1.

Pronumele (actualizare)

Istoria cuvintelor. Cuvântul pronume vine din limba latină (pronomen, din pro însemnând „în loc
de”, „pentru” și nomen, adică „nume, substantiv”) și din limba franceză (pronom).
Tipuri de pronume:
 Pronumele personal;
 Pronumele personal de politețe.

2. Pronumele personal

I. Definiție
Pronumele personal este partea de vorbire care ține locul unui substantiv într-un enunț.

II. Categorii gramaticale ale pronumelui personal:

A. Persoana
Pronumele are trei persoane, astfel:
 persoana I - desemnează vorbitorul (eu, noi);
 persoana a II-a - desemnează ascultătorul (tu, voi);
 persoana a III-a - desemnează persoana sau obiectul despre ce se vorbește (el/ea,
ei/ele).

B. Numărul
Pronumele are două numere: singular (o persoană – eu, el etc) și plural (mai multe
persoane – voi, ele, etc).

C. Genul
Genul apare numai la persoana a III-a: masculin (el, ei) și feminin (ea, ele).

D. Cazul
Pronumele personal poate avea toate cele cinci cazuri: nominativ (N), acuzativ (Ac),
genitiv (G), dativ (D) și vocativ (V).

III. Formele pronumelui personal

 Toate cazurile au forme accentuate.

 Pentru cazurile acuzativ și dativ, pronumele personal are, pe lângă forme accentuate și
forme neaccentuate, numite și clitice.

A. Pentru cazul nominativ – întâlnim numai forme accentuate.

Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a

singular plural singular plural singular plural
masculin feminin masculin feminin
eu noi tu voi el ea ei ele

B. Pentru cazul genitiv– întâlnim numai forme accentuate și numai forme pentru
persoana a III-a.
Persoana a III-a
singular plural
masculin feminin masculin feminin
1
 lui ei lor

C. Pentru cazul vocativ– întâlnim numai forme accentuate și numai forme pentru
persoana a II-a.
Persoana a II-a
singular plural
tu! voi!

D. Pentru cazul acuzativ – întâlnim forme accentuate și forme neaccentuate (clitice).

Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a

singular plural singular plural singular plural
masculi feminin masculin feminin
n
Forme (pe) (pe) (pe) (pe) (pe) (pe)
(pe) el (pe) ei
accentuate mine noi tine voi ea ele
Forme
vă,
neaccentuate mă, m ne te îl, l o îi, i le
v
(clitice)

E. Pentru cazul dativ – întâlnim forme accentuate și forme neaccentuate (clitice).

Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a

singular plural singular plural singular plural
masculi feminin masculin feminin
n
Forme
mie nouă ție vouă lui ei lor
accentuate
Forme vă,
ne,
neaccentuate îmi, mi îți, ți v, îi, i le, li
ni
(clitice) vi

2
Exerciții
1. Înlocuiește, în enunțurile date, substantivele scrise italic cu pronume personale potrivite pe
care le vei așeza în casetele din dreapta.
a) Lupul reprezintă un simbol al cruzimii.
b) Vulpea și maimuța întruchipează șiretenia.
c) Greierul o roagă pe furnică să-l ajute.
d) Câinele este credincios stăpânului.
e) Leul este considerat regele animalelor.
f) Șoricelule, vino mai aproape!

2. Alcătuiește propoziții pentru a diferenția ortogramele și precizează valoarea morfologică

pentru fiecare ortogramă: l-a/la, ne-a/nea, ți-i/ții, vi-i/vii, te-i/tei.

EXEMPLU:
l-a pronume personal (l) + verb auxiliar (a) Nu l-a văzut de ieri pe prietenul său.
la prepoziție simplă A mers la film cu părinții.
ne-a
nea
ți-i
ții
vi-i
vii
te-i
tei

3. Menționează, în casete, cazul pronumelor din enunțurile de mai jos:

Voi mă așteptați pe mine afară, iar eu vă așteptam pe voi înăuntru, căci nu vorbisem nimic între
noi.

Mie îmi plac fabulele, cum vă plac și vouă. Din ele am avut multe de învățat, așa că le-am citit

3
mereu.