Sintaza ablativului

A. Cu rol de complement circumstantial, ablativul poate exprima:

Complement circumstantial de loc

 Ablativul separativ (al punctului de plecare) – indica locul unde
porneste actiunea exprimata de verb. (unde? = de unde?).
Subtantivele comune si numele de tari sunt precedate de
prepozitiile ab, ex; numele de orase si domus, humus, rus, se
folosesc in ablativ fara prepozitie.
Caesat e castris egressus est.
Cezar a iesit din tabara.
 Ablativul locativ – arata locul unde se petrece actiunea
(ubi? = unde?). Substantivele comune si numele de tari se
folosesc in ablativ precedate de prepozitia in; numele de orase si
substantivele care denumesc idea de loc (loco, parte, regione( se
folosesc fara prepozitie.
In urbe sum.
Sunt in oras
Complementul circumstantial de loc este exprimat in cazul
numelor de orase de declinarea I si a II-a singular si al
substantivelor domus, humus, rus, prin locativ (vechi caz indo-
european, cu desintentele –ae la declinarea I si –i la declinarea a
II-a)
Caesar Romae manebit.
Cezar va ramane la Roma.
 Ablativul porosecutiv – raspunde la intrebarea qua? = pe unde?
si exprima idea de strabatere. Se foloseste ablativul fara
prepozitie,
Caesar flumen vado transit.
Cezar trece fluviul prin vad.

 Complementul circumstantial de timp – exprima momentul cand se

petrece actiunea; raspunde la intrebarea quando? = cand?. Se foloseste
ablativul cu prepozitie (in), cu exceptia subtantivuvelor care vor
exprima notiunea de timp (tempore, die, luce)
In puentatia Germani labori studebant.
In copilarie, germani se ocupau cu munca.

 Complementul circumstantial de cauza – arata motivul actiunii

indicate de verb poate fi exprimat prin ablativ cu sau fara prepozitie,
Miles ex vulneribus perivit.
Soldatul a murit din cauza ranilor.
 Complementul circumstantial de timp – exprima momentul cand se
petrece actiunea; raspunde la intrebarea quando? = cand?. Se foloseste
ablativul cu prepozitie (in), cu exceptia subtantivelor care vor
exprima notiunea de timp (tempore, die, luce)
In puentatia Germani labori studebant.
In copilarie, germanii se ocupau cu munca.
 Complementul circumstantial de cauza – arata motivul actiunii
indicate de verb poate fi exprimat prin ablativ cu sau fara prepozitie,
Miles ex vulneribus perivit.
Soldatul a murit din cauza ranilor.
 Complementul circumstantia de mod – arata modul in care se
desfasoara actiunea verbala. Se poate exprima cu sau fara prepozitie
(cum, sine)
Germnai magna audacia in bello contendunt.
Germanii upta in razboi cu mare curaj.
 Ablatiul instrumental – indica instrumentul prin care se realizeaza
actiunea verbului.
 Ablativul instrumental propriu-zis este exprimat prin ablativ fara
prepozitie (cand mijlocitorul este o persoana, se foloseste cazul
acuzativ precedat de prepozitia per)
Milites gladiis pugnant.
Soldatii lupta cu sabiile.
 Ablativul instrumental cerut de verbe: utor = ma folosesc, fruor
= ma bucur, vescor – ma hranesc.
Germani rhenonum tegumentis utontur.
Germanii se folosesc de vesminte din piele de ren.
 Ablativul sociativ – arata fiinta sau lucrurl care insotesc
subiectul sau complementu la savarsirea actiunii verbale. Se
exprima prin ablativ precedat de prepozitia cum.
Dux cum bis legatis venit.
Comandatul a venit cu acesti soli.
 Ablativul originii – s-a format din ablativul separativ; arata familia,
ranful, originea cuiva, fiind cerut de verbele: nascor, orior = a se naste
sau participiile natus, ortus = nascut.
Hic nobili genere natus est.
Acesta s-a nascut intr-un neam nobil.

B. Complementul de agent ( subiect logic) – este cerut de verbele la diateza

pasiva. Cand agentul este o fiinta, se exprima prin ablativul precedat de
prepozitiile a, ab; cand agentul este un lucru, se foloseste ablativul fara
prepozitie.
Milites a Cesare laudantur.
Soldatii sunt laudati de Cezar.
Sintaxa acuzativului

 Complement direct cerut de:

i. Verbe tranzitive in romana si latina: mitere, dare.
ii. Verbe tranzitive in latina, dar intrazitive in romana: timere, metuere (a
se teme), cavere (a se pazi), vitare, evitare (a evita), fugere, effugere
( a fugi de).
iii. Verbe care admit un dublu complement direct (unul al persoanei si altul
al obiectului): rogare, orare ( a cere), docere (a invata pe
cineva), vocare (a chema).
iv. Verbe care cer un complement intern (obiect intern), ce este exprimat
printr-un subtantiv care are aceeasi radacina cu verbul: somnium
somniare (a visa un vis) – valoare stilistica

 Complement circumstantial:
1) De loc:
 directia: quo? (incotro?) – substantive comune si nume de tari:
in, ad, apud + Ac.
-nume de orase + domus (casa), humus
(pamant), rus (tara): Ac.
 Spatiul strabatut: qua? (pe unde?) – per + Ac.
2) De timp:
 durata: quandium? (cat timp?) – Ac.
 Momentul actiunii: quando? (cand?): ante, post + Ac. (ex.: ante
meridium, post meridium)
3) De cauza – ob metum (din cauza fricii), de mod – per vim (prin
forta), instrumenrtal – per exploratores (prin iscoade)

 Subiect in completiva infinitivala