Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2020
PRONUMELE
Recapitularea cunoştinţelor din clasele V-VII
PRONUMELE este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte (ţine locul) un substantiv (nume) şi
care are toate funcțiile sintactice ale acestuia.
In funcţie de informaţia pe care o dau despre obiectul ȋnlocuit, există mai multe tipuri de pronume:
a. Pronume personal
c. Pronume posesiv
d. Pronume demonstrativ
e. Pronume reflexiv
f. Pronume relativ
g. Pronume interogativ
h. Pronume de întărire
i. Pronume negative
j. Pronume nehotărât
1. Pronumele personal
Persoană:
- Singular: eu
- Plural: noi
Acuzativ Forme (pe) mine (pe) tine (pe) el (pe) noi (pe) voi (pe) ei
accentuate
(pe) ea (pe) ele
Forme mă, m- te, te-, -te ȋl, l-, -l ne, ne- vă. v- ȋi, -i, -i,
neaccentuate le, le-, -l
Forme ȋmi, mi, ȋţi, ţi, ţi- ȋi, -i, i- ne, ni, ne- vă, vi, v- le, li, le-
neaccentuate mi-
Observaţie! Tot pronume personale sunt şi formele: dânsul, dânsa, dânşii, dânsele, care sunt forme
doar de persoana a III-a:
Pronumele personal de politeţe arată persoana care participă la comunicare şi respectful faţă de aceasta.
G, D dumitale
3. Pronumele reflexiv
G, D - alor sale
I. Definiţie
Pronumele negativ este partea de vorbire flexibilă care exprimă absenţa obiectului denumit de
substantive.
Observaţii !
- Nu am întâlnit pe nimeni.
2. Pronumele negativ nimic este invariabil. Forme cazuale ale celorlalte pronume negative sunt:
nimănui, niciunuia/niciunora, niciuneia/niciunora.
3. Când stă pe lângă un substantiv, îl determină şi se acordă cu acesta în gen, număr şi caz, pronumele
negativ devine adjectiv pronominal negativ. El îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de atribut
adjectival.
ex. N-am întâlnit-o pe niciuna. → „niciuna” = pronom. negativ / Ac. / compl. direct
N-am întâlnit nicio prietenă. → „nicio” = adj. pronom. negativ / Ac. / atribut adjectival
5. Numai pronumele negative niciunul şi niciuna devin adjective pronominale negative cu formele:
niciun şi nicio
I. Definiţie
Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv, fără să dea vreo
indicaţie precisă asupra obiectului.
Observaţii !
Când stă pe lângă un substantiv, îl determină şi se acordă cu acesta în gen, număr şi caz, pronumele
nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât. El îndeplineşte întotdeauna funcţia sintactică de atribut
adjectival.
simple: altul, alta, alţii, altele, atât, atâta, unul, una, unii, unele, tot, toată,
toţi, toate, etc.