Republica romană (Roma republicană) (509 î. Hr -27 î.

Hr

Planul Romei antice

Forma de conducere era republica aristocratică (formă de guvernare în
care puterea aparţine aristocraţilor, caracterizată prin funcţii neplătite, condiţii
de avere şi statut social, deţinerea majorităţii voturilor de către patricieni).
Republica (”res”+”publica”=treburi publice)romană era una aristocratică și din
cauza intereselor politice divergente dintre Populari = ”partidul”cavalerilor
și Optimaţi = nobili, aristocrați care intrau în ”partidul”senatorilor și a
inechităților sociale se va prăbuși în sec. I î.Hr.
1. Menționați caracterul republicii romane, care erau cele două grupări
politice de la Roma și intervalul în care statul roman a cunoscut
această formă de organizare.

A. Instituțiile statului
Era condusă de Senat (Sfatul bătrânilor în Roma antică) care aplica Senatus
consultus = hotărârile Senatului) în numele poporului
Senatus Populusque Romanus/SPQR/= “Senatul şi poporul roman”
 „Senatul are, mai întâi, dreptul de a dispune de visteria statului. El hotărăşte,
ce va trebui să intre şi ce să iasă din tezaur. Fără o hotărâre a Senatului,
questorii (funcţionarii care administrau banii publici) nu pot întrebuinţa nimic
din visterie, excepţie făcând cheltuielile pentru construcţii. Cât priveşte o
cheltuială foarte importantă, aceea pe care o fac cenzorii (funcţionarii care
făceau recensământul şi desemnau senatorii / n. a.) din 5 în 5 ani, ca să înalţe
sau să repare clădiri publice, Senatul trebuie s-o aprobe şi pe aceasta, dând
învoire consulilor (funcţionarii care prezidau Senatul şi care conduceau
armata) să întrebuinţeze banii respectivi. (…) Orice încălcare a dreptăţii (….)
care ar avea nevoie de o anchetă (trădări, conspiraţii, asasinate) interesează
Senatul. (….) în cazul dacă este necesar să se trimită soli în afara Italiei, (…)
pentru a stinge vreo neînţelegere, pentru a cere a porunci un anumit lucru,
pentru a primi supunerea unui popor, pentru o declaraţie de război, Senatul
veghează la toate acestea (….) Astfel, dacă la Roma soseşte un călător atunci
când consulii lipsesc, cârmuirea statului îi apare ca fiind total aristocratică, ”
(Polybius, „Istorii”)

2. Identificați în sursa de mai sus care erau atribuțiile Senatului.

3. Realizați un tabel al magistraților republicani, asociind atribuțiile pe

care le aveau: consul roman

Magistraţii din Roma antică erau cetăţeni aleși pentru exercitarea unor
importante atribuţii de conducere.
Magistratură=corpul magistraţilor; funcţia, profesiunea de magistrat; timpul cât
îşi exercită funcţia un magistrat)
Cei mai importanți magistrați erau:
- cei 2 consuli - În republica romană consul era titlul celor 2 magistraţi, aleşi
anual, care deţineau puterea supremă; erau aleşi anual şi colegial;
- Pretor - în Roma antică era magistratul cu rang inferior celui de consul, care
avea atribuţii judecătoreşti şi administrative;
- cenzori - În Roma antică era magistratul care avea misiunea de a face
recensământul persoanelor şi al averilor şi de a supraveghea moravurile publice;
- edili = magistrat care supraveghea edificiile şi instalaţiile publice, care se
ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor;
- cvestori/ Questor = magistrat cu atribuții fiscal;
- tribunii plebei = magistrat ales să apere drepturile şi interesele plebei;
- marele pontif /Pontifex Maximus - În Roma antică, Marele Preot era
desemnat din colegiul sacerdotal suprem, care supraveghea cultul religios și pe
ceilalți preoţi;
- dictatorul = magistrat ales pe 6 luni în cazuri excepționale (ex. amenințare de
război), având puteri nelimitate; dictatură=regim politic, caracterizat prin
concentrarea nelimitată și abuzivă a puterii în mâinile unui singur om.
Magistraţii nu erau plătiţi. Cu excepţia cenzorului şi a
dictatorului trebuiau să fi făcut cel puţin 10 ani serviciu militar, pentru
ocuparea unei magistraturi și să urce „cursus honorum” (”Scara
onorurilor”- reprezintă idealul vieţii politico-sociale a oricărui cetăţean roman
din Roma republicană; ierarhia funcţiilor publice=magistraturi pe care le puteau
deţine cetăţenii) de la cvestor la tribun la pretor și la consul.
 Consulii erau însoțiți de lictori (în Roma antică persoane care însoţeau,
în anumite ocazii, pe înalţii demnitari, mergând înaintea lor şi purtând fasciile)
înarmați cu fascii = mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având
la mijloc, în partea superioară, o secure şi purtat de lictorii care însoţeau pe unii
magistraţi romani/de aici va proveni denumirea de fascism, dată regimului
totalitar italian între 1922-1943.
După încheierea mandatului consulii și pretorii puteau
deveni proconsuli = magistrat roman care, după încheierea consulatului,
primea guvernarea unei provincii și propretor = magistrat roman locţiitor al
unui pretor; fost pretor ce primea mandat de guvernator al unei provincii.

4. Descoperă rolul Adunării Poporului în timpul republicii, tipurile pe

care le cunoaște și atribuțiile lor:
Adunarea Poporului /Comitia - în perioada Republicii romane,
Adunările poporului cu atribuții, politice, legislative, judecătorești și religioase
(centuriata-alegea consulii, pretorii; tributa alegea edilii, questorii, curiata era
convocată de lictori și conferee puterea executivă magistraților și se pronunța în
probleme privind testamentele, adopțiile și numirea preoților) care alegea
magistrații și care se întrunea în For ( = piața publică în Roma antică) sau pe
Câmpul lui Marte.
 B. Societatea romană

5. Identificați trăsăturile societății romane, descoperind categoriile

sociale, componența acestora și preocupările:
Societatea era compusă din:
# patricieni/ Ordinul senatorial/formă a organizării sociale alcătuită din
patricieni=șefii/capii marilor familii aristocratice,
# nobilitas=clasa privilegiată (nobilimea = patricieni + plebei bogaţi)
domnitoare, care deja la naştere obţine aceste privilegii sociale recunoscute),
# equites/Ordin ecvestru: treaptă în organizarea socială a Romei republicane
formată din cavaleri),
# clienți = persoane care primeau finanţare din partea Romei Antice; oameni
care se puneau în slujba patricienilor,
# poporul de rând = ţărani, meşteşugari, plebea urbană, orăşeni săraci ,
ţărani ruinaţi.
/ „Plebea urbană, al cărei efectiv a crescut puternic odată cu proletarizarea
clasei mijlocii şi cu exodul rural rezultat de aici, îi cuprindea în afara acestor
ţărani ruinaţi şi deposedaţi de bunurile lor, pe foştii meşteşugari, şi ei
concuraţi de munca servilă a sclavilor proaspăt eliberaţi. Fără ocupaţie şi fără
resurse, toţi trăiau din distribuirea grâului sau se aşezau sub protecţia vreunui
bogătaş a cărui clientelă o formau şi care le furniza zilnic „sportula”: un
pachet cu provizii şi ceva bani. Se îngrămădeau în insulae (locuinţe insalubre
cu mai multe etaje) şi încep să îndrăgească jocurile şi circul (lupta dintre fiare,
gladiatori) cursele de cai şi reprezentaţiile teatrale. Această mulţime leneşă şi
înadins turbulentă şi-a pierdut în puţină vreme virtuţiile civice care o
caracterizau în primele secole ale Republicii, Gata să se vândă celui care oferă
mai mult, ea va fi folosită de ambiţioşii care vor să profite de dezechilibrele din
societate şi de criza regimului”. (Serge Berstein / Pierre Milza, „Istoria
Europei”)
Aceasta din urmă îşi vindea voturile şi trăia din“Panem et
circenses” =”Pâine şi circ” - Expresie considerată ca provenind de la poetul
latin Decimus Juvenalis care a spus: “Daţi poporului pâine şi circ”/jocuri)
primind “alimenta”(distribuţii gratuite de mâncare făcute de stat pentru plebe)
sau “sportula”(distribuţii gratuite de mâncare făcute de stat sau pachete cu
mâncare, donaţii ale cetăţenilor bogaţi pentru săraci) și având posibilitatea de
a vedea gratuity (biletele erau plătite de stat sau de cei bogați) luptele între
gladiatori și sclavi publici şi privaţi/
„Romanilor li se cerea să treacă în registre numele tatălui, să-şi arate vârsta,
să-şi declare copiii, să spună din ce trib al Romei fac parte. Se hotăra ca cei
ale căror declaraţii nu ar fi avut loc în condiţiile cerute de legi să fie pedepsiţi
prin confiscarea bunurilor, biciuiţi şi vânduţi ca sclavi” (Dionysos din
Halicarnas, „Antichităţi romane”)/.
 Exista și categoria publicanilor (persoană care strângea impozitele la
romani). Între plebei și patricieni s-au dat lupte deoarece plebeii n-aveau
drepturi politice pentru că, initial, doar patricienii puteau fi civis romanus
= cetăţean roman.
După secesiunea (acţiunea unui grup de a se separa, de a se despărţi de o
colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reunirii
cu alt stat sau a întemeierii unui stat nou) plebeilor din 494 î. Hr, în urma
tratativelor cu patricienii, obţin prin legi scrise dreptul de a-şi alege
tribunii, de a fi aleşi magistraţi/
„Cetăţenii s-au retras pe Muntele Sacru, care e dincolo de râul Anio, la
trei mii de paşi de Roma. Atunci au început consfătuirile între patricieni şi
popor în scopul înfăptuirii armoniei şi solidarităţii dintre cele două clase,
hotărându-se condiţiile înţelegerii: poporul să-şi aibă dregătorii săi proprii, de
care să nu se atingă nimeni şi care să aibă dreptul de a se împotrivi consulilor
prin „veto”/ Drept de veto=drept al tribunilor plebei de a se opune deciziilor pe
care le considerau defavorabile poporului de rând/ ; nici unul din patricieni să
n-aibă dreptul de a face parte din rândurile acestor magistraţi, Cei doi tribuni
aleşi ai plebeilor au fost Caius Licinius şi Lucius Albinus”. (Titus Livius, op.
cit.) și până în sec III î. Hr devin egali în drepturi cu patricienii.
 6. Identificați tipurile pe care le îmbracă proprietatea la Roma și
modalitățile de administrare ale acestora.

Formele de proprietate erau heredium = un lot în jurul casei, care putea fi

lăsat moştenire; proprietate privată, mică şi mijlocie a ţăranilor, ager publicus =
ogorul public; proprietate comună a ginţilor, villae = proprietăți ale
aristocraților romani(ex.villa rustica=conacul/vila de la țară;villa urbana=casa
de la oraș), latifundii = domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin
acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari de
pământ.; Mare proprietate funciară privată)

/„După ce a sosit la proprietatea sa şi s-a închinat zeului protector al

casei, şeful familiei trebuie să străbată tot domeniul, făcând înconjurul
acestuia, dacă este cu putinţă în aceiaşi zi, dacă nu, în ziua următoare. După ce
şi-a dat seama cum a fost lucrată moşia, care munci au fost făcute şi care nu,
trebuie să-l cheme a doua zi pe administrator şi să-l întrebe dacă toate au fost
făcute la timp, dacă cele rămase mai pot fi terminate şi ce cantitate de vin, de
grâu şi din celelalte produse s-a obţinut. Dacă se constată că treaba n-a fost
făcut, iar administratorul spune că şi-a dat silinţa, dar că unii sclavi au fost
bolnavi, că a fost vreme rea, că alţi sclavi au fugit, că a executat lucrări
publice; după ce a înşirat pe lângă toate acestea şi multe alte cauze, stăpânul
porunceşte să i se facă din nou socoteala sarcinilor şi normelor. În caz de
vreme ploioasă, iată muncile care pot fi efectuate chiar pe ploaie torenţială:
spălarea şi smolirea butoaielor, curăţirea casei şi a acareturilor, vânturarea
grânelor, căratul gunoiului şi aşezarea lui în grămezi alegerea seminţelor. În
zilele de sărbătoare, ei puteau să cureţe şanţurile părăginite, să pietruiască
drumurile publice, să taie mărăcini, să sape grădina, să facă curăţenie
generală”. (Cato, „Despre agricultură”)
 7. Identificați cauzele și urmările reformelor aplicate în societatea
romană

Între 133-122 î.Hr reformele întreprinse de fraţii Caius și Tiberius

Gracchus vizau limitarea averii unui cetăţean roman, la 125 ha , surplusul
urmând să fie împărţit ţăranilor săraci în loturi de câte 7, 5 ha sau împărţirea
pământurilor statului între cetăţenii săraci; vânzarea de grâu la preţ redus celor
săraci; colonizarea Cartaginei cu romani săraci; cetăţenie romană, locuitorilor
Italiei; soldaţii să primească îmbrăcăminte pe cheltuiala statului; drept de
judecată a cavalerilor alături de senatori. Reformele fraţilor Gracchi eşuează, cei
doi fiind asasinați de oamenii senatorilor.
„Săracii, alungaţi de pe pământurile lor, au început să nu mai arate nici
o râvnă pentru îndeletnicirile militare, păsându-le prea puţin chiar şi de
creşterea copiilor. Şi astfel, în scurtă vreme, întreaga Italie a putut să vadă că
oamenii liberi se împuţinaseră, că, în schimb, ţara era plină de sclavi barbari,
mulţumită cărora bogaţii îşi cultivau pământurile, atâţia cetăţeni fiind izgoniţi”
(Plutarh, „Viaţa lui Tiberius Gracchus”); „Până şi fiarele sălbatice îşi au
vizuina lor, numai aceia care mor pentru Italia sunt fără adăpost şi siliţi să
rătăcească împreună cu femeile şi copii lor (….) ei se războiesc şi mor pentru
desfătările şi belşugul altora. Sunt numiţi stăpânii întregii lumi, dar ei nu au
nici măcar o brazdă de pământ a lor”. (Discurs al lui Tiberius Gracchus).
 8. Identificați cum evoluează raporturile sociale spre finalul perioadei
republicane:

Convulsii sociale:
După “războiul socilor” dintre 91– 88 î. Hr., în 89-88 î. Hr se dau legile
care acordă cetăţenia romană socilor (locuitorii cetăților Italiei antice aliate cu
Roma).
O situație grea o aveau sclavii, care erau pedepsiți sau uciși de către
stăpânii lor sau de către stat. Între 136 -132 î. Hr şi 104 -101 î. Hr sclavii din
Sicilia s-au răsculat dar au fost înfrânți.
Între 73-71 î. Hr a avut loc răscoala sclavilor gladiatori = luptător, de
regulă sclav, care se lupta în arenă cu un alt luptător sau cu fiare sălbatice;
denumirea de gladiator vine de la termenul „gladius” care însemna o sabie
scurtă pe care o avea asupra sa acel luptător.
Condusă de tracul Spartacus care, după unele victorii, a fost înfrânt
decisiv de generalul Crassus. Spartacus a fost conducătorul celei de-a treia
răscoale a sclavilor (73 î.Hr. – 71 î.Hr.), care a avut loc în Republica Romană. A
fost un gladiator roman de origine tracă născut în jurul anului 109 î.Hr., dintr-o
familie de păstori aparținând tribului Maedi ; prins și vândut ca sclav, a fost
apoi dus la școala de gladiatori a lui Batiatus din Capua, devenind un mare
gladiator.
„Răscoala gladiatorilor (….) războiul lui Spartacus, s-a iscat din următoarea
pricină: Un oarecare Lentulus Vatia instruia la Capua nişte gladiatori, dintre
care majoritatea erau gali şi traci. Nu din pricina ticăloşiei lor, ci din pricina
răutăţii stăpânului care-i cumpărase, erau închişi cu străşnicie, în vederea
concursurilor de gladiatori”, (Plutarh, „Viaţa lui Crassus”); „Deşi erau
sfârşiţi de oboseală şi plini de răni, din care curgeau şiroaie de sânge,
gladiatorii continuau să reziste duşmanului. Spartacus nu se clintise nici măcar
cu un pas. Dimpotrivă, în fruntea a o mie de gladiatori, pătrunse cu un cui în
rândurile legiunii a şasea romane, care deşi era alcătuită din veterani, nu
putea ţine piept atacului său. (….) Întunericul se lăsa tot mai negru pe câmpul
de bătălie. Romanii câştigaseră victoria decisivă şi totuşi mai erau constrânşi
să se bată. Treizeci de mii de gladiatori şi optsprezece mii de romani zăceau pe
întinsul câmpului de luptă. Spartacus al cărui scut era străpuns peste tot de
suliţe (…) lovea şi dobora pe toţi cei care încercau să-l atace. Un pilum (suliţă)
i se înfipse în şoldul stâng, rănindu-l grav. Căzând în genunchi, Spartacus, cu
scutul se apăra de duşmani, iar cu sabia izbea (….) în cele din urmă, 7-8 suliţe
aruncate de la zece paşi îi străpunseră spatele şi el se rostogoli”. (Rafaelo

Giovagnoli, „Spartacus”). lupte între gladiatori

9. Analizați modul de alcătuire al armatei romane, caracteristicile și

reformele pe care aceasta le-a cunoscut:

În 107 î.Hr reforma militară a generalului -consul Caius Marius (157

î.Hr. – 13 ianuarie 86 î.Hr.), a fost un general și om politic roman, care a jucat
un rol important într-o perioada agitată a Republicii Romane. Marius este
cunoscut pentru cele 7 consulate și pentru reforma armatei romane, permițând
recrutarea cetățenilor fără pământ și reorganizând structura legiunilor romane.
Reforma sa prevedea încorporarea cetăţenilor fără pământ care sunt
împroprietăriţi după îndeplinirea unui serviciu militar de 16 ani;efectivele
legiunii (= unitate militară romană formată din cetățeni compusă din
aproximativ 6000 de oameni/ infanterişti=pedestrași şi călăreți) ajung de la 5000
la 6000 soldaţi împărţiţi în 10 cohorte(= subunitate militară rămană compusă
din 600 de soldați/ la rîndul lor divizate în centurii = subunitate militară
cuprinzând o sută de soldaţi sau o subdiviziune politico-administrativă
cuprinzând o sută de cetăţeni); soldaţii erau retribuiți, adică primeau soldă,
consecinţa fiind transformarea legionarilor în soldaţi profesionişti.

legionari romani
 C. Legile

10.Analizați baza legislativă a Republicii romane: reprezentată de .....,

elaborate de ..., între ...., care prevedeau .... îndatoriri.... și pedepse ....

În 451 -450 î. Hr comisia decemvirilor = cei zece magistraţi romani ce au

alcătuit comisia care a dat Romei în anii 451 -450 î.Hr un cod de legi /„cele 12
table”) dă ”Legile celor XII Table” = cod de legi dat Romei în anii 451-450
î.Hr, de o comisie alcătuită din 10 magistraţi.

legile celor XII table erau afișate în Forum

/ „Şi atunci fură trimişi la Atena împuterniciţi din partea republicii romane, cu
misiunea de a cerceta faimoasele legi ale lui Solon şi pentru a cunoaşte
instituţiile şi legislaţiile Atenei şi ale celorlalte cetăţi greceşti….. Şi astăzi, deşi
avem la îndemână un car de legi de asemenea natură, încât suntem cufundaţi
până în gât de noianul lor, tot legile celor 12 table, sunt izvorul întregului
drept. (T. L.); „Decemvrii au poftit pe toţi cetăţenii să vină şi să citească legile
alcătuite de ei şi afişate în forum pe care ei le pun la în îndemâna întregului
popor, pentru binele, fericirea şi propăşirea statului, familiilor şi urmaşilor
lor… Prin unirea şi chibzuinţa în sfat a mai multora la un loc se poate înfăptui
orice pe lume. De aceea, toţi cetăţenii trebuie să cumpănească bine în mintea
lor fiecare lege şi fiecare articol în parte şi să-şi dea apoi părerea, şi ceea ce li
se pare lor că nu a fost bine gândit şi întocmit sau a întrecut măsura, să aducă
la cunoştinţa întregii obşti”. (T. L.)

Legile prevedeau, printre altele, că furtul era pedepsit cu amenzi mari sau cu
moartea; închisoare (60 de zile) pentru datornic; pedeapsa capitală pentru
martorii mincinoşi sau judecătorii corupţi; fiul, era moştenitorul, în lipsa
acestuia moştenea cel mai apropiat ognat/rudă/iar în lipsa acestuia moştenirea
revenea gintei; emanciparea soţiilor etc.
D. Monumentele publice

11.Descoperiți care erau monumentele publice în Roma antică și

relevanța lor pentru societate:
Cronologie selectivă:
509 î. Hr-începutul republicii romane
-sec V î. Hr- 494 î. Hr secesiunea plebeilor la Roma –
,,Legile celor 12 table”la Roma/451-450î.Hr;
-sec V î. Hr-III î. Hr – alte legi: Lex Canuleia, Lex Poetelia Papiria, Lex
Ogulnia, Reforma lui Camillus
-sec II.î.Hr.- 136 -132 î. Hr şi 104 -101 î. Hr răscoala sclavilor din Sicilia;
-încercările de reformă ale lui Tiberius şi Caius Gracchus (133-122î.Hr);
-reforma militară a generalului Marius (107 î. Hr)
-sec I.î.Hr.-războiul Romei cu socii (le acordă cetățenia romană-89-88.î. Hr) ;
- 73î.Hr-71 î. Hr – răscoala sclavilor gladiatori condusă de tracul Spartacus