3223 Cursuri 5750346 Gratuite

evrika group – www.cursonline.
eu –
cursuri de perfectionare, calificare, specializare avizate de Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei
contabilitate, expert fiscal, inspector resurse umane, inspector in domeniul sanatatii si securitatii in munca,
limbi straine: incepator, mediu, avansat, pentru afaceri si limba romana pentru straini
PRONUMELE
Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv (este un
substitut, un înlocuitor al substantivului).
CLASIFICAREA PRONUMELOR
A. Cu forme personale, îşi schimbă forma după persoană şi în analiza lor se precizează
persoana:
1. pronume personal sau propriu-zis;
2. pronume personal de politeţe;
3. pronume reflexiv;
4. pronume posesiv;
5. pronume de întărire.
B. Fără forme personale, adică nu îşi schimbă forma după persoană şi în analiza lor nu
se precizează persoana:
1. pronume demonstrativ;
2. pronume nehotărât;
3. pronume negativ;
4. pronume interogativ;
5. pronume relativ.
C. Pronume care pot deveni, prin schimbarea valorii gramaticale, adjective

pronominale, atunci când nu mai înlocuiesc un substantiv, ci însoţesc şi determină
un substantiv, cu care se acordă în gen, număr şi caz.
a) pronume posesiv adjectiv pronominal posesiv

Al meu dansează. Copilul meu dansează.
b) pronume de întărire adjectiv pronominal de întărire

Însuşi verifică. El însuşi verifică.
c) pronume demonstrativ adjectiv pronominal demonstrativ
Aceasta este cuminte. Acest copil este cuminte.
d) pronume nehotărât adjectiv pronominal nehotărât

Fiecare citeşte. Fiecare copil citeşte.
e) pronume interogativ adjectiv pronominal interogativ
Care e mai frumoasă? Care floare e mai frumoasă?
f) pronume relativ adjectiv pronominal relativ

Nu stiu / care e mai frumoasă. Nu stiu / care floare e mai frumoasă.
g) adjectivul pronominal negativ are forme proprii, diferite ale pronumelui negativ.
Atenţie!
Pronumele au aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul, după cazul în care se află.

Adjectivele pronominale au numai funcţia sintactică de atribut adjectival.
PRONUMELE CU FORME PERSONALE
A. PRONUMELE PERSOANAL are forme diferite după:

a) Persoană:
Persoana I – indică persona care vorbeşte: eu, noi;
Persoana a II-a – indică persona cu care se vorbeşte: tu, voi;
Persoana a III-a – indică persoana despre care se vorbeşte: el, ea, ei, ele.
Pronumele personale au forme diferite pentru:

- număr (la toate persoanele):
Numărul Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a
singular eu tu el, ea
plural noi voi ei, ele

- genul se poate identifica numai la persoana a III-a:
masculin: el, ei
feminin: ea, ele
- caz (are aceleaşi cazuri ca şi substantivul). La cazurile D şi Ac. are forme accentuate
şi neaccentuate.
Persoana a III-a
Persoana I Persoana a II-a
CAZUL masculin feminin
sing. plural sing. plural sing. plural sing. plural
N eu noi tu voi el ei ea ele
mine noi tine voi el ei ea ele

Ac.
mă ne te vă îl,l îi, i o le
mie nouă ţie vouă lui lor ei, lor

D
îmi, mi ne, ni îţi, ţi vă, vi îi, i le, li îi, i le, li
G - - - - lui lor ei lor
V - - tu voi - - - -
Atenţie!
*Formele neaccentuate mă şi vă pierd pe “-ă” atunci când se pronunţă împreună

cu cuvântul următor, care începe cu o vocală: m-ai strigat, v-a chemat.
*La persoanele întâi şi a II-a, singular şi plural, pronumele personal nu are forme
pentru cazul genitiv. Are forme pentru acest caz numai la persoana a III-a, singular şi
plural.
*Pronumele ei, lui, lor, apar uneori precedate de articolul posesiv genitival al, a, ai,
ale.
Ghiozdanul este al ei.
Mapa este a lui.
Această clasă este a lor.
*Pronumele personal are forme pentru cazul vocativ numai la persoana aII-a şi sunt
identice cu cele la nominativ.
Voi, cei neastâmpăraţi, veniţi aici!
La cazul Ac. formele accentuate ale pronumelor personale sunt însoţite totdeauna de
prepoziţii:
Pe mine m-a chemat.
Vine la tine.
A plecat spre el.
*Pentru a identifica formele accentuate sau neaccentuate ale pronumelor personale,

se pune întrebarea, iar prima formă care apare la răspuns este cea accentuată.
M-a certat profesorul.
Pe cine a certat? pe mine -m
(f. acc.) (f.neacc)
Dânsul, dânsa, dânşii, dânsele sunt pronume personale de persoana a III-a. După
cum se observă, acestea se pot diferenţia după gen şi număr. Au forme diferite de N-Ac. şi
G-D, singular şi plural.
Singular Plural
Caz
masculin feminin masculin feminin
N-Ac dânsul dânsa dânşii dânsele
G-D dânsului dânsei dânşilor dânselor
FUNCŢIILE SINTACTICE
ALE PRONUMELUI PERSONAL
Funcţiile sintactice ale pronumelui personal coincid cu cele ale substantivului:
1. Subiect
El (Dânsul) va publica o revistă.
2. Nume predicativ
Prietenul meu este el. - caz N
Caietul acesta este al lui. – caz G
Floarea este pentru ea. – caz Ac.
Copilul Irinei este asemenea ei. – caz D
3. Atribut pronominal
a) genitival:
Caietul ei este impecabil. – caz G
b) prepoziţional:
Floarea de la tine s-a ofilit. – caz Ac.
c) apoziţional:
Colega mea, ea, este foarte inteligentă. – caz N
4. Complement direct
Te-am văzut în parc. – caz Ac.
Am văzut-o pe dânsa în parc. – caz Ac.
5. Complement indirect
Ţi-am adus o floare. – caz D
Le-am adus dânselor o floare. – caz D
Vorbeam despre voi. – caz Ac.
Vorbeam cu dânsele. – caz Ac.
6. Complement de agent
Am fost certat de voi. – caz Ac.
Am fost ajutat de dânşii. – caz Ac.
7. Complement circumstanţial de loc

Mă duc la ei. – caz Ac.
Avionul zbura deasupra lor. – caz G
8. Complement circumstanţial de mod

A răspuns ca tine. – caz Ac.
9. Complement circumstanţial de cauză

N-a venit din pricina lui. – caz G
B. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE
Pronumele personal de politeţe sau de reverenţă arată respectul faţă de o anumită

persoană.
Formele pronumelui personal de politeţe sunt:
pers II singular plural

N-Ac-V dumneata (d-ta) dumneavoastră (dvs, dv.)
D-G dumitale (d-tale) dumneavoastră (d-voastră)
pers III singular plural
N-Ac-D-G dumnealui dumneaei dumnealor dumnealor
În limbajul familiar şi regional există şi alte variante ale pronumelui personal de

politeţe: mata, matale, mătălică, mătăluţă, tălică. Aceste pronume exprimă politeţea faţă
de un inferior sau respectul dintre egali şi dintre cei apropiaţi. Ele reprezintă cel mai scăzut
grad de respect.
*Formele reverenţioase precum Domnia ta, Domnia sa, Măria ta, Înălţimea sa,
Excelenţa sa, Luminăţia voastră etc. se folosesc în limbajul solemn, oficial şi protocolar.
Formulele reverenţioase exprimă cel mai înalt grad de respect.
C. PRONUMELE REFLEXIV
Pronumele reflexiv este partea de vorbire flexibilă care arată identitatea subiectului cu
un obiect (subiectul face acţiunea şi o şi suportă, acţiunea se răsfrânge asupra subiectului).
Nu are forme proprii decât pentru persoana a-III-a şi cazurile dativ şi acuzativ; pentru
celelalte cazuri şi persoane, pronumele reflexiv împrumută formele de la pronumele
personal.
*Pentru a nu confunda formele neaccentuate ale pronumelui personal cu formele

neaccentuate ale pronumelui reflexiv, se utilizează următoarele criterii:
a) identitatea de persoană a verbului cu pronumele
ex: Eu mă apăr. El mă apără.
I I I → reflexiv III I III → personal
b) plasarea verbului la infinitiv: a se apăra
Atenţie!
Când acţiunea se reflectă în mod direct, pronumele stă în cazul Ac., iar când se
reflectă în mod indirect stă în cazul D.
Pronumele reflexiv are forme proprii numai pentru persoana a III-a, iar acestea sunt
invariabile, adică nu se schimbă după gen şi număr.
Pentru persoanele I şi a II-a, pronumele reflexiv împrumută formele neaccentuate de
Ac. şi D ale pronumelui personal.
Pentru a nu se confunda cele două pronume, se va avea în vedere următorul criteriu
de diferenţiere:
- când aceste pronume au aceeaşi persoană şi acelaşi număr cu verbul pe care îl
însoţesc, adică obiectul înlocuit de ele este identic cu subiectul propoziţiei, ele sunt
pronume reflexive:
Eu mă îmbrac. mă – pronume reflexiv

pers.I pers.I pers.I
nr.sg. nr.sg. nr.sg.
Bunica mă îmbracă. mă – pronume personal

pers.aIIIa pers.I pers.a IIIa
nr.sg. nr.sg. nr.sg.
Tu îţi cumperi un caiet . îţi – pronume reflexiv

pers.a IIa pers.a IIa
nr.sg. nr.sg.
Noi vă cumpărăm un caiet. vă – pronume personal.

pers.I pers.a IIa
nr.pl. nr.pl.
FORMELE PRONUMELUI REFLEXIV
Persoana a III-a – forme proprii
Cazul formă accentuată formă neaccentuată
D sie, sieşi îşi, şi
Ac. (pe) sine se

Persoanele I şi a II-a – identice cu formele neaccentuate ale pronumelui
personal
Persoana I Persoana a II-a

Cazul
singular plural singular plural
D îmi, mi ne îţi, ţi vă, v-
Ac. mă, m-(-m-) ne te vă
FUNCŢIILE SINTACTICE
ALE PRONUMELUI REFLEXIV
Funcţiile sintactice ale pronumelui reflexiv sunt specifice celor două cazuri:
acuzativ şi dativ.
1. Nume predicativ
v.cop. n.p.
Totul este pentru sine. – Ac.
2. Atribut pronominal prepoziţional

Lauda de sine este periculoasă. – Ac. (ce fel de laudă?)
Încrederea în sine îţi dă putere. – Ac. (care încredere?)
El se îmbracă. – Ac. ( pe cine îmbracă? pe sine se)
Eu mă spăl. – Ac. ( pe cine spăl? pe mine mă)

Lucrurile le-a pus lângă sine. – Ac. ( unde a pus?)
Îşi cumpără o carte. – D ( cui cumpără? sieşi îşi)
6. Atribut pronominal (dativul posesiv)

Şi-a vopsit maşina.- D, determină un substantiv şi are sens posesiv, deoarece
prepoziţia acceptă adjectiv pronominal posesiv: maşina (sa)
Pronumele reflexive cu sens posesiv determină un substantiv care denumeşte

obiectul posedat de subiect.
El şi-a ascuţit creionul (său, lui). – pronume reflexiv persoana a III-a, în cazul
G, care are sens posesiv.
Oamenii îşi îngrijesc animalele (lor).

îşi – pronume reflexiv, persoana a III-a, formă neaccentuată, cazul D, cu sens
posesiv, funcţia sintactică de atribut pronominal.
D. PRONUMELE POSESIV
Pronumele posesiv ţine locul posesorului, arătând persoana şi numărul acestuia, dar şi
obiectele posedate, identificând genul şi numărul acestora.
Un posesor, un obiect posedat:

ob. posedat posesoul
Cartea elevului este în ghiozdan.
fem.sg pers aIIIa sg.
A sa este în ghiozdan.
pers.aIIIa
fem.sg
Un posesor, mai multe obiecte posedate:
ob. posedat posesoul
Cărţile elevei sunt în ghiozdan.
fem.pl pers aIIIa sg.
Ale sale sunt în ghiozdan.

pers.aIIIa
fem.pl
Pronumele posesiv se schimbă după:

- numărul şi persoana posesorului;
- numărul şi genul obiectului posedat;
- caz (se schimbă numai articolul posesiv / genitival)
Pronumele posesive au totdeauna înaintea lor unul dintre articolele posesive: al, a,
ai, ale.
Un singur posesor Mai mulţi posesori

Nr.
obiectelor Genul persoana persoana persoana
posedate persoana I persoana I
a II-a a III-a a II-a
Un obiect
M al meu al tău al său al nostru al vostru
posedat
F a mea a ta a sa a noastră a voastră
Mai multe M ai mei ai tăi ai săi ai noştri ai voştri
obiecte
posedate F ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre
Atenţie!
*Pronumel posesiv nu are forme pentru persoana a III-a atunci când sunt mai mulţi
posesori. În locul acestuia se folosesc formele de genitiv plural ale pronumelui personal:
al (al, ai, ale) lor.
A lor este mai frumoasă.
a lor – nu este pronume posesiv, ci pronume personal, ca şi formele de genitiv
singular: lui (al, a, ai, ale lui / ei)
*La persoanele I şi a II-a plural, formele noştri şi voştri se scriu totdeauna cu un
singur i.
PRONUMELE POSESIV
funcţiile sintactice
Nominativ
1. Subiect
Al nostru este cel mai frumos.
2. Nume predicativ
Cartea aceea este a noastră.
Acuzativ
I-am văzut pe ai voştri în parc.
Vorbim despre ai tăi.
Ei au fost aşteptaţi de ai noştri.
4. Nume predicativ
Cadourile sunt pentru ai mei.

Cadourile pentru ai mei sunt pe masă.

Ma duc la ai mei.
7. Complement circumstanţial de timp

A sosit odată cu ai tăi.

Se comportă ca ai voştri.
Atenţie!
La cazul acuzativ pronumele posesiv este totdeauna însoţit de prepoziţie.
Genitiv
1. Atribut pronominal genitival
Gândurile alor mei sunt optimiste.

Lupta contra alor mei este dificilă.
3. Nume predicativ
Această casă a fost a alor tăi.

Din cauza alor voştri am pierdut concursul.

Aleargă în faţa alor noştri.

A a juns acolo înaintea alor mei.
Dativ
Le-am dăruit alor tăi nişte cărţi.

El se poartă cu mine asemenea alor mei.
Atenţie!
La cazurile genitiv şi dativ, pronumele posesiv are numai următoarele forme, pentru
a exprima mai multe obiecte posedatae: alor mei, alor tăi, alor săi, alor noştri, alor voştri.
Model de analiză
El se poartă cu mine asemenea alor mei.
asemenea alor mei – pronume posesiv, persoana I, gen masculin, un posesor, mai multe
obiecte posedate, caz D, precedat de prepoziţia “asemenea”, funcţia sintactică de
complement circumstanţial de mod
ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV
Pronumele posesiv înlocuieşte atât obiectul posedat, cât şi posesorul.Când

înlocuieşte numai posesorul şi determină substantivul care denumeşte obiectul posedat cu
care se acordă în gen, număr şi caz, NU este pronume posesiv, ci adjectiv pronominal
posesiv.
Ideea sa este minunată. – „sa” este adjectiv pronominal posesiv, deoarece se acordă
în gen, număr şi caz cu substantivul „ideea”, care denumeşte obiectul posedat:
- ideea – substantiv, genul feminin, număr singular
- sa – adjectiv pronominal posesiv, genul feminin, numărul singular.
Atenţie!
Pronumele este totdeauna însoţit de articolul posesiv (genitival).
Adjectivul pronominal posesiv NU este însoţit de articolul posesiv, atunci când
substantivul determinat este articulat hotărât: calul său, cartea sa, casa noastră, florile
sale.
Atunci când se află înaintea substantivului determinat, adjectivul pronominal
posesiv este însoţit de articol.
Al său copil a plecat.
*Pentru a se evita confuzia între pronume şi adjectiv pronominal, se verifică acordul

sau se aşează adjectivul după substantiv şi se constată dacă se modifică sau nu sensul
enunţului: al său copil – copilul său – sensul rămâne acelaşi, rezultă că „al său” este
adjectiv pronominal posesiv.
Adjectivul posesiv este ca cazul genitiv, numai dacă substantivul determinat este în
cazul genitiv.
Florile mele s-au ofilit.
„mele” este în cazul genitiv, deoarece determină substantivul „florile”, care se află
în cazul genitiv.
Adjectivele pronominale posesive folosite la singular după substantivele

nearticulate, nume de rudenie, se leagă de acestea prin cratimă: maică-mea, bunicu-meu.
*Adjectivul pronominal posesiv îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de atribut

adjectival.
Model de analiză
Florile mele s-au ofilit.
mele – adjectiv pronominal posesiv, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul
“florile” (feminin, plural, nominativ) mai multe obiecte posedate şi un singur posesor,
funcţia sintactică de atribut adjectival.
E. PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE
Pronumele de întărire (ca orice pronume) ţine locul unui substantiv sau unei persoane,
insistând asupra acestuia (acesteia).
Formele pronumelui de întărire se diferenţiază după gen, număr, caz şi persoană.
singular plural
Cazul
N-Ac. însămi
pers. I însumi înşine însene
G–D însemi
N-Ac. însăţi
pers. a II-a însuţi înşivă însevă
G–D înseţi
N-Ac. însăşi înseşi

pers. a III-a însuşi înşişi
G–D înseşi (însele)
Aceste forme se întrebuinţează rar singure şi apar numai în cazul N cu funcţia

sintactică de subiect.
Însumi (însămi) am verificat uşa la intrare.

(masc) (fem)
ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE
Atunci când pronumele de întărire însoţesc şi determină substantive, cu care se

acordă în gen, număr şi caz, sau pronumele personale (eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele), cu
care se acordă în persoană (gen), număr şi caz, ele îşi schimbă valoarea gramaticală şi
devin adjective pronominale de întărire.
Ea însăşi a scris acea telegramă.

ea – persoana a III-a singular, caz N
însăşi – persoana a III-a singular, caz N
El însuşi a scris acea telegramă.
Copiii înşişi au pregătit spectacolul.
Elena şi Maria însele m-au întâmpinat la gară.
*Adjectivul pronominal de întărire îndeplineşte funcţia sintactică de atribut

adjectival.
Model de analiză:
Mamei înseşi îi datorez succesele mele.
înseşi – adjectiv pronominal de întărire, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul

“mamei” (feminin, singular, dativ), funcţia sintactică de atribut adjectival
PRONUMELE FĂRĂ FORME PERSONALE
A. PRONUMELE DEMONSTRATIV
Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect (substantiv) arătând

apropierea, depărtarea, identitatea şi diferenţierea acestuia faţă de alt obiect.
FORMELE PRONUMELUI DEMONSTRATIV
1. PRONUMELE DEMONSTRATIV DE APROPIERE
Masculin Feminin
Cazul
acesta, aceştia, aceasta, acestea,

N – Ac.
ăsta ăştia asta astea
acestuia, acestora, acesteia, acestora,

G. – D.
ăstuia ăstora ăsteia ăstora
2. PRONUMELE DEMONSTRATIV DE DEPĂRTARE
Masculin Feminin
Cazul
acela, aceia, aceea, acelea,

N – Ac.
ăla ăia aia alea
aceluia, acelora, aceleia, acelora,

G. – D.
ăluia ălora ăleia ălora
3. PRONUMELE DEMONSTRATIV DE IDENTITATE
Masculin Feminin
Cazul
N – Ac. acelaşi aceiaşi aceeaşi aceleaşi
G. – D. aceluiaşi aceloraşi aceleiaşi aceloraşi

4. PRONUMELE DEMONSTRATIV DE DIFERENŢIERE
a) care exprimă diferenţierea
Masculin Feminin
Cazul
cestălalt, ceştilalţi, ceastălaltă, cestelalte,

N – Ac.
ăstălalt ăştilalţi astălaltă astelalte
cestuilalt, cestorlalţi, cesteilalte, cestorlalte,

G. – D.
ăstuilalt ăstorlalţi ăsteilalte ăstorlalte
b) care exprimă depărtatrea
Masculin Feminin
Cazul
celălalt, ceilalţi, cealaltă, celelalte,

N – Ac.
ăstălalt ăilalţi ailaltă alelalte
celuilalt, celorlalţi, celeilalte, celorlalte,

G. – D.
ăluilalt ălorlalţi ăleilalte ălorlalte
*Formele din limba vorbită sunt:

- populare: ăsta, asta, ăla, aia, cel, cei, cea, cele, ăstălalt, ăstălaltă, ălălalt,
ailaltă
- regionale: aista (ista), aiasta, aistalalt (istalalt), aiastălaltă.
Atenţie!
*Se scrie : aceea şi aceeaşi - pentru feminin singular;
aceia şi aceiaşi – pentru masculin plural.
*Formele pronumelui sau adjectivului pronominal demonstrativ cel, cea, cei, cele,
pot fi confundate cu formele identice ale articolului demonstrativ (adjectival). Pentru a se
evita confuzia se va avea în vedere:
1. Articolul demonstrativ (adjectival) face legătura între un adjectiv sau un numeral
cu valoare adjectivală şi substantivul determinat.
Floarea cea roşie.
subst. adj.
Creioanele cele frumoase.

subst. adj.
Cei trei copiii.

num. subst.
- pronumele demonstrativ cel, cei, cea, cele nu poate fi folosit ca parte de propoziţie
decât însoţit de un atribut sau de o propoziţie atributivă. Din această cauză se
numeşte pronume semiindependent.
2.Atributul pronumelui poate fi exprimat prin:

- adverb cu prepoziţie
Cel de jos este mai înalt.
- substantiv cu prepoziţie
Cea de argint este mai frumoasă.
- verb la supin
Maşina de spălat este bună, celei de călcat i s-a ars rezistenţa.
- pronume cu prepoziţie
Cele de la voi sunt mai interesante.
Pronumele demonstrativ semiindependent îndeplineşte aceleaşi funcţii sintactice ca

şi celelalte forme ale pronumelui demonstrativ.
FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI DEMONSTRATIV
Nominativ
1. Subiect
Aceasta aleargă mai repede decât tine.
2. Nume predicativ
Irina a rămas aceeaşi.
v. cop. n.p.
3. Atribut pronominal apoziţional
Prietena mea, aceasta, este câştigătoarea concursului.
Acuzativ
1. Nume predicativ
Floarea este de la acela.
v. cop. n.p.

Floarea de la acela este roşie.
Am văzut-o pe aceea şi ieri.
Vorbeam despre aceea.
A fost certat de aceiaşi.

S-a oprit lângă aceea.

A sosit odată cu aceia.

Scrie ca aceasta.
Genitiv
1. Nume predicativ
Creionul este al acestuia.
v. cop. n.p.

Înverşunarea contra acestuia este condamnabilă.

Lupta acestuia pentru a câştiga este de admirat.
Cartea de matematică se află dedesubtul celorlalte.

Am ajuns la şcoală înaintea celorlalţi.

Din pricina celorlalţi am pierdut concursul.
Dativ
1. Nume predicativ
Succesul de acum este aidoma celorlalte..
v. cop. n.p.

Comportamentul asemenea acestuia este condamnabil.
I-am adus acestuia o carte.

Vorbeşte asemenea acestuia.
Model de analiză:
Vorbeşte asemenea acestuia.
asemenea acestuia – pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul

singular, cazul D, precedat de prepoziţia „asemenea”, funcţia sintactică de complement
circumstanţial de mod
ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV
Atunci când pronumele demonstrativ determină un substantiv şi se acordă cu acesta

în gen, număr şi caz (întocmai adjectivului) formele pronumelui demonstrativ devin,
schimbându-şi valoarea gramaticală, adjective pronominale demonstrative.
Părerea acestora este interesantă.
fem. sg. masc. sg
N G
acestora – este pronume demonstrativ deoarece nu se acodă în gen, număr şi caz cu

substantivul „părerea”, pe care îl determină.
Părerea aceasta este interesantă.

fem. sg. fem. sg
N N
aceasta – este adjectiv pronominal demonstrativ deoarece se acodă în gen, număr şi

caz cu substantivul „părerea”, pe care îl determină.
Formele cel, cea, cei, cele ale adjectivului pronominal demonstrativ apar mai ales în
textele populare. Adjectivul pronominal demonstrativ se deosebeşte de articolul
demonstrativ prin faptul că nu este urmat de un adjectiv, de un numeral sau de alt cuvânt
cu valoare adjecticală, ci apare singur în stânga substantivului determinat, îndeplinind el
însuşi funcţia de atribut.
„Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o fată şi-un voinic.”
cel – adjectiv pronominal demonstrativ
*Funcţia sintactică a adjectivului pronominal demonstrativ este de atribut

adjectival.
Model de analiză:
Părerea aceasta este interesantă.
aceasta – adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul „părerea” (feminin, singular, nominativ), funcţia sintactică de atribut
adjectival.
B. PRONUMELE NEHOTĂRÂT
Pronumele nehotărât ţine locul unui substantiv fără a da vreo indicaţie precisă
asupra obiectului denumit de acesta.
După alcătuire, pronumele nehotărâte sunt:
- simple: unul, altul, unii, alţii, una, alta, unele, altele, tot, toţi, toate, etc.
- compuse: fiecare, fiecine, oricine, oricare, orice, cineva, ceva, careva, altcineva,
altceva, vreunul, vreuna, câţiva, etc.
Pronumele nehotărâte compuse sunt formate din:
care înaintea fie+care

cuvântului oare+cine
*un ce o particulă ori+ce
care nu se
+ modifică
cuvânt cine după
cuvânt cine+va
cât
două cuvinte şi o particulă:

alt+cine+va - altcineva
două cuvinte legate prin şi:

oare+şi+care
Formele compuse sunt alcătuite, în general, cu ajutorul pronumelor interogativ-
relative.
Pronumele nehotărâte îşi schimbă, în general, forma după gen, număr şi caz.
Atenţie!
- pronumele nehotărâte formate cu ce nu-şi schimbă forma;
- pronumele nehotărâte compuse cu cine au forme numai pentru singular, dar
flexionează după caz;
- pronumele nehotărâte compuse cu care au forme deosebite după gen numai la G-D
singular;
- pronumele nehotărâte cineva şi oricine au forme numai pentru numărul singular.
Formele pronumelui nehotărât
Singular Plural
Cazul
unul una unii unele
altul alta alţii altele
cineva cineva - -
fiecare fiecare - -
N-Ac. oarecare oarecare - -
oricare oricare - -
oricine oricine - -
mult multă mulţi multe
tot toată toţi toate
unora unora
unuia uneia altora altora
altuia alteia - -
cuiva cuiva - -
G-D fiecăruia fiecăreia - -
oarecăruia oarecăreia oricărora oricărora
oricăruia oricăreia - -
oricui oricui multora multora
tuturor tuturor(a)
Model de analiză:
Se comportă asemenea tuturor.
asemenea tuturor – pronume nehotărât, genul masculin, numărul plural, cazul dativ,
precedat de prepoziţia „asemenea”, funcţia sintactică de complement circumstanţial de
mod.
ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT
Atunci când pronumele nehotărât determină un substantiv şi se acordă în gen, număr

şi caz, unele forme ale pronumelui nehotărât devin prin schimbarea valorii gramaticale
adjective pronominale nehotărâte.
Cărţile tuturor se află pe bancă.

fem. pl. pl
N G
tuturor – este pronume nehotărât , deoarece nu se acordă în caz cu substantivul „cărţile”,

pe care îl determină.
Toate cărţile se află pe bancă.

fem. pl. fem.pl
N N
toate – este adjectiv pronominal nehotărât , deoarece se acordă cu substantivul „cărţile”,

pe care îl determină.
Adjectivul pronominal nehotărât îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival.
Model de analiză:
Toate cărţile se află pe bancă.
toate – adjectiv pronominal nehotărât, se acordă în gen număr şi caz cu substantivul
„cărţile” (feminin, plural, nominativ), funcţia sintactică de atribut adjectival.
Atenţie!
Sunt totdeauna numai adjective nehotărâte formele: fiecare, oarecare şi formele
populare: alde, niscai, niscaiva.
Însoţit de articol sau adjectiv, cuvântul oarecare este substantiv.
Fiind neserios, el a ajuns un oarecare.
Un şi o pot fi adjective pronominale nehotărâte în contextele în care apar pronume

şi adjective pronominale nehotărâte.
Un băiat a aruncat mingea şi altul a prins-o.
O privighetoare cântă iar altă pasăre ascultă.
spre deosebire de:
Un copil a scris o poezie.
un – articol nehotărât
C. PRONUMELE NEGATIV
Pronumele negativ înlocuieşte substantivele negând prezenţa lor. Ele apar numai în
propoziţii negative.
Nu l-a văzut nimeni.
adverb negativ, neagă predicatul, iar propoziţia este negativă.
După alcătuire, pronumele negative sunt:

- simple: numeni, nimic
- compuse: nici unul, nici una.
În vorbire, nimic rămâne întotdeauna neschimbat (nu se declină), iar nimeni are forma
nimănui la G-D.
N-am văzut pe nimeni. – Ac.
N-a venit nimeni. – N
N-am adus nimănui nimic.- D
Aceste creion nu este al nimănui. – G
Pronumele negative nici unul, nici una îşi schimbă forma după gen, număr şi caz.
Masculin Feminin
Cazul
N-Ac. nici unul nici unii nici una nici unele
G–D nici unuia nici unora nici uneia nici unora

FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI NEGATIV
Nominativ
1. Subiect
Nimeni nu spune nimic. – cine nu spune?
2. Nume predicativ
El nu este nici unul dintre colegii mei.
v. cop. n.p.
Acuzativ
1. Nume predicativ
Cadoul nu este pentru nici una dintre voi.
v. cop. n.p.

Cadoul de la nici unul dintre prieteni n-a fost folositor. – care cadou?
Nu aştept pe nimeni. – pe cine nu aştept?
Nu vorbim despre nimic. – despre ce nu vorbim?
N-a fost aşteptat de nimeni.
N-am mers la nici una dintre ele în vizită. – unde n-am mers?
Dativ
N-am adus veşti nimănui. – cui n-am adus veşti?
Genitiv
1. Nume predicativ
Caietul nu este al nici unuia dintre ei.
v. cop. n.p.

Floarea nici unuia nu s-a ofilit. – a cui floare?
ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV
Când pronumele negativ determină un substantiv şi se acordă cu acesta în gen,

număr şi caz, îşi schimbă valoarea gramaticală şi devine adjectiv pronominal negativ.
Adjectivele pronominale negative sunt doar nici un şi nici o, care îşi schimbă forma
după genul, numărul şi cazul substantivului pe care îl determină şi care apare nearticulat.
Masculin Feminin
Cazul
N-Ac. nici un nici unii nici o nici unele
G–D nici unui nici unor nici unei nici unor
Nici un copil nu se joacă cu mingea.

masc.
sg.N
Nici unei fete nu-i place fotbalul.

fem.
sg.D
Adjectivele pronominale negative au întotdeauna funcţia sintactică de atribut

adjectival.
Model de analiză
Nici unei fete nu-i place fotbalul.
nici unei – adjectiv pronominal negativ, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul
„fata” (feminin, singular, dativ), funcţia sintactică de atribut adjectival.
D. PRONUMELE INTEROGATIV
Pronumele interogativ ţine locul unui substantiv aşteptat ca răspuns la o întrebare şi

apare numai în propoziţii interogative.
Pronume interogative sunt: care?, cine?, ce?, cât?(câtă, câţi, câte).
S S
Cine strigă? Copilul strigă.
Cu pronumele interogativ cine? se întreabă, de obicei, despre fiinţe, iar cu ce?
despre lucruri. Pronumele interogativ care? se referă atât la fiinţe cât şi la lucruri, iar cât?
la o cantitate.
Pronumele interogativ ce? este invariabil (nu-şi schimbă forma), iar cine?, care?,
cât? au următoarele forme:
cine? care? cât?

Cazul masc.şi singular plural singular plural
fem masc. fem. m+f masc. fem. masc. fem.
N-Ac. cine care care care cât câtă câţi câte
G-D cui căruia căreia cărora câtor câtor
Locul pronumelor negative este totdeauna la începutul propoziţiei.

Ca şi substantivele pe care le înlocuiesc pronumele interogative pot avea diferite
funcţii sintactice:
Nominativ
1. Subiect
Cine a câştigat concursul? – Andrei a câştigat concursul.
2. Nume predicativ
Cine este el? - el este George.
Acuzativ
1. Nume predicativ
Din ce este haina ta? – haina mea este din piele.
Pe cine aştepţi? – îl aştepţi pe Dan
Cu cine pleci? – plec cu Mihai.
De cine este scris acest roman?- Acest roman este scris de Sadoveanu.
La cine pleci? – plec la mama.

Odată cu cine ai ajuns la şcoală? – am ajuns la şcoală odată cu Ana.

Ca cine se poartă? – ea se poartă ca Laura.
Genitiv
Al cui copil a ajuns primul? – copilul profesorului a ajuns primul.

Din cauza cui a întârziat? – a întârziat din cauza bunicii.
Dativ
Cui i-ai adus florile? – i-am adus flori Mariei.
Model de analiză:
Cui i-ai adus florile?
cui – pronume interogativ invariabil după gen, defectiv de plural, cazul dativ, funcţia
sintactică de complement indirect.
ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV
Când determină un substantiv şi se acordă cu acesta în gen, număr şi caz, formele

pronumelui interogativ ce, care, cât, devin prin schimbarea valorii gramaticale adjective
pronominale interogative.
A.pron. A.pron
a. Al cui elev eşti? (sunt elevul profesorului)
ţine locul unui substantiv şi nu se acordă cu substantivul “elev” (al cui? –

cazul G; elev – cazul N) deci este pronume interogativ
A.pron. A.pron
b. Cărei colege îi oferi flori? (îi ofer flori Mariei)
fem. fem.
sg.D sg.D
adjectiv pronominal interogativ
Adjectivul pronominal interogativ are funcţia sintactică de atribut adjectival.
Model de analiză:
Cărei colege îi ofer flori?
cărei – adjectiv pronominal interogativ, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul
„colege” (feminin, singular, dativ), funcţia sintactică de atribut adjectival.
Atenţie!
Adjectivul pronominal interogativ care?, atunci când se află în cazul G este însoţit
de articolul posesiv (genitival), iar acordul se face astfel:
- adjectivul pronominal se acordă în gen, număr şi caz cu posesorul;
- articoulu posesiv (genitival) se acordă în gen şi număr cu obiectul posedat.
posesor ob. posedat

Ale căror fete sunt aceste flori?
fem.
pl.G pl.G
fem.pl fem.pl.
E. PRONUMELE RELATIV
Pronumele relativ are rolul de a face legătura între o propoziţie subordonată şi

regenta ei, stabilind astfel o relaţie de subordonare între două propoziţii.
1 2
A venit omul / pe care îl aşteptam. /
prop. regentă prop. subordonată la P1
element de relaţie subordonator.
Pronumele relative leagă două propoziţii, dar ţin şi locul unor substantive exprimate
în propoziţia regentă, atunci când introduc o prpoziţie atributivă.
1 2
Am văzut copilul / de care îmi vorbeai./
prop. subordonată atributivă
Pronumele relative se clasifică astfel:

- simple: care, cine, ce, cât, al câtelea, de
- compuse: cel ce, ceea ce (alcătuite din pronumele demonstrativ cel, ceea şi
pronumele relativ ce).
Pronumele relative ce şi de sunt invariabile. Ce se referă în general la lucruri, iar
care şi cine la fiinţe. Pronumele cât arată cantitatea.
Pronumele relative au aceleaşi forme ca şi pronumele interogative:
Singular plural
Cazul
masc fem masc fem
N-Ac. care, cine, cât care, cine, câte care, câţi care, câte
G-D căruia, cui căreia, cui cărora, câtor cărora, câtor
Singular plural
Cazul
masc fem masc fem
N-Ac. cel ce cei ce ceea ce cele ce
G-D celui ce celor ce celei ce celor ce

Atenţie!
Pronumele relativ în cazul G este precedat de articolul posesiv (genitival), iar
acordul se face astfel:
- pronumele relativ se acordă în gen şi număr cu substantivul pe care îl înlocuieşte;
- articolul genitival se acordă în gen şi număr cu substantivul determinat de
pronumele relativ cu funcţia sintactică de atribut pronominal.
1 2 1
Trandafirul / a cărui tulpină este lungă / îmi place. /
m. f. m. f.
sg. sg. sg sg.
FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI RELATIV
Nominativ
1. Subiect
1 2 1
Frunza / care a căzut / era ruginie./
2. Nume predicativ
1 2
Nu ştiu / cine este el. /
Acuzativ
1 2 1
Copacul / pe care l-ai tăiat / era un tei. /
1 2 1
Excursia / de cate te temi / nu se mai organizează. /
1 2 1
Copilul / de care ai fost bătut / era fratele lui Andrei. /

1 2
Mi-a spus / lângă cine să mă aşez./
Genitiv
1. Nume predicativ
1 2
I-am întrebat / a cui e cartea. /

1 2 1
Profesoara / al cărei elev a pierdut concursul / este supărată./

1 2 1
Băiatul / din cauza căruia ai pierdut concursul / era răutăcios./

1 2 1
Dulapul / în interiorul căruia ai ascuns ceva / era pe hol./
Dativ
1 2
Ofer această floare / cui vreau eu./
cui – pronume relativ, cazul dativ, funcţia sintactică de complement indirect
Atenţie!
Pentru a se afla funcţia sintactică a unui pronume relativ, se transformă propoziţia
subordonată în propoziţie interogativă şi se dă răspunsul la întrebare:
1 2
Nu ştiu / pe care l-ai certat./
Pe care l-ai certat? – pe el – Cd
1 2
Nu ştiu / al cui copil a căzut./
Al cui copil a căzut? – al vecinei – A. pron.genitival
Funcţia sintactică a pronumelui relativ se stabileşte numai în cadrul propoziţiei pe

care o introduce. Pentru a se evita greşelile este necesar să se facă abstracţie de cuvintele
propoziţiei regente.
1 2
„.... priveam nemişcat apa / care fugea./”
C.d. Sub
Ac N
ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV
Atunci când formele pronumelui relativ care, ce, cât determină un substantiv
nearticulat şi se află aşezate înaintea lui, devin adjective pronominale relative şi se acordă
în gen, număr şi caz cu substantivul respectiv.
1 S 2
Am aflat / care este mai puternic./
pronume relativ
1 A.adj 2
Am aflat / care luptător este mai puternic./
adj. pron. relativ
1 2
Nu mi-ai spus / ce ai cumpărat./
pronume relativ
1 2
Nu mi-ai spus / ce cadou i-ai cumpărat./
adj. pron. relativ
*Ca toate adjectivele pronominale, adjectivul pronominal relativ are funcţia

sintactică de atribut adjectival.
Model de analiză
1 2
Ştiu / care luptător a câştigat./
care – adjectiv pronominal relativ, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul
„luptător” (masculin, singular, nominativ), funcţia sintactică de atribut adjectival.

3223 Cursuri 5750346 Gratuite

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3223 Cursuri 5750346 Gratuite

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

evrika group – www.cursonline.

C. Pronume care pot deveni, prin schimbarea valorii gramaticale, adjective

a) pronume posesiv adjectiv pronominal posesiv

b) pronume de întărire adjectiv pronominal de întărire

d) pronume nehotărât adjectiv pronominal nehotărât

f) pronume relativ adjectiv pronominal relativ

Pronumele au aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul, după cazul în care se află.

PRONUMELE CU FORME PERSONALE

A. PRONUMELE PERSOANAL are forme diferite după:

Pronumele personale au forme diferite pentru:

Numărul Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a

plural noi voi ei, ele

sing. plural sing. plural sing. plural sing. plural

N eu noi tu voi el ei ea ele

mine noi tine voi el ei ea ele

mie nouă ţie vouă lui lor ei, lor

G - - - - lui lor ei lor

*Formele neaccentuate mă şi vă pierd pe “-ă” atunci când se pronunţă împreună

*Pentru a identifica formele accentuate sau neaccentuate ale pronumelor personale,

N-Ac dânsul dânsa dânşii dânsele

G-D dânsului dânsei dânşilor dânselor

Funcţiile sintactice ale pronumelui personal coincid cu cele ale substantivului:

7. Complement circumstanţial de loc

8. Complement circumstanţial de mod

9. Complement circumstanţial de cauză

Pronumele personal de politeţe sau de reverenţă arată respectul faţă de o anumită

Formele pronumelui personal de politeţe sunt:

pers II singular plural

În limbajul familiar şi regional există şi alte variante ale pronumelui personal de

*Pentru a nu confunda formele neaccentuate ale pronumelui personal cu formele

Eu mă îmbrac. mă – pronume reflexiv

Bunica mă îmbracă. mă – pronume personal

Tu îţi cumperi un caiet . îţi – pronume reflexiv

Noi vă cumpărăm un caiet. vă – pronume personal.

FORMELE PRONUMELUI REFLEXIV

Persoana a III-a – forme proprii

Cazul formă accentuată formă neaccentuată

D sie, sieşi îşi, şi

Ac. (pe) sine se

Persoana I Persoana a II-a

D îmi, mi ne îţi, ţi vă, v-

Ac. mă, m-(-m-) ne te vă

2. Atribut pronominal prepoziţional

4. Complement circumstanţial de loc

6. Atribut pronominal (dativul posesiv)

Pronumele reflexive cu sens posesiv determină un substantiv care denumeşte

Oamenii îşi îngrijesc animalele (lor).

Un posesor, un obiect posedat:

Ale sale sunt în ghiozdan.

Pronumele posesiv se schimbă după:

Un singur posesor Mai mulţi posesori

5. Atribut pronominal prepoziţional

6. Complement circumstanţial de loc

7. Complement circumstanţial de timp

8. Complement circumstanţial de mod

2. Atribut pronominal prepoziţional

4. Complement circumstanţial de cauză

5. Complement circumstanţial de loc

6. Complement circumstanţial de timp

2. Complement circumstanţial de mod

Pronumele posesiv înlocuieşte atât obiectul posedat, cât şi posesorul.Când

*Pentru a se evita confuzia între pronume şi adjectiv pronominal, se verifică acordul

Adjectivele pronominale posesive folosite la singular după substantivele