiunilor romane. A permis recrutarea
cetenilor romani sraci i fr pmnt n legiune. Dup rzboi, Marius a reuit s procure aezri pentru
veteranii si ca o recompens pentru serviciile lor, ns doar nfruntnd opoziie senatorial violent.
Dup criz, Senatul s-a dovedit nc o dat ineficient n rolul su, nereuind s rezolve nemulumirile crescnde
iscate ntre aliaii Italiei. Dup asasinarea reformatorului Livius Drusus n 91 .Hr., marea majoritate a aliailor
Italiei s-au rsculat, ncepnd Rzboiul social (latin: Socii - aliai). Romanii au putut ncheia acest rzboi n 88
.Hr., doar prin oferirea ceteniei romane tuturor italienilor locuind n sudul rului Po.
n acelai timp, Mithridates al VI-a al Pontusului invada Bitinia, ultima dintre o serie de mai multe provocri n
urma creia Roma a fost forat s acioneze. Lucius Cornelius Sulla s-a ridicat dup Rzboiul social ca un nou
om puternic de factur conservant n Senat, servind sub Marius att n Rzboiul iugurtin, ct i n campania sa
mpotriva triburilor germanice invadatoare, fiind singurul om dinuntrul Romei ce l-ar fi putut provoca pe
Marius nsui. Sulla a fost determinat s conduc noul rzboi mpotriva lui Mithridates i s ias n sfrit din
umbra lui Marius.
Marius, dei mbtrnit, voia, de asemenea, gradul de general. n final, Sulla a fost nvingtor i a mers s lupte
mpotriva lui Mithridates n Grecia, unde s-a dovedit un lider capabil i un soldat excelent, expulzndu-l pe
Mithridates n afara Greciei, napoi n Asia, impunnd un nou tratat de pace favorabil Romei. n timpul ce-a fost
plecat, ns, Marius a fcut un pas fr precedent - a preluat controlul asupra Romei narmnd sclavi i foti-
veterani, folosind fora pentru a i se acorda al aptelea mandat n poziia de consul. S-a angrenat ntr-un mcel
rspndit al oponenilor si, ns regimul lui nu fost unul durabil - la numai puine zile dup alegerea sa murind
de o hemoragie cranian masiv, n timp ce se afla n culmea puterii.
Sulla s-a ntors la Roma n 83 .Hr. pentru a se confrunta cu succesorul lui Marius, Carbo, care doar recent
preluase comanda de la Cinna, succesorul ales de ctre Marius i fost co-consul. Trupele aflate sub Carbo nu au
oferit prea mult rezisten i acesta a fost nlturat cu rapiditate, Sulla prelund controlul asupra Romei
folosindu-se de propria sa armat, nu precum Marius, care folosise o for voluntar.
Sulla s-a proclamat rapid dictator al Romei. Dei mandatul dura tehnic doar ase luni, Sulla l-a deinut timp de
doi ani, folosindu-i armata pentru a menine puterea. Sulla dorea s dea timpul napoi n vremurile de nainte
de Gaius Gracchus. A curbat puterea adunrilor populare, reducnd abilitatea liderilor populari de-a lucra n
afara Senatului folosindu-se de sistemul curent, impunnd puterea Senatului att n deciziile judectoreti, ct
i n pasarea legilor. El, ns, s-a dovedit a fi un tiran, instalnd noua procedur a proscripiei, prin care
proprietatea unei persoane avea s fie confiscat de stat, iar protecia oferit de legi inexistent. n alte
cuvinte, era acum posibil s ucizi o persoan n afara legii, iar Sulla a creat un oficiu pentru ridicarea
recompenselor pe capul oponenilor care cauzau probleme. A folosit fondurile confiscate pentru a umple din
nou trezoreria Romei, grav afectat de rzboaiele purtate n Grecia i conflictul civil din Italia. A proscris romani
avui ce vorbeau mpotriva sa, chiar i unii care se aflau pur i simplu n calea lor sau aveau bogate proprieti.
Mii de aristocrai romani au fost ucii n proscrierile care au avut loc n urmtorii doi ani, pn cnd Sulla s-a
retras din postura de dictator n 79 .Hr., murind la nici mcar un an mai trziu.
Dei Republica Roman a mai durat oficial nc cincizeci de ani, lupta dintre Marius i Sulla ncetase adevrata
libertate politic n Roma, aducnd fora n procesul politic. Armatele erau acum pioni n jocul puterii politice -
un general cu trupe loiale putea - i s-a ntmplat s - ncalce legi, s ignore Senatul i s cear orice dorea din
partea provinciilor sale. Mai mult, dac Senatul ncerca s proscrie aceti generali pentru oricare dintre
pcatele lor, ei i puteau aduce trupele la Roma i puteau distruge faciunea opoziiei n ora, artnd cu
degetul ctre precedentul creat de Sulla. Senatul din Roma era acum doar pentru spectacol - generalii aveau
acum ultimul cuvnt de spus. Consulii puteau fi alei doar cu aprobarea generalilor de pe cmpul de lupt i

singurul ce putea contracara un posibil periculos comandant legionar era un altul de pricepere i armat
similar. i dei cu leciile lui Sulla i Marius nvat, Senatul din Roma s-a purtat n continuare de parc el ar fi
deinut adevrata putere n Republic - i att timp ct trupele le-au permis s-i continue joaca, ficiunea s-a
meninut. Fr orice abilitate real de a se apra, Senatul a devenit mai arogant, fracionat, corupt i iraional,
pecetluindu-i, n consecin, soarta.
Sulla, n anul care a urmat demisiei sale, n 78 .Hr.. Pe timpul decadei anilor 70, politica a fost dominat
de ctre optimai; cu toate acestea, constituia sullan a nceput s se destrame aproape imediat, puin cte
puin.
Din 73 .Hr. pn n 71 .Hr. Republica Roman avea s fie zguduit de ctre o revolt a sclavilor condus
de Spartacus, care, conform surselor antice, era un auxilia de origine trac, dezertat din legiunile romane.
Fusese capturat, pus n sclavie i antrenat ca gladiator. n 73 .Hr., el i ali confrai s-au rzvrtit la
Capua i au organizat o tabr militar pe Muntele Vezuvius. Sclavi din tot cuprinsul peninsulei italice i
s-au alturat, numrul lor ajungnd n jur de 70.000. Cele mai bune legiuni romane lipseau din Italia; unele
aflate n Spania sub comanda lui Gnaeus Pompeius Magnus, suprimnd rebeliunea condus de Quintus
Sertorius, n timp ce altele luptau n Asia Mic sub comanda lui Lucius Licinius Lucullus mpotriva lui
Mithridates. Iniial, sclavii au avut un mare succes n faa legiunilor romane trimise, nvingnd fr oprire
de-a lungul peninsulei. ns n 71 .Hr., Marcus Licinius Crassus a primit comanda militar i a zdrobit
rebelii. Aproape 6.000 au fost crucificai, cei 10.000 de supravieuitori care scpaser fiind interceptai de
ctre Pompei n timp ce se ntorcea cu armata sa din Spania. Dei Crassus a dus majoritatea greului Pompei
i-a revendicat meritul pentru victorie, crend tensiune ntre el i Crassus.
Crassus i Pompei au candidat pentru consul n anul 70 .Hr., ambii fiind alei. Cei doi au petrecut
majoritatea anului ncercnd s se depeasc n extravagana evenimentelor publice organizate. n ciuda
caracterelor necooperante ale celor doi consuli, au fost adoptate dou legi care nlturau constituia lui
Sulla; prima, tribunul a primit puterea de nainta legi; a doua, monopolul senatorial asupra judecilor s-a
ncheiat, iar calitatea de membru a fost mprit egal ntre senatori, ecvestri i un grup cunoscut sub
numele de tribunii trezoreriei.
ntre timp, Lucullus lupta, chiar cu succes, mpotriva lui Mithridates i a aliatului i ginerelui su,
Tigranes cel Mare, regele Armeniei, dar a fost incapabil s calmeze teritoriile pe care le cucerise. n acelai
timp, M. Antonius (tatl lui Marc Antoniu) i Q. Caecilius Metellus ncercau s nlture ciuma de piraterie
care necjea Mediterana, cu groteasc ineficien, ns.
Datorit lipsei de succese, n 66 .Hr., Pompei a primit o comand militar extraordinar. Acesta a alungat
piraii pn n patruzeciinou de zile i a nceput urmrirea lui Mithridates. Pompei i-a anihilat armata,
iar Mithridates a fost un fugitiv n ultimii si trei ani de via. Pompei a dus pn la capt aceste succese
cucerind ntreaga coast de est a Mediteranei, punnd capt dinastiei siriene Seleucid. Bogia captat din
cuceririle sale a dublat venitul statului roman, iar Pompei l-a surclasat pe Crassus ca fiind cel mai navuit
om din Roma.
Situaia economic din Roma nsi, ns, era nc problematic. Datoriile erau probleme refractare pentru
muli, att nobili dar i nu exclusiv. Aceast manta negativ a fost nlturat de ctre Lucius Sergius
Catilina, care a candidat pentru consul n 64 .Hr. pentru mandatul din 63 .Hr. sub platforma unei anulri
complete a datoriilor - esenial o distribuire a bogiei. n ciuda naterii sale sub statutul de nobil, politica
sa i-a speriat pe optimai, care n schimb sprijineau un novus homo: Marcus Tullius Cicero. Cicero a fost ales
la timp; Catilina a fost al treilea n lista preferinelor i a rmas n afar. El a mai candidat o dat n anul
urmtor, ns de data aceasta a fost nfrnt i mai convingtor. Atunci, alturi de mai muli senatori
desfrnai, au nceput planificarea unui coup dtat care ar fi inclus incendierea Romei, narmarea sclavilor

i ascensiunea lui Catilina ca dictator. Cicero a aflat i a informat Senatul ntr-o serie de cuvntri
briliante, n urma acestora acordndu-i-se putere absolut (senatus consultum ultimum) din partea
Senatului pentru salvarea Republicii. A executat conspiratorii n ora fr proces; co-consulul su, Gaius
Antonius Hybrida nfrngnd apoi armata lui Catilina n apropiere de Pistoria. Niciunul dintre soldaii lui
Catilina nu a fost lsat n via.
n 62 .Hr. Pompei s-a ntors din est. Muli senatori, n special din rndurile optimailor, s-au temut c
Pompei va merge pe urmele lui Sulla i se va instaura ca dictator. n schimb, Pompei i-a demobilizat
armata la ajungerea n Italia. Totui, Senatul i-a meninut opoziia n oferirea pmnturilor pentru
veteranii lui Pompei i n ratificarea aezrii estice a lui Pompei. n plus, Senatul l punea acum la zid pe
vechiul inamic al lui Pompei, Crassus, n ncercrile sale de-a ctiga puin nelegere din partea aliailor
si, fermierii cu tax. Intrnd acum n scena a fost un tnr politician care din acest punct nainte avea s
aib o carier de succes, ns nu att de briliant Gaius Iulius Cezar. Cezar a profitat de nemulumirile
dintre cei doi inamici ai si, aducndu-i ntr-o alian degajat cunoscut ca Primul Triumvirat. n plus, a
consolidat aliana sa cstorindu-i fiica, Iulia Cezaris cu Pompei. Cei trei triumviri erau capabili de a
domina politica Romei datorit influenei lor colective; primul pas a fost alegerea lui Cezar pentru consulat
n 59 .Hr..
n ncercarea de a pasa legi din care att Pompei, ct i Crassus ar fi avut de ctigat, Cezar a ntlnit o
opoziie dur din partea colegului su consular conservator Marcus Calpurnius Bibulus, care s-a folosit de
toate tacticile parlamentare pentru a bloca legislaia. Cezar a apelat la tactica neconstituional a violenei;
Bibulus s-a aflat sub arest la domiciliu pentru majoritatea acelui an, iar Cezar a fost capabil s paseze
aproape toat legislaia sa. A fost numit apoi guvernator al Galiei Cisalpine i al Illyricum pentru o
perioad de cinci ani. Cnd guvernatorul Galiei Transalpine a murit neateptat, Senatul a repartizat
teritoriul tot lui Cezar.
Cezar i-a nceput slujba de guvernator n 58 .Hr.. A nceput imediat o serie de campanii militare n
ntreaga Galie, cunoscute ca Rzboaiele galice, ba chiar a avut cteva raiduri n Germania i Britania. Pe o
perioad de nou ani a fcut ca triburile galice s se rzboiasc ntre ele (divide i conduce) i a distrus
toat opoziia. Aceste rzboaie au cauzat pierderi omeneti i nu numai masive i au fost, tehnic, ilegale,
considernd c Cezar i-a depit autoritatea (care se limita la provinciile sale) n lansarea invaziilor, ns
la Roma nimeni, n afar de inamicii lui din Senat, nu era interesat.
n acest timp, triumviratul de acas necesita o relansare. n 56 .Hr., cei trei oameni care dominaser
republica s-au ntlnit la Lucca, n provincia lui Cezar din Galia Cisalpin (cum legea interzicea unui om
aflat n controlul unei armate s treac n Italia). Cei trei triumviri au ajuns la un nou acord: Crassus i
Pompei aveau s fie alei nc o dat n poziia de consuli pentru anul 55 .Hr.; Pompei pstra comanda
legiunilor romane aflate n Spania (pe care le conducea n absentia), iar Crassus, dorind glorie militar
pentru a se putea plasa la acelai nivel precum Cezar i Pompei, a primit o comand de acest gen n est.
Mandatul de guvernator al lui Cezar a fost extins pentru nc cinci ani.
n 53 .Hr., Crassus a lansat o invazie a Imperiului Parthian (succesor al perilor). i-a condus armata
adnc n deert; aici, ns, legiunile romane nu erau obinuite cu condiiile de lupt, pe cnd cavaleria
parthian era adepta unui astfel de climat Armata sa a fost nvins dup ce ajunsese departe n teritoriul
inamic, ncercuit la Btlia de la Carrhae. Crassus nsui a fost capturat i mai trziu executat, turnndu-
i-se aur topit pe gt.
Moartea lui Crassus a ndeprtat o parte din balana triumviratului; n consecin, Cezar i Pompei au
nceput s se ndeprteze unul fa de cellalt. n 52 .Hr., Iulia a murit, mrind golul creat ntre cei doi.
Pompei, care anterior fusese membrul senior al triumviratului i, ntr-adevr, al republicii, ncepea s vad

autoritatea sa ameninat de acest partener junior, Cezar, ale crui campanii n Galia i extindeau vast
prestigiul, norocul i puterea. n consecin, Pompei a nceput s se ataeze tot mai mult de optimati care
erau impotriva lui Caesar si a partidului sau (populares).
n acelai timp, o rscoal galic unit, condus de liderul carismatic Vercingetorix, care aproape a reuit s
rstoarne prezena militar roman n Galia; ns Cezar, cu obinuita sa vitez i briliantul mixaj al
strategiei militare i cruzimii, a fost capabil s-l nfrng pe Vercingetorix prin asaltul de la Alesia.
Rzboaiele galice erau esenial terminate (o treime a tuturor brbailor galici muriser - o alt treime
vndut n sclavie).Pana in anul 50 rezistenta galica a fost inlaturata iar Caesar avea o armata loiala.
Problema cheie era dac Cezar va fi capabil sau nu s ctige postul de consul pentru 48 .Hr. in absentia.
Postul lui Cezar de guvernator avea s expire la finele lui 49 .Hr., la fel ca i imunitatea sa juridiciar.
Avea s fie cu siguran acuzat de violarea constituiei n perioada consulatului su din 59 .Hr., ceea ce ar
fi dus la moartea carierei sale politice sau chiar a vieii sale. Dac i se permitea s candideze in absentia, i-
ar fi putut asuma imediat consulatul, i apoi un nou mandat de guvernator, pstrndu-i continu
imunitatea. Optimaii se opuneau extrem de tare candidaturii lui Cezar in absentia, iar la 1 februarie 49
.Hr., au pasat o lege prin care l declarau pe Cezar un inamic public i i cereau rentoarcerea la Roma
pentru a fi judecat. Pompei a primit autoritate absolut pentru a apra Republica Roman. Aceste veti au
ajuns la Cezar probabil la 10 ianuarie, tot atunci fiind datat i celebra sa vorb: "Alea iacta est" (Zarurile
sunt aruncate) - de fapt, n limba greac, citndu-l pe Menander. Cezar a trecut rul Rubicon (grania
dintre Galia Cisalpin i Italia n timpul Republicii Romane) cu armata sa.Razboiul civil incepuse.
Batalia decisiva dintre Caesar si pompei s-a dat la Pharsalus in 48 la 9 august.Pompei,invins,a fugit catre
Egipt unde a sperat sa gaseasca sprijin.Ajuns in Egipt Pompei a fost ucis de soldati din ordinul lui
Ptolemeu al XIII-lea care spera sa primeasca ajutor de la Caesar in lupta impotrive surorii sale,Cleopatra. A
avut efectul opus. Cezar a nceput o legtur cu Cleopatra, iar Ptolemeu a ncercat s-l distrug pe Cezar n
oraul Alexandria. O lung btlie, ajuns pn la urm n afara oraului, amintit ca una dintre cele mai
periculoase din cariera lui Cezar, a fost ns o victorie. Astfel Cleopatra ajunge pe tronul Egiptului alturi
de un alt frate, Ptolemu al XIV-lea. Mai trziu, Cleopatra a nscut fiul lui Cezar, Cezarion, ntitulat
Ptolemeu Cezar.
n 45 .Hr. a fost numit dictator pentru zece ani. Aceast numire a fost urmat de cea din 44 .Hr., dictator
pe via. O dubl problema se crease; n primul rnd, toat puterea politic ar fi trebuit a fi concentrat n
puterile lui Cezar pe viitorul previzibil, avnd ca posibil efect subordonarea Senatului la dorinele sale; n al
doilea rnd, numai moartea lui Cezar ar fi putut pune capt. Astfel, un grup de aproximativ 60 de senatori,
condui de ctre Gaius Cassius Longinus i Marcus Junius Brutus, a conspirat pentru asasinarea lui Cezar
n scopul salvrii republicii. i-au ndeplinit fapta n Idele lui martie, la 15 martie, 44 .Hr.
Dup asasinarea lui Cezar, prietenul i locotenentul su ef, Marcus Antonius, s-a folosit de ultimul
testament al lui Cezar ntr-un strlucit discurs mpotriva asasinilor, incitnd mulimea. Asasinii au fugit
ctre Grecia. n testament, nepotul su Octavianus, totodat fiul adoptiv al lui Cezar, a fost numit
motenitorul su politic. Octavian s-a ntors din Grecia (unde el i prietenii si, Marcus Vipsanius Agrippa
i Gaius Mecenas, ajutau la regruparea legiunilor macedonene pentru invazia planificat asupra Pariei) i
a strns o mic armat din rndurile veteranilor lui Cezar. Dup cteva nenelegeri iniiale, Antonius,
Octavianus i Marcus Aemilius Lepidus au format al doilea Triumvirat. Puterea lor mbinat a dat
triumvirilor for absolut. n 42 .Hr., i-au urmrit pe asasinii lui Cezar n Grecia, unde, datorit mai ales
calitilor de comandant militar ale lui Antoniu, i-au nfrnt n Btlia de la Filippi, la 23 octombrie ale
aceluiasi an.

Prin Pactul de la Brundisium, Antoniu a primit cele mai bogate provincii din rsrit: Achaea i Macedonia
(n Grecia actual), Epirus, Bithinia i Asia (n Turcia actual), Siria, Ciprul i Cirenaica. Antoniu avea, de
asemenea, avantajul strategic de a fi foarte aproape de Egipt, pe atunci cea mai mai bogat regiune
mediteraneean. De cealalt parte, Octavian a primit provinciile romane din apus: Italia, Galia (Frana
actual) i Hispania (actualmente Spania i Portugalia). Aceste teritorii erau mai srace, ns n mod
tradiional ofereau o mai bun baz de recrutare a soldailor. Lepidus a primit mica provincie a Africa
(Tunisia actual) pentru a o guverna. De aici nainte, lupta pentru puterea suprem se va da ntre Antoniu
i Octavian.
n apus, Octavian i Lepidus trebuiau nti s se ocupe de Sextus Pompeius, fiul n via a lui Pompei, care
luase controlul asupra Siciliei i desfura operaiuni de piraterie n ntreaga Mediteran, periclitnd
transporturile cruciale de grne egiptene ctre Roma. n 36 .Hr., Lepidus, n timp ce asedia forele lui
Sextus Pompeius n Sicilia, a ignorat ordinul lui Octavian ca nicio capitulare s nu fie permis. Atunci
Octavian a mituit legiunile lui Lepidus, iar acestea l-au prsit. Efectul imediat a fost nlturarea puterii
militare i politice de care dispunea Lepidus.
n rsrit, Antoniu se afla n rzboi mpotriva parilor. Campania lui nu a fost att de reuit precum i-ar
fi dorit, dei era mult mai reuit dect cea a lui Crassus. A nceput o relaie amoroas cu Cleopatra, care a
dat natere celor trei fii ai si. n 34 .Hr., la Donaiile din Alexandria, Antoniu a druit mult din
jumtatea estic a imperiului copiilor si i ai Cleopatrei. n Roma, acest fapt, precum i dezvluirea
testamentului lui Marc Antoniu (n care acesta i exprima dorina, devenit ulterior faimoas, de a fi
ngropat n iubita sa cetate Alexandria), au fost folosite de ctre Octavian ntr-un rzboi de propagand, n
care l acuza pe Antoniu c ar fi devenit barbar i un sclav al Cleopatrei, trdnd astfel cauza Romei.
Octavian a ncercat s nu-l atace pe Antoniu direct, pentru c acesta era nc foarte popular la Roma; n
schimb, ntreaga vin a fost pus pe umerii Cleopatrei.
n 31 .Hr. a nceput n sfrit rzboiul. Aproximativ 200 de senatori, o treime a Senatului, l-au abandonat
pe Octavian pentru a-i sprijini pe Antoniu i Cleopatra.Marea confruntare final a Republicii romane s-a
ntmplat la 2 septembrie 31 .Hr., n Btlia naval de la Actium, unde flota lui Octavian aflat sub
comanda lui Agrippa a nfrnt mai marea flot a lui Antoniu i Cleopatrei; cei doi iubii au fugit ctre
Egipt.
Octavian i-a continuat marul n jurul Mediteranei ctre Egipt, primind supunerea regilor locali i a
guvernatorilor romani ntlnii n cale. A ajuns n sfrit n Egipt n 30 .Hr., dar nainte ca Octavian s-i
fi capturat inamicul principal, Antoniu s-a sinucis. Cleopatra a fcut la fel n cteva zile, n luna august.
Perioada rzboaielor civile se ncheiase n sfrit. De atunci nainte, nu mai rmase nimeni n Republica
roman care putea i ar fi vrut s i se mpotriveasc lui Octavian, cum fiul adoptiv al lui Cezar a preluat
controlul absolut. A desemnat guvernatori loiali lui n jumtate dintre provinciile de frontier, unde era
situat majoritatea legiunilor, asigurndu-se astfel c nici un guvernator nu ar putea s ncerce detronarea
sa. De asemenea, a reorganizat Senatul, nlturnd membrii periculoi i de nencredere i exttinzndu-l
prin aducerea suporterilor si din provinciile i din afara aristocraiei romane, oameni de la care se atepta
urmarea ordinelor sale. Din pcate, a lsat majoritatea instituiilor republicane aparent intacte, slabe ca
organizare. Consulii au continuat s fie alei, tribunii plebeilor au continuat s ofere legislaie i dezbaterile
nc rsunau prin Curia roman. Din pcate, Octavian influena totul i avea ultimul cuvnt de spus,
dispunnd de legiunile sale oricnd, dac era necesar.
Odat ce Octavian l-a numit pe Tiberius motenitorul su, era clar tuturor c pn i sperana unei
republici restaurate murise. De la acel moment, Roma a fost un regim despotic, care, sub un mprat
competent i puternic, putea atinge supremaie militar, prosperitate economic i o pace autentic, dar sub

unul slab i incompetent se putea vedea gloria sa ptat de cruzime, nfrngeri militare, revolte i rzboaie
civile.
ntr-adevr, Republica se afla pe moarte nc din 133 .Hr., odat cu uciderea frailor Gracchus. Moartea lor a
semnalat sfritul dezbaterilor i procedurilor legale; din acel moment vremurile oferind puterea oricui era
dispus s mearg pn la capt. Omorurile au devenit comune n timpul alegerilor, unde mase de persoane
erau eliminate de ctre partidele de opoziie pentru a-i speria inamicii. Se acceptase, ba chiar se ncurajase n
unele regiuni, ca fora s fie folosit pentru conservarea Republicii. Senatorii care nu puteau bloca reforma
legal foloseau asasinatele i delictele criminale pentru a o stopa. Reformatorii care nu-i puteau trece legile prin
Senat se foloseau de nervozitatea crescnd a populaiei romane pentru a intimida Senatul, sau apelau la
generali puternici i armatele lor pentru sprijin militar. De fiecare dat cnd cineva folosea violena pentru a
dobndi ceva, altcineva lovea napoi i mai tare pentru a-l contracara. Cnd Marius i-a folosit armata sa de
gladiatori, sclavi i plebei pentru a captura Roma, Sulla a lovit folosind legiuni profesioniste. Rezultatul a fost o
stabilitate pe termen scurt i slbirea pe termen lung a structurilor guvernamentale.
Schimbarea s-a manifestat i prin punerea oamenilor naintea Republicii - nu mai era posibil s supravieuieti
n noua lume vicioas a politicii romane rmnnd loial ideilor strbunilor. Politicienii puternici se ntreceau
pentru a deveni primii ntre cei egali, prin orice mijloace posibile, iar oamenii ambiioi erau inui n scurt de
ctre ali competitori la fel de ambiioi. Marius i Sulla au fost primii, iar exemplul lor a dat natere Primului
Triumvirat al lui Cezar, Crassus i Pompei i celui de-al Doilea Triumvirat, compus din Octavian, Lepidus i
Antoniu.
Mai mult, Senatul s-a dovedit, de multe ori, egoist, arogant, stupid i incompetent n att de multe privine
nct populaia roman nu mai avea ncredere n el pentru a conduce. Cnd cineva provenit din rangurile lor
venea i se dovedea capabil, romanii ncercau s formeze o grupare prin care sperau s renvie Republica i s
readuc sens sistemului. Senatul, folosind orice mijloace, a clcat n picioare aceti campioni unul cte unul,
ncepnd cu fraii Gracchus. De fiecare dat cnd se ntmpla astfel, poporul roman devenea mai dornic de a
accepta msurile extreme pe care reformatorii trebuiau s le implementeze pentru a-i asigura legile i viaa.
Trecerea Rubiconului de ctre Cezar a fost o trdare, dar nimnui din afara Senatului nu i-a psat, pentru ca el
promitea o adevrat schimbare ntr-o republic corupt i nefuncional.
nuntrul Senatului, puternicul, tradiionalistul i bogatul partid conservator se afla constant n disput cu orice
reformator de orice gen care se ivea. Fraii Gracchus au lucrat n afara sistemului constituional folosind
adunrile populare n locul Senatului; Marius a trebuit s lupte doar pentru a face schimbrile necesare
recrutrii de soldai din clasele inferioare; Sulla a nspimntat senatorii cu execuii pentru acceptarea
reformelor care erau intenionate pentru conservarea puterii Senatului, iar Cezar a trebuit sa cucereasc
efectiv ntregul teritoriu roman pentru a putea trece legi rmase restante de cel puin un veac. Cu ct senatul
lupta mai greu pentru pstrarea acelui status quo, cu att mai dispui erau reformatorii s continue, pn cnd
conflictul s-a sfrit odat cu dictatura lui Cezar.
Lipsa de ncredere pe care cetenii romani o resimeau fa de Senat era evident n reaciile trupelor alor
cror comandani le cereau s comit o trdare. Legiunile erau dispuse s-i urmeze comandanii pentru c nu
purtau o dragoste special Senatului, care doar refuza s le plteasc i s le recunoasc drepturilor lor de-a
primi pmnturi la ntoarcerea din rzboi. N-a existat nici-un moment n care un comandant care a cerut
pornirea unui mar asupra Romei s fi fost refuzat, nici un singur moment n care legionarii s se alture
Senatului. Au ales s urmeze nume precum Sulla, Pompei i Cezar, i nu idealurile antice ale Republicii. Singurul
lucru care-i inea mpreun era legtura dintre ei. Neputina Senatului de a vedea noua realitate l-a costat
scump. Senatul nu a putut s se adapteze schimbrii puterii structurale i, ca rezultat, a fost nlturat de cei
care au putut face acest lucru.
O parte a problemei era c guvernul Romei nu era creat pentru a conduce un imperiu. Republica era adaptat
cu guvernarea unui ora-stat, unul care, chiar i la fondarea sa, cretea n scopuri i putere, dar niciodat nu i-
ar fi dorit extinderea peste barierele Italiei centrale. Cnd erau capturate teritorii peste mri, Republica s-a
dovedit ineficient de a le guverna. Provinciile deveniser feude ale guvernatorilor, care au continuat n a
abuza de ele i a le implica n aventuri militare fr acordul Senatului. n cele din urm, guvernatorii se luptau
chiar cu Roma cnd se simeau ameninai. Nu exista sistem de contabilitate, nici o tradiie antic de a pedepsi
guvernatorii corupi - problema era una nou, iar Republica, att de tradiionalist, nu s-a schimbat pentru a

soluiona problemele ivite. Odat ce Republica a devenit un imperiu, doar un mprat l putea conduce eficient,
nu o adunare oligarhic. ns a fost nevoie de aproximativ un secol nainte ca acest concept s fie neles.
n final, eecul Senatului de a controla generalii a cauzat un dezastru n Republic. Senatul era adesea prea
dispus n a-i proteja prietenii, aliaii i membrii de proscrierile legale pentru pn i cele mai evidente i
extraordinare delicte i datorit acestui fapt a pierdut ncrederea cetenilor romani. Cnd Cezar a luat n cele
din urm n stpnire Roma pentru el nsui, a fost ntmpinat cu aplauze, pentru c el promisese reforme pe
care poporul roman le dorea nc din vremea frailor Gracchus.
Legiunile Romei au demolat fizic Republica, dar Senatul era cel care permisese o lume unde un astfel de lucru
era posibil n aplauzele cetenilor.
Principatul lui Augustus
Augustus Octavian Caesar ,cunoscut anterior drept Octavian a fost primul imparat roman.Acesta nu a avut un
plan rigid sau doctrinar,ci a actionat in mod pragmatic,incercand sa gaseasca cea mai buna solutie.
A aflat vestea asasinarii lui Cezar pe cand se afla la Apollonia,unde se alaturase trupelor destinate campaniei
impotriva partilor.Reactia sa a fost una prudenta,dar ferma:de a merge la Brundisium unde sa se faca
recunoscut de catre trupe ca mostenitor si fiu al lui Cezar,asteptand ca situatia sa se mai calmeze pentru a
putea recastiga Roma(mai 44)
In 31 detine consulatul iar in 30 obtine putere tribuniciana (in 36 i se acordase imunitate tribuniciana) dar pe
moment a refuzat aceasta oferta sau daca a acceptat-o nu a folosit-o.
Dupa ce a revenit la Roma in vara anului 29,Octavian beneficia de o autoritate personala de care nici Sulla nici
Caesar nu se bucurasera vreodata.Prestigiul de care se bucura in randul armatei ii permitea acum sa dea
asigurari privind subordonarea trupelor.In 28 a devenit consul impreuna cu prietenul sau Agrippa si a ramas la
Roma pe tot parcursul mandatului,obtinand pt el si Agrippa puteri cenzoriale exceptionale.Au eliminat in jur de
200 de senatori care aveau reputatia patata si care se strecurasera in timpul triumviratului reducand numarul
senatorilor la 800 de membri,ca mai apoi sa ii reduca a 600 in anul 18.
La 13 ianuarie ,intr-o sedinta solemna a Senatului,Octavian proclama abdicarea din puterile sale exceptionale si
reinstalarea Republicii:am transferat statul de sub puterea mea in mainile Senatului si poporului romansi cu
siguranta omite sa adauge ca nu abandonase imperium si nici atributtiile tribuniciene.Senatul i-a conferit un
imperium proconsular pe timp de 10 ani.Dupa razboaiele civile acesta a avut mana libera sa reconfigureze
politica externa a Romei,tot asa cum i-a refacut administratia interna .
In 24 Augustus a revenit la Roma in calitate de consul pentru a 10 oara,Senatu acordandu-le rudelor lui anumite
privilegii(Tiberius,fiul vitreg al lui Augustus i s-a permis sa detina functia de cvestor cu 5 ani mai devreme).
In 23 Augustus era grav bolnav si anticipandu-si moartea,i-a dat toate documentele sale consulului Piso,iar
inelul cu sigiliul prietenului sa Agrippa(un mod destul de ambiguu prin care isi facea cunoscute intentiile privind
un eventual succesor)Din fericire pentru Roma insa,Augustus si-a revenit .Acesta a demisionat din functia de
consul si a facut o reajustare a puterii de care dispunea,fiind de la aceasta data bazata pe tribunicia potestas si
imperium proconsulare maius.Agrippa a fost trimis in Rasarit cu puteri proconsulare,care s-au extins probabil si
asupra provinciilor lui Augustus.
Tulburarile de la Roma din 22 au determinat populatia Romei sa ceara lui Augustus sa i se acorde puteri
sporite,insa el a refuzat si a plecat intr-o inspectie in Rasarit,lasandu-l pe Agrippa sa mentina ordinea si sa il
reprezinte.
In anul 20 Agrippa a plecat in Gallia si apoi in Spania chiar daca Augustus nu a revenit.Roma a cunoscut o
perioada agitata in absenta lui Augustus.
In 18 a obtinut pentru Agrippa tribunicia potesta pe o perioada de 5 ani si o continuare a imperium pentru
sine,reinoindu-si totodata puterile consulare pe o durata de 5 ani.

Problema succesiunii fusese rezolvata avand in vedere ca fiica sa si Agrippa aveau 2 fii si de ar fi murit pana
baietii i-ar fi putut mosteni conducerea spera ca Agrippa sa ii ia locul.Din nefericire,6 ani mai tarziu,prietenul
sau moare in Pannonia.
Augustus a primit si functia de Pontifex maximus deoarece murise fostul triumvir Lepidus,o functie pe care
pana atunci o evitase,devenind astfel conducatorul oficial al religiei romane organizate.
In anul 11 Tiberius s-a casatorit cu fiica vaduva a lui Caesar stiind ca va fi doar un succesor temporar.In anul 8 i
s-a extins lui Augustus puterile proconsulare pe o durata de inca 10 ani.Tot in acest an moare Maecenas si
Horatius(apropiati de ai sai).Augustus a fost nevoit sa isi indrepte atentia catre Tiberius pentru
mostenire,acordandu-i acestiua puteri de tribun si imperium consular pe o perioada de 10 ani.
Augustus se baza tot mai mult pe Tiberius,iar atunci cand in 13 d hr i s-a reinoit imperium pe 10 ani,Tiberius a
primit puteri de tribun si de consul egale cu ale lui Augustus,devenind astfel coregent.La 14 sept anul
14,Augustus a murit iar la 17 septembrie printr-un decret al Senatului a fost divinizat iar vaduva sa a devenit
preoteasa cultului.
Cea mai importanta dovada a importantei activitatii sale a fost insa durabilitatea a ceea ce a
infaptuit.Constitutia sa a ramas structura de baza a guvernului roman timp de trei secole,iar in liniile generale
ale politicii sale externe au fost preluate de mai toti succesorii.Nici un alt roman nu a influentat in asemenea
masura cursul viitor al istoriei romane ca Augustus care poate fi considerat un simbol al poporului roman.Desi
nu a fost inzestrat cu calitati deosebite,a stiut sa profite de cele pe care le avea si sa realizeze o opera mareata
durabila.