Articolul hotărât

Articolul hotărât (numit și articol hotărât propriu-zis) arată un obiect cunoscut

vorbitorului, iar spre deosebire de celelalte articole, nu apare ca un cuvânt de sine stătător și
este alipit la sfârșitul unui substantiv (enclitic) -l, -le, -a, -i, -lui, -lor, cu excepția articolului lui
– care apare ca un cuvânt separat (proclitic), de regulă înaintea substantivelor care
denumesc nume de persoane.

Articolul hotărât se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește.

m. sg. –l (băiatul); –le (buretele) m. pl. –i (băieții, bureții)

Nominativ / Acuzativ f. sg. –a (fata) f. pl. –le (fetele)
n. sg. –l (avionul) n. pl. –le (avioanele)

m.sg. –lui (băiatului); lui Mihai m. pl. –lor (băieților)

Genitiv / Dativ f. sg. –i (fetei); lui Carmen f. pl. –lor (fetelor)
n. sg. –lui (avionului) n. pl. –lor (avioanelor)

m. sg. -le (băiatule!) m. pl. –lor (băieților!)

Vocativ f. sg. fato! f. pl. –lor (fetelor!)
n. sg. – n. pl. –

Folosirea articolului hotărât lui la genitiv și dativ

Ca articol de sine stătător, articolul lui apare proclitic în următoarele situații:

 nume de persoane la masculin și feminin, atunci când substantivul propriu are terminația
alta decât „a“ (lui Mihai, lui Ion, lui Carmen, lui Beatrice, lui Cati)
 substantivele comune vodă (lui vodă), nena (lui nenea), tanti (lui tanti)
 substantivele care denumesc lunile anului (zilele lui ianuarie)
 substantivele comune nearticulate enclitic, urmate de un articol posesiv (lui frate-meu)
 unele substantive care exprimă grade de rudenie (lui nenea Ion, lui moș Vasile)
 înaintea articolelor care indică anii (în vara lui 1980)

! În limba vorbită, articolul hotărât enclitic -l nu se mai pronunță, iar funcția lui este
îndeplinită de vocală anterioară. Deși aceste construcții nu sunt recomandabile, totuși ele
sunt destul de des folosite de vorbitori.

Copilu este la școală. (în loc de copilul)

În prezent punem accent... (în loc de accentul)
 Articolul nehotărât
Articolul nehotărât nu are înțeles de sine stătător, precede un substantiv (proclitic) și
arată obiectul individualizat, dar nu îl identifică exact pentru vorbitori. Însoțește substantivul
în declinarea nearticulată și indică cazurile substantivului prin formele lui: un, o, unui, unei,
niște, unor.

! Articolul nehotărât se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl însoțește.

m. sg. un (băiat) m. pl. niște (băieți)
Nominativ / Acuzativ f. sg. o (fată) f. pl. niște (fete)
n. sg. un (avion) n. pl. niște (avioane)

m.sg. unui (băiat) m. pl. unor (băieți)
Genitiv / Dativ f. sg. unei (fete) f. pl. unor (fete)
n. sg. unui (avion) n. pl. unor (avioane)

Vocativ – –

 O mașină cu o culoare deosebită a trecut prin fața unei case. (substantiv precedat

de articol; articolul stă chiar lângă substantiv)
 În prim-planul imaginii pe care am făcut-o apare un măreț munte. (substantiv precedat de
articol; articolul este despărțit de substantiv printr-un adjectiv)

Articolul posesiv
Articolul posesiv (genitival) însoțește un substantiv sau un pronume în cazul genitiv (al
fratelui), dar poate intra și în construcția pronumelor posesive (al nostru) și a numeralelor
ordinale (al treilea). al, ai, a, ale. În general, precede un substantiv sau pronume cu funcția
sintactică de atribut și indică posesorul unui obiect (de aici și denumirea de posesiv).

! Articolul posesiv nu se acordă în gen şi număr cu substantivul în genitiv în fața căruia stă,

ci cu substantivul determinat (obiectul posedat) de substantivul în genitiv.

 Am pierdut o carte a colegilor mei. (corect: carte a colegilor; incorect: carte ale colegilor)

 Am pierdut niște cărți ale colegilor mei (corect: cărți ale colegilor;)

Articolul posesiv m. sg. al m. pl. ai

(genitival) f. sg. a f. pl. ale

Există situații în care între substantivul la genitiv și substantivul determinat este intercalat un
alt substantiv sau altă parte de vorbire.

 Am ascultat până târziu ciripitul neîncetat al păsărilor. (corect: ciripit al păsărilor;

incorect: ciripit a păsărilor)
 Aceasta este pisica siameză a vecinului meu. (corect: pisica a vecinului; incorect: pisica al
vecinului)
 Mașina aceasta a vecinului îmi place. (mașina a)
 Băiatul acesta al femeii este colegul meu. (copilul al)

Deși, în general, locul substantivului la genitiv este după substantivul determinat, există
contexte literare – mai ales poezii – în care substantivul la genitiv și articolul posesiv se
găsește înaintea substantivului determinat. „pe ale țării plaiuri“ (articolul posesiv ale se
acordă cu substantivul plaiuri).

Articolul demonstrativ
Articolul demonstrativ (adjectival) însoțește un adjectiv sau un numeral și face legătura
între aceste părți de vorbire și substantivul pe care îl determină. Nu are singur înțeles și nu
poate fi parte de propoziție. cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor

Articolul demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat de

adjectivul sau numeral pe care îl însoțește.

 Autobuzul cel mare ajunge la destinație. (articolul cel se acordă cu substantivul autobuzul)

 Prietena mea cea mai bună a sosit în oraș. (articolul cea se acordă cu substantivul prietena)

m. sg. cel m. pl. cei
Nominativ / Acuzativ f. sg. cea f. pl. cele
n. sg. cel n. pl. cele

m.sg. celui m. pl. celor
Genitiv / Dativ f. sg. celei f. pl. celor
n. sg. celui n. pl. celor

Vocativ – –

Atunci când articolul demonstrativ însoțește un numeral, locul articolului este înaintea
substantivului determinat.

 Cei doi oameni s-au îndepărtat de noi.