Citatul dat prezinta opinia criticului literar Nicolae Manolescu n legatura cu ip ostazele naratorului si perspectivele narative.

Astfel, este recunoscut naratoru l-personaj, cu o biografie si psihologie proprie si totodata un punct de vedere clar asupra faptelor narate, dar n acelasi timp subiectiv. O a doua ipostaza este cea a unui narator martor, cu o voce neutra, apropiata de cea impersonala nsa ni ciodata regasita n naratorul omniscient, deoarece aceasta instanta a textului nar ativ si nsuseste pna la identificare punctul de vedere al cte unui personaj. Consideratiile exprimate n citat pot fi ilustrate pe baza romanului modern interb elic, ,,Patul lui Procust clasificat de catre Nicolae Manolescu n ,,Arca lui Noe ca fiind un roman doric, deoarece se manifesta prin interiorizare si sunt folosite ca forma de comunicare scrisoarea si jurnalul, crendu-se astfel niste veritabile d osare de existenta . Scriitor interbelic, inovator prin toate scrierile sale, Camil Petrescu este aut orul romanului subiectiv ,,Patul lui Procust . Proza lui sa urmareste elemente car e pna atunci erau considerate a fi n afara artei. Autorul teoretizeaza formatul romanului modern de tip proustian n lucrarea sa ,,N oua structura si opera lui Marcel Proust . Este respins romanul de tip traditional, scriitorul care adera la tipul romanului modern declarnd naratorul omniscient ca fiind unul fals, deoarece ,,casele par pentru el fara acoperisuri , or aceasta vi ziune contravine realitatii. n numele autenticitatii trebuie folosit un narator s ubiectiv, de persoana I, Camil Petrescu afirmnd Eu nu pot vorbi onest dect la perso ana I. n primul sau roman, Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi scriitorul optea za pentru nlocuirea naratorului omniscient cu unul personaj (Stefan Gheorghidiu), deci subiectiv si prin acesta necreditabil. n felul acesta nsa se ngradeste foarte mult perceptia cititorului, de aceea, n ,,Patul lui Procust este folosit pluriper spectivismul, relatarea evenimentelor fiind realizata de mai multi naratori subi ectivi. Pentru a ordona ideile acestor naratori scriitorul se inventeaza pe sine n notele de subsol, aceasta instanta fiind numita de N. Manolescu, n studiul amin tit, Autorul. Este folosit fluxul memoriei involuntare, astfel modul n care se relateaza ntmplari le pastreaza ordinea n care ele se succed n mintea naratorului. Scriitor modern, P etrescu este adeptul anticalofiliei, nefiind interesat de stil sau compozitie. n romanul ,,Patul lui Procust perspectiva narativa este relativizata. Aceleasi per sonaje si evenimente sunt percepute n mod diferit si chiar antitetic de catre nar atorii care relateaza ntmplarile. Naratorul omniscient este nlocuit de cel subiecti v, cu focalizare exclusiv interna viziunea fiind ,,mpreuna cu . Naratiunea subiectiva presupune existenta unui narator implicat, punctul de vede re astfel exprimat fiind unitar si subiectiv, al personajului-narator. Situarea eului narativ n centrul povestirii confera autenticitate, faptele si personajele fiind prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate, trecute prin filtrul propriei sale constiinte. Din punct de vedere compozitional, romanul este mpartit n trei parti. Prima parte o constituie cele trei scrisori ale doamnei T., numerotate cu cifre romane, cons tituind raspunsul la rugamintea pe care Autorul i-o adresase de a-si povesti exp erienta inedita pe care o traise, n spiritul celei mai profunde autenticitati. A doua parte este reprezentata de jurnalul lui Fred Vasilescu - ,,ntr-o dupa-amiaza de august si ,,Epilog I firul narativ urmnd un plan alambicat, cu multiple alterna nte ntre prezent si trecut. ,,Epilog II si notele de subsol apartin Autorului, nar ator periferic si personaj secundat, denumit astfel de Nicolae Manolescu. Din pu nct de vedere psihologic, scrisorile doamnei T. pot fi considerate ca fiind orie ntate catre interior, n timp ce jurnalul lui Fred Vasilescu este orientat catre e xterior. Doamna T. (Maria T. Manescu), nu redacteaza scrisorile pentru a fi publicata, ci pentru ca traise o experienta inedita, pe care nu si-o poate explica siesi. Se lasa cu greu convinsa sa scrie, pentru ca nu era o persoana extravertita. Scriso rile sale dezvaluind doua relatii, cu D. si X. Desi D. o iubeste, ea nu-i mpartas este sentimentele si se va casatori cu un inginer plecnd pentru o vreme din tara. Revine dupa divort, stabilindu-se la Bucuresti. Aici l rentlneste pe D., caruia i se daruieste ntr-un moment de disperare, suferind din cauza unei mari pasiuni pen

tru un anume X, sfrsita n mod enigmatic. Comentariile autorului din subsolul paginii dezvaluie identitatea lui X, fiind v orba de Fred Vasilescu, fiul industriasului Tanase Vasilescu Lumnararu, diplomat si aviator, tnar cu predispozitie spre viata mondena, personaj ce reprezinta la n ivelul romanului tipul intelectualului. Amic cu Fred, Autorul afla de la acesta ca de la o vreme este framntat de o probl ema care nu-l mai lasa noaptea sa doarma, un adevarat subiect de roman. Scriitor ul l va ndemna si pe Fred sa scrie si obtine de la acesta promisiunea ca va reda n scris ntmplarile. Astfel, cea mai mare parte a romanului este cea a jurnalului scr is de Fred Vasilescu, care analizeaza din perspectiva subiectiva relatia dintre poetul si gazetarul George Demetru Ladima si actrita fara urma de talent, Emilia Rachitaru. n paralel cu prezentarea acestei relatii, pe care Fred n-o poate ntele ge, cunoscndu-i pe amndoi, el face referire si la relatia sa cu doamna T. Iubirea lui Fred pentru doamna T. ncepuse cu ctiva ani n urma, cnd Fred i ceruse aces teia sa i mobileze apartamentul, fiind proprietara unui magazin de mobila. Trepta t, barbatul intuieste superioritatea femeii iubite care l nvata sa priveasca lumea dintr-o perspectiva diferita si i educa sensibilitatea. Desi este evident faptul ca o iubeste cu adevarat, el refuza la un moment dat sa continue relatia. Motiv ul real al despartirii celor doi nu va fi niciodata cunoscut cititorului tocmai pentru ca n romanul modern nicio explicatie nu poate fi considerata certa. Poate ca Fred traieste un complex de inferioritate al barbatului care descopera ca ,,a re de a face cu o fiinta superioara, dar abia dupa ce a tratat-o ca pe o fiinta oarecare (Ovid S. Crohmalniceanu) sau poate ca intervine vanitatea lui (N. Manole scu), la fel de bine cum poate fi vorba despre faptul ca nu vrea sa descopere n d oamna T. o fiinta reala, comuna, asemenea oricarei Emilii (G. Calinescu). Jocul su pozitiilor provoaca permanent imaginatia lectorului n cazul romanului subiectiv. Iubirea dintre Ladima si Emilia este inclusa n jurnalul lui Fred, relatia dintre acesta si Emilia reprezentnd iubirea n ipostaza ei inferioara, ca o nevoie. Fred a junge la Emilia ntr-o dupa-amiaza de august, din plictiseala, aceasta dndu-i sa ci teasca scrisorile primite de la Ladima. Actiunea oscileaza ntre prezent si trecut , n functie de reactiile si memoria lui Fred. Descoperind tragedia lui Ladima, ca re iubise cu patima o femeie nedemna de el, Fred se regaseste pe sine n iubirea p entru doamna T., simtindu-si destinul inexplicabil legat de cel al lui Ladima. Epilogul I analizeaza mprejurarile mortii lui Ladima. Fred Vasilescu, impresionat d e conditia omului superior si nenteles, ncerca sa nteleaga de ce Ladima a ales sinu ciderea. Din nou observam ca apar ca fiind posibile mai multe motive, adevarul u ltim ramne incert. n opinia Emiliei, Ladima si luase viata dintr-un motiv foarte si mplu din mizerie denotnd astfel caracterul superficial al acesteia. Consemnnd si a lte opinii Fred descopera ca pe Ladima l-ar fi putut mpinge la gestul final drago stea fara speranta pentru doamna T., pentru ca n buzunarul hainei avea o scrisoar e pe care i-o adresase acesteia sau pierderea credintei n Dumnezeu. n cel de-al doilea epilog al romanului aflam ca Fred a murit ntr-un accident de av ion, chiar a doua zi dupa ce predase manuscrisul romanului si dupa ce si lasase a verea prin testament doamnei T. Jurnalul lui Fred ajunge n cele din urma n minile d oamnei T., care nca nu era convinsa de iubirea lui, considernd ca testamentul fuse se doar un gest de recunostinta. Misterul mortii lui Fred ramne neelucidat, roman ul avnd un final deschis. Nu se stie daca a fost vorba de un accident sau de o si nucidere. Astfel, romanul poate fi considerat un roman al comunicarii nereusite, fiecare p ersonaj fiind si victima si calau, dupa cum sugereaza si titlul facnd referire la vechea legenda despre Procust. Fiecare personaj si doreste ca persoana iubita sa fie sau sa devina imaginea pe care el nsusi si-o construieste despre iubire. Desi este un roman care vorbeste aproape exclusiv despre esecul comunicarii, ace st tip de literatura este, paradoxal, un triumf deoarece reprezinta n sine o comu nicare reusita.