LA Roma nu exista un aparat functionaresc permanent, intreaga putere executiva apartinea persoanelor oficiale

elective-magistratilor. Asemenea magistrati erau consulii, pretorii, edilii, questorii, alesi pentru un an. Alegerea
avea loc cu 3-4 luni inainte ca noii magistrati sa intre in exercitiu functiunii. Sistemul de magistraturi 
republicane  romane  s-a constituit nu indata dupa izgonirea ultimului rege , ci a fost creat treptat. Se presupune
ca in primii ani ai Republicii in fruntea puterii executive se afla un magistrat suprem (persoana oficiala)-
pretorul (cel ce merge inainte ), care era ajutat de loctiitorul sau-questor. Dupa prima secesiune a plebeilor pe
Muntele Sacru au fost create functiile de tribuni ai poporului si de edili ai plebeilor, de ajutori ai sai.Existenta
unui singur sef  al puterii executive in persoana pretorului s-a dovedit a fi insa periculoasa, deoarece crea
posibilitatea ca el sa acapareze intreaga putere  si sa revina la monarhia odioasa.De aceea de la mijlocul
secolului al 5 in locul unui singur magistru suprem au inceput sa fie alesi 2, care dispuneau de aceeasi putere si
conduceau impreuna.Ei trebuiau sa se consulte unul cu altul si au fost denumiti consuli(de la cuvintul consulo-
ma consult).Mai tirziu au fost creeate noi functii- cele de censori, in cae erau alesi cite 2 persoane o data in 5 ani
pentru 18 luni.Censorii erau alesi din rindurile fostilor consuli. Ei trebuiau sai imparte pe cetatenii romani, dupa
clasele avute si verificind sa intocmeascao noua lista a senatorilor. Pretorilor le-a fost insa transmisa puterea
judecatoreasca.

Conform constitutiei romane toate magistraturile erau colegiale (2 consuli, 2 pretori, 4 edili,10 tribuni ai
poporului, 4 questorii, care erau realesi in fiecare an si nu erau retribuiti.Indeplinirea functiei de magistrate  era
considerate nu o munca ci o onoare și de aceea nu era plătită.Lipsa remunerării facea imposibilă ocuparea
funcțiilor  de magistrate pentru cetățenii romani simpli.In timpul exercitării funcției magistratul nu putea fi tras
la răspundere judecătorească sau destituit. Magistratii supreme erau considerati censorii,consuli și pretorii.
Consulii comandau armata,exercitau puterea civilă, în timp ce pretorii exercitau puterea judecătorească.
Tribunii poporului dispuneau de dreptul de veto față de hotăririle magistraților, puteau să prezinte proiecte de
legi, să convoace comițiile tribute, aveau dreptul chiar să-l aresteze pe magistrate și să atace hotărirea
senatului.Persoana  tribunului poporului era considerate sacra și inviolabilă. Orcine care îl insult ape tribun-
măcar prin cuvinte –era condamnat la moarte.Tribunul poporului avea o putere foarte mare , dar erau 10 tribuni
ai poporului, și ei puteau să folosească puterea lor unul contra altuia, de exemplu recurgînd la dreptul de veto, și
în felul acesta să neutraizeze acțiunile colegului.În afară de aceasta, puterea tribunului era limitată doar de raza
orașului Roma.

În atribuțiile edililor  intrau supravegherea ordinii în oraș, amenajarea orașului, grija pentru asigurarea cu
produse alimentare , organizarea jocurilor obștești.Questorii administrau vistieria, aveau în grijă registrele de
finanțe, ei îi însoțeau pe consuli în campaniile militare, răspundeau de vînzarea prizonierilor și de captura de
război.

Magistrații și senatul dețineau de fapt întreaga putere de stat în Republica ROmană, care a căpătat un caracter
vădit aristrocratic.

Organul de stat supreme era considerat adunarea poporului. Ea adopta sau aproba legi,declara război sau încheia
pace, era instant judecătorească, care examina apelurile și protestele împotriva hotărîrilor organelor
judiciare.Adunarea poporului alegea toate persoanele oficiale supreme, care întrețineau întreaga putere
executive.

LA Roma se întruneau trei tipuri de adunări a poporului- comitia (de la cuvîntul latin comitia-întrunire). După
reforma lui Tullius se cristalizează o nouă adunare numită comițiile centuriate, care era convocată de către
persoanele oficiale supreme-consuli, dat fiind faptul că prima pătură socială dispunea de 98 de centurii din 193,
ea dirija în mare măsură mersul acestei adunări.

În procesul luptei plebeilor împotriva patricienilor au căpătat o mare importanță de stat adunările plebeilor după
circumscripțiile teritoriale- triburi-adunare ce se distingea printr-un caracter democratic.