Universitatea Spiru Haret Constanța

Facultatea de Științe Juridice și Științe Economice, Specializarea Drept, An I

Republica Romană
- Referat -

Student: Bogleș Cosmin

 CUPRINS

1. Istoria Republicii Romane..................................................................................................3

2. Instituții politice..................................................................................................................3
3. Conflicte între patricieni și plebei.......................................................................................7
4. Criza Republicii Romane....................................................................................................8

2
 1. Istoria Republicii Romane
Momentul instaurării unui regim republican la Roma este subliniat și legat de
alungarea ultimul rege etrusc, Tarquinius Superbus. 1
Republica Romană a fost fondată în
anul 509 î.e.n.. La început Roma era o simplă cetate în partea centrală a Italiei, ulterior în
perioada de sfârșit a Republicii, Roma a devenit centrul celui mai puternic stat al antichității.
Acest lucru a fost posibil datorită expansiunii teritoriale, cât și a bunei organizări.2
Republica Romană a durat până la înființarea Imperiului Roman, în 27 î.e.n., când lui
Octavian i s-a dat numele de August și a fost făcut princeps.3
,,Oricum este un fapt cert că subtituirea monarhiei cu un regim oligarhic la Roma nu
este un fenomen singular în Italia la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr..Înlocuirea regimului
monarhic nu s-a soldat, pe de-o parte, cu dispariția termenului de rex, el se va păstra în
vocabularul latin chiar și în perioada republicană și va fi atașat competențelor religioase
(reminiscență a atribuțiilor egale în acest domeniu). Pe de altă parte, momentul 509 nu a
însemnat ruperea definitivă a relațiilor cu civilizația etruscă. Sub aspect politic independența
Romei se impune definitiv, chiar după încercările eșuate ale familiei Tarquinilor de a reveni
la putere și după eșecul regelui Lars Porsenna de a dobândi controlul cetății celor șapte
coline. În celelalte domenii ale vieții romanilor, însă, se simta prezența factorului etrusc,
uneori chiar într-o manieră consistentă (este vorba de experiența etruscă în domeniul
construcțiilor și al urbanizării pe care Roma nu o abandonează, foarte posibil este că
împrumuturile să continui și după 509 î.Hr., sau despre meșteșugul citirii măruntaielor
victimelor sacrificiale, la care s-a apelat până la Imperiul Târziu.’’4

2. Instituții politice
Funcționarea instituțiilor politice este mai bine cunoscută pentru ultimele 3 secole
republicane, mai ales în ceea ce privește adunarea poporului și sistemul electoral. Existența
acestor caracteristici instituționale în epoca republicană timpurie are valoare ipotetică.5
Unele instituții politice se vor extinde și în afara perioadei republicane, respectiv în
epoca imperială. Aceste instituții politice sunt: adunarea poporului, senatul și magistraturile.6

1
Bârzu Ligia, Naniu Ursu Rodica, Mihuț Bolhîțea Florica, Istoria Romei antice, Editura Fundației România de
mâine, București, 2004, p.36
2
Nicolau Ingrid, Drept roman note de curs – an I (2021-2022), Constanța, 2021, p.11
3
Republica Romana, istorie, guvernare, hartă și fapte, în https://delphipages.live/ro/geografie-%C8%99i-
calatorii/state-%C8%99i-alte-subdiviziuni/roman-republic, accesat la data de 9 noiembrie 2021, ora 12:30
4
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 36
5
Ibidem
6
Ibidem

3
 ,,Descrierea acestor instituții de către Polybios (în cartea a VI-a a Istoriilor sale) și,
apoi, de către Hallicarnas (Antichități romane) reliefează faptul că cele 3 categorii
instituționale funcționează de o manieră interdependentă. Această interdependență este una
unanim acceptată de către romani, fapt confirmat, între altele, și de utilizarea înaintea rostirii
unei hotărâri mai importante a sintagmei ,,Senatul și poporul roman” (Senatus Populusque
Romanus – prescurtat SPQR, siglă care apare frecvent pe edificiile publice). Nu există o
separație a puterilor în stat, chiar dacă, din rațiuni didactice și metodologice, aspectele
executive, legislative și judecătorești vor fi tratate individualizat.”7
A. Adunarea poporului are ca principale atribuții votarea legilor, alegerea
magistrațiilor, unele sarcini administrative, juridice și religioase. Aceasta este formata din toți
barbații cetățeni. Hotărârile se luau prin vot.
Adunările în care se dezbat anumite probleme poartă denumirea de comiții.
Comițiile curiate sunt cele mai vechi și au fost instituite de către Romulus și cuprind
bărbații adulți din cetate, organizați în cele 30 de curii. Adunarea avea un caracter religios și
aristocratic având drept atribuții investirea solemnă a unor magistrați, declararea războiului și
semnarea tratatelor de pace.8
,,În epoca republicană se deschide accesul plebei în această adunare convocată în
Forum, de către un lictor curiat, cu scopul de a oferi investitura solemnă anumitor magistrați
imediat după alegerea lor, de a declara războiul și de a consimți la semnarea tratatelor de
pace. Cu atribuții stric religioase, curiile sunt convocated pe Capitoliu, unde în prezența unui
Pontifex Maximus se aduc, la fiecare început de lună, la cunoștință tuturor, sărbătorile din
luna respectivă. Tot în fața acestei adunări se oficializează adopțiile.”9
După reforma atribuită lui Servius Tullius, rolul acestor adunări a decăzut permanent,
ajungându-se ca în vremea Principatului, să fie reprezentate în mod simbolic de către 30 de
lictori.10
Comițiile centuriate au apărut după reforma serviană (cel mai probabil realizată în
secolul al VI-lea î. Hr.) fiind organizate pe baza censului. Aceste tipuri de comiții aveau ca
principal rolul legislativ și electoral la Roma, ordinea de vot fiind aceea în care se mergea la

7
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 44
8
Republica romană în https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/republica.html, accesat la data de 9
noiembrie 2021, ora 14
9
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 45
10
Republica romană în https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/republica.html, accesat la data de 9
noiembrie 2021, ora 14

4
luptă. Dreptul de a conduce centuariata îl aveau doar magistrații deținători de imperium
militare – drept de comandă militară (consulul sau dictatorul).11
,,Comiția tributa constituia adunarea întregii populații a Romei, organizată pe triburi,
un număr de 35, fiecare trib dispunând de câte un vot. Avea atribuții legislative, elective și
judiciare.”12
Aceasta a apărut în contextul conflictelor dintre patricieni și plebei, în perioada 494 –
300 î.Hr..Încă din 494 este menționat concilium plebis, adunarea exclusiv a plebei, din care a
derivat ulterior comitia tributa. În cadrul comiției tributa se alegeau magistrații inferiori,
respectiv cei care nu au imperium. Un număr de 27 de triburi trase la sorți l-au ales pe Marele
Pontif.13
,,De asemenea, până în secolul al II-lea î. Hr. adunările pe triburi aveau și roluri
juridice, pe care le păstrează în ultimele secole republicane doar pentru probleme private.
Convocarea triburilor trebuia anunțată cu cel puțin 17 zile înainte (interval calculat ca fiind
cuprins între 3 zile de târg – la fiecare săptămână, care dura 8 zile, a 9-a zi era zi de târg,
așadar cu cca 2 săptămâni înainte).”14
B. Senatul – odată cu izgonirea de la Roma a regelui Tarquinus Superbus (în 509
î.Hr.), principala instituție politică a statului a devenit Senatul. Inițial Senatul era alcătuit din
patricieni. În momentul în care a fost impusă egalitatea politică și civilă între patricieni și
plebei, Senatul a devenit instituția politică reprezentativă pentru noii aristocrați. Cu toate
acestea, plebeii au reușit să intre în Senat pe baza bogăției acumulate. Așadar, adunarea a
continuat să reprezinte în statul roman factorul conservator. 15
,,În virtutea autorității sale, Senatul pregătea ședințele adunărilor poporului, examina
proiectele de legi, administra viața religioasă din stat (stabilea calendarul religios, jocurile,
supraveghea activitatea preoților, structura panteonului, ridicarea lăcașelor de cult, raporturile
dintre Roma și cultele străine). Sub aspect juridic, Senatul sancționează crimele grave și
împarte jurisdicția civilă a Romei, Italiei și provinciilor senatoriale cu pretorul urban și
peregrin și cu promagistrații. În materie legislativă Senatul poate decide anumite hotărâri cu
valoarea de legi (senatus consulta). Fiscalitatea și regimul financiar intrau în atribuțiile
senatoriale ca și orice problemă de politică externă.” 16
11
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 45
12
Emil Molcuț, Drept roman – note de curs, p.29
13
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 45
14
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 45-46
15
Senatul în istoria universală, Dan Berindei, în https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/senatul-in-
istoria-universala, accesat la data de 9 noiembrie 2021, ora 15:00
16
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 46

5
 C. Magistraturile sunt prezente în viața romanilor dinainte de apariția Republicii
romane. Magistratul republicii se alege prin votul poporului, spre deosebire de preoți, care
sunt cooptați, și de funcționare, care sunt numiți.17
La baza funcționării magistraturilor stau la bază 3 principii, și anume: anualitatea,
colegialitate și gratuitatea. La acestea se adaugă imposibilitatea ocupării 2 ani consecutivi a
aceleiași magistraturi. Acest ultim principiu va fi încălcat cu regularitate în perioada de criză
a Republicii romane.18
Există mai multe tipuri de magistraturi, și anume:
-după caracterul lor: ordinare (consulatul, pretura, edilitatea, cvestura) și extraordinare
(dictatura și comanda cavaleriei subordonată acesteia);
-după natura organismelor de vot: magistraturi superioare (obținute în urma voturilor
centuriilor) și inferioare (datorate votului poporului adunat pe triburi);
-după durata lor: magistraturi anuale (consulatul, pretura, edilitatea, cvestura) și cu o
durată bine definită (cenzura – 18 luni, dictatura și comanda cavaleriei – 6 luni)
-după competențele magistratului: magistraturi imperium – dreptul de comandă
militară sau doar cu potestas.19
Pentru a candida ca magistrat trebuia să întrunească mai multe condiții, printre care:
calitatea de cetățean roman și prezența fizică la Roma în momentul depunerii propriu-zise a
candidaturii.20
,,Puterea civilă și militară a fost încredințată la 2 magistrați, numiți consuli. Aleși pe
timp de 1 an dintre patricieni, ei dețineau puterea supremă în stat. Ei comandau armata,
convocau și prezidau Senatul și Comițiile și judecau în ultimă instanță procesele cele mai
însemnate. Purtau toga cu marginile roșii și erau escortați de o garda formată din 12 lictori
care duceau pe umeri un mănunchi de nuiele și o secure, simbolul puterii supreme. La
expirarea termenului magistraturii, consulii puteau fi trași la răspundere pentru faptele lor,
dacă ele erau socotite abuzive. În vreme de mare primejdie pentru Roma, în locul celor 2
consuli era numit un magistrat extraordinar, numit dictator, căruia îi erau încredințate puteri
nelimitate pe timp de 6 luni, pentru ca să conducă toate acțiunile pe care le socotea necesare
în vederea apărării statului. El era ajutat de comandantul cavaleriei, magister equitim. Pe
măsură ce statul roman s-a dezvoltat și pentru a da posibilitate consulilor să se ocupe numai

17
Roma antică în https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/republica.html accesat la data de 9
noiembrie 2021, ora 17
18
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 47
19
Ibidem
20
Ibidem

6
de conducerea statului, au fost înființate noi magistraturi. Astfel, au fost numiți 2 pretori
cărora le-a fost încredințată judecarea proceselor, apoi 2 cenzori aleși pe 5 ani, care se ocupau
de stabilirea veniturilor statului, cu verificarea listelor de cetățeni romani. Mai târziu au fost
numiți 2 chestori, care administrau averea statului.”21
D. Instituțiile religioase – erau supravegheate în permanență de Senat. Acestea se
aflau sub comanda permanentă a regelui sacrificiilor, apoi a Marelui Pontif.22
E. Armata – reprezenta o instituție fundamentală a Romei. Aceasta era organizată
după sistemul moștenit de la reformele lui Servius Tullius. 23

3. Conflicte între patricieni și plebei

Odată cu instaurarea Republicii poziția aristocrației romane în viața economico-
socială și în cea politică s-a consolidat. Patricienii dețineau întreaga conducere la Roma, fapt
care a condus la sporirea importanței acestora și la adâncirea conflictului între patricieni și
plebei.
Plebeii erau nemulțumiți pentru că pământurile se aflau în mâinile patricienilor, dar și
pentru că patricienii obțineau nenumărate beneficii din folosirea exclusivă a terenurilor
provenite din ager publicus. Astfel, micile proprietăți ale plebei erau insuficiente pentru
întreținerea familiilor, aceștia văzându-se nevoiți să se îndatoreze de la cei bogați. Existau
situații în care plebeii nu reușeau să-și achite la timp datoriile, motiv pentru care adeseori
deveneau sclavi.24
Un alt factor care a stat la baza adâncirii conflictului dintre cele 2 clase sociale este
determinat de faptul că plebeii sunt cei care suportau sarcinile militare și fiscale ale statului
(deși ei formau majoritatea populației) și nu beneficiau de drepturi politice. Plebeii erau
excluși cu totul de la conducere, iar drumul spre magistraturi era interzis chiar și plebeilor
bogați.25
Contradicțiile dintre patricieni și plebei încep să se adâncească tot mai mult din cauza
situației plebeilor apăsați tot mai mult de povara datoriilor tot mai mari pe care le aveau, dar

21
Roma antică în https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/republica.html accesat la data de 9
noiembrie 2021, ora 17
22
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 48
23
Cum era organizată armata romană?, Irina-Maria Manea în
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-era-organizata-armata-romana accesat la data de 9
noiembrie 2021, ora 17:30
24
Roma antică în https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/republica.html accesat la data de 9
noiembrie 2021, ora 18
25
Ibidem

7
și din cauza nerespectării promisiunilor facute de către patricieni în ceea ce privește
îmbunătățirea statutului economic și juridic al plebeilor. 26

4. Criza Republicii Romane

Istoria Romei se constituie din alternanța stărilor de echilibru cu fenomenele de criză.
Cea mai evidentă este criza militară și politică, dar aspectele economice, fiscale și sociale nu
sunt mai puțin importante.
O consecință a numeroaselor victorii romane se răsfrânge asupra domeniul agrar
(fiind cea mai importanta problemă), întrucât cucerind teritorii după teritorii, dar și durata
campaniilor militare în condițiile în care recrutarea era o datorie cetățenească și de distanța
dintre teatrul de luptă și localizarea proprietăților rurale ale fiecărui combatant.27
În ceea ce privește criza socială, un aspect important este considerat excesul de
populație servilă în Italia și Sicilia. La factorul numeric, s-ar putea adăuga și calitatea acestor
prizonieri, ca și condițiile particulare în care unii din ei și-au pierdut statului de oameni
liberi.28
,, A treia zonă de tensiune este cea de la nivelul categoriilor privilegiate. Cu precădere
este vorba de interese divergențe între clasa senatorială și ordinul ecvestru, ultimul deținător
al unei averi mobile foarte importante, constituită în principal, prin asociațiile de publicani.
Motivele sunt multiple - nevoia de recunoaștere a valorii reale a categoriei redusă la statute
politice și militare modeste, mai cu seama sustragerea activității publicanilor de sub incidența
tribunalelor constituite din reprezentanții ordinului senatorial, cărora le revenea dreptul de a
judeca abuzurile săvârșite în provincii, era o preocupare constantă.”29
Spre sfârșitul Republicii se remarcă deteriorarea sistemul institutional roman și
denaturarea sensului inițial al unor magistraturi, ca de exemplu dictatura perpetuă sau
tribunatul plebei pe viață. Toate acestea în contextul creșterii puterii unor persoane politice de
frunte, care doresc instituirea unui regim personal de factură monarhică.

26
Roma antică în https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/republica.html accesat la data de 9
noiembrie 2021, ora 18
27
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 91
28
Ibidem
29
L. Bârzu, R. Naniu Ursu, F. Mihuț Bolhîțea, op. cit., p. 92

8
9
 BIBLIOGRAFIE

1 BÂRZU, Ligia, NANIU URSU, Rodica, MIHUȚ BOLHÎTEA, Florica, Istoria Romei
Antice, Editura Fundației România de mâine, București, 2004
2 MOLCUȚ, Emil, Drept Roman - note de curs
3 NICOLAU, Ingrid, Drept Roman - note de curs – an I (2021-2022), Constanța, 2021

Site-uri Internet:

1 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-era-organizata-armata-romana
(accesat la data de 9 noiembrie 2021)
2 https://istorie-edu.ro/istoria-universala/roma-antica/republica.html (accesat la data de 9
noiembrie 2021)

10