Republica romană

Organizarea politică a Republicii Romane

Fișa de lucru nr. 1

S1

Cerințe:

1. Identificați din hartă așezarea geografică a Italiei și a

Romei…………………………………………………………………………………….
2. Precizați anul în care s-a instaurat Republica romană……………………………………
3. Definiți noțiunea istorică de republică
romană………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………

S2. Puterea civilă şi militară a fost încredinţată, la doi magistraţi, numiţi consuli
(consules). Aleşi pe timp de un an dintre patricieni, ei deţineau puterea supremă în stat. Ei
comandau armata, convocau şi prezidau senatul şi comiţiile şi judecau în ultimă instanţă
procesele cele mai însemnate. Purtau toga cu marginile roşii şi erau escortaţi de o gardă formată
din 12 lictori care duceau pe umeri un mănunchi de nuiele şi o secure (fasciile), simbolul puterii
supreme. La expirarea termenului magistraturii, consulii puteau fi traşi la răspundere pentru
faptele lor, dacă ele erau socotite abuzive.
În vreme de mare primejdie pentru Roma, în locul celor doi consuli era numit un magistrat
extraordinar, numit dictator, căruia îi erau încredinţate puteri nelimitate pe timp de şase luni,
pentru ca să conducă toate acţiunile pe care le socotea necesare în vederea apărării statului.
 Pe măsură ce statul roman s-a
dezvoltat şi pentru a da posibilitate consulilor
să se ocupe numai de conducerea statului, au
fost înfiinţate noi magistraturi. Astfel, au fost
numiţi doi pretori (praetores), cărora le-a fost
încredinţată judecarea proceselor, apoi doi
cenzori (censores) aleşi pe cinci ani, care se
ocupau de stabilirea veniturilor statului, cu
verificarea listelor de cetăţeni romani. Mai
târziu au fost numiţi doi chestori (questores),
care administrau averea statului.
Instituţia supremă de conducere a republicii
romane era Senatul, compus tot din 300 de patricieni (patres = şefii clanurilor şi foştii consuli) la
care mai târziu li se vor adăuga şi plebei. Senatul lua acum hotărârile în cele mai importante
probleme de stat şi consilia activitatea tuturor magistraţilor (senatus consultum). (interrex) . Ceea
ce sporea însă puterea Senatului era faptul că, spre deosebire de magistraţi, care erau aleşi pe
timp limitat, membrii senatului erau aleşi pe viaţă, dând astfel acestei instituţii un caracter
permanent.

CERINȚE:

1.Definiți
magistraturile. ...............................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
..

2.Pe baza sursei 2 completați spațiile libere cu informația corectă.

Cei doi consuli……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Dictator……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Pretori……………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cenzori…………………………………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………...

Chestori …………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………….............................................
 S3. Atribuţiile şi importanţa Senatului

Senatul are, mai întâi, dreptul de a dispune de vistieria statului. El hotărăşte, deopotrivă,
ce va trebui să intre şi ce să iasă din tezaur. Fără o hotărâre a senatorilor, cvestorii nu pot
întrebuinţa nimic din visterie, chiar pentru nevoile mărunte ale republicii, făcând excepţie doar
cheltuielile care privesc pe consuli. Cât priveşte o cheltuială foarte importantă şi care le întrece
pe toate celelalte, anume aceea pe care cenzorii o fac din cinci în cinci ani ca să înalţe sau să
repare clădiri publice, senatul trebuie s-o aprobe şi pe aceasta, dând învoire consulilor să
întrebuinţeze banii respectivi.
De asemenea, orice încălcare a dreptăţii care s-ar produce în Italia şi ar avea nevoie de o
anchetă a autorităţii de stat (trădări, conspiraţii, otrăviri, asasinate) interesează senatul. Mai mult
decât atât: dacă se întâmplă ca un particular sau o cetate din Italia să aibă vreo neînţelegere cu
cineva, dacă se cuvine să i se facă mustrări, dacă are trebuinţă de ajutor sau ocrotire, de toate
aceste lucruri se îngrijeşte senatul şi, în cazul că este necesar să se trimită soli în afara Italiei, fie
pentru a stinge vreo neînţelegere, fie pentru a cere sau porunci un anumit lucru, fie pentru a primi
supunerea unui popor, fie pentru o declaraţie de război, senatul veghează şi la acestea. Tot
senatul este, deopotrivă, cel care trebuie să-i primească pe solii care vin la Roma şi să hotărască
ce trebuie făcut cu aceştia, în ce chip se cade să li se răspundă. Niciodată poporul nu se ocupă de
vreunul din lucrurile amintite mai sus.
Astfel, dacă la Roma soseşte un călător atunci când consulii lipsesc, cârmuirea statului îi
apare ca fiind cu totul aristocratică. Mulţi eleni, ba chiar şi unii regi, au rămas convinşi că aşa
stau lucrurile, întrucât senatul întăreşte aproape toate înţelegerile lor cu republica.
(Polibiu, Istorii, VI, 13)

Cerințe:
1.Definiți instituția Senatului pe baza Sursei 2.
2.Identificați din Sursa 2 deosebirea dintre Senat și magistraturi.
3.Menționați din Sursa 2 o caracteristică a Senatului.
4.Enumerați din Sursa 3 cinci atribuții ale Senatului.
5.Selectați din Sursa3 două informații aflate în relația de cauză –efect.