PRONUMELE

I. Definiţie: Pronumele este partea de vorbire care ţine locul unui substantiv într-o
comunicare/propoziţie.

1. PRONUMELE PERSONAL PROPRIU-ZIS

Pronumele personal indică diferitele persoane care participă la actul comunicării.

Pronumele personal are gen numai la persoana a-III-a: masculin (el,ei) şi feminin (ea, ele).

II. Formele pronumelui personal

Pronumele personal are forme accentuate şi forme neaccentuate:

Caz Persoana I. Persoana a-II-a Persoana a-III-a

SG. PL. SG. PL. SG. PL.
forme accentuate:
N eu noi tu voi el, ea ei, ele
Ac (pe) mine (pe) noi (pe) tine (pe) voi (pe) el, ea (pe) ei, ele
G ― ― ― ― al lui, ei al lor
D mie nouă ţie vouă lui, ei lor
V ― ― tu! voi! ― ―
forme neaccentuate:
Ac mă, m- ne- te- vă, v- l-, îl, o îi, i-, le
D îmi, mi- ne-, ni îţi, ţi- v-, vă, vi i-, îi le-, li

Observaţii
1. Pronumele personal NU devine niciodată adjectiv pronominal, chiar dacă determină sau
însoţeşte un substantiv.
ex: Camera lui → pronume personal → atribut pronominal
Camera lor → pronume personal → atribut pronominal
2. Pronumele personal NU are forme accentuate şi neaccentuate la persoana I şi a II-a, sg. şi
pl., în cazul G.
.
PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE

I. Definiţie: Pronumele personal de politeţe sau de reverenţă arată respectul faţă de o anumită
persoană.

II. Formele pronumelui personal de politeţe sunt:

pers a II-a SINGULAR PLURAL

N-Ac-V dumneata (d-ta) dumneavoastră (dvs, dv.)
D-G dumitale (d-tale) dumneavoastră (d-voastră)
pers a III-a SINGULAR PLURAL
masculin feminin masculin feminin
N-Ac-D-G dumnealui dumneaei dumnealor dumnealor
La persoana a-III-a singular şi plural mai există şi alte forme ale pronumelui personal.
ex: dânsul, dânsa, dânşii, dânsele

Observaţii
1. În limbajul familiar şi regional există şi alte variante ale pronumelui personal de politeţe:
mata, matale, mătălică, mătăluţă, tălică. Aceste pronume exprimă politeţea faţă de un inferior
sau respectul dintre egali şi dintre cei apropiaţi. Ele reprezintă cel mai scăzut grad de respect.
2. Formele reverenţioase (locuțiuni pronominale) precum Domnia Ta, Domnia Sa, Măria Ta,
Înălţimea Sa, Excelenţa Sa, Luminăţia Voastră etc. se folosesc în limbajul solemn, oficial şi
protocolar. Formulele reverenţioase exprimă cel mai înalt grad de respect.

III. Funcţiile sintactice ale pronumelui personal

N: subiect: El merge la săniuş.

nume predicativ: Prietenii ei suntem noi.
Ac: compl. direct: Pe el l-am cunoscut în tabără.
compl. prepozițional: Tata o să discute cu voi.
atr. pron. prepoziţional: Veştile de la ei au sosit ieri.
nume predicativ: Darurile sunt de la ei.
compl. circ. loc: Am mers până la ele.
compl. circ. timp: O să plecăm după voi, nu înainte.
compl. circ. mod: Ana vorbeşte ca tine.
compl. de agent: Motoreta a fost cumpărată de ei.
D: compl. indirect: I-am împrumutat schiurile.

atr. pron. (D posesiv): Îmi plăcea surâsu-ţi blajin.

G: atr. pron. genitival: Prietenul ei este neastâmpărat. (al cui prieten?)

 atr. pron. prepoziţional: Gheţuşul dinainta lor este alunecos.
nume predicativ: În disputa creată, Ion este contra lor.
compl. circ. loc: Dan merge înaintea ei.
compl. circ. timp: George a sosit înaintea lor.
V: nu are funcţie sintactică: Tu, vino aici!