Substantivul

 Transformă un substantiv comun în substantiv propriu.

braţ – substnativ comun: Am o fractură a braţului.
Braţ –substantiv propriu: Familia Braţ stă lângă noi.
Braţul Sulina este navigabil.
Articolul
- Reprezintă categoria gramaticală a determinării, care
însoţeşte întotdeauna un substantiv şi arată gradul de
cunoaştere a unui obiect.
Substantivele pot fi:
 Nearticulate- nu oferă nicio informaţie cu privire la
obiect;
Ex. brad, băiat, fată, elev;
 Articulate – obiectul este cunoscut vorbitorilor;
Articolul poate fi:
 Hotărât – obiectul este cunoscut vorbitorilor;
Ex. bradul, băiatul, fata, elevul
Brad- brazi-brazii
 Nehotărât – obiectul este mai puţin cunoscut;
Ex. un brad, un băiat, o fată, un elev;
Nişte brazi,
! Substantivele pot fi însoţite de prepoziţii. Prepoziţia este un
cuvânt de legătura, pe care îl subliniez împreună cu substantivul
pe care îl însoţeşte.
Ex. pe, lângă, din, de la,

Centru – centri (nervoşi): Am studiat centri nervoşi la biologie.

- Centre: Am mers în mai multe centre comerciale.
 Substantive colective
- Au formă de singular şi înţeles de plural.
Ex. clasă, mulţime, pădure, grup, juriu, familie;
Clasa mea a mers la film.
Sg. sg.

Substantive defective
Biologie, argint, aplauze, cinste, onoare, creştinism, fotbal,
miere
Substantivele pot fi:
 Numărabile (elev, elevi);
 Nenumărabile/nonnumărabile:sare, ulei, zahăr,cafea,
piper;
Substantivele nonnumărabile pot fi:
 Defective de plural (au formă numai de singular): oţet,
lapte, orez;
 Defective de singular (au formă numai pentru plural):,
tărâţe, ochelari, pantaloni,

Cazurile substantivului
Cazul este forma pe care o ia substantivul pentru a
exprima funcţia sintactică.
Există 5 cazuri:
 Nominativ (N)
 Acuzativ (Ac.)
 Genitiv (G)
 Dativ (D)
 Vocativ (V)
 Cazul nominativ (N)
Sania este nouă.cine este nouă?
Fetele au ieşit la joacă.cine au ieşit la joacă?
Nişte băieţi se plimbă cu sania. Cine se plimbă?
Cad fulgi de zăpadă.ce cad?
Substantivul care are funcţia sintactică de subiect sau nume
predicativ este în cazul nominativ.
Subiectul răspunde la întrebările cine şi ce?
Aplicaţii
1. Precizează funcţia sintactică a următoarelor substantive:
Tata este avocat. Verb copulativ
Nume predicativ
Vântul bate tare.
subiect
Începe viscolul.
subiect
Zăpada este o pătură strălucitoare.
Subiect nume predicativ
Strada va fi un pod de gheaţă.
Subiect nume prdicativ

Cazul acuzativ
Eu privesc peisajul.
Ce privesc? - peisajul
Îl văd pe Daniel.
Pe cine văd? –pe Daniel
Trage o sanie.
Ce trage? – o sanie
A renunţat la calculator.- la calculator
La ce a renunţat?
Se întâlneşte cu prietenii.
Cu cine se întâlneşte?
Substantivul însoţit sau nu de prepoziţii este în cazul
acuzativ şi are funcţia sintactică de complement.
O zăresc pe Maria.
Pe cine zăresc?
Plimbă câinele. Complement direct
Ce plimbă?
Complementul direct este partea de propoziţie care
determină un verb şi arată obiectul asupra căruia acţionează
autorul unei fapte.
Întrebări: pe cine? şi ce?
Substantivul cu funcţia sintactică de c.d.stă în cazul
acuzativ, cu sau fără prepoziţia pe.

Ana desenează pentru plăcerea ei.

Pentru ce desenează?
Nu se plictiseşte de pictură.
De ce nu se plictiseşte?
Nu renunţă la telefon.
La ce nu renunţă?
Vorbeşte despre carte.
Despre ce vorbeşte?
Substantivele însoţite de prepoziţii au funcţia sintactică de
complement prepoziţional.
APLICAŢII
Elefantul se leagănă cu sora sa şi vorbeşte despre fii împăratului.
Ce face elefantul? – predicat verbal
Cine se leagănă? –subiect- nominativ
Cu cine se legănă? Complementul prepoziţional – Ac.
Ce face elefantul? Predicat verbal
Despre cine vorbeşte? Complement prepoziţional
Mama este o doamnă.-cazul nominativ
predicat nominal – vb. copulativ +nume predicativ
cine este o doamnă? – mama – subst. în N
O vede pe Maria cum plimbă un căţel.
Pe cine vede?
Ce plimbă? Complemente direct /substantive în Ac.

Scrie o compunere despre primăvară.

scrie- predicat verbal/verb predicativ, modul indicativ, timp
prezent, persoana a III-a, numărul sigular.
o compunere- complement direct/ subst. simplu, comun, genul
feminin, nr. sg., cazul Ac. articulat cu articol nehotărât „o”;
despre primăvară –complement prepoziţional/subst. simplu, comun,
genul fem., nr. sg., cazul Ac.,precedat/ însoţit de prepoziţie
compusă „despre”
Pe Maria am văzut-o pe stradă cu prietena ei.
pe Maria- complement direct/subst.simplu, propriu, genul f., nr.
sg. caz Ac. însoţit de prep. „pe”;
am văzut- predicat verbal/verb pred., modul indicativ, timpul
perfect compus, pers. I, nr. sg.
cu prietena – complement prep./subst, simplu....

Circumstanţialele
1. Circumstanţialul de loc – arată locul unde se petrece o
acţiune.
Merg la şcoală.
Unde merg? – cl
2. Circumstanţialul de timp – arată timpul.
A venit anul trecut la noi.
Când a venit?
 3. Circumstantialul de mod – modul în care se petrece o
acţiune.
Scrie la fel ca mama.
Cum scrie?
Atributul
- Atributul este partea de propoziţie secundară care arată o
însuşire a unui obiect.
Cartea de pe masă este roşie.
Care carte? Atribut substantival prepoziţional
Întrebări: care şi ce fel de?

Răspunde la întrebări se exprimă prin subst. are prep.

Caietul cu coperte roşii are paginile cu notiţe.

caietul- subiect/subst.comun, simplu, genul neutru, nr.sg., cazul
N, art.cu art.”-l”;
cu coperte =atr.subst. prep./subst. com., simplu, gen
fem., nr.pl., cazul Ac., precedat de prep. „cu”;
paginile= c.d./subst. com., simplu, gen fem., nr. pl., caz Ac.
art. cu art. hot.-le
cu notiţe= atr.subst. prep./subst. com., simplu, gen fem, nr.pl.,
cazul Ac. precedat de prep. „cu”.

Cazul dativ
Bunica i-a adus fetiţei o păpuşă.
Îi dau Mariei o carte.
Băiatului i-au dăruit o tabletă.
Cui?
Substantivele care au funcţia sintactică de complement
indirect şi răspund la întrebarea cui? sunt în cazul D.
 Complementul indirect este partea de propoziţie care
determină un verb şi arată beneficiarul acţiunii.
Cazul genitiv

Fratele Roxanei are şase ani.

A descoperit cariocile surorii lui.

A cui?
Substantivul cu funcţie sintactică de atribut care răspunde
la întrebarea: a , al, ai, ale cui? este în cazul genitiv şi are
funcţia sintactică de atribut substantival genitival.

Pun apă unei flori.

Cui pun apă? D- C.I.

Petalele unei flori s-au ofilit.

A cui petale s-au ofilit?- atribut substantival genitival
!!! Substantivele în cazul G poate fi precedat de articolele
genitivale al, a, ai, ale .

Cazul vocativ
Carino, vino acasă!
Stai cuminte, Darius!
Silviule, învaţă!
Emanuel, haide la noi!
Stai jos, copile!
Substantivele în cazul vocativ nu au funcţie sintactică şi
arată o chemare sau un îndemn.Se despart prin virgulă de restul
enunţului.
5/108
la joacă = subst. com., simplu, genul f., nr.sg. caz Ac. precedat
de prep. „la” f.s. c.l
bătăii=subst.com, simplu, gen f., nr. sg., caz G, art. cu art. „i”
f.s. atribut substantival genitival
cu bulgari=subst.com, simplu, gen m., nr. plural, caz Ac.,
precedat de prep. „cu” f.s.atribut substantival prep.
cu fular=subst.com, simplu, gen neutru, nr. sg.caz Ac, precedat
de prep. cu f.s.atribut subst. prep.
a Inei= subst. propriu, simplu, gen. F., nr. sg., caz G f.s.
atribut subst.genitival